Dublu RT Bucegi: Valea Morarului si Valea Alba (Muntii Bucegi)

Saptamana trecuta jobul nu mi-a lasat 10 minute pentru a posta un scurt RT, asa ca o fac acum. A iesit un dublu RT lung (trebuie puina rabdare ca sa ajungeti la final).

Week-end-ul 10-11 iunie - Bucegi - Valea Morarului - vf. Omu - Valea Cerbului

O tura de incalzire pentru aspiratii mult mai inalte, impreuna cu un prieten si coleg de pe site, Marius Urucu.

Sambata dimineata am pornit cu masina din Bucuresti spre Busteni. Dupa cateva pauze pe traseu (pana in Busteni), la ora 12 porneam de la Gura Diham, pe firul Vaii Cerbului spre poteca marcata Caminul Alpin - Pichetul Rosu. De aici am pornit pe triunghi rosu spre dreapta, spre Valea Morarului. Dupa ce am trecut de intrarea in Valea Bujorilor am mai mers cateva minute si am ajuns la baza Vaii Morarului. Pana aici totul a fost OK, vremea a tinut cu noi.

De aici in sus a inceput sa ne picure in reprize scurte. Pe firul vaii era inca un strat de cativa metri de zapada, asa ca am trecut la coltari. Nu ca ar fi fost neaparat nevoie, dar mergeam mai sigur. Desi de multe ori am facut pod de zapada sub coltari am continuat sa mergem cu ei. Pe la jumatatea vaii (in circul intermediar - unde ne-am intalniti cu un grup ce cobora pe schiuri si placi) picaturile de apa s-au transformat in mazariche. Ne-am echipat corespuzator si am continuat urcusul. Ajunsi in caldarea superioara, deasupra noastra a inceput sa tune, iar mazarichea s-a transformat intr-o ninsoare ca in mijlocul iernii. Dupa 5 ore de la plecarea de la masina (eu obosit -lipsa de miscare din ultima luna si-a spus cuvantul-, Marius inca in forma) intram in statia meteo, unde ne asteptau Radu si Corina, meteorologii. Am sorbit cate 2 cani de ceai cald si ne-am incalzit. Putin dupa noi. Seara am stat la povesti pana tarziu. A doua zi ne-am trezit pe la 9, am mancat si am astepat sa vina inca un prieten care a plecat de dimineata din Bucuresti si a urcat pe Jepii Mici. Acesta a ajuns pe la ora 14, a mancat ceva si am pornit spre Gura Diham, unde lasasem masina. Coborarea pe Valea Cerbului a fost un deliciu.

Aproape toate fetele inzapezite le-am coborat simuland un fel de schi pe talpile bocancilor. De cateva ori am dat si cu fizicul de zapada. La una din aceste cazaturi mi-au sarit de pe cap ochelarii de munte, lipsa acestora constatand-o foarte jos. Imi luasem adio de la ei. Asta a fost a doua lovitura primita. Prima am luat-o cand, ajuns la Omu, am constatat ca aparatul foto nu a vrut sub nici o forma sa porneasca (din cauza umezelii s-a intamplat ceva in el si s-a incins, asa ca am crezut ca a crapat). De la intrarea in padure pana jos nu a mai fost nimic remarcabil La Gura Diham ne-am rehidratat cu cate o bere si o ciorba de burta si am pornit spre Bucuresti.

Week-end-ul 17-18 iunie - Bucegi - Valea Alba - vf. Omu -

Valea Cerbului

Partea a doua a antrenamentului. Plecarea tot din Bucuresti, tot cu masina, 4 persoane (eu, Carmen - prietena mea, Marius, Ionut (Lacatus - si el coleg pe site). De data aceasta am ajuns la baza traseului mai repede (pe la 11). Am lasat-o pe Carmen la telecabina, iar noi am mers cu masina pana la Caminul Alpin. Am luat rucsacii in spate si am pornit pe traseul marcat cu triunghi rosu spre Valea Alba. Dupa 50 de minute de la plecare, am parasit marcajul si am intrat pe poteca spre Valea Alba (inca se mai ghiceste pe copaci vechiul marcaj triunghi galben). Inainte de poiana La Verdeata am facut un popas ptr alimentare. De aici i-am vazut pe cei doi colegi de club veniti din Brasov. Erau destul de departe, pe vale in sus.Ajunsi la baza Vaii Albe ne-am pus coltarii si am pornit la deal. Vremea a fost de partea noastra de aceasta data, iar zapada ceva mai tare decat cu o saptamana in urma. Incet-incet castigam altitudine si ne apropiem de colegii din Brasov. Avem timp sa admiram Peretii Vaii Albe

