Dupa Narcise prin Bai (Muntii Baiului)

Pe 16  mai am primit o  invitatie de la dl. DL Tarcomnicu in "poiana narciselor" din bai , cand am primit pe mail anuntul am zambit putin gandidu-ma la versantul puternic inclinat de pe partea sudica a piciorului cumpatu denumit cu multa ingaduinta 'poiana' dar am inceput sa zambesc si mai larg odata ce mi-am dat seama ca ast versant ar cam fi cel mai intins loc cu narcise de prin Romania.

Asa ca pe 23 mai dupa sarbatoarea sfintilor Constantin si Elena m-am urcat in tren din Campina urmand  sa ma intalnesc cu multi fotografi amatori si profesionisti din Bucuresti. Surpriza a fost mare cand la intalnirea din Gara Sinaia am adunat nu mai putin de 63 de participanti la asta mica plimbare si si mai mare mi-a fost surpriza cand am vazut ca podul catre vale a fost trecut de un alt grup mare de veterani de la CAR (am impresia ca erau mai mult de prin partile transilvaniei).

Noi am pornit-o incet , pentru ca eram , pana la urma un grup de fotografi veniti de la oras la pozat floricele la munte. Data fiind descrierea idilica din anunt am avut surpriza sa vad colegi in tenesei sau colege in balerini dar au avut noroc ca pe drumul de exploatare proaspat refacut nu prea se stransese noroi.

Nu am vrut sa fiu prea rau si in poza va arat doar ceva  incaltari mai rasarite putin :)

Prima atractie foto de pe vale au fost muncitorii de la cantonul silvic si ai lor cai de povara foarte bine hraniti si  ingrijiti.

Vremea ramanea inca inchisa dupa o ploaie zdravana ce doar maturase nitel Sinaia si drumul a fost incet si cu multe povesti schimbate cu dl. Tarcomnicu , altii  obisnuiti cam tare cu orasul si vizualul sau faceau poze in continuu fiind bucurosi de orice imagine pe care le-o oferea natura. Noi  ne continuam povestile, trecand cu vederea imaginile daruite de frunze , apa paraului si toate celelate care ne inconjurau. Dupa ce am vazut fotografiile facute de ceilalti am inceput sa ma gandesc ca obisnuinta mea cu muntele ma face sa pierd unele detalii frumoase , poate nu spectaculoase dar sigur frumoase.

Dupa ce-am tot povestit timp de o ora ne-am oprit intr-o poienita pe partea dreapta a drumului pentru o scurta sedinta de macro , am avut parte de destule picaturi si ne-am distrat bine desi inca soarele nu dadea semne sa apara.

Am auzit o masina urcand pe drum si i-am vazut pe baietii de la exploatare coboarand cu niste drujbe , eu nu m-am putut abtine si am lasat balta macrourile pentru ceva poze cu actiunea adevarata:

Dupa plimbarea asta pe forestier a urmat partea de bolovanis. Aici am pierdut contactul ca marea parte a grupului , habar n-am daca au reusit cu totii sa parcurga bolovanisul si sa ajunga la versantul cu pasune si narcise dar buna parte din noi am facut treaba asta si odata cu asta realizare a inceput sa zambeasca si soarele. Ajunsi la subiectul plimbarii - narcisele - am fost intampinati de pantele serioase de pe bai si de un vant sanatos care zapacea bine bietele flori.

Cu greu am reusit sa pozez si unele care sa stea locului , as fi putut trisa dar am preferat sa prind un cadru cu o narcisa care infrunta vesela vantul si gata.

Ceasul arata 11 si jumatate si ziua parea tare frumoasa daca faceam abstractie de duiosul "alizeu" ce se abatuse peste pantele baiului, urcasem doar vreo 20m alt de la nivelul vaii si mai sus pe panta se vedeau cei de la clubul alpin . Colegii mei de plimbare incepeau si ei sa abordeze "poiana".

Un coleg de calatorie din Brasov imi spune ca ar vrea sa urce catre picior , perspectiva ma incanta desi mai urcasem pe valea rea pana pe baiul mare si cu o luna inainte  impreuna cu un var de-al meu cand fusesem intampinati de branduse:

Mai fac ceva poze si astept sa ne strangem mai multi , intreb in stanga si-n dreapta daca mai e cineva dornic sa urce si ne strangem vreo 8 cu ganduri de urcat catre culme. Amicul brasovean (invitat special intr-asta plimbare) o ia la pas catre culme, ceilalti doritori mai zabovesc nitel la aprofundat tema narciselor. Eu discut cu domnul Tarcomnicu , ii spun ca am eu grija sa-i duc pe sus , apoi mai discut cu inca un coleg venit impreuna cu prietena si cu rucsaci mari cu gand de plimbare de 2 zile si le povestesc de variante de parcurgere a crestei si coborare catre Valea Doftanei. Pe la 12:30 incepem si noi sa urcam , catinel catinel ca sa nu ne rasfiram prea tare.

