Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Gargalau
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Fagarasul visurilor noastre (Muntii Fagarasului)

Jurnal de tură 9-14 august 2009


Din cărți nu rămân cu nimic nu mă-nvață

Decât frumusețea pădurilor câte-o povață.


Traseul era gata stabilit. A fost îmbunătățit și reîmbunătațit, documentat și redocumentat astfel încât totul să fie rezonabil, dacă nu perfect. Și asta de cu săptămâni înainte.


Membrii turei: Dragoș și George (București, au la dosar o tură cu mine prin Bucegi și alte trasee de câte o zi), Irina (București, familiarizată cu muntele, dar nu și cu rucsacul de... tură, are la dosar mai multe trasee de o zi și ceva ture în Retezat), Alexandra (Covasna, nu se laudă cu o viață de munte, dar o ajută condiția fizică și perseverența). Eu – București, ceva trasee prin Bucegi, Piatra Mare, Postăvarul, Crai și organizarea unei ture reușite în Bucegi doar cu harta și timpii de pe hârtie, ce a ieșit perfect ca la carte, deși niciun membru al turei de atunci nu mai încercase vreunul dintre traseele propuse.

În urma turei din Bucegi, decid să realizez una în Făgăraș, pe unde prin alte părți decât Trasfăgărășan și zona Bâlea și altfel decât în adidași nu mai ajunsesem, tură proiectată ajutându-mă tot doar de hartă și ghiduri. Și, sigur, de carpați.org J

Preconizam o tură de creastă principală, partea centrală, cu urcare pe Piciorul Șerbotei spre Cab. Negoiu, Vf.Negoiu, Călțun, Bâlea, Podragu, Moldoveanu și coborâre pe Valea Viștei Mari, cu toate obiectivele posibile de pe aici. Dar... Făgărașul se dovedește a nu fi Bucegi, nici timpii din ghiduri nimeriți, cel puțin pentru echipa mai mult decât amatoare de mai sus, cu rucsaci ce au între 15 și 21 kg și cu echipament doar pe jumătate profesionist (un cort de hipermarket, pe lângă cel montan, în care bineînțeles că a pătruns ploaia și nu altfel decât în șuvoaie, un primus pe gaz care aduce apa la fierbere în mai mult de 15-20 minute, perechi de bocanci pirat pe lângă cei profesioniști, care și aceștia puțin confortabili, fiind încălțați pentru prima dată de unii dintre noi, doar două frontale, prea multe conserve ș.a.).


Rucsacii cam prea grei ne dau bătăi de cap încă din oraș. Eu, Irina, Dragoș și George plecăm din București duminică, 9 aug, seara și ajungem în Brașov pe la 22.30, de unde avem tren la 2.20 spre Porumbacu. Decidem să cutreierăm Brașovul în acest timp și mergem până în Piața Sfatului și înapoi la gară, unde ne întâlnim cu Alexandra pe la ora 1.00. Trenul, în care urma să înghețăm de-a dreptul, e deja în stație, așa că ne luăm bilete și urcăm. Coborâm la Arpaș, cu o stație înainte de Porumbacu, din cauza podului rupt, dar urcăm într-un autobuz care ne duce în Porumbacu de Jos, unde ajungem pe la 5.00.


