Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iulie 2022
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

August 2022
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Buhaescu
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Fagaras, mi-e dor de tine ... (Muntii Fagarasului)

­

­­­­ Acest... jurnal conține descrierea unor trasee sau porțiuni de trasee montane cu nivel de dificultate ridicat. Dificile prin lungime, durata sau prin faptul ca unele sunt accesibile doar alpiniștilor.

Sub nici o forma nu v-oi fi răspunzător pentru sănătatea, viata sau averea celor ce ar utiliza aceste informații, în orice fel.

 

Așadar... Iată ca am reușit sa-mi conving, șefii ai mulți, sa-mi acorde permisie de 20 de zile de la îndatoriri. Cum-necum dar jinduiam, cu privirea la rucsac, de cam multicel.


Pun, de-cu-seară, merindele, hainele, apă, sacul și cortul în raniță și, Luni de dimineață, urc în primul tren de Zărnești.­ La opt fără ceva eram în gara Zărnești dar mai bine de jumătate de oră am stat în fata unui magazin, sperând sa deschidă și sa-mi cumpăr tutun. Am uitat să iau de acasă...


Stau degeaba. Îmi spune cineva că este o alimentara deschisă, mai încolo, și așa îmi scurtează "agonia", putând purcede la drum spre munți.


 

/fagaras_mi_e_dor/craidinzarnestijpg.jpg

 

Drumul ăsta, pe la poalele Crailor îmi este într-atât de cunoscut... parca nici nu mai este așa de lung. Repejor trec kilometrii și trec de Plaiul Foii. După cabana asta numai "lucrătorii" forestieri mai lasă, în urma gipanelor lor, câte un nor de praf.

 

 ­ /fagaras_mi_e_dor/sprerudaritajpg.jpg

 /fagaras_mi_e_dor/rudaritajpg.jpg

 

Se taie și corhănește în draci. Nu-i a buna. După Cantonul Rudărița a trebuit sa ma strecor printre semiremorci și ifroane. I-am întrebat pe "domni" dacă se corhănește mai sus în pădure, dar s-or făcut că nu ma aud...de la drujba...


Oricum bănuiam ca trag bușteni și mai sus. Ziua trece și grăbesc pasul. La intrarea în traseul Banda Roșie și unul din vechile mele locuri de campare văd cum petecul de iarba a dispărut în urma unei viituri pe pârâul Lerescu. Nici vorba sa mai aibă loc, un cort, aici... Ploaia de acum doua luni. Sigur...


Cu pasul destul de ușor trec și de exploatarea aia și ajung în coama Lerescului. Aici o gașcă mare de nemți se chinuie sa găsească poteca. I-am îndrumat. Nu am auzit, ulterior, de ei la Tv, deci i-oi fi îndrumat bine.

Adică nu am încurcat, involuntar, stânga cu dreapta cum mai am obiceiul./fagaras_mi_e_dor/sagetirudaritajpg.jpg

 

După duzina de nemți, trei români, la pas de maraton. Păi, doar cu portofelul în spinare, o fi mai ușor...


Toata aglomerația asta mă pune pe gânduri. Nu am mai întâlnit atâta lume pe bucata asta de Făgăraș, într-atâta bucățică de zi. Nu e nici miezul zilei, încă. Mai încolo, cam spre capătul vestic al Lerescului, am parte de o priveliște îngrozitoare. Anul trecut culcaseră la pământ, numai trei-patru versanți. Acum și versantul sud-vestic al Lerescului a fost chelit pană în malul lacului Pecigeanu.

 

/fagaras_mi_e_dor/defrisarilerescujpg.jpg

 

Traseul turistic e complet acoperit de doborâturi. Poteca e drum de TAF... Zăbovesc o vreme, buimac. Vorbele și gândurile ce-mi trec, aici, prin minte, sunt mult prea... inexprimabile. Le păstrez doar pentru mine.

