Fagaras in sezonul toamna – iarna (Muntii Fagarasului)

Tura de initiere nr. 4 – Reluare - Fagaras, Cabana Barcaciu, 27-28 septembrie

Traseu Sambata : Avrig – Poiana Neamtului – Cabana Barcaciu – Cabana Negoiu

Duminica : Cabana Barcaciu – sub Vf Scara

Participanti: felicia, razvan_ilie, ulfi, corinagal, dedex, fromo, mike, alex29, gina, axellro, mihaiburo, prepe, carmena

---

In ultima tura de initiere din Fagaras am prins 2 anotimpuri. Asta pentru ca in prima zi am putut admira un peisaj specific toamnei (cu ceata, aer umed si rece, iarba uscata, roua si afine) iar in a doua zi ne-am bucurat de prima zapada de pe crestele muntelui.

Prin iulie Mike ne promitea ca o sa facem o tura in Fagaras, dar din cauza ploilor care s-au anuntat in acea perioada, am amanat tura pentru septembrie.

Stiind ca e mare bataie pe locurile din turele de initiere, unii dintre noi ne-am facut rezervari din iulie. Asa ca intai au avut prioritate cei cu rezervari si apoi restul celor care-si anuntau prezenta.

Desi initial se stabilise ca luam cu totii microbuzul din Avrig inspre Poiana Neamtului, ne-am tot sucit si in final am reusit sa ne grupam in 4 masini mici si nu a mai fost nevoie de microbuz. Fiecare grup a plecat vineri seara cu masina si ne-am dat cu totii intalnire in oraselul Avrig.

Cam intuneric si pustiu prin Avrig, iar baietii care au sosit langa gara nu si-au dat seama ca Mike deja venise mai devreme si dormea linistita in sacul de dormit de langa masina.

 

 

Mihai si in sacul de dormit de langa masina doarme Mike

Ne intalnim cu totii in jurul orei 5 dimineata si dupa ce la numaratoare iesim ca suntem toti 13, ne suim in masini si pornim spre Poiana Neamtului (drumul are vreo 14 km si e partial asfaltat – cu gropi pe alocuri iar in rest e drum forestier).

Ajunsi acolo, parcam masinile, ne echipam, ne plimbam putin pana gasim indicatorul de inceput al traseului si pornim prin padure ca un sir de licurici (de la frontale). Urmam traseul marcat cu cruce rosie pe muchia Scarisoarei. Putin cam obositi si nedormiti, suntem atenti la drumul prin padure. Razvan e cel care se uita dupa marcaje, Mihai si Mike merg mereu pe langa noi si ne mai numara din cand in cand sa fie siguri ca suntem toti, iar noi urcam cuminti unul in spatele celuilalt.

In jurul nostru e intuneric si liniste, se aud doar pasii si respiratia noastra. Primele raze care razbat printre copaci ne trezesc incet-incet si ne aduc aminte ca ne asteapta o zi frumoasa. Ne dezmortim, prindem puteri noi si ajungem la cabana Barcaciu in jur de ora 9, unde cainii lui Nea Petre ne anunta venirea.

 

 

Cabana Barcaciu (alt 1550 m)

Ne tocmim cu nea Petre sa ne cazeze pe toti in cea mai buna camera a Cabanei (ca deh, unii dintre noi nu am binevoit sa dam un telefon si sa ne facem rezervare ). Dupa ce mancam putin si bem cate un ceai sau o cafea ne facem noi planuri.

 

 

Ceaiul lui nea Petre despre care se spune ca e mare “cat roata carului”

Avand in vedere ca era ceata inspre Vf Scara, hotaram sa inversam turele pe care le stabilisem pt cele doua zile . Zis si facut, ne echipam cu gandul de a pleca inspre cabana Negoiu.

 

 

Mai legam un siret, reglam betele, ne imbracam bine ca era cam frig afara. Acum, toata lumea e gata de drum?

