Fagarasul alb (Muntii Fagarasului)

12-13 februarie 2011

Asteptand de ceva vreme acest weekend iata ca incepe dar nu asa cum ne-am fi dorit. O dimineata umeda si rece care ne mai si sperie cu cateva rafale de ploaie pe drum. Incepem sa ne gandim ca vom zabovi putin mai mult prin cabana la taclale privind pe geam.

Ajungem aproape de noua "parcare" amenajata de pe drumul forestier spre cabana Negoiu. Suntem cinci, plec urgent in recuperarea celui de-al saselea, "eroul" nostru care a venit singur cu trenul. Ne regrupam, mai ajustam putin echipamentul si pornim pe forestier. Mai avem vreo 10 km de forestier cu destule portiuni cu gheata care pana la urma m-a determinat sa fac si o mica cascadorie aterizand fortat pe spate.

La cariera de marmura sufla un vant rece si taios, norii sunt din ce in ce mai plumburii si speram macar sa nu ploua. Incepe sa ninga destul de bine, o mazariche mai mult, ceea ce ne bucura. Ajungem in capatul forestierului si luam o mica gustare.

Poteca spre cabana in prima parte ne da putine emotii datorita zapezii bine batatorita si inghetata. Suntem atenti si trecem cu bine peste micile obstacole. Continuam tragand in piept aerul rece si tare al iernii, mai fulguie usor si frigul incepe sa se lase.

Dupa aproape 4 ore de la plecare suntem la cabana, primii pe aceea zi, liniste deplina, nici macar un caine sau un cocos viteaz nu e pe afara. Bem un ceai foarte bun si domnu Serban ne lumineaza fetele, zmulgand hohote de ras, cu povestile sale. Dar ce facem in continuare? Vremea parca e din ce in ce mai cainoasa dar nici inauntru nu putem sta atat.

Impreuna cu Adi si Tavi pornim spre Serbota in ideea de a face o eventuala poteca printre jnepeni pentru a ne usura drumul de a doua zi daca vremea ne va permite.

Pornim plini de elan pe poteca spre Barcaciu, iar dupa zece minute o lasam sa continue linistita pe curba de nivel si ne abatem la stanga pe BA. Pe cateva sute de metrii beneficiem de urme vechi, inghetate, care ne tin cat de cat si nu ne afundam prea mult in zapada. Odata cu rarirea vegetatiei pierdem urmele si incepem lupta cu zapada. In unele zone intram pana la brau, in altele crusta inghetat ne tine. Ritmul e alert si ajungem repede la primul pilon. In jur numai ceata.

De aici incepe si vantul sa ne chinuie cu rafalele lui puternice, inaintarea devine mai anevoioasa dar dupa ora de la plecarea de la cabana ajungem la cel de-al doilea pilon. Frig si vant cat cuprinde. Ne bagam intre jnepeni sa aruncam o privire in cealalta parte a muchiei. Propun sa mai stam doua minute si asteptarea ne este rasplatita, norii se ridica si privim fascinanti vaile ce ne inconjoara. E minunat!

Intoarcerea devine lejera pe urmele tocmai facute, se innoptase iar luminile localitatilor din jur ne atrageau privirea. Ajunsi la cabana bem un binemeritat ceai, mai bun decat primul si inainte de somn ne duelam intr-un joc de mima in care bineinteles ca a castigat trio-ul baietilor.

Peste noapte cerul incepuse sa scanteieze de stele, la fel si termometrele asa ca la ora 6 cand incepem sa facem ochi era destul de frig. Mancam ceva si pornim pe urme, pe muchii apar si primele raze de soare dar inca nu reusesc sa ne incalzeasca nu nimic.

Tinem ritmul si prindem repede inaltime si totodata perspective largi si incantatoare.

Muchia Puha incepe sa fie din ce in ce mai mult scaldata in soare iar noi tragem tare si ajungem pana la al doilea pilon pana unde lasasem cu o zi inainte urme. Muchia Tunsului ne uimeste atunci cand ne aruncam privirea la est de Muchia Serbota.

In continuare zapada ne da serios de furca, placile de vant sunt din ce in ce mai serioase in grosime si marime, inaintarea devine mai anevoioasa dar cheia marilor succese sunt si pauzele lungi si dese.

Mai facem un scurt efort si iesim intr-un loc insorit, punct de belvedere atat spre Muchia Tunsului

cat si spre Vf.Scara.

Continuam o portiune dar zapada devine si mai naravasa iar noi tocmai ar trebui sa strabatem o portiune mai expusa asa ca drumul nostru spre Serbota se incheie pentru a nu pune in pericol aceasta zi minunata. Sub Vf. Scara se observa placi de vant de dimensiuni considerabile.

La coborare admiram Tara Fagarasului strabatuta de apele Oltului

Ajungem la cabana unde ceaiul ni se pare si mai bun fata de cele 2 din ziua anterioara si il laudam mult. Cu parere de rau facem bagajul, ne luam ramas bun de la gazda noastra nu inainte de a mai asculta 2-3 povesti scurte. Ne luam la revedere, sper pentru putin timp, de la Fagarasul nostru alb.

Coborarea noastra se abate putin si pe la Cascada Serbota care este aproape in totalitate inghetata apoi prin padurea insorita ajungem in capatul drumului forestier de unde urmeaza marsul final unde am gasit in Adi un bun partener de un fel de mars fortat. Il reped repede pana la gara in Porumbacu dupa care ma intorc si dupa ceilalti. Intoarcerea devine obositoare dar avem mintea si sufletul incarcat de frumos.

Au fost doua zile total diferite, sperantele noastre de sambata nu au fost degeaba iar duminica am primit ceea ce s-a considerat ca meritam :)

Pana la alte iesiri va doresc numai bine!

Luni, 14 februarie 2011 - 21:28 
Afisari: 2,987 


dorubv