În câteva minute trec de toata grozăvia asta și ajung la răscrucea din apropierea vârfului Comis./fagaras_mi_e_dor/sageticomisjpg.jpg

 

De aici, vad Craii și crestele lor înfumurate cum nu se vad de nicăieri din alta parte. Nu zăbovesc prea mult. După o gura de apă, continui spre Berevoiescu. Poate ajung înainte de lăsarea întunericului. Mi-e deja foame și doar un mărunt dejun, înainte de plecare... nu prea m-a ținut.

 

 

/fagaras_mi_e_dor/craiidepecomisjpg.jpg

 

Câteva afine îmi mai îndulcesc amăreala lăsată de "lucrători" și "domni". Afinele ne coapte sunt fascinante, măcar, daca nu-s dulci.

Adevărate mere, în miniatura./fagaras_mi_e_dor/miniaturijpg.jpg

 

Ajuns pe aproape de Berevoiescu, vad o turmă mica de oi. În alți ani erau sute și sute, de te apuca râsul daca le numărai. Acum sa fie cinci zeci? Nici atât. Baciul zice ca nu mai ține lumea prea multe animale ca nu le cumpără nimeni de carne sau lână. Eu zic ca e mai bine asa. Erau prea multe oi, în trecut.


Chiar mult prea multe, iar acum, probabil lăcomia își arata efectele. Încă un ceas sau doua și vad refugiul acela ruginiu, de pe pajiștea plina de bălti, din dreptul vârfului Berevoiescu.

 


/fagaras_mi_e_dor/berevoiescuimg7479.jpg

 

Lângă el e loc numai bun de cort.

Aici campaseră, cu ceva ore înainte, vreo sase cehi­. Fiind pe înserat și răcoare, aceștia se încălzesc la o supa și o cana de vodka. Îmi ofera și mie din licoare, draguții, dar cum nu mai fac prostii, de ceva vreme, ii refuz politicos.

Eu nu vreau decât sa-mi întind cortul și sa fierb ceva de mâncare, acuma. După asta o să mă pun la privit cerul ce pare sa rămână senin pe întreaga noapte. Dar nici nu se pune prea bine de noapte ca simt cum m-i se închid ochii și ma furișez în cort.

 

/fagaras_mi_e_dor/apusberevoiescujpg.jpg

 

Marți, de dimineață, ma trezesc binișor după răsărit. Am dormit ne întors, probabil ca puteau juca și hora, cehii, ca nu-i știam. Ies din cort și îi vad ca aduna tabăra. Eu îmi respect tabietul și prima pe arzător e cafeaua. Apoi mâncarea.

După festin, fac o tura, pana la izvor cu bidoanele, apoi împachetez și eu. Se anunță o zi perfectă. Soarele este acoperit doar din când în când de nori. Destul cât sa nu ma toropească prea tare. Azi merg mai puțin. Relaxat. Doar pană în Zârna. Așa am vreme sa ma bucur de munte. De priveliștile ca din poveștile cu zâne și zmei... spre curmătura Zârnei. Încă se mai zărește creasta Crailor. Și ce aer, ce mireasme...

Ce bine poate sa fie./fagaras_mi_e_dor/sprecurmaturazarneijpg.jpg

 

Cehii au cotit spre Iezăr... I-am zărit cum am trecut de șaua aia. Porniseră cu ceva vreme înaintea mea. Vad și aud multe despre ei. Și par a fi nația predominanta în Făgărași. Dar nu au lăsat nici o urma după ce plecară. Așadar nu am ce sa le reproșez. Un ceas mai târziu zăresc și ciurul acela de-i zice "vechiul refugiu Zârna"

 

/fagaras_mi_e_dor/refvechizarnajpg.jpg

 

Sita de-a dreptul. Este folosit pe post de ghena. Înauntru e gunoi international și autohton de-o potriva. În gropile din jur s-au adunat conserve de-a lungu a câtorva decenii. Am văzut una de-o vârstă cu mine. Sau mai bătrâna? Ca o expirat când m-am născut eu. Cred...

 

/fagaras_mi_e_dor/conservedeierisiazijpg.jpg

 

La o aruncătură de bat se află și noul refugiu Zârna.

