Fara Garduri (Muntii Bihor - Vladeasa)

Motto: “ Acolo unde nu sunt garduri si cainii umbla dezlegati.”

Locuind intr-o parte de tara unde nevoile de activitati exterioare sunt satisfacute pe deplin, mai rar si mai greu catre orizonturi ce depasesc suta de km. insa frumusetea locurilor nu este data nici de inaltimi nici de spectacolul diferentelor de nivel si stancarii fragmentate.

Dupa o luuuunga perioada de absenta de pe poteca si dupa o lunga incartiruire intre betoane, rafturi, problem de munca si final de studii reusesc sa incropesc un concediu. Perioada nu este cea mai buna pentru soare si nici pentru stat tolanit in iarba , zapada s a cam topit deci nici de ski nu e tocmai prielnica, nu-i bai …oricum se intrezareste un drum spre zone mai rar calcate si atunci hai sa calcam poteci proaspete…!

Timp disponibil 1-2 max 3 zile. Cautam solutii pentru tura solitara in zona Clujului. Aruncam cate o privire , pe ici pe colo mai punem o intrebare si pana la urma toata povestea se reduce la Vladeasa. Din informatiile gasite nu pare a fi foarte dificil, posibilitati de cazare sunt …zis si facut.

Plecatam de la Cluuuj( cu accent va rog) cu masina singurel spre ceea ce se numea Rugojelu, pe hartile rutiere nu apare …pe harta cu Vladeasa apare…deci se poate… Evident plec cu intarziere din Cluj fata de planul meu initial, reusesc sa ma rup pe la 10 . Cu harta-n mana cu volanul in cealalta plec agale la asfalt . Povestea incepe cu asfalt si continua cu macadam …pentru ca pana in Sacuieu si mai apoi pana in Rugojel drumul este un macadam-forestier, desi harta il arata ca asfaltat… greseala era ca ma asteptam sa dau de oameni sa intreb daca sunt sau nu pe calea cea buna…nimeni si nimic in jur…insa curajos inainte harta asa zice..gasesc un catun cu vro 6-8 case ma opresc in fata uneia si intreb Rugojelu?...raspuns:inainte maica inainte…. Gandind cu privirea la dealuri…daca asta aici nu-i Rugojelu….atunci Rugojelu ce e …?Un catun cu 2 case?Continui si dau in asfalt…nu merg pe asfalt ci il traversez….si deabia acum merg se pare spre Rugojelu( sfat mergeti prin Huedin-Bologa-Secuieu spre Rugojelu e putin mai lung insa e asfalt si cu siguranta ajungeti mai ieftin si mai repede ).

Continui ce pare a fi un drum forestier trec de o exploatare si inca una si merg….masina inca poate…insa ajung spre surprinderea mea la un” magazine universal”si cateva case noi cu aspect mai degraba a case de vacanta …probabil ca am ajuns… nimeni pe nicaieri lacate si lemn…atat, drumul urca , urc si eu,. Casc ochii poate poate dau de ceva marcaje , ar trebui sa fie conform hartii .Mergand la deal se indesesc casele, acum vad cate un ape fiecare deal si stanga si dreapta, una cate una razlete…ajung in varful dealului cu greu, masina se resimte , as vrea sa scap de ea…insa as vrea sa stiu ca sunt pe drumul del bun. Partial inghetat, drumul, ma forteaza sa ma opresc in dreptul unei cladiri mai noi de lemn… spre surprinderea meaeste Scola Din Rugojelu , inchis este vacanta ….

Nu-I nimic urmatoarea cladire, parca si drumul se termina acolo….intre cele doua proprietati nu exista garduri si nici un fel de alta delimitare pornesc masina si ma opresc in dreptul casei cele mari ma dau jos iscoditor in speranta ca vreun suflet are sa-mi dea atentie. Asta cu siguranta asa s a intamplat caci un dulau a si inceput sa latre , o doamna cam inttre doua varste deschide o fereastra si da buna ziua, raspund cu saru’mana si intreb de Cab Vladeasa, imi face semn ca nu ma aude si stiga la caine, inchide fereastra si dispare… trece un minut si apoi reapare in pragul caseiisi cere scuze si ma-ntreaba cu ce mi poate fi de folos. Intreb de cab Vladeasa..se uita luuunga la mine se uita si la masina si zambeste: “Nu cred ca poti urca cu masina pana acolo!” raspund surprins, nici nu vreau! As vrea mai degraba sa o las pe undeva insa nu stiu pe unde nu ar incurca pe nimeni.

-Las-o aci in curte ca doar nu so aseza pamantul si meri linistit, vezi tu linia aia de current, la cabana te duce!

Surprins de atat siguranta dupa atata incertitudine dau un semn din cap a “saru’mana” si intreb

-Unde sa parchez, sa nu incurc?

-Unde vrei tu numa sa nu alegi, pana cand stai?

-Pana maine.

-Sa ai drum bun!