si intrarea in Blidul Uriasilor. Radu si Zoli, colegii mei de club - Alpin Club Brasov -, s-au oprit deasupra Saritorii Carnului sa ne astepte. Noi ceilalti trei am ajuns sub saritoare la interval de 5-10 minute unul de celalalt. Eu am abordat-o pe partea dreapta in sensul de urcare, chiar pe langa ea. Marius a intrat mai de jos putin, tot pe dreapta, pe un valcel cu zapada si a iesit repede deasupra. Ionut nu ne-a vazut si s-a luat dupa alte urme, incercand sa iasa pe stanga, dar s-a dovedit ca nu a fost bine. Ajuns la cativa metri pe stanca a trebui sa se "descatere" sa reajunga in firul vaii. Ajuns aici, din cauza zapezii care s-a adunat sub coltari, a alunecat si a luat-o la vale. A reusit sa se opreasca cu ajutorul betelor abia dupa vreo 60 de metri diferenta de nivel, cu coatele si genunchii zdreliti. Am coborat la el si l-am pansat. A trebuit sa renunte la urcare si a coborat spre Busteni. Pana in poiana La Verdeata a coborat cu el si Marius, iar de aici singur pana la spitalul din Busteni unde a fost curatat si pansat ca la carte. Pentru a-i mari viteza lui Marius i-am mai golit putin rucsacul. Nu l-am asteptat sa revina la Saritoarea Carnului si am pornit impreuna cu Razu si Zoli spre platou. Panta s-a mai accentuat putin, iar muschii au inceput sa se resimta. La fiecare 40-50 de pasi faceam o scurta pauza. Ajunsi in platou, am sunat-o pe Carmen sa porneasca din Babele si sa ne intalnim pe traseul spre Omu. Intre timp sosise si Alexa cu ultima telecabina. Ne-am intalnit cu ele inainte de Saua Sugailor. De aici, in loc sa urcam pe traseul de iarna, am preferat sa alegem varianta mai scurta, pe sub Cerdac. Pe o limba de zapada, al vreo 200 de metri in fata noastra, am asistat pentru prima oara in viata la "jocul iezilor". Iezii de capra neagra sarea in sus si in jos pe acea limba de zapada. Ne-am mirat cum pot face acest lucru fara sa pateasca nimic. Travesarea pe sub Cerdac nu a pus probleme majore (fetele s-au speriat putin cand am traversat doua limbi de zapada mai expuse), iar de aici pana la Omu n-a mai fost nici o problema. Nici macar ceatza in care am intrat sub Gavan nu ne-a deranjat. La ora 19 intram in statia meteo. Radu primeste un

telefon de la un coleg de club (Adi) care tocmai pleca din Brasov spre Valea Alba - Omu. Marius a mai intarziat inca o ora. Ca si cu o saptamana inainte, ceaiuri ptr rehidratare, o cina frugala si povesti in fata unui ceai/beri. La ora 23 majoritatea s-a retras la somn. Pe la ora 3 noaptea au ajuns la statie si Adi impreuna cu Dan (fost coleg de club). Dimineata pe la 8 ne-am trezit, am mancat, si apoi am mai lenevit pe langa statia meteo. Abia la ora 11:30 ne-am urnit. Adi cu Dan pe Valea Morarului, noi, ceilalti 6, pe Valea Cerbului. Am coborat ca si cu o saptamana inainte alunecand pe talpi peste tot pe unde se putea. Ajunsi in zona inferioara a vaii, pe o limba de zapada aflata in afara potecii, mi-am gasit ochelarii pierduti cu o saptamana inainte, putin zgariati, dar inca buni de munte. De aici ne-am despartit. Eu am plecat rapid inainte fiindca trebuia sa ajung pana la Caminul Alpin sa iau masina. Fara sa alerg, dar in ritm alert, am ajuns in Valea Cerbului cava mai jos de Gura Diham. Mi-am schimbat bocancii si am pornit spre masina.

Ajuns aici, m-iam luat un tricou uscat si am plecat cu masina spre Gura Diham, sa ii recuperez pe ceilalti. Cand am ajuns la iesirea din traseu, tocmai soseau si ceilalti. Ne-am oprit in gara Busteni, unde ne-am intalnit cu cei doi colegi ce au coborat pe Morar. de aici ne-am despartit, unii spre Brasov, unii spre Bucuresti.

Acum astept sa se faca vineri seara si sa pornesc spre Alpi. La intoarcere voi posta un alt RT cu informatii din zona.

Marţi, 20 iunie 2006 - 12:34 
Afisari: 2,447 


marian