Urcarea o facem incetisor si dupa ce castigam inca o suta de metrii diferenta de nivel decid sa luam o curba de nivel si sa o taiem spre vest , dorinta de a ajunge sus fiind mare dar pregatirea unora dintre noi fiind ceva mai modesta. Pana la urma curba de nivel nu a fost chiar asa de "nivelata" si am iesit in culme la 1620m. Panorama asupra bucegilor si vaii prahovei era draguta si poate chiar impresionanta pentru cineva care nu facuse cunostinta pana atunci cu inaltimile baiului. Eu m-am abitnut de la poze din pricina faptului ca lumina era departe de-a fi potrivita pentru poze catre abruptul estic al Bucegilor. Am mai pozat totusi niste floricele , si cu mic cu mare toti am inceput sa ne jucam cu aparatele prin iarba.

Fara sa dea de stire a trecut si un vanator inaripat in planare , am declansat instinctiv si a iesit documentar :)) contextul lipsind cu desavarsire asa ca nu va mai arat dovada trecerii sale . Am mai coborat putin de-a lungul astui "balaur al baiului"cum am vazut eu ca era numit printr-un alt jurnal si pana la urma nu m-am putut abtine de la cadru cu bucegii , prezint si eu o prelucrare mai dura putin asa ca sa-mi fie cu iertare asta scurta rupere a logicii vizuale facuta de dragul caraimanului si a costilei!

Odata ajunsi la locul din care se formeaza valea ce gazduieste vilele de pe Cumpatu din Sinaia am hotarat sa continuam pe culmea din stanga , cea mai sudica dintre cele 3 ale Cumpatului.

Am mai avut parte de pasune alpina pana la stana de pe ast picior care ne-a intampinat cu o paine , un sol tare moale si intrarea in padure.

De-aici am prins un oarecare fagas ce tinea culmea in continuare . Zona e putin umblata si desi probabil ca la un moment dat exista o poteca mai sanatoasa acum este de negasit. Am mai avut de mers pret de o ora pana am ajuns la confluenta dintre valea rea si prahova si ultima bucata am coborat-o direct pe-o muchie abrupta spre sud. Nu a fost dificil dar am avut si noi parte de conditii bune, pe jos era chiar uscat si frunzele nu alunecau prea tare desi gradientul depasea cu mult 50% pe portiuni bune.

Pe forestier am ajuns chiar cand pleca un tren catre Bucuresti pe care , evident l-am pierdut. Am trecut liniile si am intrebat de bilete pentru urmatorul tren , teoretic trebuia sa asteptam o ora dar berile si sucurile ne-au mai tinuta la masa de la terasa de la sosea de la gara inca vreo 40 de minute dupa bunul obicei de a intarzia pe care si l-a dobandit CFR-ul cand vine vorba de trenurile ce trec seara pe-aici.

Ca sa inchei povestea tot in tema plimbarii noastre, as mai vrea sa va arat o poza cu flori , de data asta florile din biroul sefului de gara , e drept , unele mai modeste , din plastic:

ps1: in caz ca s-o gasi si cineva mai putin 'antrenat' intr-ale muntelui sa citeasca asta povestioara, as vrea sa stie ca pe tot parcursul traseului nu va gasi niciun fel de marcaj turistic, ca sunt zone cu pante destul de serioase (dar nu si periculoase) si ca sunt zone in care nu exista deloc o poteca deci ideea ar fi sa mearga pe aici cu cineva care stie zona.

 

ps2: narcisele infloresc pe valea rea in fiecare an in preajma sfintilor Constantin si Elena, daca nu ati apucat inca sa le vedeti e bine sa retineti si sa incercati in anii viitori . Pana atunci va puteti uita pe ce s-a postat pe grupul nostru de fotografi mai mult sau mai putin profesionisiti:

http://www.orasul.ro/excursiefoto/2009/20090523/090523.htm

ps3: hai, totusi, sa inchei intr-o nota optimista. O colega de plimbare a vazut la un moment dat un trunchi batran cu o scorbura veche , semana cu o inima , zicea ea. Era draguta , asa-i!

Miercuri, 3 iunie 2009 - 12:00 
Afisari: 11,369 


cosminandrei..