Nu arata rău... /fagaras_mi_e_dor/refnouzarnajpg.jpg

 

Un cioban, în așteptarea turmei, ma întreabă "de ce nu mă culc în refugiu". -Cum? Pai ala e pentru ai' de au nevoie de el. De-i prinde furtuna ori viscolu cu mana 'n... așa. -Pai e curat si nu bate vântu' înăuntru. -O fi, bace. O fi, dar nu dau iarba asta moale pe scândura priciului din refugiu. Și ce iarba. Și ce mai era acolo pe lângă iarba aia... Cuprins de un fel de frenezie, după ce mi-am fiert cina, m-am pus de umblat prin tufarii de afine.

 

/fagaras_mi_e_dor/griscuafinejpg.jpg

 

Coapte de sa crape de dulceață. Cum nu ajung în fiecare zi pe aici mă pun să mă îndestulez cu o mana-doua de afine, dar fără sa observ cum ceata își face loc printre piscuri. Și nu am apucat sa vad lacul Zârna...

Acum când m-am trezit, ceața e destul de deasa sa nu-mi mai vad cortul. Darămite lacul... M-am consolat, în continuare, cu ceva afine, pe coama dintre refugiu și lac. Din când în când, soarele de seara mai străpunge norii și oferea câte un spectacol virtuos cu sabii de lumina.

 

/fagaras_mi_e_dor/sabiideluminajpg.jpg

 

A trecut și turma cu talangele și acuma e liniște deplina. Acum realizez ca nici drujbele nu le mai aud. O clipa în care doar vântul mai cânta în firele de pe pajiștea alpina. Aproape întuneric dar afară de ceata nu zăresc nimic. Azi ma culc devreme. Poate ma trezesc la fel și pornesc mai din timp, mai departe... Ei, hai. Asa am zis, dar tot după răsărit fac ochi.

Miercuri dimineață, ceata s-o pus stăpână pe creste. Și nu dă nici un semn ca o să se mai ridice săptămâna asta./fagaras_mi_e_dor/ceatadupazarnajpg.jpg

 

Dar muntele mi-e drag așa cum este. Cu ceață sau cu ploaie, cu viscol sau arșița.

 

/fagaras_mi_e_dor/sageatasprefereastrajpg.jpg

 

Pana în Fereastra Mare nu ploua. Abea după ce încep sa urc din nou, din fereastra, vântul începe sa îndesească stropii mici de apa. În reprize de câteva minute de ploaie, odihnindu-se cu câteva minute de ceață și vânt, poteca se scurge, încet, pe sub picioarele mele.

 

/fagaras_mi_e_dor/potecainceatasprefereas.jpg

 

Încet ajung și sa vad refugiul Viștea. Știu ca trebuie sa fie un locușor de cort pe aici...

 

/fagaras_mi_e_dor/refvisteajpg.jpg

 

Ma uit, dar rafalele de vânt și ploaia, care a început sa lase gluma deoparte, îmi dau de înțeles că mă apuc de întins zmee nu cort. Încăpățânat cum sunt, desfac și încerc să întind cortul Nu-i cazul. Repede înțeleg ca ori îl împachetez repejor ori mi-l confisca muntele. Și sigur îmi ia două zile sa-l recuperez de pe versantul sudic, pe unde o ajunge dus de vânt. "Prici în refugiu" ma cheamă în seara asta...

Aici s-au aciuat încă alți șase moldoveni și doi ardeleni. Dar loc îi  destul sa dormim toți ca belferii.

Pe moldoveni i-o prin ploaia binișor. Parca mai tare decât pe mine. Nu de alta dar parca au întins pe sfoara toate hainele pe care le purtaseră. Și asta doar de pe Moldoveanu pan' aici. Eu, cam hămesit, ma ascund de vânt, sa-mi aprind arzătorul, sa pun de cina. Câteva pietre aranjate frumos pe post de vatră și ma asigur ca nu arg gazul de pomană. Nu apuca soarele sa apună și moldovenii vor să-și pună și ei ceva cald la ghiozdan.


