Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Gugu
Muntii Godeanu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Făgărași cu lingurița. (Muntii Fagarasului)

Cică lucrurile bune vin în porții mici.

Eu mă bucur că vin.

De anul trecut, de undeva de pe valea Morarului, ne pusesem în plan o tură în munții Făgărașului.

De-a creasta... poate om ajunge din Țara Bărsei pân' în Valea Oltului.

   Sunt în concediu deja de două zile și cum-ne-cum tot la muncă mă trezesc. Ba că trebuia să termin

un inventar, ba o colegă trebuie să primească acces la niște documente. Și cum mă pregăteam să mă

"spăl pe mâini" de tastaturi, mă sună Ilona:

"- Mai mergem în Făgărași?"

"- Musai!"

   Pe Lunea viitoare, hotărâm. Și mă apuc de rucsac cum ajung acasă.

Scot cortul în curte și îl întind la o inspecție fulger. Nici o urmă de șoarec, în plus. Anul trecut, un

șoricozaur, mi-a ciuruit tot rucsacul. Cu toate cele-n el... Am avut ce petici.

Îl las așa și mă întind prin magazine.

Mălai, griș, lapte, cartofi, tăte praf și pulbere, niște carne uscată, paste făinoase, ciocolată Făgăraș și

altele. Mâncare pentru 8 zile.

   Pe seară, oleacă cam după apus, adun cortul să-l cazez la locul lui în rucsac. Cum n-am lumină în

curte,

îl împachetez la frontală. Și pentru că-mi aleargă limacșii, ca nebunii, prin curte, după toate ploile astea,

mă uit să nu se fi lipit vreunul pe folia de sol.

A doua zi continui cu aranjamentele în rucsac. Constat cu bucurie că-mi încap toate în cinzeci și ceva

de litri. Până Duminică tot mai sucesc și răsucesc câte ceva în rucsac. Așa mă mâncă tălpile...

Duminică seara, pe la nouă, mă sună Ilona că i-e rău. Da' rău! Și musai amânăm plecarea...

Surpriza a fost că, a doua zi, mai după amiază, mă sună să îmi spună că și-a revenit complet.

Recunosc că am fost un pic sceptic în privința asta. La ce-o tras cu numai ore înainte...

Ceva similar am pățit și eu cu fix o săptămână înainte. Mi-au trebuit vreo două zile să-mi revin.

Dar uite că se face Marți iar pe la opt și jumătate ajunge și Ilona în gara din Brașov, cu primul tren din

București. Nouă și zece și pornim cu trenul de Zărnești.

   În Zărnești, după o bine-meritată pauză de cafea, începem drumul lung spre Munții Făgărașului, pe

acolo de unde puțini se încumetă să-i înceapă. De la Est la Vest.

În general, suntem priviți chiorâș de cei ce aud încotro și pe unde hoinărim. Chiar baciul de ne-o luat, o

bucată zdravănă de drum, cu duba 'mnealui, mi-o zis să-l sun când ajungem. Că el nu crede...

Auzi... Eu mănânc trei frunze de salată pe zi și el nu crede...

Ah. Scuze. Asta era din altă poveste.

/linguricion/14_-_4.jpg

   Ajungem pe la miezul zilei la cantonul Rudărița și două ore mai târziu, în coama Lerescului.

Puține s-au schimbat de când am trecut pe aici... câteva drumuri noi de TAF, câteva zeci de hectare de

pădure mai puțin. În doi-trei ani or să chelească tot muntele Lerescu.

Din Tămașul Mare pân' în poala Comisului, pe toată partea sudică au ras tot. Tot!

Nu trece multă vreme și-ajungem la refugiul Comis. Cam pe la cinci sau șase dupămasă.

În refugiu stau ascunși doi polonezi. Ce frig le-o fi sau ce speriați or fi... Că alt motiv să se închidă în

refugiu, de la ora, asta nu văd.

   Noi ne întindem cortul unde-i mai drept și fără oase, apoi să punem ceva de mâncare la foc.

Dar cum scot cortul din rucsac și-ncepem să-l desfășurăm, zice Ilona:

"- Mă... Ceva miroase, aici..."

"- Miroase?"


/linguricion/14_-_75.jpg

   Bag nasul și parcă mă ia amețeala... Un limax mort, intrat în putrefacție, l-am prins chiar sub aerisirea

din spate. 'Tulai!

Și dă-i cu spirt, și freacă, că nu mai doarme nici naiba în cortul ăsta, altfel.

