Emotii de toamna (Muchia dintre Timbale - partial) (Muntii Piatra Craiului)
Atentie!!!
Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu alpin, nemarcat, destinat numai
persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.
Jurnalul conține doar opiniile personale ale autorului!
Dupa experienta de Sambata,
petrecuta printre colosii albiti de vreme ai Pietrei
Craiului, colosi care reprezinta asa numitul ,,Westwand”, m-am gandit ca
insiruirea catorva randuri ma va ajuta
sa-mi sedimentez mai eficient informatia din teren .
Tura noastra incepe
cu deja obisnuitul telefon de Marti, telefon cu un rol foarte important, acela
de obtinere a biletului de voie pentru weekend. Urmeaza cateva propuneri, unele
mai ambitioase ca celelalte, pe care Eugen , elegant, le combate cu argumente
obiective. In cele din urma cadem de acord sa incercam Muchia dintre Timbale, traseu
nou atat pt mine cat si pentru Eugen.
Perspectiva unui
nou traseu ma face sa ma simt ca in sesiune(ce vremuri!!!)...cartile insirate
pe masa, liniste in casa, un apel catre un prieten pasionat de explorare si
gata... Sambata dimineata 7.30, Plaiul Foii,amandoi punctuali. Lume multa
in Plai, este ziua cand revine Maratonul
Pietrei Craiului dupa o pauza de 3 ani.
Ne echipam rapid
manati de frigul diminetii de Octombrie, cu ochii indreptati spre obiectivul
zilei, astfel ca intr-un sfert de ceas, (eee... nu chiar asa de rapid!) luam
poteca la picior , nu inainte de a da binete unor companioni de abrupt cu
teluri,, Frumoase”.
Poteca marcata cu
triunghi rosu spre Refugiul Sperantelor nu se dezminte, ne usureaza de ceva
lichide corporale, textilele ajung in rucsac si parca dintr-o data toamna devine o primavara tarzie, covorul de frunze si coloritul padurii fiind
singurele care ne prezinta, fara urme de indoiala, data din calendar.
Trecem de
adapatoarea caprelor si inainte de ultima panta
spre refugiu ne abatem dreapta urcand spre strunga ce troneaza deasupra
bazinului Padinii lui Calinet. Suntem la fel de murati ca toata padurea care
musteste de apa, doar ca , spre norocul nostru, ciupercile au ales solul fertil
al padurii rasarind de peste tot intr-o multitudine de forme si culori.

In fata noastra muchia se etaleaza in toata splendoarea ei, de aici,
din strunga, totul parand atat de simplu, acces, parcurgere, insa dupa cum ne
vom convinge pe pielea noastra socoteala din strunga nu prea se va potrivi cu cea de la fata locului.
Conform descrierii
lui Walter Kargel din Drumul Spre Culmi ,, Muchia ce desparte Padina lui
Calinet de Valea Podurilor se ridica deasupra Braului de Mijloc si culmineaza
in Virful dintre Timbale, in Creasta Nordica a Pietrei Craiului. Escalada
completa incepe deci din Braul Cioringa Mare. Traseul descris de Dunareanu
incepe insa din Strunga Caprelor, adincita la mijlocul muchiei.”

Coboram scara de
fier, traversam bazinul Calinetului si prindem hatasul impadurit al braului de
mijloc ce ne poarta la baza unui valcel plin de grohotis.
Coborarea spre
scara de fier Eugen pe scara de fier Intrarea pe valcelul cu grohotis
Pana aici toate bune si frumoase, doar ca de
aici incolo incep examinarile si ne vor fi evaluate cunostintele inmagazinate
dupa intensele zile de studiu. Parasim braul si incepem sa urcam pe valcel,
facand cunostinta cu raceala si umezeala stancii, sperand ca vom ajunge cu
usurinta in Saua Caprelor... dupa cum spune un vechi proverb ,,vrabia malai
viseaza!”. La prima bifurcatie ne abatem spre dreapta pe un valcel inierbat ,
urmeaza supraveghetorii salii de examinare, nelipsitii jnepeni pe care Eugen
incearca sa-i imbuneze facandu-le cadou ochelarii.
De bine, de rau
reusim sa-i razbim iesind la lumina cu cateva zgarieturi in plus si prindem pe
partea dreapta un valcel bine conturat . Inaintarea este anevoioasa stanca
fiind friabila si umeda, ratam bifurcatia care credeam noi, la momentul acela, ca
ne-ar fi scos in Saua Caprelor si-i dam
inainte cu tractiunea cuplata pe modul 4 X 4.

Jnepenii din care am iesit si valcelul pe care
l-am urmat pana in Muchie
Spre obarsia
valcelului apar petele de zapada, semn ca ,,winter is coming”, depasim o
saritoare asa mai ca ,,pisica pe sticla” si iata-ne in sfarsit pe muchie, probabil
in Saua Superioara a Caprelor. Acasa, dupa ce am mai studiat un pic, asa ca un
baiat constiincios ce sunt, cred, dar nu
sunt convis, ca am urmat initial Valcelul Secundar al Caprelor , ulterior Valcelul Caprelor Secundarul Inferior.

