| Februarie 2026 | ||||||
| L | M | M | J | V | S | D |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | ||||||
| 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 |
| 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 |
| 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 |
| 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | |
| Martie 2026 | ||||||
| L | M | M | J | V | S | D |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | ||||||
| 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 |
| 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 |
| 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 |
| 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 |
| 30 | 31 | |||||
rivas |
Fagaras sau Natura dezlantuita isi spune cuvantul (Muntii Fagarasului)
Se anunta viscol… vreme urata… minus foarte multe grade…
Si tocmai pe aceasta vreme, Andrei planificase tura in Fagaras… Am incercat, eu si Daniel, sa-l convingem sa renunte dar era imposibil, era singura perioada a lui de concediu…
A facut totusi o concesie, nu plecam vineri, cum fusese stabilit initial, urma sa plecam sambata seara (21 ian 2012)…
Dupa o coborare cu cantec si ceva avalanse, ajung vineri seara in Bucuresti. Sambata imi fac rapid bagajul, ultimele cumparaturi si cu o mica intarziere, ajung la locul stabilit si plecam cu masina spre Sibiu. Pe drum a fost ok, n-am avut probleme, iar in Sibiu, datorita faptului ca am ajuns mai repede decat stabilisem, ne-am oprit sa tragem un pui de somn in masina, la cald, pana la venirea trenului. Cand ne-am trezit, déjà se asternuse un strat de 1 cm si ceva de zapada si ningea viscolit… “Ne-a luat cam repede, déjà, din Sibiu…”
Am pornit totusi, am ajuns in Turnu Rosu si am continuat sa mergem… Eu as fi vrut sa ne oprim, sa punem cortul si sa ne odihnim cateva ore, dar Andrei nu si nu… ok, mergem…
Pe drumul forestier a mai fost cum a mai fost, dar urcarea prin padure incepuse sa ne termine… Intr-adevar, se luminase intre timp, dar asta nu ne-a mai usurat rucsacii si nu a reusit sa ne diminueze nici oboseala…
Peisajul era de vis… Cu toata oboseala acumulata, nu ne puteam totusi opri din admiratie… Padurea era imbracata intr-un alb imaculat, ningea cu fulgi mari si pufosi, ca in povesti… Fagarasul ne oferea imagini de neuitat, copacii incarcati cu atata zapada, incat ne minunam ca nu se rup sub greutatea ei…
Ne mai opream, muti de admiratie, mai faceam cate o fotografie, apoi continuam, mergand tot mai departe, patrunzand cat mai mult in adancimea padurii…
Si uite-asa, incet-incet, am iesit in golul alpin. Mergand pe partea stanga a muntelui, nu am avut probleme decat cu zapada, care era cam mare, dar atat. In momentul in care am urcat in creasta, s-a dezlantuit urgia… Vantul batea cu putere, viscolind zapada si trimitandu-ne in fata mii de ace inghetate… Vizibilitatea era scazuta, ceata nedezvaluindu-ne decat o mica parte din ceea cear fi trebuit sa vedem…
Andrei mergea inainte, ghidandu-se el stie dup ace dar conducandu-ne in directia cea buna…
Inaintarea era din ce in ce mai dificila… ba inotam in zapada, ba alunecam pe zapada inghetata…
Au facut urme pe rand, cand Daniel, cand Andrei si asa,usor, am ajuns la Chica Pietrelor. Ei, de aici, lucrurile au luat o turnura neasteptata. Am decis sa continuam, am pierdut marcajul, am inceput sa ne contrazicem, am urcat pe un varf necunoscut, Andrei nu mai reusea sa gaseasca drumul si a luat-o gresit, conducandu-ne spre o prapastie destul de infricosatoare, astfel ca am decis sa ne intoarcem si am oprit pe varful necunocut, intr-un viscol de nedescris.