Dar n-am spor cu spirtu'! Pute a hoit în continuare... Așa că trebuie să scot artileria grea: uleiul de

cuișoare. Dacă nici ăsta nu rezolvă problema, îmi zic în mintea mea, îi dau foc cortului, aici, acum!

Slavă Cerului că anti-bacterian ca ăsta e mai rar pe lume. Fără prea mult efort reușesc să elimin

duhoarea aproape în întregime. Dacă bag nasul în țesărură, tot îl mai simt. Măcar putem dormi în tihnă,

oricum, cu picioarele spre acea aerisire.

   Se lasă noaptea și după o măligă cam crudă, cu brânză și mușchiuleț afumat, ne bucurăm de-un cer

perfect și, din când în când, de Perseide.

Ilona n-a avut nici o problemă, în sacul ei cel gros, cu puf. Eu realizez cum e la limita de jos a confortului

în sacul meu... Nu a trecut sub zero dar vreo treizeci de ani i-au cam ajuns sacului.

Bine, vreo șase-șapte ceasuri de odihnă am prins și eu iar vremea-i în încălzire.

Miercuri de dimineață pornim spre curmătura Zîrnei.

Cu o oarecare neliniște, observ că iarba de pe Comis și Berevoiescu are juma' de metru și dă

sămânță...

   Deci... unde-s oile?

La Stâna Arsă erau vreo șapte vaci, nici un baci și nici o oaie.

Să se fi înpuținat așa de mult? Știu că, acum vreo două zile, or fost vreo -2 grade pe aici dar asta nu explică iarba.

E înaltă, fără urme de păscut...

Abia după ce coborâm din Berevoiescu spre Curmătura Brătilei, încep să apară urme de copite și

smocurile de iarbă să poarte urma oilor. Iar la câteva minute de curmătură, îl întâlnim pe baciul Simon,

cu turma lui de vreo două sute de oi. El zice că are 1517...

Bine... tot el zice că mai întâi trecem de Urlea și-apoi de Curmătura Zîrnei. He-he...

E încă mic, are vreo zece ani. Și-i frumușel foc! Juri că-i Nică al lui Ștefan a Petrei!

/linguricion/14_-_2.jpg

   Mai apoi, pe drum, Ilona îmi zice cum ce fain ar fi să tragem la o stână, cu balmoș, bulz... oho...

Și cum le zicea ea de aste lucruri, parcă o început și mie să îmi plouă în gură.

Dar cum îs Toma, ăla sceptic, bun baza pe ce avem în spinare și în afinele de pe deal.

Și în așa fel se aranjează lucrurile încât, cum coborâm spre vechiul refugiu înconjurat de bălți, ne

întâmpină un cioban însoțit de un pufulică mic și creț și jucăuș de ți-era mai mare dragul să-l ciufulești.

Ne-arată unde au coliba și nici n-apucă Ilona să pomenească despre balmoș că suntem invitați, musai,

la stână.

/linguricion/14_-_3.jpg

   Ne-am dus să ne întindem cortul înainte, un pic mai sus de noul refugiu iar eu chiar mă gâdeam:

"- Poate ar fi bine să nu coborâm la baci chiar așa... cu burta goală"

"- Auzi la el... ha-ha! Lasă! De ți-o mai trebui mâncare, om face când ne întoarcem."

În refugiul Zîrnea, copie la indigo, doi români ascunși înăuntru. Frig? Frică?

Foame... ziceau ei.

   Totuși... ajungi la locul de campare, pe lumină, nu plouă, nu ninge și... pfff...

Noi mai luăm câte-un pulovăr pe spinare și facem pași spre stână.

Acolo am fost primiți de cei doi ciobani, Gheorghe, Florin și șleahta lor de câini, cum nu se poate mai prietenește.

Ne-au omenit ca pe oaspeți de soi și-am stat la povești ceasuri întregi.

/linguricion/14_-_53.jpg              /linguricion/14_-_57.jpg

   Ciorba de oaie, mămăligă bine fiartă, brânză de burduf, bulz, bere, cafea, țuică... pfiuuuu!

A fost o seară imposibil de uitat. Iar pe la miezul nopții ne-am furișat și noi, sus, înapoi în cort.

Dimineața, la șase jumătate fix, cum a promis, baciul a urcat la noi să ne cheme la masă.

   Și am mâncat și am mai povestit vreun ceas până ne-am luat rămas bun de la bunele gazde.

