Doua zile in Piatra Mare. 18-19.08.2008 (Muntii Piatra Mare)

Piatra Mare - traseu circuit

Traseu: Dambu Morii - Cabana Piatra Mare (drumul familiar, banda rosie), Cabana Piatra Mare - Canion 7 Scari - Dambu Morii (banda galbena). 

Echipa: Eu si o prietena. 

Ziua 1

Luam trenul de 6:16 din Bucuresti Nord, si ne indreptam spre Timisul de Jos unde ajungem in jur de ora 10:46 (plus sau minus 5 min). Am prins chiar si o jumatate de ora de ploaie, fiind in tren in dreptul orasului Busteni. Ajunsi in Timisul De Jos ne indreptam spre Dambu Morii, inca aproximativ 2 - 3 km de mers pe sosea.Partea proasta era ca masinile treceau foarte aproape, si am intalnit si foarte multe tiruri, care atunci cand treceau pe langa tine iti dadeau senzatia ca te vor smulge de pe sosea. Ajungem la Dambu Morii pe la ora 11 si un pic.

La Dambu Morii inca picura...

De la Dambu Morii urmam marcajele pana in momentul in care acestea se ramifica, si nefiind atenti la marcaj, fiind angrenati intr-o discutie interesanta, ratam intrarea pe banda rosie si mergem cativa metrii spre intrarea pe banda galbena, dar in scurt timp ne oprim si regasim marcajul. Banda rosie, pe drumul familiar, inspre Cabana Piatra Mare.

Drumul este plin de noroi de la ploaia de dinainte, si bocancii intra destul de adanc. Dar se inainteaza bine.

Ajunsi pe la sfertul drmului inspre Cabana Piatra Mare, ne intalnim cu cabanierul care cobora cu 3 magarusi. Il salutam si il intrabam care e starea drumului de mai departe. Acesta ne informeaza ca drumul devine foarte bun, si lispit de noroi de la vechiul podet in sus.

Intr-adevar drumul, din acel punct era mai mult decat perfect.

Drumul a fost perfect, l-am parcurs fara prea multe opriri, mai mult din cauza faptului ca eu unul, fiind mai friguros, la o oprire de mai mult de 5 minute inghetam, si preferam sa merg pentru a ma incalzi, decat sa mananc, sau sa fac fotografii... mai ales ca portiunea de padure prin care mergeam nu oferea prea multe momente kodak :D.

La cel de-al treilea sfert al drumului, cabanierul trece din nou pe langa noi si urca in continuare cu aceiasi 3 magarusi, incarcati de aceasta data cu cutii de coca cola, bere si alte "bunatati".

Mergem in continuare pe traseul cu Banda Rosie, si intr-un final ajungem la cabana in jur de ora 16:15.

Imediat ajunsi am fost intampinati de latratul celor doi caini albi de la cabana... Iar prietena mea, deja se intreba daca o sa ne pape sau nu, cand vedem ca defapt dadeau voiosi din coada. Ne apropiem, ei ne miros, si se lasa mangaiati.

Intram in cabana si bem o cana de vin fiert. Dintr-o data, incepe iar ploaia torentiala, impreuna cu grindina. Iar mai tarziu, apare si un alt grup de turisti care coborau dinspre cascada Tamina. Acestia saracii au fost prinsi in plin de ploaie si erau uzi din cap pana in picioare. Intra in cabana si reusesc sa se schimbe si sa se incalzeasca.

Ziua 2

Ne trezim in jur de ora 9:30  si iesim din cabana pentru a face cat mai multe poze. Intr-adevar peisajul este genial.

Ruinele vechii cabane:

O perspectiva mult prea comica. Nu m-am putut abtine :D :

Actuala cabana Piatra Mare (1630m)

Cam asa arata un tren vazut de la 1630m altitudine :D. (dunga alba din centrul fotografiei):

In final dupa atatea "momente kodak", pe la ora 10:30 ne luam rucsacii in spinare si incepem sa coboram pe poteca marcata cu banda galbena, inspre Canionul 7 Scari.

Poteca coboara abrupt de la cabana spre canion, fiind si foarte alunecoasa de la ploaia din ziua precedenta. Pe drumul spre canion, poteca este plina de bolovani, de toate formele si dimensiunile, de la cei mici pana la cei uriasi.

Si un mic "pod", pe care trebuia sa il traversam, aproape de intalnirea marcajului banda galbena cu cel cu punct rosu, pentru ocolirea canionului 7 scari.

Cu jumatate de ora inainte sa ajungem la canion ne intalnim cu mai multa lume care urca de la canion, si un nene, imi atrage atentia ca nu voi reusi sa incap pe scarile canionului decat cu izoprenele stranse la spatele rucsacului. Ii multumesc si ne vedem in continuare de drum.

In final ajungem si la intrarea in canion pe la ora 14:20, si ni se da sa vedem pereti masivi de stanca si cascade.

In final dupa atatea povesti citite si auzite despre Canionul 7 Scari il vedem si noi. si ajungem intr-un final si la scara celebra deja, si anume scara cu cea mai mare inaltime din canion. Pot spune ca a fost o experienta destul de interesanta, coborarea pe aceasta scara, pentru mine, mai putin pentru prietena mea, ea nu a avut "norocul" ca scara sa se balanseze cu ea, pentru ca spre fericirea ei ducea o greutate putin mai mica in spate decat a mea si neavand rucsacul chiar asa de voluminos reusea sa coboare scara, stand destul de "lipita" de aceasta.

La jumatatea scarii, combinatia balansului, cu apa cascadei care cade in mare parte pe sacara dar si pe tine, si in final o treapta lipsa a scarii au facut coborarea foarte interesanta.

In schimb controversele se tin lant in jurul acestei scari. 35 m ? 20 ? Pe panoul informativ fiind scrisa urmatoarea informatie "Cea mai mare treapta din canion are o inaltime de peste 35m". Nu pare sa aibe intr-adevar mai mult de 25m dar... cine stie.

Podet, si scara cea mare:

In final iesim din canion si ne punem pe mancat. Ne odihinim putin. Mai facem cateva fotografii... Ne mai uitam un pic si la panoul cu informatii despre canion. Si in jur de ora 3:30 plecam de la canion, si continuam drumul pe banda galbena inspre Dambu Morii.

De aici drumul devine lejer.

Un mic pod, in dreapta caruia se afla un izvor de unde puteai sa iti reumplii sticla cu apa:

Intr-un final poteca devine din ce in ce mai lata, si se vede ca nu mai e mult de coborat.

In final ajungem in Dambu Morii in jur de ora 17:00. Ne luam la revedere de la Piatra Mare, si ii facem o ultima fotografie.

Apoi trecem pe langa cabana Dambu Morii, ne odihnim putin, si ne indreptam pe sosea cei 2-3 km pana la halta Timisul De Jos.

A fost un traseu foarte frumos, si spectaculos in ziua cu numarul doi, in portiunea canionului 7 scari, fiind totodata primul meu traseu serios. Astept plecari tot mai dese, si trasee cat mai frumoase de vazut si pozat. Sper ca nu am plictisit pe nimeni cu "mica mea povestire", desi pentru unii sunt sigur ca acesta ar fi un traseu obisnuit.

Pana data viitoare, va urez ture frumoase, vreme cat mai ok, si multa bafta. :)

Vineri, 17 octombrie 2008 - 23:42 
Afisari: 6,173 


alyn3d