Toti eram epuizati, oboseala acumulata isi spunea cuvantul…Ne-am oprit in viscolul infernal si ne-am chinuit sa montam cortul… Cat am mers, nu simteam atat de acut frigul dar cand ne-am oprit, vantul rece ne patrundea pana la oase… Imi simteam fata cum incepea sa inghete, genele erau pline de promoroaca, cagula nu ma mai apara de nimic… Dar cel mai rau imi inghetau mainile, cu toate ca erau in manusi, cu toate ca imi miscam degetele incontinuu… Mi-am amintit ca se anuntasera temperaturi foarte scazute, iar viscolul le accentua…
Noaptea petrecuta in cort pot spune ca a fost chiar placuta, pufoaica m-a aparat foarte bine de frig, nu mai vorbesc de sac si ciorapii de puf…Singura problema a fost ca nu am putut sa ne facem nimic cald din cauza vantului, asa ca am mancat cate un sandvis inghetat si ne-am bagat la somn…
Ei, dar a venit si dimineata… Somnul ne refacuse cat de cat, dar lipsa de apa era cumplita. Sticlele inghetasera peste noapte si… ne-am dat seama ca nu avem apa…Trebuia sa ne luam cate o sticla cu apa cu noi in saci, dar… la cum cazusem lati, am uitat… Acum, suportam consecintele…
Si, am luat decizia corecta: afara, vantul urla din toate puterile, nu stiam unde suntem, vizibilitate nu aveam, stiam ca vremea urma sa se inrautateasca, asa ca nu mai aveam unde sa continuam… Am hotarat sa ne intoarcem. Andrei a iesit sa avem loc sa ne facem rucsacii, timp in care a inghetat bocna si a putut sa admire natura in toata salbaticia ei…
Cat timp am strans cortul pot sa spun ca am simtit ca mi-au inghetat mainile, picioarele si ca am inghetat cu tot cu pufoaica.
Am luat-o inapoi, vremea era mult mai urata decat atunci cand venisem, dar nu ne mai avantam in necunoscut, ne intorceam…Andrei a fost, ca de obicei, deschizatorul de drumuri. Pe drum, la un moment dat, vantul batand cu putere din partea stanga, am simtit o durere groaznica in mana stanga, durere care m-a facut pur si simplu sa incep sa urlu… Daniel a venit sa ma intrebe ce s-a intamplat, i-am spus ce am patit si a incercat sa-mi bage mana in geaca lui, la caldura, dar pana la urma mi-a dat manusile lui, pe care le-am pus peste ale mele, ca sa pot sa continui…
Zapada incepuse sa creasca, era imensa, am mers la un moment dat pana aproape de gat in zapada. Andrei a fost primul, dar zapada fiind pufoasa, se aseza imediat la loc. Noroc ca era zapada pufoasa si nu era grea, dar oricum, oboseala era aceeasi.
Eram cam nemancati, apa nu aveam, asa ca ne-am hotarat sa mancam singurul lucru neinghetat care exista: sunca. Asa ca am mancat sunca intr-un stil foarte original:” gust de paine, sunca in gura si gand de ceapa” (citat Andrei)
Ne-am chinuit dar, intr-un final, am ajuns jos teferi si nevatamati. Si, cum acest lucru nu ne-a fost de ajuns, am hotarat sa mergem in Crai…
Poze, Andrei si Daniel. Aparatul meu a inghetat cand am incercat sa fac poze dimineata, la cort, drept pentru care, nu am nici o poza…
Ps: Andrei s-a uitat pe harta in Bucuresti si a ajuns la concluzia ca noi am fi dormit chiar pe Chica Fedelesului, deoarece traseul era in stanga varfului iar noi am ales sa urcam pe varf, drept pt care ne-am abatut de la traseu.
incepem in forta
incepe sa se lumineze
echipa de soc: Daniel, eu, Andrei
peisaj de iarna
"Bradul de Craciun"
parca e prea frumos ca sa fie adevarat...
zapada incepe sa creasca dar... inca ne bucuram de peisaj
si... incepe distractia...
dar...continuam...
ajungem si pe Chica Pietrelor
indicatorul e bocna, nici nu e de mirare...
dar,,, vremea nu tine cu noi...
cu toate astea... o mica pauza nu strica...
vantul batea din stanga
am ajuns toti
pe Chica Fedelesului, dupa ultimele informatii
a doua zi dimineata
Andrei, aproape inghetat
niciodata nu am vazut atat de multa zapada...
totul e alb si rece...
din ce in ce mai frig... au inghetat si ochelarii?