Acum sper ca nu or sa mai aducă după ei aragaz-uri cu butelii perforabile de unica folosința. Nu de altceva, dar or fâsâit doua butelii degeaba. Ca de făcut mâncare cu ele nu au făcut. O șuierat tot gazul "pe lângă", ca am stat o vreme cu frica în sân. Una după alta au golit buteliile în aer liber. Ferească Dumnezeu de o scânteie rătăcită. Era bai. Poate nu catastrofă, da' bai...

Noroc că aveam destulă benzină în rezervor. Or băgat o supă chioară, de m-am mirat, și ne-om culcat toți cu ceva în stomac. Eu cu ceva mai mult și mai consistent. Mămăligă cu carnați... Ei o vrut doar supa aia, sa-și fiarbă...

Dimineața, data fiind aglomerația sporită, fac ochi mai devreme. Cam la răsărit. Mănânc și îmi adun catrafusele destul de repede așa ca îi salut pe toți.

Cu câteva clipe de cer senin, apuc sa întrevăd vârful Viștea și Moldoveanu./fagaras_mi_e_dor/visteamarejpg.jpg

 

Asa frumos se joaca norii... Pe-o parte parca e o mare în clocot, pe cealaltă, norișori mici, zburda ca niște iezi printre creste. Moldovenii au drum spre Fereastra Mare și Sâmbăta, mai departe. Cu ardeleni nu știu dacă am schimbat vreo vorbă... și-s ardelean și eu.

Parca ne-am salutat la plecare, dar... Iarăși, sper ca moldovenii și-au luat îndărăt canistrele de gaz. Una le-am cam băgato îndărăt în rucsac, dar ailaltă am pierdut-o din radar. Cred ca s-au prins de idee... Oricum, eu îmi iau desaga în spinare și urc, de-acum ceva mai abruptul Viștea Mare. Cu pauze de respiro și câte o poza, ajung și în vârf./fagaras_mi_e_dor/sprerefugiulvisteainapo.jpg

 

Parcă, pe aici, iar a început aglomerația. Multă lume vrea sa vadă Moldoveanu.

 

Image Hosted by ImageShack.us

 

Și eu... Așa că mă îndrept spre Moldoveanu, fără să stau prea mult pe gânduri. Nu-mi las rucsacul pe Viștea, că se strâmbă stâlpul cu săgeți, și așa, fără ajutorul meu. Las rucsacul mai încolo, agățat de o stâncă, sa nu pice dar nici sa nu fie în drumul cuiva.

Am noroc. Cele câteva clipe pe care le-am petrecut pe vârf, am fost doar eu, vulturii, corbii și Moldoveanu.

 

/fagaras_mi_e_dor/vulturjpg.jpg

 

/fagaras_mi_e_dor/corbiijpg.jpg

 

/fagaras_mi_e_dor/moldoveanujpg.jpg

Pentru că, după ce am ajuns înapoi unde mi-am lăsat rucsacul, a reînceput vadul de turiști sa se bulucească spre vârf. Unii mai grăbiți alti mai entuziaști.

Oricum, am prins acea clipa de liniște, numai pentru mine... Îmi iau desaga în spate și următoarea oprire o mai fac în Podragu. Orele trec încet și încerc să savurez fiecare pas, fiecare spărtură din nori. Nu mai ploua, dar parca am adunat ceva oboseala. Ma hotărăsc să fac o pauza prelungită pe malul lacului Podragu.

Astfel cobor în vale și campez lângă lac./fagaras_mi_e_dor/valeapodraguluijpg.jpg

 

Și am făcut bine. Vineri.... afară de câteva pauze de ordinul minutelor, a plouat în rafale toată ziua și toată noaptea. Așa ca nu am avut altceva de făcut decât sa moțăi în sac. Ah... și așa, ce bine este.

 


 

/fagaras_mi_e_dor/decesaiesdincortjpg.jpg

 

Ziua de Vineri trece molcom, fără prea multe raze de soare. Afara de gătit și cafeluța nu mi-am cautat motiv sa ies din cort.

 

/fagaras_mi_e_dor/caleapodraguspretransil.jpg

 

Dar Sâmbătă, cu ceața și câțiva stropi răzleți mă pun, din nou, la drum. Nu o mai întorc spre creastă, astăzi. Iau drumul spre Podrăgel. Căldarea asta este tare frumoasă. Atât de frumoasă ca fac un popas în strungă sa privesc la ambele lacuri.

