Fagaras de februarie (Muntii Fagarasului)

Perioada: 16 – 23 02 2014

Echipa: Combei, Bogdan Cretu, Sandu, Darius, Andreea

Pozele sunt facute in majoritate de catre Darius si cateva de Combei si mine.

NOTA:  Mersul iarna este periculos si necesita cunostintele necesare plus echipamentul adecvat. Variantele de parcurgere a crestei pe care noi le-am facut au depins de ceea ce am gasit in teren. Traseul de creasta poate fi modificat foarte des in functie de conditiile gasite, zapada, risc de avalansa etc si nu este ceva standard!

 

Multumiri lui Adi Valean pentru informatiile pe care i le-am cerut inainte sa plecam :)!

Multumiri si lui Ciprian Lolu care ne-a rezolvat cu cazarea la Plaiul Foii

De mult timp imi doream sa parcurg creasta Fagarasului pe timp de iarna. Anul asta uite ca mi se si indeplineste. Aud baietii ca vor sa faca asta si timid spun ca vreau si eu, desi pregatirea necesara de a merge atat de mult nu prea o mai aveam, ici colo cate o tura pe munte dar mai mult escalada. Cu greu si emotii pe ultima suta de metri aranjez si cu concediul.

Planul de vreo 8 – 10 zile plecand de la Suru. Pregatirile sunt atent si minutios facute pentru a nu cara in exces mancare sau echipament, am renuntat si la cort cu ideea de a merge din refugiu in refugiu, dar aveam toti sac de bivuac in caz de.

 

Prima zi:

Ne intalnim cu totii in gara, amuzanta intalnirea si tot drumul :)))). Suntem asteptati si de o masina, Darius a aranjat cu cabanierul de la Suru. Gasim vara, caldura mare, raman chiar in maieu,

dar pana sus apare si iarna, deja la cabana Suru zapada in toata regula. Raman impresionata de cabana nou renovata si foarte curata. Arata foarte bine totul. Acum cand scriu e distrusa deja de nici nu stiu cum sa le spun alora, ca imi e greu sa inteleg de ce ar face asa ceva :(.

Cabanierul un om de milioane, ne primeste cu o paine pe vatra atunci scoasa special pentru noi. Ahhh ce miros, ce gust, cat de buna putea sa fie mmmmm, atat de buna ca aproape am terminat-o pana a venit mancarea. Fiecare lua mai timid sau nu cate o bucata din ea si ahhhh mmmmmm parca inca ii simt gustul si savoarea ahhhhh!!!!

Pana si mancareea a fost atat de buna si a tinut cont si ca sunt vegetariana. Ehhh vegetariana atunci si inca o zi acolo ca de la atata efort am atacat eu si mancarea baietilor :D.

Multumim cabanierului!!!!

 

A doua zi:

Ne trezim cu noaptea in cap si pornim spre Scara. Un urcus de a scos totul din noi dar si rasaritul a fost pe masura.Vremea e ciudata, mai ceata, mai senin, pana la urma ne si imprastiem fiecare cu mersul lui, mai rapid sau nu. Inainte de Ciortea ne regrupam si intr-un vant napraznic incercam sa hotaram daca urcam Ciortea sau nu.

                                          Surprind baietii la consiliul din bataia vantului

Din pacate nu ar fi fost o idee buna pentru ca zapada era putina si ne-ar fi luat o vesnicie, asa vom coboram spre lacul Avrig. Acolo luam o pauza de masa si iar cum facem, mergem pe marcat sau….?????

                                                              Magie??? Da-i cu usturoi :D!

Eu o iau prima si nu imi place traversarea pentru ca zapada era foarte proasta si prefer sa ma intorc. Asa ca eu cu Darius si Sandu urcam direct in sus pe finalul Ciortei si Combei cu Cretu continua pe traversare.

In timp ce urcam cosmar, ma opream din 2 in 2 pasi din cauza rafalelor de vant care mai sa ma dea jos si mai primeam si masaj gratuit dar cam dur pe fata, mama ce ustura. Greu am reusit sa cataram pana sus apoi spre creasta unde la iesire ne mai asteapta o portiune tare :D. In final ambele echipe am avut parte de experiente interesante :P.

Urmeaza distractia cu Scara. Pfff parca nu se mai termina, o vesnicie si mai si batea vantul ala ingrozitor de ma facea sa cam dansez pe acolo. Abia ma miscam, am ramas ultima luptand-ma cu forta aia care ma tot trimitea in diverse directii si ma facea sa ma simt ca si cum eram beata rupta :))). Ba mai era si un traverseu, ba urcat, ba stai sa ma odihnesc ca ma rupe vantul… In sfarsit refugiul goosh, yey pauza de ameteala.