Luni, 10 august. Deși nu e încă lumină afară, pornim cu frontalele pe drum. Ne orientăm spre sud la cele 2 mici intersecții prin care trecem. Până ieșim la drumul principal, deja soarele răsărea. Nicio mașină care să ne ducă în Porumbacu de Sus, așa că o luăm pe jos. La vreo 2 km de destinație ne ia o mașină care transporta pâine. E bine și atât. La intrarea în drumul forestier, decidem să luăm pauza de mic dejun, că, deah, poate ni se mai ușurează rucsacul. Era în jur de 7.00. Dar abia ne scoatem izoprenele, ne așezăm pe iarbă și ne scoatem mâncarea că oprește o mașină, un propietar (probabil) de la o apropiata pensiune care ne întreabă dacă mergem spre cabana Negoiu și ne așteaptă să strângem și să urcăm. Super! Ne gândeam că scutim cei 14 km de drum forestier, dar ne duce doar vreo 5 km. E bine și așa. E atât de amabil că nu primește nicio atenție. Ne oprim mai sus pentru masă, la care ne lungim cam mult, gândindu-ne că am câștigat deja ceva timp cu șoferul amabil. Pornim din nou abia la 9.30 pe drumul forestier care se dovedește tare lung. Sigur, și pauzele... lungi și dese, bineînțeles. Indicatorul „spre cabana Negoiu 1,5ś2 ore” ne apare în față după ce ne oprisem și pentru prânz, pe la 14.30. Aici, optimismul nostru crește exponențial, zicând că mai e puțin. Pornim deci cu entuziasm, care piere curând odată cu respirația normală. Rucsacul, drumul, poate și noaptea anterioară albă dau o combinație perfectă pentru a începe cârtirile. Adevărul e că pare greu. Facem mai mult de 3 ore până zărim cabana, la care ajungem epuizați, foarte, după 17.30. Irina și Alexandra propun să ne cazăm la cabană, unde am putea să facem și un duș fierbinte și nici n-am avea problema frigului. Băieții ar vrea la cort, dar până la urmă alegem să rămânem la cabană în prima noapte. Luăm o cameră de 6 paturi (27 lei/pers + 8 lei/duș), unde ne odihnim. În program era Cascada Șerbota, dar suntem prea obosiți ca să facem altceva decât un ceai și un duș.

Deja simt că se boicotează tura: membrii nu mai vor să meargă cu bagajul în spate în nicio urcare.


Marți, 11 august. Deși ne trezim devreme (eu voiam să ajungem la Călțun, dacă nu la Bâlea), decidem după ceva discuții să urcăm doar cu rucsac de o zi până în Vf.Negoiu și să ne întoarcem tot la Cabana Negoiu pentru noaptea următoare. Pornim însă târziu, pe la 10.30, pe traseul marcat cu triunghi albastru, după ce ne strângem și ne lăsăm o mare parte din bagaje într-o cămăruță a cabanei.

După aproape o jumătate de oră de mers (după ce trecem de podețe, cam la intrarea în porțiunea de jnepeniș), Irina decide să se întoarcă la cabană (bocancii i-au făcut probleme la un picior). O conduce o porțiune George, care se întoarce după 30 minute în care l-am așteptat. Reluăm așadar în grup de patru. E 11.30. Ajungem în curând la Piatra Caprei, unde traversăm pârâul Șerbotei, nu înainte de a admira priveliștea și Cascada Sărății (cred ca așa se numește). Superb! Pornim în urcuș prin grohotiș spre Piatra Prânzului pe la 12.00. În apropiere de Piatra Prânzului, ne oprim pentru masa de prânz și bineînțeles că pauza se prelungește suficient de mult. Se vede ceață pe creastă și vântul se întețește. Drumul este însă bine marcat. Ajungem un pic după 14 la Piatra Prânzului, unde întâlnim un grup de nemți. Ne continuăm drumul în urcare și într-o oră și un sfert (era 15.15) atingem Arcul Cleopatrei. Urcușul printre pietre e fantastic și peisajul impresionant (cel puțin pentru unii care nu mai văzuseră Făgărașul, ca noi). Cu tot cu opririle pentru poze, ajungem pe creastă la 16.10, unde însă ceața nu ne lasă să vedem mai nimic la mai mult de 2-3 metri. Speram să vedem Custătura Sărății, dar ceața și timpul destul de înaintat (aveam deja aproape 6 ore de când plecasem de la cabană) ne face să ne gândim dacă merită să investim 30-45 minute până în vârf, plus încă pe atât retur (și în urcuș/coborât susținut, pe deasupra), având în vedere ca singura priveliște ar fi piatra pe care scrie „Negoiu 2535m”. Decidem, convinși pe jumătate, să urcăm, dar după câteva zeci de metri (vreo 10 minute), luăm drumul retur... Suntem în coborâre prin Șaua Cleopatrei pe la 16.30, unde ieșim din creastă și din ceață, continuând pe traseul marcat cu triunghi albastru până la cabană. Soarele e aproape de apus când ajungem la Cascada Sărății și luminează roșiatic muntele. După ce trecem de jnepeniș, numărăm podețele. Ies vreo 14, deși în cărți apar 9. Cabana Negoiu o zărim la 20.30, unde ne aștepta Irina de aproape 10 ore, când a durat traseul, cu toate că vârful n-a fost atins. Ajungem la compromisul să ne instalăm corturile în campingul de la Cabana Negoiu, ca să mulțumim și băieții, care voiau să stea la cort, deși facem asta în semiîntuneric și locul ales se dovedește a fi cam ...în pantă.