Saritoarea
buclucasa si portiunea finala a valcelului
Traseul urmat punctat cu
rosu, cu sageata galbena bifurcatia pe
care am ratat-o

Urcarea noastra
marcata cu liniute rosii pe o harta foarte detaliata realizata de mult
regretatul Mugurel Ilie
Facem haz de
necaz , invocand tot felul de motive ca am omis prima lungime de coarda, ba ca
era cu prea multa iarba, ba ca era prea friabila, important fiind insa faptul ca primul examen tocmai fusese promovat.
Cred ca pentru a
fi ajuns in Saua Caprelor ar fi trebuit sa abordam al doilea valcel (Valcelul
Caprelor) ce se desprinde din Braul de Mijloc dupa trecerea de bazinul
Calinetului cu toate ca harta ne arata si o comunicare intre valcelul pe care
am urcat noi si Saua Caprelor.

Lungimea ratata vazuta de sus
Soarele ne indeamna
la odihna, asa ca in timp ce eu imbuc ceva , Eugen trage cateva cadre,
imprejurimile fiind impresionante.
Varful
Ascutit in plan indepartat

Crestele ce
troneaza deasupra Calinetului, in prim plan Creasta Coarnele Caprei;marcata cu
rosu branita si prima lungime de coarda ce ne conduc in strunga ce separa Creasta
Prieteniei de Creasta Frumoasa
Cum calatorului ii sade bine cu drumul,
iertare, cred ca mai indicat ar fi,, cum
alpinistului ii sade bine cu cataratul”, scoatem artileria grea din rucsacuri
si ne pregatim de prima noastra lungime, nu a muchiei, caci cursantii de fata
nu au promovat examenul cu nota maxima.

Prima lungime vazuta din sa

Linia primei lungimi cu cele doua pitoane
vazuta de deasupra seii
Lungimea pare
usoara asa ca ramanem in bocanci.Pleaca Eugen,
depaseste un prag de un metru , apoi urca pe partea stanga a muchiei niste trepte de
iarba, pana la primul piton, ulterior linia traseului revine pe muchia
matematica, unde mai asigura la 3 frienduri si inca un piton exact inainte de a
iesi in creasta. Intinde toata coarda si regrupeaza dupa un tanc.Vin si eu cu
ceva emotii dupa ce raman in mana cu o priza de stanga.

Regruparea de pe creasta
Zarile ni se
deschid , iar soarele cucereste incet, dar sigur peretii de calcar creand un
joc frumos de lumini si umbre.

Creasta Coarnele Caprei in toata
splendoarea ei si cele doua coarne, de unde si denumirea traseului bifate cu
buline rosii (sper ca intr-o buna zi sa ajung sa o parcurg, deocamdata ma multumesc
doar cu admiratul de la distanta, cand de pe
o parte, cand de pe cealalta – asta e un semn ca ma apropii)
Continuam pe creasta legati in coarda, mai
cataram un tanc, trecem de o zona cu jnepeni si coboram intr-o sa marcata cu
momaie. Pe aceasta portiune am observat un singur piton, zona
neprezentand probleme tehnice .

Zona cu jnepeni pe care am traversat-o pt a
cobora in sa
Se pare ca saua face legatura intre Padina
lui Calinet si Valea Podurilor.Cu toate
ca m- am aplecat intens asupra studiului nu am reusit sa gasesc
denumirea seii.
Muchia
Timbalului Mic vazuta din zona seii

Conexiunea
spre Calinet Conexiunea spre Valea Podurilor
Urmeaza o lungime
mai tehnica unde decidem sa ne punem papucii. Lungimea debuteaza cu o portiune usor surplombata de cca 3 m, fara asigurare,
ulterior profilandu-se doua posibilitati, o linie pe partea stanga
de-a lungul careia am reperat un friend intepenit cu bucla verde si un piton,
optiune pe care ne hotaram sa o ignoram,
a doua varianta, castigatoarea zile, considerabil mai usoara, traverseaza
spre dreapta o placa inclinata de vreo 2 m unde avem un piton, apoi terenul
devine usor , catarand pe praguri de piatra pana in creasta unde regrupam la
doua frienduri.
Lungimea vazuta din sa Lungimea vazuta din zona cu jnepeni, cu rosu
varianta parcursa de
noi, cu galben varianta mai dificila
Ajungem in Saua Hornului N, loc care ne
permite coborarea spre Valea Podurilor. Savuram reusita celui de-al doilea
examen si ne punem pe lenevit incalziti de soarele darnic de Octombrie.Suntem
la o aruncatura de bat de creasta principala, dar parca galagia ce rasuna de
acolo nu ne da ghes sa o bifam astazi. Preferam sa ramanem printre colosii
Craiului, iar urechile sa ne fie gadilate
doar de croncanitul corbilor ce planeaza nestingheriti pe curentii de aer.