Ziua trei:

Desi trezirea a fost devreme am plecat cam tarziu pentru ceea ce ne astepta. Deci incet incet spre Caltun pe o vreme buna, desi era de preferat sa nu vad soarele deloc si zapada sa fie tare beton ca stresul meu era  Custura.

Pana ajungem noi la ea se duse naibii distractia. Zapada moale si proasta rau, traversarea sa intri in ea si etc era prea periculoasa in conditiile alea. Combei s-a bagat dar pana ala urma a renutnat si s-a intors. Asa ca luam varianta hornului din dreapta ei, destul de abrupt si da-i la pioleti pana jos.

Apoi am traversat si am gasit o varianta de a urca direct in sus pe creasta spre Negoiu. Cald, cald tare, urcarea abrupta, apoi lungaaaaaaaaaa pana pe varf a scos tot din mine. Tot.

Din nou a trebuit sa decidem altceva decat ne doream din cauza zapezii proaste, asa ca o luam prin Saua Doamnei catre Caltun. In drum ne prinde si o ceata de nu mai deosebeai pamantul de cer sau unde esti. La un moment dat m-am trezit undeva sus pe o crestuta de zapada multa si cu ceva hau sub, brrrrr.

 Eu cu Darius eram ultimii si pana am ajuns la refugiu baietii deja au deblocat usa de zapada si mai erau si cu ceva tuica gustata pe deasupra ahahahah. S-au miscat repede nu am ce zice, sau noi prea greu :))).

                                                                  A la Immortal zice Combei 

Ca in fiecare timp petrecut pe la refugii,baietii erau foarte preocupati de topitul zapezii pentru baut si mancare dar pe care o luau foarte in serios si dura cu orele.  Mi-ar fi placut si mie sa ma implic dar nu era loc neam, doar ce mai aduceam zapada sau spalam vasele la final. Ehhh nu puteam eu sa le stric distractia nu?

Problema pe care am avut-o in schimb a fost disperarea dupa mancare, pur si simplu nu ma saturam deloc si asa a fost pana la final pffff. Si ce mancaruri!!! A fost dezmat total cu tot felul de ingeniozitati ale baietilor, aveau si mirodenii si tot felul de minuni! Moama sa mai zica cineva ca barbatii nu stiu sa gateasca ca eu o sa ii contrazic pe toti!!! Ahahahaha!!! Ym Yum!

Nah ca ies si eu la poarta cu patrunjelul fresh:)))

Ziua a patra:

Ma trezesc, ies afara: ceata, ceata deasa. Revin in refugiu si le zic ca eu parca nu as vrea sa conitnui pe ceata astaa, mai ales ca stiam ce va urma :D. Ei insista, insista, eu nu stiu ce sa fac deja imi venea sa dau inapoi dar in fine ii urmez pana la urma desi stiam ca nu o sa ajungem nicaieri.

                                                                Aici e bine, inca vedem :D

Si uite cum urmeaza o mare balaureala, cea mai mare balaureala a turei. Laitel in white out cu balaureala aferenta pe toate branele posibil si imposibile, bine exceptand cea pe care trebuia :D. Dupa cateva ore de urcat si coborat, traversat si inapoi si iar si iar in sfarsit isi dau si ei seama ca e mai bine sa ne intoarcem la Caltun. Yeyyy!!!!

La refugiu am lenevit ca niste puturosi, am dormit si am jucat tot felul de jocuri gen alfabetul ahahahahah. Frate deci cu moldovenii de Combei si Cretu e de belea, deci nu am mai ras atata de nici nu mai stiu cand, cat de bine e sa ai parteneri asa in ture de genul asta :D.

Si iar leneveala, eu am mai iesit la poze cu sperante ca se mai luminase, da se luminase dar deh prea tarziu…. Baietii de oftica iau pioletii si trec la sapat in cautare de apa ahahahahah, da bine :))))).

                                                                        Na la ei :))

                                                                    Sa nu te oftici???

Ziua cinci:

Trezirea din nou la 3??? Nici nu mai stiu ca numai ore deastea gaseau si ei. Profit din nou de distractia gatitului lor, bine a lui Darius :D si dorm pana e gata micul dejun.  Ahhh ce urasc sa ma scol la ore deasta ahahahaha, dar nu e ceva nou pentru cunoscuti. Iesim afara: Super vremeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeey!!!!!!!

 Rasarit dinspre Laitel si o luna superba in spatele Caltunului :D. Ahhh ce zi superba!!!!!!