Miercuri, 12 august. Norii de pe creastă se descarcă până jos, iar ploaia își spunea cuvântul pe la 5 dimineața când m-am trezit. Cum vremea nu era îmbietoare, am mai dormit până pe la 8 când a început să curgă prin cort de-a binelea, pe lângă pereții cortului deja uzi demult. N-aveam folie... Eh, măcar am salvat cât de cât sacii de dormit. Facem câte un ceai/lapte la primus în holul cortului și luăm micul dejun în cort. Ploaia se mai domolește spre 10, când începem să strângem. Voiam să urcăm pe creastă prin Vf. Șerbota și să mergem eventual spre vest, dar ni se spune că pe o vreme ca aceasta zona e periculoasă și hotărâm să mergem la Cascada Șerbota, dupa care să pornim spre vest, dar pe la baza muntelui, spre Cabana Bârcaciu.

Abia la 11.50 avem bagajul și corturile împachetate și la 12.00 pornim în coborâre ușoară spre cascadă, la care ajungem în 35 minute. Suntem fără rucsaci. Ne oprim un pic doar la izvorul de sub cabană. Cascada se dovedește a fi superbă. Luăm o pauză bună de poze. Deja s-a făcut foarte senin. La cabană ne întoarcem pe la 13.00 și plecăm (după ce ne luăm rucsacii cei mari) spre cabana Bârcaciu, dupa câteva poze, cam la 13.15, pe punct roșu, traseu ce începe în spatele cabanei Negoiu, unde indicatorul arată 2,5ś3 ore. Drumul nu e greu, dar nici chiar drept, cum ne-au spus cei de la Cabana Negoiu. Trecem de cele câteva cursuri de apă și avem bucuria sa ne oprim la zmeură și afine, prezente din plin pe drum. Fructele de pădure sunt coapte și bune. O pauză mai lungă ne permitem să luăm și pe un vârf de deal, la un stâlp indicator, la un punct de belvedere, cam pe la jumătatea traseului din calculele noastre, unde luăm o gustare și ne odihnim puțin. Era cam 16.15 și pauza durează cam 30 minute. Ne continuăm drumul ușor, printre pâlcuri de afine și zmeură și la 17.40 ajungem la cei doi stâlpi indicatori care arată direcția la stânga spre cabana Bârcaciu, primul indicând 20 minute, iar al doilea, pe copacul aflat la 5 metri de primul, 15 minute. Ne permitem și noi o pauză de 5 minute. Între copaci bineînțeles J. Aici ne depășersc dl Alexandru și dna Petruța, cu care ne vom petrece timpul mai târziu la Bârcaciu și cu care ne mai întâlnisem o data pe traseu. Făceau traseul Cab.Bârcaciu-Cab.Negoiu și retur, dar într-un ritm mai aproape de cel recomandat. Oricum, am zâmbit când i-am reîntâlnit, ajungând la concluzia ca suntem leneși de-a binelea. Ajungem și noi la Bârcaciu, bineințeles după ei și după 30 minute în loc de 15. Îi salutăm pe cei de la cabană la 18.15, dupa 5 ore de când plecasem de la Cab.Negoiu și un traseu făcut într-un timp aproape dublu. Și cu asta înregistrăm „recordul” în materie de timp.

Nea Petre, cabanierul, amabil de altfel, ne urmărește discuția cu privire la modul în care să ne petrecem noaptea, cort sau cabană. De data asta, după ploaia din cort de noaptea trecută, fetele sunt de neînduplecat, așa ca plătim o noapte la prici (n-aveau și camere), 20 lei/pers. Luăm apoi masa afară, după ce ne instalăm și facem o supă (a doua nu a apucat sa fiarbă că a început ploaia) și un ceai. Se anunță o ploaie de meteoriți pentru acea noapte și ieșim afară pe la 23.00 și avem șansa unui cer senin. În prici mai e un singur francez pe lângă noi, dar care s-a culcat devreme, iar la corturi stă un grup de nemți lângă care ne-am așezat la foc. Ascultăm cântece de munte nemțești, privind cerul pentru a nu pierde nicio stea căzătoare. Vreo două au fost chiar frumoase și foarte vizibile, luminând tot cerul. Se pare ca din această zonă s-a putut observa cel mai bine ploaia de meteoriți de anul aceasta. De la Bârcaciu se văd foarte bine și frumos și luminile orașului Sibiu. Nu stăm însă mult după 23.30, dorind să plecăm devreme a doua zi dimineață într-un circuit pe la Lacul Avrig.