" - Ei, vezi? Și tu vroiai să mănânci înainte, ai?"

Am tăcut chitic că mi-am pierdut dreptul la cuvântare, cu ocazia asta.

Așa, cu burta plină și cafeluța la bord, am început să urcăm spre Urlea, unde începem să întrevedem

vremea ce are să se schimbe. Și nu în bine... Dar următoarea tabără o facem în Valea Sâmbetii.

Oricum, din motive tehnice, nu putem continua creasta pe ploaie. Și în nici un caz pe furtuna ce se

apropie.

   Ilona e deja sătulă de polonezi. Ăștia nu știu nici "ziua bună" să zică-n românește.

Eu încerc să le mai ard câte o palmă, salutându-i pe limba lor dar, bag sama, nu se lipește.

Adică eu, român, te salut pe limba ta și-n țara ta și-n țara mea? Culmea... o ku***...!

Przepraszam...

   Picuri răzleți și un vânt rece încep să bată din sud-vest, cum ajungem în Fereastra Mare.

Începe să picure și mai serios când ajungem la baza căldării iar, cum ne apropriem de un stâlp indicator,

l-aud cum sfârâie o descărcare în coroană.

Aproape c-am ieșit din căldare dar tot riscăm să ne trăsnească.

Eu mă gândesc la orice altceva afară de supra-pantaloni și, după juma de ceas de ploaie constat că

numai în bocanci nu-s ud. Cam târziu... Bine că se usucă repede.

Ilona a îmbrăcat hainele de ploaie din timp dar nici pe ea n-a prea cruțat-o ploaia asta.

/linguricion/14_-_33.jpg

   Ne oprim la vreo juma de ceas de cabană, unde s-o mai oprit și ploaia. Punem de-o ciorbă caldă, cu

tăieței, cu ceapă, să ne mai întremăm după răcorirea asta forțată.

De aici parcă mai mijește soarele prin vâltoarea de nori și gândul ne poartă spre o cană cu lapte cald...

de capră... mmmm...

   Ași...

Ajungem la cabană, coborâm un pic spre albie, slobozim rucsacii din spinare și, după o masă caldă

dar din mâncarea din rucsac, primim în dar încă vreo două ceasuri de cer curat și înstelat.

/linguricion/14_-_8.jpg

   Vineri dimineața, cu ceva nori, un pic de ceață dar și cu un soare destul de generos, pornim spre

mănăstirea Brâncoveanu. Cu pauze scurte, pe malul încă sălbaticei Sâmbete, în vreo trei ceasuri am

ajuns la mănăstire. Iar după încă un popas acolo, am prins o echipă de intervenție rapidă, în instalații de

apă, ce ne-or dus până în Făgăraș.

De pe drum vedeam negura ce-o cuprins tot lanțul Făgărașilor. Abia mai distingeam că acolo ar fi niște

munți, și asta de la câțiva kilometri de poalele lor.

A turnat serios. Ne-am retras la timp. Cu pieile la locul lor și nici foarte murați.

Atât cât trebuie să apucăm să continuăm traseul, data viitoare.






Marți, 28 octombrie 2014 - 13:18 
Afisari: 7,117 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

ionescuadrian
ionescuadria..
Cort de expeditie
 
1
Cred ca malaiul mai mult incurca. Fierbi la mamaliga de ramai fara butelie. In plus mai trebuie sa cureti si "tuciul". Eu prefer fulgii de cartofi in n combinatii. Mai nou si pastele din anumite supe la plic (fidelicios, de ex.). Pot fi preparate cu branza, carne etc.

Teoria spune ca pe munte hrana trebuie sa fie cat mai lichida.

In vara mi-am luat hrana pentru zece zile. Am exagerat cumplit cu tot felul de "alimente necesare". Asa ca intre Turnu Rosu si Vf. Serbota eram precum magarul de la cabana/stana.


Duminică, 2 noiembrie 2014 - 14:35  

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
2
De obicei îmi iese bine. Nu ca la aragaz ori ca la foc de lemne dar bună. Din când în când... o mai rasolesc, mai ales dacă mă grăbesc.
Deci, clar, se poate. Și nu durează decât vre 10-15 minute. Costul în combustibil fiind de vreo 20ml.
Iar la capitolul cutățenie, secretul meu e că nu plec de lângă cratiță și amestec în continuu.


Comentariu modificat de autor!

Duminică, 2 noiembrie 2014 - 14:50  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0652 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org