Voiosi si cu chef de vorba, plecam inspre cabana Negoiu la ora 10. Indicatorul ne arata ca avem de urmat poteca marcata cu punct rosu timp de 2, 5 ore pana la Cabana Negoiu.

 

 

Admiram padurea de brazi. Coapacii par batrani, inalti si subtiri ca niste lumanari si au trunchiurile si crengile presarate cu licheni.

 

 

Fotografiem toate ciupercile pe care doar Mihai le gaseste

Simtul artistic ne trezeste interesul si pentru picaturile de roua care parca sfidau gravitatia.

Si ne poticnim cu totii cand ajungem la tufele de afine si zmeura.

Bine coapte, gustoase si racoritoare de la picaturile de roua, afinele astea ne cam tin pe loc.

Ia sa vedem acum: cine a mancat afine ? Toata lumea sa deschida gura mare : Aaaaa, scoateti limba. Ia priviti cine a mancat mai multe afine!

Primul grup ajunge la cabana Negoiu la ora 13, pe cand “afinarii” sosesc de-abia pe la ora 14.

Cabana Negoiu (alt 1553 m)

 

 

 

 

La cabana, ne ospatam cu mancare calda servita miltareste. Doamna care se ocupa de sala de mese are reguli stricte de servire si o grija imperativa fata de stomacurile noastre. Meniul din ziua respectiva continea : ciorba de pastai, omleta, fasole cu ciolan si mamaliguta cu branza.

 

 

Mai zabovim putin. Eu aproape ca atipesc pe scaun de somn, asa ca pe la ora 16 ne hotaram sa ne intoarcem la Cabana Barcaciu.

Dragos si Vasi testeaza leaganele din “locul de joaca special amenajat” de la Cab Negoiu.

Pornim pe acelasi traseu marcat cu punct rosu pe care l-am strabatut si la venire.

Serpuim pe pantele domoale ale muntelui, trecem prin vai strabatute de rauri si ne mai oprim din cand in cand la tufisurile de afine (asta pt ca la cabana n-au avut desert).

Mergem prin iarba vestejita, presarata cu picaturi de roua care ne uda hainele de fiecare data cand le atingem. Ceata cand invaluie intreaga vale, cand dispare misterios, ca intr-un joc de-a v-ati ascunselea.

Suntem mai rapizi la intoarcere si ajungem la ora 18:30 la Cabana Barcaciu.

Gasim foc in soba si ne aranjam cu totii in cabana. Razvan si Dragos insista sa stea la cort (ca doar fiecare si-a carat cortul tot drumul). Ne aducem aminte ca de dimineata am vazut prin podul lui nea Petre niste damigene cu vin. Pai, langa soba calda, n-ar merge si un vin cald? Dan negociaza cu nea Petre si vine in camera cu o tava pe care era o oala cu vin fiert si cani. Suntem toti curiosi sa gustam o asa raritate de vin, facut din petale de bujor. Si un enolog cred ca s-ar fi bucurat sa deguste. Vinul a fost bun, ca ne-a incalzit... spiritele si am inceput sa discutam serios despre economie, nivelul de trai din Romania, filozofie, consumatorism. Ganditi-va ca multi dintre noi nu dormisem de vreo 30 de ore, asa ca era perfect normal sa discutam asemenea subiecte.

Dimineata, Dragos isi asuma responsabilitatea sa ne trezesca. Primeste cateva refuzuri, dar reuseste sa fie convingator spunandu-ne ca afara “ceata s-a dus in jos “ si peisajul e superb in sus, pe varful muntelui.

 

 

Izvorul de la cabana. Brrr! Cine-si aduce aminte cat de rece era apa?

Razvan isi strange cortul.

Dupa ce reusim sa ne dezmeticim putin, hotaram sa mergem inspre Varful Scara, atat cat ne permite timpul. Pornim cu totii la drum la ora 10. Urmand marcajul cu cruce rosie, lasam in urma zona verde si ne avantam inspre partea inzapezita a muntelui.