Traseul a fost foarte tare pana deasupra Balei! Cred ca a fost partea care mi-a placut cel mai mult!!!!!!! Am avut si o creasta ingusta de abia puneai picioarele, la descatarat a fost mai cu cantec, am mai folosit si un pic lanturile cand ajungeam pe la ele, sau erau descoperite, dar am fost in forma si mi-a placut la nebunie!!!!!!!!!!!!!!

Ajunsi deasupra Balei am vazut si ceva miscare si primele semne de omenire :))). Superb!!! Superb!!!!!! Era atat de frumos acolo sus deasupra tuturor!!! Se vedea si hotelul de gheata!!!! Ahhh cat mi-a placut!!!!!!! DAAAAAAAAA! DAAAAAAAAAAA!

Spre ref Fereastra Zmeilor am innebunit de caldura, era atat de cald si soarele atat de puternic ca iar am dat de zapada proasta si traversari cu emotii.

 

Eu cu Darius am preferat sa gasim o modalitate de a cobora in caldarea unde era si raul si puteam lua apa, apoi sa urcma direct in sus pe marcat catre refugiu. Ceilalti au fost mai extremi :D. Sincer la zapada aia proasta nu as fi vrut sa o iau pe sus.

Combei:

“…dupa marele traverseu al Arpaselului (se cam construia avalansa de ora 14:00), Sandu si Bogdan au facut prostia sa se ia dupa ceea ce mi s-a parut mie “cea mai usoara cale de traversare”. Colac peste pupaza, ne-am trezit in creasta Vartopel, dupa ce am facut un pic de mixed climbing, dar nu cu stanca ci cu vegetatie. Nu mai stiu cine zicea: “when in doubt, climb higher”.”

La rau Darius a ramas sa ia apa eu am inceput urcusul interminabil pana la refugiu, frate nu se mai terminaaaaaaaaaaaaa!

Ajung in final si baietii erau deja acolo cu toate la uscat. Scot si eu tot, mai ales sacul de dormit ca era un pic umed si ne punem la soare la lenevit. 

Iete ce opinci dragute are, merg si la coltari :D.

Au gasit si niste tuica si ceva mancare, mmm nu-i rau cand mai gasesti cate ceva si tu esti cu toate impartite la limita :D.

 

Ziua sase:

Cretu a trebuit sa se retraga la Balea, pacat era super de treaba si amuzant tipul. Eu nu ma simt bine pffff. Nah la atatea zile vin si alea nasoale ca deh. Chiar ma simt rau si o iau in sus asa in reluare. La trei pasi de moarte intru si in panici la descatarat, clar nu imi era bine deloc ca doar cu o zi inainte facusem ceva mult mai greu si imi si placuse la nebunie. Nu stiu, aveam asa ameteli si nesiguranta. Darius se cam uita cu stres la mine dar a avut rabdarea de a ma suporta, pfff mersi. Clar pierdem teren si raman cu mult in urma. Urmeaza si traversarile, apoi pe creasta, iar ingust si eu nu vedeam nici urmele, parca orbisem. Foarte faina portiunea asa cu zapada dar nu eram in faza de enjoy deloc.

 Apoi si coboratul ala de pe Mircii, care si vara te sparge… mama cat am injurat numai eu stiu.  In coborare am aprins si o tigare desi le aveam portionate bine de tot, dar nu mi-a mai pasat, la dreacu am nervi :)))))).

Ajung in sfarsit la Podul Giurgiului si nah ca urmeaza traversarile secolului. Multele traversari interminabile frate pe o zapada proasta. Incet incet incep sa imi revin si bine am facut ca trebuia sa ajung la Vistea si era ceva de mers.

Oricum vedeam Vistea in toate varfurile, tot sperand ca se apropie dar neah, nu si nu. Mama mama dar chiar nu se mai termina traverseele astea deloc. In fine ajungem in final si la Vistea si da-i si urca si urca si iar urca si ceata, din ce in ce mai multa ceata asa ca pana ajungem sus deja Moldoveanul ciuciu. Bineeeeeeeeeee. Haio ca o dam in jos ce sa facem.

La refugiu deschid usa si… si sa cad pe jos :)))). O sa regret toaata viata ca nu i-am facut o poza lui Combei!!!!!!! Statea pe bancuta asa teapan, cu niste ochi bulbucati si abia daca putea sa spuna ceva ahahahahahah. Deci si acum mor de ras :)))))). Ce s-a intamplat de fapt pana am ajuns noi: au gasit niste sticlute cu visinata, coniac, vin, tuica si Combei a baut cam mult fiind si dezhidratat, pana l-a lovit de tot ahahahaha. Au mai gasit acolo si ceva paine si salam, ahhhh frate cat de bun a fost moamaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!! Combei a picat rupt pana a doua zi nu stiu daca am mai simtit prezenta lui.