Joi, 13 august. Devremele dorit se transformă într-o trezire abia la 8 (cred că era cam întuneric in prici și n-am văzut soarele) și o plecare abia la 9.30 de la Bârcaciu, pe cruce roșie pentru a ajunge în creastă. Vremea pare că ține de data asta cu noi. Urcăm ușor, n-avem prea multe bagaje și afinele își fac apariția imediat ce ieșim din pădure până în zona de pajiști alpine. Peisajul e superb și priveliștea îmbietoare; zărim mai sus și două petice considerabile de zăpadă pe versantul nordic. Când ajungem în zona de stâncării, ne sperie un pic ceața, dar nu e una atât de deasă ca pe Negoiu și care se ridică la prima pală de vânt. Urcarea e acompaniată de peisaje ce ne fac să uităm complet de dificultate. Ajungem curând în creastă, unde un soare frumos ne întâmpină, aruncându-și razele pe versantul sudic pe care ne mutăm și noi în traseul de creastă (linie roșie). Trecem printre stânci, admirăm văi largi, circuri glaciare, mergem cu grijă peste grohotișuri și ne apropiem încet de marginea prăpastiei la un popas de belvedere. Ajungem curând din nou pe versantul nordic și zărim, nesăturați de peisaj, Lacul Avrig cam la ora 13.15, pe un soare ce scoate la o lumină minunată oglinda lacului glaciar. Ne așezăm chiar lângă lac pentru ceea ce se poate numi prânz. Ne îmbată însă priveliștea până o ceață neașteptată se lasă neîntrebată peste lac într-un timp atât de scurt că ne uimește și pe noi. Se lasă și frigul, ba chiar apar și câțiva picuri, ceea ce ne face să străngem izoprenele și să plecăm după o pauză de cam 30 minute, la 13.45. Coborâm pe punct albastru, la început mai susținut, într-o zonă de grohotiș, apoi trecând printr-o vale unde râul trece în cascade și pe lângă un refugiu albastru („refugiu în caz de vreme rea”, cum scrie la carte). Un petic de zăpada îl zărim și de aici, iar peisajul este, de asemenea, superb. Cei câțiva picuri se pare că doar ne-au păcălit, căci soarele iese din nou și întreaga priveliște se înseninează. Facem un singur popas de belvedere, dar coborâm destul de încet (un membru al turei e rănit la picior din cauza bocancului nou). Intrăm în pădure, unde urcăm un pic, după care în ritm constant, dar nu prea alert, ne indreptăm spre cabană. Chiar și pădurea ne ofera zone frumoase, mergem printre stânci și rădăcini și suntem la cabană la 16.30, mai devreme decât ne așteptam, însă alegem să mai rămânem o noapte la cabana și să coborâm a doua zi dimineață. Mâncăm la cabană, unde coana Mariana, soția cabanierului, gătește tare bine și vegetarian. Îmi iau niște șnițele de soia cu piure foarte bine pregătite (15 lei). Dimineața mâncasem toți câte o omletă foarte bună (7 lei) și un ceai cald (3 lei), pentru cei care nu au preferat laptele la primus. După masă, cei mai mulți dintre membri turei aleg sa doarmă, după ce unii decid să folosească dușul improvizat din spatele cabanei. Nemții sunt tot aici și pregătesc focul de tabără. Noaptea se dovedește însă a fi una liniștită, deși în prici ni se alătură 3 turiști (pleacă francezul) pregătiți să urce pe creastă, dar dornici de somn.


Vineri, 14 august. Trezirea se dă la 7 și vrem, nu vrem, trebuie sa ne pregătim de plecare. Avem o mașină care trebuie sa ne așteapte la Poiana Neamțului la 11.30 și avem de coborât vreo 2 ore până acolo. Dl Alexandru (user alexus) și soția dânsului, dna Petruța, urmează să coboare cu noi la aceeași mașină.

