Fantana Alba - Racos?... pentru mine a meritat (Muntii Persani - Codlei)

Pentru mine anul incepe cu ziua de 1 mai, cand pentru prima data deschid ochii si vad ca am ramas in urma cu peisajul. Primul gand e de regret ca iar nu am profitat de iarna, insa mi se umple repede golul.

Asa am facut si anul acesta. Si m-am gasit in scurta vacanta de Paste-1mai cu pofta sa imi dezmortesc picioarele. Hotarat sa ies din oras, am zis ca merg unde bate vantul chiar si singur, numai sa o fac. Asa ca am schimbat cateva idei pana sa ma trezesc in gara Brasov pe 30 aprilie dimineata, alaturi de doar un amic, cautand un autobuz/tren/microbuz spre Targu Mures, Bistrita sau orice via Padurea Bogatii, dornic sa traversez de la Maierus la Racos, prin pestera Tolvajos si defileul Oltului.

Dupa ce am pierdut un tren si doua microbuze pentru o cafea la chioscurile din autogara, am reusit sa ajungem in Maierus. De aici am inceput un drum nu foarte satisfacator de-a lungul DN 13, sperand sa mai dau peste traseul marcat in memorie. Din pacate nu am avut succesul asta, asa ca ne-am trezit dupa 12-13km, trecuti de serpentine si fara sa fi gasit macar o urma de marcaj sau traseu spre Pestera Meresti, traseu partial comun cu cel pe care vroiam sa il urmam.

Am traversat Bogata si tinand directia E-NE am sperat sa nimerim traseul pe care il cautam cu atata inversunare de ore bune. Ghinionul nostru a fost ca am nimerit un fost drum forestier acum inierbat si l-am urmat. Spun ghinion pentru ca dupa inca 3 ore am ajuns... nu mai aproape de traseu ci cu exact 1 km (dupa bornele de pe sosea) mai departe de locul unde traversasem apa Bogatei. Spun ghinion pentru ca nu am atins scopul acelei zile, insa am gasit cateva urme de "salbaticie" mult asteptate, intalnind serpi de iarba inofensivi, dar cu siguranta nu atat de dezorientati ca si noi, si cateva rozatoare nedumerite de prezenta noastra.

Resemati de orele neproductive petrecute aproape in intregime in fratia soselei ce strabate Padurea Bogatii, am decis sa apelam la mila soferilor, insa nu fara sa ne marim sansele de succes cu un panou inscriptionat mare "FREE HUGS". Din fericire nu toti cunosc limba filmelor si a vedetelor pop. Astfel ne-am trezit langa un sofer pe o masina de Prodlacta, stanjenit sa ne mai spuna acum dupa ce oprise ca nu ne ia si ca e doar curios sa stie ce scrie pe panou.

Intorsi inapoi la km 36, inainte de serpentine, am oprit in locul care ne fusese popas si la urcare. Un izvor amenajat pe partea stanga a drumului, din pacate acum aflat intr-un stadiu de degradare considerabil. Timp de cateva minute ne-am uitat cand unul la altul cand la fantana cand la scrisul de pe ea "...WEISSER BRUNNEN...". Farama de germana care s-a legat de noi in scoala ne-a lamurit, din pacate cateva ore mai tarziu decat trebuia. Ne aflam la locul de reper care marca inceputul traseului.

Dupa o portie buna de ras si cateva guri de apa rece am gasit iar forta sa ne incercam norocul o ultima data in acea zi. Am traverasat soseaua, am mers 600 de metri (pe borne, ca sa fim siguri) la capatul carora trebuia sa se afle primul marcaj cruce albastra. Norocul nu ne-a suras nici de aceasta data. Insa am gasit ceva ce aducea cu un potential traseu si simtind amandoi ca nu e momentul sa ne intoarcem la oras, am inceput urcusul destul de abrupt pe ceea ce speram sa ne aduca in cale un marcaj. Insa intunericul se lasa, poteca se dovedea a fi facuta de bustenii trasi de pe munte in urma defrisarii si marcajul nu se lasa gasit.

Inutile eforturi, ne-am gandit cand, ajunsi undeva la o diferenta de nivel de aproximativ 600 de metri de punctul de plecare, am dat de ceea ce parea punctul cel mai inalt al zonei si uitandu-ne in jur am vazut doar padure, atat cat se putea vedea de desis. Asa ca am pus cortul, am aprins focul si am lasat totul pe ziua urmatoare. Nu stiu daca efortul poate prea din plin dupa cateva luni de sedentarism, sticla de grasa sau pur si simplu firea noastra a facut sa auzim undeva in departare niste urlete, urmate dupa cateva minute de pasi ce incepeau in stanga cortului si ii faceau inconjorul pana pe partea cealalta. Imediat mintea ne-a creat un scenariu neplacut cu lupi flamanzi si turisti. Din fericire nici noi nu ne credeam cand ascultam asemenea ganduri.

Ziua s-a sfarsit tarziu dupa ce nu a mai fost lumina afara, insa pasii au continuat sa se auda. In zori dupa ce ne-am "clatit" pe fata cu roua :) am gasit peste tot in jur gropi sapate iar lupii din mintea noastra se transformau treptat in familii de purcelusi salbatici insotiti de o gloata de pui cautand jir.

Am ras, am prins viata si am luat-o in jos pe alta parte. Dupa un traseu deosebit presarat cu urmele "carnivorelor" nocturne, bufnite si ocazionale soparle, am ajuns iarasi la sosea si iarasi mai sus de locul de unde plecasem. Mai precis la izvorul care deja devenea lait-motiv pentru aventura noastra. Asa am decis ca imediat ce timpul ne va permite sa ne intoarcem cu forte noi si sa ii dam izvorului atentia pe care o merita renovandu-l. Pentru ca nu am spus, dar locul este foarte frumos, desi e in vecinatatea soselei, plus ca pentru noi tocmai capatase o noua valoare.

Am gandit ca poate traseul nostru spre Racos ne-a dat de cap, am renuntat cu greu la dorinta de a face o vizita pesterii Tolvajos, insa ne-am mobilizat stiind ca odata ce ne vom aduce omagiul fantanii, ca paznic al traseului poate ne va arata drumul corect.

Am mai ramas o zi in zona, insa am desfasurat-o lent compensand zilele alerte ce au precedat.

Totul s-a incheiat in gara Maierus cu un spectacol dat de locuitorii minoritari cu varste sub 12 ani, care isi disputau teritoriul din jurul cladirii incarcate de "marturii" ale trecatorilor, deja specifice haltelor din tara. V+R=Love, Mimi, Gherghina.... nicaieri numele noastre desi zic eu ca am trait destul de intens clipele petrecute in vecinatate. Insa pentru moment I+R=Acasa.

Iata asa am transformat un traseu la prima vedere nu iesit din comun, de 9 ore maixm, bun de o tura, intr-o aventura de doua zile alaturi de un foarte bun prieten pe care nu as da-o pe nimic.

Sâmbătă, 10 mai 2008 - 11:05 
Afisari: 1,890 


zebda