Rucsacul e cu siguranta inghetat... doar a stat afara...
zapada creste... si creste... vantul bate...
ne mai delectam cu peisajul...
si totusi, e real...
viscolul ne urmareste, zapada e mare, inaintarea e cam grea...
zapada mare, a nins mult...
cu toate astea, peisajul ne fascineaza...
speram ca nu se va rupe...
ajungem in padure... oare scapam de vant? macar atat...
parca am mai fost pe-aici...
ce frumos devine totul, dintr-o data...
zapada e mare in continuare dar nu mai conteaza, cand nu mai bate vantul si te inconjoara atata frumusete...
ninge ca in povesti...
ne mai luptam totusi cu zapada...
vremea era in continuare neprietenoasa
am terminat... am obosit... scurt moment de respiro... si de baut apa...
Troita sau noua constructie de langa Manastirea Turnu Rosu
Postari similare:
Comentariile membrilor
valio |
1 |
|
dedex |
2 |
Impresionanta tura . Felicitari pentru curaj, abnegatie si pentru puterea de a face cale intoarsa cand nu era prea tarziu.
Am si eu o micuta intrebare: Cum ati reusit sa incapeti 3 in cortul din poza  ??
Duminică, 29 ianuarie 2012 - 14:36 |
drumetu71  |
3 |
"Faina"aventura, cam riscanta, dar a compensat prin peisaje. Unde vroiati sa ajungeti?
Duminică, 29 ianuarie 2012 - 15:44 |
mastroiani  |
4 |
Putini au motivatia necesara sa plece la drum pe o asemenea vreme...decizia de a va intoarce a fost inteleapta. Vor veni si vremuri bune.
Sa auzim de bine. Duminică, 29 ianuarie 2012 - 20:37 |
gabi_cargo |
5 |
@valio: in jur de -20 grade C, poate chiar mai mult (cu minus).
@dedex: multumim pentru aprecieri. Cat despre cort: cu greu, inghesuiti si cu rucsacii cam afara. Bocancii au stat sub tenta, in pungi de plastic, altfel ar fi fost plini de zapada. @drumetu71: multumesc. Voiam sa parcurgem o bucata din Creasta Fagarasului, cat se putea. S-a putut cam putin, poate data viitoare va fi mai bine. @mastroiani: sa speram, vremurile sunt cam capricioase... Luni, 30 ianuarie 2012 - 00:31 |
zentai  |
6 |
Felicitari, oricum!Ma intreb...asa, intr-o doara, daca s-ar fi putut razbi mai sus cu niste rachete in picioare (sunt usor neincrezator despre ele, in general vorbind dar cred ca nu reusesc eu sa ma dezbar de pareri preconcepute
.Oricum, un tip cu umor Andrei-ul tau, daca vrei sa vezi si latura asta a situatiei...Dupa cod galben, vreme anuntata ca fiind naspa (sa nu uitam de cei doi de pe Jepii Mici, ca nu s-a intamplat acum o suta de ani), noapte de nesomn, rucsacii grei...mai ramaneau pe lista f.putine lucruri de bifat .Sa nu crezi ca-l judec....Stiu si eu cum e cu timpul scurt in care viata abia mai are loc sa se intample...Si oricum, si eu l-as fi urmat! Luni, 30 ianuarie 2012 - 16:28 |
|
gabi_cargo |
7 |
@zentai: Multumim pt aprecieri. Noi nu am renuntat din cauza zapezii prea mari, noi am renuntat din cauza viscolului si a temperaturilor foarte scazute (+ alti factori: lipsa de apa, totul era inghetat etc)
Oricum, asta era vremea preferata a lui Andrei, asa ca m-am mirat ca a acceptat amanarea cu o zi... Ei, are asigurare de viata si poate de asta ii place sa intinda coarda... Luni, 30 ianuarie 2012 - 19:01 |
ioanamutiu |
8 |
Superb, felicitari!
Marți, 31 ianuarie 2012 - 01:18 |
casian |
9 |
...intensa tura ; meritati felicitarile noastre pentru reusita probei de contorsionism in Husky Flame. Pacat ca nu ati luat in calcul si imposibilitatea folosirii arzatorului, prearare si servire a mesei in acele conditii de confort locativ , vreme si dezhidratare previzibile !