 

 

Marcajul se vede foarte bine, zapada e pufoasa si are doar cativa cm, asa ca drumul e lejer, putem sa facem poze si sa admiram peisajele.

Varful Scara (alt 2308 m)

 

 

Eu, ca intotdeauna, raman uimita de frumusetea din jurul meu. O noua lume se deschide pentru mine. Zapada imaculata imi incanta privirea, ii simt raceala si prospetimea. Norii par cazuti pe pamant, agatati de cerul care se vede doar la cativa metrii distanta de noi. Tot peisajul e dominat de un alb si albastru diafan, rece, care te face sa incremenesti odata cu natura. Vantul molcom zburda in libertate si imi aduce aminte ca toate astea sunt reale. Am trait, am vazut, am simtit. Departe de cotidian si de banal, ma simt libera, ca primul om care descopera lumea. E lumea adevarata pentru mine, cea originala si pe care o recunosc oricate straturi de civilizatie au trecut peste acest Pamant.

 

 

Poza de colectie

Este aproape miezul zile cand ne apropiem de varf, dar nu mai putem inainta pentru ca timpul nu ne mai permite. Ne oprim cu totii pentru un mic popas inainte de a ne intoarce la cabana. Dragos face cativa bulgari de zapada si incearca sa arunce cu ei in Felicia. Rateaza. Felicia constata ca zapada e afanata si numai buna de facut bulgari. Asa ca declara "razboi" tuturor si incepe sa arunce cu bulgari in toata lumea. Ceilalti se feresc, o lasa in pace, ii mai arunca bulgarii inapoi, dar Felicia continua. Doar, doar o nimeri pe cineva. Se apara si face niste fente mai ceva ca un portar de handbal. Ce sa mai zic, toata lumea pune mana pe zapada si se incinge o “bulgarela” pe cinste. Daca nu ma credeti, va invit sa va convingeti singuri :

 

 

http://www.carpati.org/video/fagaras/bulgareala/150/

 

 

Scapam teferi din aceasta batalie si cu parere de rau ca va trebui sa ne despartim de munte, ne intoarcem la Cabana Barcaciu, pe acelasi traseu.

La cabana, ne strangem repede bagajele, ii platim lui Nea Petre pentru cazare, ii multumim pentru ospitalitate si pornim incetisor pe poteca care duce inspre Poiana Neamtului, unde lasasem masinile.

 

 

 

 

 

 

Ajunsi in Poiana Neamtului, ne schimbam si ne pregatim sa ne intoarcem pe la casele noastre. Multumiti de tura frumoasa de care am avut parte in aceste 2 zile, ne gandim sa facem un mic rezumat inainte de a ne desparti. Asa ca hotaram sa mergem cu totii la cabana Ghiocelul, aflata pe drumul care merge dinspre Poiana Neamtului inspre Avrig. Desi meniul de la restaurantul cabanei era destul de bogat, ne multumim in final doar cu ceva de baut pentru ca mancarea se servea foarte greu acolo, iar noi nu aveam timp de stat, caci ne astepta un drum lung in continuare.

 

 

 

 

Nu pot sa inchei jurnalul decat cu o concluzie: turele de initiere si-au atins scopul. Toti cei care strabatem muntii doar de cateva luni am ajuns sa ne cunoastem mai bine, avem deja amintiri din turele anterioare si invatam mereu cate ceva nou despre echipament sau viata la munte. Cu fiecare pas pe care il facem pe trasee descoperim pasiunea noastra pentru munte.

---

 

Si pentru ca nu-mi permit sa iau de una singura Oscarul/Zmeura de Aur de la primul jurnal postat, trebuie sa le aduc multumiri si :

- Feliciei, pentru ca a mai editat putin jurnalul inainte sa-l postez.

- lui Dan, Razvan (Ilie) si Feliciei care mi-au trimis o parte din poze.

Duminică, 12 octombrie 2008 - 16:07 
Afisari: 7,939 


carmena