Fagaras 2008: De la Avrig la Caltun (Muntii Fagarasului)

Primele incursiuni in Fagaras-Partea I-Avrig-Ref. Caltun

Dupa indelungi discutii si studii in vederea unei prime ture in Fagaras, ne hotaram sa plecam pe 1 septembrie 2008 inspre punctul nostru de start, Avrig.

Echipa e formata, ca deobicei, din Veronica (Zero), Ovidiu, Teo (adica subsemnatul) si mascota noastra-Porcusorul isteric

In Fagaras mai mersesem in luna Iulie intr-o incursiune de cateva ore, de la Balea Lac in creasta, in Saua Capra, cu parcurgerea unei mici portiuni de creasta pana in Saua Paltinului, ca sa ne facem o idee (mica) despre ce ne asteapta.

Vremea de atunci nu ne-a permis sa vedem prea multe, fiind ceata si destul de frig.

In fine, revenind la tura de septembrie, am ajuns in Avrig pe la orele 14:30 dupa un drum destul de obositor de la Galati. Am facut si ultima alimentare cu apa si alte maruntisuri uitate ca deobicei si am pornit spre Poiana Neamtului (cam 14 Km), pe jos.

Drumul este destul de prost marcat, dar ne-am bazat pe localnici, putin cam reticenti la intrebari. Pe drum ne-a cules o caruta condusa de doi copii, deja nu mai puteam sa mergem dupa cativa km, rucsacii sigur vroiau sa ne omoare!

Veselie mare, ne-a scutit de vreo trei km de mers, multumim baietilor care au fost singurii care au oprit sa ia niste turisti cam dezorientati!

Tinta noastra se pare ca e mai departe decat ne-am inchipuit. Drumul pana la Poiana Neamtului ne-a terminat, ajungand pe la cabana pe la orele 18:30-19, dupa ce am facut din mana sa ne ia si pe noi cineva la toate masinile posibile! Cand ai rucsacul in spate, nu se uita nimeni la tine... Am pus cortul la cabana contra sumei de 5 lei si ne-am bagat direct la somn, a doua zi dorind sa ajungem pana in Saua Scara.

A doua zi am observat ca "monstrul" din imagine ne-a mancat atele la cort! Drumul pana la Cabana Barcaciu a fost destul de obositor, avand in vedere ca rucsacii erau destul de grei, iar Vero inca nu facuse ture de durata asta cu tot echipamentul in spate!

Aproape de cabana Barcaciu, in plan indepartat Vf. Capul Surului.

Ajunsi la cabana dupa patru ore si jumatate de urcus, am facut o pauza de masa si hidratare caci soarele si efortul ne-au cam stors.

Dupa o joaca binemeritata (pentru catei!) cu jucariile de plus de la cabana si cateva sfaturi de la nenea Petre, pornim cu forte noi catre refugiul Scara, tinta noastra pentru cea de a doua zi.

Subsemnatul, cocosat de rucsac si mov de la afine! In fundal Negoiul.

Am ajuns in aproximativ 3 ore de la Barcaciu la refugiul Scara, unde am hotarat sa stam in refugiu, caci nu a mai sosit nimeni pana s-a innoptat. Refugiul arata cam jalnic, dar destul de curat inauntru.

Apus de soare sub varful Scara.

Pentru unii prima noapte in refugiu!

Rasaritul de soare de dupa Vf. Negoiu a venit cam repede dupa o noapte de-o schioapa

Dupa o cafea servita la inaltime si ceva papica pornim spre cel de-al doilea varf din Carpatii nostri, Negoiu 2535.

Cabana Negoiu o salutam de sus, luminata de primele raze de soare ale diminetii.

Urma sa trecem portiunea considerata de noi cea mai grea din toata creasta Fagarasului, custura Saratii. De la refugiul Scara pana la custura Saratii am facut o ora si un sfert, dar parcurgerea custurii pana pe varful Negoiu am facut aproape trei ore!

Coborarea am facut-o mai intai cu rucsacul Veronicai, lasandu-l undeva dupa portiunile dificile de traseu, urmand apoi sa urc si sa coboram toti trei cu grija.

Zero pe lanturi!

Urcusul dupa rucsacul lui Zero m-a terminat, punandu-si amprenta asupra restului traseului din acea zi.

Custura Saratii cere multa atentie si ceva bagaje mai mici... noroc cu vremea buna si piatra uscata cu o buna aderenta.

Dupa un urcus istovitor, iata-ne ajunsi pe vf. Negoiu dupa aproximativ 4 ore si jumatate. Ne bucuram de vremea buna pe care am avut norocul sa o prindem, cred ca mascota porcusor e cu noroc!

Vero (Zeronica) si eu, primul 2500 din Fagaras.

Ovidiu si cu mine, bucata de drapel pe care o purtam cu noi si pe care vrem sa o ducem pe cat mai inalte culmi!

Facem un tur de orizont inspre vf. Scara de unde am plecat, acum cu capul in nori.

Intoarcem privirile spre est si distingem in zare culmea Vistea-Moldoveanu, inconjurati de o "mare" de munti.

Coborarea spre Lacul Caltun si ref. cu acelasi nume o facem prin renumita Strunga Dracului, la care ajungem in 10 minute, dar trebuie sa asteptam sa urce un grup de doua persoane, tata si fiu, cu care schimbam cateva cuvinte si detalii despre surse de apa si timpi de parcurs spre Balea.

Cu atentie la prize si sa nu dizlocam pietre, coboram cu succes si Srunga Dracului fara evenimente neplacute. Lanturile ne-au ajutat foarte mult iar prize sunt suficiente.

Ajungem la refugiul Caltun si hotaram sa stam aici, deoarece Veronica a calcat putin stramb si i s-a cam umflat glezna. Refugiul se prezinta ok, mai bine izolat decat cel de la Scara, iar lacul ofera o imagine superba!

Prima parte a primului meu jurnal o inchei aici, urmand descrierea traseului de la refugiul Caltun la Cabana Podragu si pe vf. Moldoveanu in cea de a doua parte.

Pe curand...

Marţi, 21 octombrie 2008 - 22:40 
Afisari: 5,772 


teo77