 

/fagaras_mi_e_dor/sprepodragelvaleapodrag.jpg

Soarele își mai arata razele, ocazional. Așa profit că se mai usucă stânca de după Podrăgel și traversez, din nou prin ceata deasa, valea Arpașului.

 

/fagaras_mi_e_dor/dupapodrageljpg.jpg

Aici o gașcă mare, de vreo 20 de ruși. Probabil veniți dinspre Bâlea. Dar nu rușii îmi atrag atenția. Ceva roz cu alb se vede prin perdeaua de ceata, pe o stâncă, la câțiva pași de mine... Rămân câteva clipe, ne putând sa-mi astâmpăr râsul.

 

Image Hosted by ImageShack.us

De pe aici, aparatul foto începe să mă avertizeze ca bateria se dă de ceasul morții... deci poze mai răruț. Mult mai răruț.   Am ajuns la lacul Capra destul de devreme.

Pe la cinci, după-amiază. Speram sa-mi pun la uscat câte ceva din haine dar soarele s-a arătat cu prea multă sfială. La popasul ăsta am făcut de mâncare și când am ajuns, și seara înainte de culcare. Parca mi-era mai foame ca de obicei. De pozat nici nu e vorba. Aparatul se stinge imediat după pornire. Ceața se joacă alene pe suprafața lacului și, din întâmplare,

reușesc sa fac doua cadre cu șaua Caprei și o bucată de lac./fagaras_mi_e_dor/sauacapreisiunpicdinlac.jpg

 

Nici acumulatoarele de rezerva nu mai au vlaga.

Dar îmi amintesc ca mai sunt câteva acumulatoare în stație și ar trebui sa mai aibă un picuț de energie în ele. Ți-ai găsit... Cu toate cele sase elemente din stație nu reușesc să mai fac decât câteva poze. Multe nereușite din cauza grabei de a declanșa. Ma resemnez și urc în șaua Caprei, sa dau un telefon acasă. Ar cam fi vremea.

Echipa de britanici, campata la cam 50m de mine, se distrează de minune privind un român viteaz, de pe partea ailaltă a lacului cum se îmbăiază voinicește. Sa fie sănătos. Dar vai de vietățile din lac...


Oricum, unul din englezi, îmi demonstrează ca nu le-am văzut și auzit pe toate, încă. Adică... nu credeam că un om poate să sforărie în asa hal. Campat la cam cinci zeci de metrii de mine, câteva ore bune în noapte, puteam sa jur ca-mi sforărie la ușa cortului meu. Oricum Duminică dimineață adun tabăra ceva mai devreme decât de obicei. Trezit cu noaptea în cap, fac pași spre vârful

Paltinului și Laiței. Ceața e mai vârtoasă ca pana acum. Dar, pe drum, reușesc sa observ, la ce neam de hotel lucrau astă vară, lângă Bâlea.

 

Image Hosted by ImageShack.us

Popas mai fac doar în vârful Laiței. Câteva bucațele de glucoza și o gura de apă.

Speram sa mai fac o poză pe la Călțun. Ajuns pe acolo constat că nici acumulatoarele stației nu mai au voință de viata... Asta este... gata cu pozele.

Nici în Strunga Dracului nu reușesc sa fac vreo poza, cu toată insistenta mea. Asa că mi-adun bețele de cort și le ascund în rucsac. Asta și la bunul sfat al celor doi turiști ce coborâseră prin strunga. "Ma fac" mai zvelt, să mă strecor mai ușor printre stâncile ascuțite.

 

Din urma vin câțiva plimbăreți tinerei, fără rucsaci sau alte bagaje. Ei ajung sus în câteva minute... Eu, cu cele douăzeci și cinci de kilograme în spinare, plimb strunga în mai bine de juma' de oră. Mai 'cetinel ca-i mai sănătos.

Și-au lăsat destui, oasele, pe aici. Nu am de gând să mă grăbesc. Sper sa ajung în șaua Scara, astăzi.