Dau roata cu ochii si caut loc potrivit, gasesc ca cel mai bin ear fi langa eroul de razboi, din cate stiu eu e un Carpati construit la Brasov la uzinele de masini, incredibila realizare si ce urma mai apoi sa aflu este ca era inca functional si vara lucra la exploatarile de lemn, cara busteni…

Ma echipez grabit dau ziua buna si casc ochii dupa linia electrica, pare greu tare. Ies din ce pare a fi curtea doamnei , desi nu depasesc nici un fel de limita, gard si intru se pare intr-o alta curte , aici un alt dulau la fel de slobod si la lant si la gura il depasesc povestindu-I despre cat este el de frumos si cuminte si despre intentiile mele marete … dupa o vreme alt caine , presupun ca alta curte…si uite asa trecu ceva de cand mergeam…

la linia padurii inceteaza si cainii..raman singur ce bine ar fi fost daca mi as fi luat si betele, era mult mai usor.

Poteca e lata, stalpii sunt, vremea e buna ,padurea fermecatoare nimic mai bine.Pierdut in ganduri si in ritm nu observ ca padurea se rareste treptat si ma apropii de golul alpin..mare mirarea mea cand ridic negurile gandurilor si zaresc cabana. Eram pregatit pentru mai mult mai greu , nu trec doua ore de la ultimul caine si ma asteapta de data asta cei de la cabana.

Surprins de linistea de acolo stau si ma intreb , rezervarea pe care am facut-o oare mai e valabila, sunasem joi ca am nevoie de o camera pentru luni seara, raspunsul a fost afirmativ insa lacatul de care am dat m-a cam descurajat, am dat roata cabanei si evident am gasit usa care trebuia si zambetul din spatele ei. O doamna trecuta déjà de doua varste ma pofteste si ma intreaba de ceai cald( 1 leu) mai apoi daca sunt cel cu rezervarea, raspund afirmativ si sunt trecut la masa..ciorba calda si buna ( 6.5 lei), ma cazez( 20 lei/noapte/cam cu 4 locuri) anunt ca plec la deal si dunga…

E 14 trecute fix calculez ca am lumina cam pana pe la 18 cu crepuscul si frontala , maxim la 20 sa fiu in patJ . Iau harta , brici, frontala si ceva dulciuri si plec , soarele e inca in putere insa zapada moale imi regleaza pasul si temperature la un nivel acceptabil . Urc pe ceea ce se pare ca va fi o partie de ski utilata , marcajele sunt proaste sau deloc insa in principiu nu prea ai unde sa te ratacesti. Ma tot gandesc la circuitul prezentat pe panoul de la cabana , Circuitul Vladeasa, scria acolo ca s-ar parcurge in 4-5 ore si vezi cam tot ce e de vazut insa timpul e cam scurt iar starea zapezii nu prea ma lasa sa alerg. Am patru ore de lumina , merg trei si moi intoarece eu in restul…

Pantele sunt domoale si ma scot relative rapid in creasta vad undeva pe o vaioaga in stanga mea pe cineva cu skiurile de tura, are sa iasa mai in fata mea….oare reusesc sa l ajung?... nici vorba ma uit la cadenta si resemnat imi vad de drum.

A inceput sa bata vantul, noroc cu cagula, nu prea pare a fi interesant incepe sa sufle iar zapada viscolita zgarie obrazu…Sus , o plimbare prin parc, zapada tare ca betonul totul lin….batut de vant.

Continui muchia principala vreau saa jung spre cabana meteo, admir dealurile golase in jurul meu, acolo e primavera aici….

E crivat, tacut in vale se odihneste Lacul Dragan(Floroiu)

Admir parte din sculpturile de gheatasi dau sa ma apropii de statie sa dau o raita sa vad ce e pe acolo…nici o sansa aici alta proprietate alt caine….desi de data asta statia are gard.

Grivei acesta

Este de neinduplecat apara statia darz , nu reusesc sa l induplec cu nimic, :” ar mai fi pietrele albe devazut” , ma uit la ceas ma uit la caine, indrept obrazul golas in vant trag cagula la loc intorc pasu … nu-i de vitejit.

Totusi sa mi calc urmele parca nu as vrea , se vede destul de clar cabana iar vaile nu sunt abrupte , parca sunt si niste urme mai vechi de schiuri…

la vale cu tine…Am avut companion de nadejde pana aproape de cabana Grivei a vrut sa se asigure ca I parasesc batatura, ce aveam de facut parea mai motivate ca mine.

Drumul parca a fost mai scurt si mai haios zapada din loc in loc tare si se putea merge pe ea sau dintr-o data ceda si eram pana la brau afundat…

La 7 eram afundat de data asta in sac, caldura in camera cam subtire, e de inteles eram singurul cazat in seara aia si centrala pe lemne a ars doar cat sa nu fie foarte rece, curat in camera si decente toate cele.

Pana dimineata singurele sclipiri au fost ale stelelor si caselor de peste dealuri, o odihnitoareliniste a pus mai apoi stapanire pe oasele mele.

Acolo unde nu sunt garduri si cainii umbla dezlegati timpul se scurge altfel iar oamenii au ramas oameni, asprii insa oameni.

Vladeasa-i de vazut, de trait domol si cu tihna.

Miercuri, 21 aprilie 2010 - 23:15 
Afisari: 2,932 


edics