Reușim să fim gata însă abia la 8.30 și după un timp de poze la cabană, pornim în coborâre la 8.45. Cei doi pornesc după noi, dar ne ajung în curând. Mergem (încet, ce-i drept) până la un oarecare drum forestier, unde luăm o pauză pentru a ne regrupa. Dăm de mure pe aici, dar nu stăm prea mult la cules. E deja 10.30. La Poiana Neamțului ajungem toți la 11.15, iar mașina noastră apare și ea în curând. Suntem nostalgici că părăsim muntele, iar drumul până la gara din Avrig se desfășoară repede. La 12.00, eram deja în oraș, iar la gară îl întâlnim pe cabanierul de la Bârcaciu, care cobora tot la București, prin Brașov. Avem același tren, la 13.00, la care ne luăm bilete. Coborâm însă la prima stație, în Porumbacu, din cauza podului rupt, și un autobuz ne transporta până la Arpaș, de unde ne continuăm drumul cu trenul până la Brașov. Ajungem la 16.30 în Brașov și primul tren spre București pare a fi un Accelerat la 17.45, care ar fi venit oricum cu întârziere. Eu aleg să iau Maxi Taxi-ul de București care era deja în Autogara de lângă Gara Brașov, care a plecat la 16.50 și cu care am ajuns foarte aproape de casă la 20.10 (București, Ritmului). Și de Alexandra ne despărțim: ia direcția Întorsura Buzăului. Ceilalți membri ai turei, alături de dl. Alexandru, dna Petruța și nea Petre, cabanierul de la Bârcaciu, iau Acceleratul care are o întârziere de 50 minute și ajung spre 23 în București.


Tura se dovedește însă a fi una reușită, cu ceață, dar și cu soare, cu nemți entuziaști și români amabili, cu cabanieri de treabă și mâncare bună.

Făgărașul ne rămâne astfel încă (tot) o provocare, iar picătura de Făgăraș pe care am înghițit-o ne-a făcut să înțelegem un pic din cerințele lui: bagaj ceva mai ușor, cort montan cu folii duble, importanța șosetelor de lână în bocanci comozi și purtați, mers mai alert, căci traseele sunt lungi. Iar frumusețea acestor munți rămâne neegalată și de egalat, în același timp. _______________________________________________________________________________

Nu știu exact de ce, dar nu pot pune poze în jurnal... Nu mi le vede după ce le uploadez Smiley

Sper că voi putea adăuga pozele și ulterior Smiley



Marți, 18 august 2009 - 20:45 
Afisari: 2,016 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

oleg
oleg
Coarda
 
1
Poate ca nici nu e nevoie sa mai adaugi poze, deorece ai reusit foarte bine sa substitui imaginile cu scrisul. Carpati.org Dealtfel poti sa alcatuiesti un album la sectiunea fotografii, unde vom putea admira si imaginileCarpati.org
Mie mi-a placut tare mult jurnalul, simplitatea si sinceritatea lui, care l-a facut amuzant si placut la citit.Carpati.org Aproape toti la un moment dat am trecut prin intamplari asemanatoare.
Eu va felicit pe toti pentru tura, iar pe tine pentru jurnal.Carpati.org


Marți, 18 august 2009 - 22:05  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
2
Superb!!


Marți, 18 august 2009 - 22:18  

alexus
alexus
Busola
 
3
Bravo! Felicitari pentru jurnal si pentru tura!

Pentru mine si pentru Pepi fost o placere sa va cunoastem si sa petrecem ceva timp alaturi de voi. Sper sa ne mai intalnim si in alte ture.

Daca ne mai iei cu "domnul" si "doamna", nu mai vorbim cu tine. Carpati.org
Un simplu Alex si Pepi ar fi perfect.


Miercuri, 19 august 2009 - 03:18  

vasile.popescu
vasile.popes..
Caraba
 
4
Tare fain! Felicitări!


Miercuri, 19 august 2009 - 08:27  

monica_stoica
monica_stoic..

 
5
Misto tura, dar nu-l crede pe Ducu Bertzi pe cuvant, atunci cand spune pompos ca "din carti nu raman cu nimic, nu ma-nvata", e putin cam prea mult. Cu bine, ture frumoase in continuare!


Sâmbătă, 22 august 2009 - 00:10  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0702 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org