Probabil o să ajung binișor după apus, dar iarăși, nu e loc de grabă pe aici. Trec de vârful Negoiu și șaua Cleopatrei, dar undeva în Custura Sărații ma opresc. Stropii destul de deși de ploaie, ceata s-o tai cu lama și rucsacul mare îmi dau de înțeles că ar fi bine sa profit de faptul că încă mai stă pielea pe mine.


Chiar dacă, după zece minute de odihna, am dat jos coarda și am legat rucsacul, ma gândesc mai bine și desfac legătura, pun coarda la locul ei și fac cale întoarsă spre șaua Cleopatrei.


Având de ales intre stânca udă din Custură, stânca udă din Acele Cleopatrei și câteva ceasuri de noapte prin pădure până în cabana Negoiu sau sa aleg stânca udă din strunga Dracului și bolovanii uzi, spre Călțun, pe timp de noapte... Aleg cabana Negoiu. Oi găsi, eu, loc sa-mi întind cortul pe acolo.


Aici, iarăși, am parte de o surpriza. După bolovanii și acele Cleopatrei, sub un bolovan 'cât casa', observ întâmplător, un papucel alb, similar perechii din valea Arpașului. Aici e doar unul. Perechea nu i-o vad... Sa fie și asta un fel de moda cum e cu agățatul de fundițe, drapele și șepci pe crucea ce împodobește vârful Moldoveanu?


Dar nu mai stau pe gânduri, noaptea se lasă încet și soarele își revarsă ultimele raze când intru în pădure. Încă o ora bat poteca și podețele de fier până la cabană. Acolo unde se pot pune corturile, nu e loc sa arunci un ac. Sa fie vreo douăzeci de plimbăreți instalați acolo.

Mi-e somn și foame. Intru în cabana nouă, după ce am rătăcit un pic în jurul celei vechi, și întreb de loc de cort sau un prici liber. Femeia, de la recepție, îmi confirma ca nu mai e nici un metru liber pentru corturi dar la priciuri nu sunt decât doua locuri ocupate din cele treizeci și ceva. Colegii de prici sunt și ei brașoveni.

 

Făceau ceva ture scurte prin zonă, pan' în Bâlea și pe acolo... Am stat, la taifas, în jurul unui foc aprins, de gașca aia mare, un ceas sau doua.

Abea în seara asta vad, pentru prima data în șapte zile, cerul perfect senin de noapte. Împodobit cu miliarde de stele strălucitoare, îl vad asa cum mi-era atât de dor sa-l vad. Îl tot privesc cu nesaț, pană ce nu mai pot ține ochii deschiși, apoi mă furișez, în podul cabanei, la prici. Ma înfofolesc în sac dar e atât de cald ca-l desfac. Din reflex, probabil.


Luni de dimineață mă uit în rucsac la provizii, în bidon la benzină, fac ceva de mâncare și chiar daca mai aveam destule provizii sa mai stau doua-trei zile printre creste, mă hotărăsc să mă întorc acasă. Oricum, lăsasem vorbă că ajung înapoi pe Luni ori Marți. Asa că, după încă un ceas de admirat fauna locală și mai schimbând o vorbă cu un salvamontist de acolo, îmi pun hamurile să mă îndrept spre Porumbacu de Sus.

Ah, de la căldura și altitudinea mai mică, un set de acumulatori par a-si fi revenit un pic.

 

/fagaras_mi_e_dor/cabnegoiujpg.jpg

 

 Sper să ajung pe lumină, în Porumbacu de Jos, de unde sa iau un tren spre casa. Știu ca-i rupt un pod pe undeva spre Sâmbăta, parcă, dar ziceau CFR-istii că se face legătură cumva... Am o grămăjoară de kilometrii de forestier, de luat în picioare și încerc sa fac pași mici dar iuți.

 

/fagaras_mi_e_dor/paraulmarepadurejpg.jpg

Trei plimbăreți din București, ce plecară de la cabană înaintea mea, îi întâlnesc un ceas mai târziu. Ii salut și o iau înainte, mai departe. Nu-i tocmai zor, pe mine, dar nici dormitul prin gara nu-mi surâde. În pădure, jos, la poala Făgărașului dau de tufe de mure. Dar ce mure... stăteau crenguțele sa se rupă de ciorchinii de mure coapte. M-o prinde noaptea, nu m-o prinde, fac pauză și mă îndestulez cu fructele dulci, prin tufele spinoase.