Continuarea
muchiei pe un teren facil si creasta principala

Si o mica sesiune foto cu un decor desprins din basme
Ne facem curaj si
incepem coborarea spre Valea Podurilor initial pe un valcel inierbat , apoi
prindem firul secundar al vaii plin de grohotis care ne conduce pana in firul
principal. Suntem incojurati de o lume de piatra, privirile fug spre inaltimi,
ochii nu se mai satura de admirat, suntem doar noi si Maria Sa, Muntele.
Reveria nu dureaza mult caci stanca rece
si uda ne trezeste rapid la realitate.

In stanga imaginii valcelul inierbat pe care am coborat

Pe cat de frumos, pe atat
de rece si indiferent la problemele noastre
Descataram cu
grija si ajungem la o saritoare destul de serioasa unde gasim pe mana dreapta cum
coboram un anou si o cordelina legate la
radacina unui jneapan. Scoatem coarda, dam un rapel ca la carte si dupa ce mai
coboram cativa metri iata-ne in fata
ultimului examen al zilei, in jos cele doua saritori inabordabile ale vaii care
se ocolesc in urcare pe mana stanga, la stanga o poteca slab conturata ce urca
pe coasta vaii .

Rapelul pe saritoare
Se pare ca nu
prea am picat pe subiect , scoatem copiutele, le rasfoim un pic si decidem sa
urmam poteca spre stanga. Urcam cativa metri, traversam in coborare cateva fete
de iarba, zona in care poteca prezinta o ramificatie ce urca pana intr-o
strunga,probabil ca Strunga
Amfiteatrului , loc de acces spre traseele de catarat din Amfiteatrul Coltilor
Gemeni.

Cu rosu
poteca urmata de noi Cu sageta rosie strunga vazuta de deasupra saritorii
Cu galben
potecuta spre strunga
De la ramificatie
potecuta coboara pe la baza peretelui trebuind sa descataram vreo doua saritori mai dubioase.

In dreapta
imaginii potecuta pana la saritori
Cu pct rosu strunga care ne-a scos in brau O privire inapoi Linia coborarii vazuta din
strunga
Cu pct galben prima strunga pe care se poate cobora la baza
amfiteatrului printr-o mica descatarare (am obsevat dupa ce am iesit in brau).
Imaginile reprezinta partea dinspre Valea Podurilor
Mai bajbaim un
pic, initial spre dreapta, dar inaintarea ne este blocata de o ruptura imensa de panta inspre Valea Podurilor, reconfiguram si incercam
spre stanga, in urcare, pana in strunga
salvatoare in care isi are obarsia
Valcelul Coltilor Gemeni.
De aici si pana
in Braul de Mijloc nu ne mai desparte decat o limba de grohotis de cativa
metrii. Tin sa multumesc pe acesta cale unui amic de munte, caci altfel nu pot
sa-l numesc, care auzindu-ne glasurile, a urcat pana in strunga sa se asigure ca totul este in regula ,
ulterior coborand impreuna spre Poiana Cotofenei.
Strungile vazute din Braul deMijloc
Valcelul pe care am coborat din strunga punctat cu rosu Strunga marcata cu pct galben in
detaliu
care
se poate descatara
Tragem cateva
cadre cu Amfiteatrul, ne strangem mana bucurosi ca am incheiat cu brio sesiunea si sprintam pe poteca bine conturata, prin
Poiana Cotofenei, pana in Plaiul Foii, in spirit de solidaritate cu participantii de
la Maratonul Pietrei Craiului.

Amfiteatrul Coltilor Gemeni
Coborarea din Saua Hornului N pana in Braul de Mijloc (harta Mugurel Ilie)
Incheiem tura in
aceeasi maniera in care am inceput-o, cu privirea indreptata spe versantul
vestic al Craiului. In minte imi rasuna o inteleapta vorba din batrani: ,,
ochii te sperie, mainile si picioarele te ajuta!”
PS: astept cu
nerabdare inevitabilele critici dar si lamuriri.
PPS: multumesc prietenului
si coechipierului meu pt pozele puse la dispozitie.
Vineri, 14 octombrie 2022 - 22:33
Afisari: 522
robert84
Conexiunea spre Calinet mentionata de tine este un capat al Hornului N, la acea ultima lungime tehnica m-am uitat si eu cu interes cand eram prin zona, dar colegii de tura nu au considerat ca este fezabila. Exista insa o solutie de ocolire a portiunii tehnice, din sa se pleaca pe o brana ce ocoleste pe fata cu iarba/piatra dinspre Valea Podurilor, apoi se intra din nou la stanga in urcare spre varfuletul respectiv (pe unde se facea la stanga era si o momaie, confirmare a faptului ca solutia cu branita nu era o premiera
Comentariu modificat de autor!
Sâmbătă, 15 octombrie 2022 - 16:57