...prepararea bauturilor si a mancarurilor calde este imperios necesara in turele de iarna ! Aventura este bine prezentata de poze. Bravo ! Marți, 31 ianuarie 2012 - 10:08 |
|
gabi_cargo |
10 |
@ioanamutiu: multumim mult.
@casian:  am reusit sa dormim chiar bine in cort, nu am avut probleme. Stiam ca avem nevoie de mancaruri si bauturi calde, nu ne-am inchipuit ca or sa fie chiar atat de oribile conditiile de afara. Si in cort nu puteam prepara nimic, riscam sa dormim sub cerul liber multumim pt aprecieri. Marți, 31 ianuarie 2012 - 20:01 |
lauramatei (admin) |
11 |
Toate jurnalele sunt cu nameti?
Se pare ca doar asta avem in meniu in ultima perioada, peste tot pe unde incercam sa ne apropiem de crestele muntilor. Frumos! Nici eu n-am mai vazut atata zapada ca anul asta. Dar spune, asa , greu si salbatic cum a fost, asa-i ca dracusorul din tine s-a bucurat?
Vineri, 3 februarie 2012 - 04:18 |
roze |
12 |
si cand spuneam ca iarna si zapada ne vor ocoli iarna asta, uite ce turnura a luat vremea! In sfarsit au venit mult asteptatii nameti!
frumos jurnal! inca n-am dormit cu cortul in zapada! Ma bucur ca ati incheiat tura cu bine 
Vineri, 3 februarie 2012 - 10:29 |
|
gabi_cargo |
13 |
@laura: nu mai exista jurnale din 2012 fara nameti. E la moda acum si da bine in poze.
Iti dai seama, daca n-ar fi si putina adrenalina, unde ar mai fi placerea? @roze: sincer, eu nu-i asteptam chiar asa de mari, m-au cam luat prin surprindere Sa stii ca e o experienta interesanta, depinde de vreme.
Vineri, 3 februarie 2012 - 13:07 |
|
gabi_cargo |
14 |
un filmulet cu sunet exista pe you tube
http://www.youtube.com/watch?v=qoczDqoYiow&feature=g-upl&context=G2a28077AUAAAAAAAAAA Vineri, 3 februarie 2012 - 15:02 |
|
rupi2003 |
15 |
Cateva observatii:
"Eram cam nemancati, apa nu aveam, asa ca ne-am hotarat sa mancam singurul lucru neinghetat care exista: sunca." V-ati furat de doua ori caciula cu treaba asta, dat fiind ca depuneati un efort sustinut, care necesita aport de energie periodic si rapid, si pe deasupra erati si deshidrati. In primul rand, digerarea grasimilor este de durata mai lunga in raport cu alte alimente. In al doilea rand, digestia consuma apa din corp. Mai ales grasimile se digera greu, au nevoie de multa apa. Apa care probabil inghetase in sticle mai devreme de montarea cortului. Daca nu dormeati ingramaditi in cort ati fi putut baga bocancii in sac. Senzatia dimineata la incaltare e mult mai placuta. Daca aveati lopata si sonda, la cata zapada era, erau sanse sa puteti face un adapost in zapada, unde ati fi putut topi apa si gati. Imi pare ca nu ati avut toti ochelari de schi. Ati invatat multe pe pielea voastra si probabil data viitoare va fi mai bine. Si totusi, peste toate astea, problema cea mai mare, pe frigul si vantul acela imi inchipui ca a fost alta: datul unui "telefon" .