/fagaras_mi_e_dor/murejpg.jpg

 Dar cum-necum, se face ca la trei ceasuri și mai bine de la întâlnirea anterioara cu cei trei Bucureșteni, trece o căruță cu doi cai și câțiva culegători de afine, pe lângă mine, urcând spre pădure, pe forestier.

Nici jumătate de oră nu trece, căruța se întoarce și oprește lângă mine. Cei trei bucureșteni, acum suiți în căruța, au rugat căruțașul sa oprească și m-au luat și pe mine. -Mulțam! Chiar nu ma așteptam. Chiar frumos din partea dumnealor. 


Așa scurtez drumul cum nu credeam că o sa-l scurtez. Caiuții sunt sprinteni și puternici, dar unul are o rana urată la un picior. Simt un nod în gat. Of... Ii spun căruțașului și vede și el rana. Sper că duce calul la veterinar sa-i curețe rana și sa-l bandajeze. Se poate infecta așa ușor... Oricum, ii mulțumim căruțașului, de ajutor, eu le mulțumesc și cailor, în felul meu și o luam, acuma, spre Avrig.


Mai vorbind și mai întrebând am înțeles ca o sa ajung mai repede în Avrig decât în Porumbacu de Jos, de unde ne lăsase căruțașul. De aici, deja ma uit cu jind la munții dragi ce-i las în urma. Parca abia în i mai zăresc prin pâclă... Acum, în câmp, soarele strălucește neostenit și curge apa pe mine... Noroc că mi-am umplut toate bidoanele în pădure. Pana deseară se usucă toate. Și bine am făcut.


Ajuns în gara din Avrig, am o senzație de dejavu: Ultimul tren a plecat în urmă cu doua zeci de minute... 'tul-ai, Doamne!

E cam ora patru. Nu-mi rămân decât doua alternative. Sa găsesc un locșor pe lângă gară sa-mi petrec noaptea sau să o iau spre sosea... să fac ce-mi "place" mie, mai mult, pe lumea asta... autostopul.


No, hai la "ia-ma nene" că tot am făcut atâtea nefăcute și neplănuite, zilele astea.

Doua ceasuri m-am bronzat pe fața, pe marginea șoselei pană s-o milostivit un brașovean sa mai ia în duba lui.

Dar e bine. Mai era alternativa să mai bat câțiva kilometrii până în Făgăraș, de unde aș fi găsit un microbuz, ceva, sau măcar aveam o posibilitate de găzduire... dacă, la cine as fi mers, ar fi fost acasă...

În loc de încă șaizeci de kilometrii de asfalt pe picioare, mă duce omul ăsta până la câțiva pași de casă, în vreo doua ore și ceva.

Am vrut sa-i dau cincisprezece lei.

Mi-o dat înapoi cinci lei, și o zis ca-i prea mult. Mulțam, omule, și sănătate!



Planuri nu-mi mai fac demult, când e vorba de munte. Iar cum nu-i nimic bătut în cuie, iar orice plan poate fi dat peste cap de o pală de vânt, nu merită efortul planificării. Merg până unde ajung, daca ajung, daca nu, acolo pun cortul. Iar de întors mă întorc când ma întorc, daca ma întorc. Ca și aici sunt destule variabile. Așadar, în loc sa-mi pierd zilele intre patru pereți, am mai câștigat o săptămână, superba și liniștită, printre crestele mult iubiților mei Făgărași.

Ce dor îmi e de ei...





Vineri, 11 septembrie 2009 - 13:02 
Afisari: 4,369 


Postari similare:





Comentariile membrilor (14)

marasb
marasb
Busola
 
1
No data aviatoare sa stii ca pe strada Garii, nr 28, Avrig (poarta visinie, chiar langa stalpul cu marcajul de barcaciu) am niste parinti si bunici de treaba care stiu ce-i de facut cu drumetii chiar de nu-s io acasa...Carpati.org


Joi, 10 septembrie 2009 - 18:42  

nucu1963
nucu1963
(admin)

 
2
Felicitari Omule!


Joi, 10 septembrie 2009 - 18:52  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
3
Sau'mâna, Mara! Carpati.org
Am notat, și de-o fi cazul sa mai ajung prin părțile acelea,
în situații similare, nu v-oi uita.