Sandu a gasit lumanarele si ce-i vine lui in cap ca si asa eram cu buteliile cam pe duca, sa topeasca zapada la ele :D. Chiar a functionat :D. Numai baieti destepti domne am avut pe langa mine…

 

Ziua sapte:

Din nou o zi cam cetoasa ca si creierul lui Combei care nu arata prea bine ahahahahahahahahah. Deja se gandea ca daca o sa ii fie la fel de rau se va retrage catre Sambata, ei as cine mah el???? Neah :)))). Asta a fost asa o zi cam monotona, cetoasa si nimic special de spus.Zapada se imputina din ce in ce, am ajuns la refugiul din Fereastra unde am oprit sa mancam si ne-am gandit sa o dam direct pana in Zarna ca e timp, zapada e putina si nu ar fi rau sa scoatem o zi :).

Urmeaza doar pante interminabile si cand ajung cu Darius in locul cam de unde ar trebui coborat spre Zarna ii vedem pe baieti ca o luasera inainte mult. Ce-i drept marcajul cu sageata era indreptata aiurea inainte. Tipam dupa ei, Darius se duce in recunoastere, il urmez si eu si ajungem la Zarna destul de obositi. Ajung si baietii.

Vai cred ca la refugiul ala am avut parte de cel mai mare concert de bazaituri frate. Nu spun cat am putut sa radem, eu cu lacrimi, pana a devenit deja enervant.

Uite cum descrie Combei:

“…dupa ceva km parcursi si gresit marcaje, am ajuns in cele din urma la refugiul Zarna. Aici se zice ca a fost masacrata o adunatura de bondari de catre un turist caruia ii placea sa fluiere. In nopti calme, inca ii puteti auzi cum iti duc lupta pentru dominarea refugiului (pentru mai multe detalii, apelati la integistrearea video de la Darius.”

 

Ziua opt:

Dupa un somn cam prost cu atatea concerte, vai nu pot sa cred!!! E prima oara cand chiar reusim sa ne trezim cu noaptea in cap si sa si plecam. Dar deh aveam drum lung pana la Rudarita: vreo 20 km de creasta si inca vreo 10 de forestier?

Iesim si din bazaitoare pe rand…

Dealuri multe, zapada putina dar avem parte de un rasarit de-a dreptul superb!!!!! Superb!!!!!! Ahhhhhh ce dor imi e!!!!!

Plictisitor in rest desi eu m-am bucurat sa vad multe capre, pana si in peisaj gaseam tot timpul cate ceva de admirat, erau si urme de lupi si mergand asa ca un robotel ridic capul si uite ce mi se arata!!!!! Piatra Craiului!!!!!! DA!!!!!!

Incepe sa ma apuce tristetea, da tristetea ca se termina!!!! Chiar daca imi doream un pat cald, un dush fierbinte si ceva de mancare mai consisitent, eram trista…..

Ne mai oprim la ultimul refugiu si mancam tot ce mai aveam, frate ce animale, ce namancati!!! Mai ales eu!!!! Deci nu stiu ce am avut, sigur de la efort, frig etc am avut o senzatie de foame non stop :)))). Eu am aranjat sa vina sa ne ia cineva cu masina de la Rudarita si unde urma sa ne si cazeze in Plaiul Foii.

Ok cu burtile pline hai spre Rudarita!!!!

Am balaurit ceva, e atat de usor sa te pierzi pfff. In fine pana la urma s-a scos la capat. Am ajuns la Rudarita terminati si nu gasim pe nimeni. Nu vrem sa stam mult pe loc ca ne ia frigul, asa ca o pornim usor pe forestier. Ajunge si cabanierul dar supriza , are un ARO mic rau cu doar 2 locuri ahahahah. Sandu sta in fata si eu cu Darius si Combei ne inghesuim in spate, ta daaaaaaaaaaaaaa!!! Ehhh de parca mai conteaza.

Ce urmeaza se stie, DUSH!!!!!DA DUSH frate ca puteam infiorator, apoi coboram la un restaurant unde pe bune deci eu cel putin am exagerat!!!!! Nu stiam ce sa comand mai intai!!!! Logic si ca nu am putut termina tot :D.

Super tura!!! Super parteneri! Au fost momente haioase dar si mai grele, a fost si soare dar si ceata si vant, white out, cald, frig, zapada mai putina decat ar fi trebuit pentru un februarie dar in final a iesit totul bine si am ramas cu amintiri frumoase.

Cam asta a fost povestea Fagarasului de iarna pe scurt, scriind-ul abia acum in vara :)! Lenea asta :)!

                                                                       Thanks guys!

Duminică, 27 iulie 2014 - 14:23 
Afisari: 2,368 


andreeacorod..