Vineri, 3 februarie 2012 - 19:10 |
|
gabi_cargo |
16 |
@rupi2003
Am si eu de facut cateva remarci la comentariul tau: In primul rand, iarna este chiar recomandat sa-ti iei sunca la tine, fiind printre putinele alimente care nu ingheata (presupun ca ai mancat si tu alimente inghetate si ai vazut cat de gustoase sunt). In al doilea rand, intre a sta nemancat ca sa te gandesti ca grasimea se va digera mai greu si va necesita un aport crescut de apa si a manca pt a avea totusi ceva in stomac si ceva energie pt a putea continua, iti spun eu ca alegi a doua varianta. In al treilea rand: bocancii nu trebuiau neaparat bagati in sac, au fost totusi sub tenta, in pungi de plastic. Senzatia de bocanc ud in sac nu e foarte placuta. In al patrulea rand, nu vad la ce ne trebuia sonda, ca lopata am avut. Problema a fost ca acolo unde am dormit zapada nu prea era, era viscol, asa ca adapost pe viscolul ala oricum nu puteai sa faci si nici nu aveai in ce. (Apropo, zapada era pulver deci fii sigur ca vantul ti-ar fi adus-o inapoi instantaneu.) Iar cu ochelarii de ski, sa fim seriosi, se aburesc instantaneu. Si apa a inghetat peste noapte, nu inainte de montarea cortului. Si, in ultimul rand, nu am inteles faza cu "telefonul". Daca e cumva la ce ma gandesc eu, da, asta a fost (pt mine), faza cea mai nasoala. Cu adevarat. Vineri, 3 februarie 2012 - 23:41 |
|
rupi2003 |
17 |
Cei care recomanda sunca probabil uita sau nu stiu sa spuna si cand sa o mananci.
Daca la pregatirea turei sunca e sfanta, cat interes mai ai pentru inlocuitori care ingheata (sau nu) si gustul lor? Raman la ideea ca pentru o obtine rezultate si a face performanta - creasta Fagarasului iarna e o performanta alpina-, ce mananci si cand mananci pe munte trebuie sa fie diferit de oras. Bocancul il cureti cat se poate de zapada cu o periuta si il bagi intr-un sac menajer. Eu i-am pus in lateral in sac. Disconfortul major e acolo unde presezi sacul de dormit, nu de la bocancii uzi din pungi. Daca zapada era buna si luati in calcul un adapost, sonda era ideala pentru a vedea cat de mare e zapada. Si in caz de avalansa e necesara sonda. Am crezut ca a inghetat inainte dat fiind viscolul. Am mers pe 21 ian cateva ore pe Clabucete pe ninsoare (si in zona varfului si pe viscol) si ochelarii de schi nu s-au aburit. S-au aburit in schimb o perioada intr-o tura cu soare, dupa ce i-am tinut peste fes. Acela era "telefonul". Sâmbătă, 4 februarie 2012 - 17:40 |
|
lauramatei (admin) |
18 |
Dragii mei, va recomand cu caldura, fara sa va vorbesc din carti si fara sa fi citit despre asta (ceea ce nu e deloc de lauda, dar asta e...), mancarea mea, "mancarea campionilor"
. Nu glumesc, am vreo 10 ture in care am testat-o si la mine functioneaza mai bine decat orice altceva. Iar in turele fara ea, m-am prezentat mai prost. Inclusiv in tura 21, mancarea asta a facut minuni!!! Ghiceste cineva despre ce vorbesc? Cat despre hidratare, cred ca am descoperit ceva ce functioneaza, nu stiu daca are fundament stiintific, dar o sa mai incerc si daca merge, sunt buna . Am halit in tren, o noapte intreaga, inainte de tura, o tona de citrice de toate felurile, pentru ca imi plac. E drept ca am dat nenumarate telefoane in prima parte a turei. Am baut si ceva apa, dar pur si simplu n-am simtit nevoia. Am avut destul lichid, dar nu mi-a mai trebuit, din termosul de ceai am luat doar o gura, nu aveam nevoie, din apa din celalalt termos am mai baut cate ceva, dar nu cine stie ce, iar cand am ajuns la izvor nu mi-era sete... Si surpriza, e singura tura aspra in urma careia nu m-am simtit deshidratata, nu mi-au crapat buzele pana la sange, nici pielea, nu am golit litri intregi de apa in ziua urmatoare, etc.,ori toate astea faceau parte in mod normal din program. Se pare ca ceva a fost bun in consumul ala exagerat de citrice cu cateva ore ianinte de tura. Eu ma gandeam sa nu-mi faca rau, dar imi placeau O fi bine ce-am facut?
Sâmbătă, 4 februarie 2012 - 18:53 |
|
paulmpopescu.. |
19 |
Nu am cuvinte care sa exprime incantarea pe care am trait-o privind aceste fotografii. Simt efortul vostru si va felicit pentru putere !!!
Vineri, 9 martie 2012 - 20:30 |
|
|
||
|
|
|
Duminică, 29 ianuarie 2012 - 10:33