Mulțumesc, Vasile.
Dar... felicitări? Pentru?
Am făcut ceva demn de vreo lauda? Nu cred. Carpati.org
Mi-am petrecut doar câteva momente alături de dragi-mi Făgărași.


Joi, 10 septembrie 2009 - 19:12  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
4
Si bine ai facut Carpati.org Alea de le tii in palma is chiar merisoare, nu-s afine.


Joi, 10 septembrie 2009 - 20:18  

costi28
costi28

 
5
Asa singur? Nu tia fost urat? Am fost si eu singur dar dupa un timp e naspa singur si e mai bine sa fie unu, oricare numai sa vina sa nu fiu singur. Oricum a fost fain.


Joi, 10 septembrie 2009 - 20:38  

alexus
alexus
Busola
 
6
Cel mai tare pasaj: "Un cioban, in asteptarea turmei, ma intreaba - de ce nu ma culc in refugiu - Cum? Pai ala e pentru ai' de au nevoie de el."
Aceasta este conduita corecta, pe munte.
Bravo!


Joi, 10 septembrie 2009 - 20:50  

annastan
annastan
Busola
 
7
Tare fain jurnal. Vad ca te descurci bine singur, felicitari!


Joi, 10 septembrie 2009 - 20:53  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
8
Placuta iesirea si plina de relaxare..... daca acumulatorii de la aparatul foto s-au descarcat pe munte in mod sigur insa bateriile tale s-au incarcat pe munte pentru acceptarea psihica a revenirii in (ne) civilizatie !


Joi, 10 septembrie 2009 - 20:58  

sonnik
sonnik
Caraba
 
9
Un jurnal simplu si foarte frumos,felicitari!


Joi, 10 septembrie 2009 - 21:08  

adi79der
adi79der
Caraba
 
10
Te felicit si eu, dupa atatia care or fi facut-o in scris sau in gand. As fi facut-o si eu doar in gand, dar e cel mai frumos jurnal citit de mine pana acum si nu m-am putut abtine de-a dreptul...


Joi, 10 septembrie 2009 - 21:55  

codrin_berar
codrin_berar..

 
11
felicitari pentru jurnal si felicitari pentru ca ai gasit timpul sa fii alaturi de dragul tau Fagaras!


Vineri, 11 septembrie 2009 - 16:15  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
12
@Costica...

Carpati.org

Nu totdeauna este aplicabilă vorba aia... "Decât deloc..."
...sau, măcar, nu-i aplicabila oricui.
"așa, singur" are avantajele și... întradevăr, dezavantajele sale.
Dar nu am mers, niciodată, pe ideea de "Orice e mai bun decât nimic" sau mai râu, pe ideea "daca nu am cu cine, nu merg la munte" Carpati.org


Altfel, vă mulțumesc pentru felicitări! Carpati.org


Luni, 14 septembrie 2009 - 19:15  

rododendron
rododendron
Caraba
 
13
eu am in plan sa fac creasta de la Suru pana in Valea Sambetei cu inca trei persoane.in cazul in care ei ceilalti trei nu pot veni ,cred ca voi reusi si singur ,tinand cont ca in august vremea se anunta destul de buna.Cat despre jurnal ,pot spune ca e deosebit de frumos ,cum fiecare expune in felul sau trairile si sentimentele ce l incearca acolo sus .Tinand cont ca nu am facut o tura asa de lunga si de dificila ,eu unul mi am facut planul mai rau ca in armata .Voi vedea ce voi scrie la intoarcere Carpati.org.


Luni, 12 iulie 2010 - 19:11  

leovit
leovit
Busola
 
14
Amintiri frumoase...


Sâmbătă, 23 iulie 2011 - 19:31  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0765 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org