Doua vai si-o brana in Bucegi 10-11 noiembrie 2012 (Muntii Bucegi)

Ziua 1: Busteni – Valea Seaca a Caraimanului(1B) – Valea lui Zangur(1A) – Braul Portitei – Valea Caraimanului(CA) – cabana Caraiman

Ziua 2: Cabana Caraiman – Valea Caraimanului(Jepii Mici) – Busteni(CA)

Acest traseu se adreseaza persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului montan. Cel putin o persoana ar fi bine sa cunoasca zona, iar coechipierii trebuie sa fie familiarizati cu catararea.

Material tehnic utilizat: ham, casca, carabiniera cu filet, anou 120 cm, cordelina pentru rucsaci si pentru depasirea catorva saritori cu zapada/gheata. Semicoarda 50 m.

Participanti:

Dana (dania):

Emil:

Sorin (wanderlust):

Sorin (sorinb):

Pentru ca sfarsitul saptamanii se anunta cu vreme frumoasa, decidem o iesire in Caraiman. Fusesem sambata trecuta pe Braul Portitei pana in Creasta Picaturii, iar traseul s-a prezentat in conditii optime, ceea ce speram sa gasim si acum.

Asadar, ne intalnim sambata dimineata la ora 8:00 in apropierea partiei Kalinderu, iar la 8:30 pornim pe traseu. Muntele nu pare foarte atragator.

Traseul propus il mai parcursesem, dar singur si atunci am ocolit majoritatea saritorilor, evitandu-le pe fata din stanga (in sensul urcarii). De data asta gandeam la o ‘integrala’ pe firul vaii/vailor.

Urcam pe partia noua, defrisata anul trecut.

Dupa aproximativ 20 de minute intram in padure, urmand drumul Vaii Seci, o poteca bine conturata ce ne scoate in Valea Seaca dupa inca 20 de minute de mers prin padure.Valea decorata in culorile toamnei are ceva aparte, este mult schimbata fata de cum o stiam primavara sau vara.

Cum Dana si Sorin nu au mai fost la faleza de catarare de la Piranha, situata aproape de firul vaii, ‘aruncam un ochi’ si aici:

Revenim in talveg si continuam urcusul pe valea bolovanoasa. Ajungem curand la prima saritoare. Aici ne echipam cu hamurile si castile, iar Emil nerabdator abordeaza saritoarea pe fisura din stanga.

Dupa deschizatorul de traseu urmeaza Dana:

Iesirea urmeaza sa o facem in alta ordine fata de intrare

Sorin:

Emil:

Dana:

Pitoanele de deasupra saritorii, remarcate in tura precedenta sunt tot acolo:

Urmeaza apoi o saritoare mai mica, alcatuita din lespezi verticale; abordare facila pe partea dreapta, insa Emil prefera partea ‚hard’ :)

Deasupra saritorii este o cordelina montata recent pentru rapel:

Valea Seaca in aval:

Pana la saritoarea cu bolovan depasim usor cateva obstacole mai mici.

Saritoarea cu bolovan, ce se abordeaza pe partea dreapta in sensul de urcare:

Fisura folosita de Emil usureaza inaintarea.

Iesim deasupra saritorii pe o mica platforma iar de aici avem vizibilitate maxima asupra Saritorii lui Zangur si a hornului din stanga, varianta de ocolire a saritorii.

Saritoarea lui Zangur:

Hornul:

Ne apropiem de peretele saritorii pentru a evalua starea acestuia. Hm, destul de ud; Emil nu pare incantat de ideea de a merge cap, iar eu nu vreau sa risc, asa ca ne ramane varianta de ocolire pe hornul altadata pamantos, dar acum destul de curat.

La capatul superior al hornului am gasit un piton cu bucla de cordelina. Poate fi utilizat fie pentru rapel, asigurarea secundului, sau pentru montarea unei balustrade deoarece urmeaza un pas lateral dreapta destul de aerian.

Pasul de la iesirea din horn:

Mai cataram un pic pe varianta de ocolire, apoi revenim in firul vaii.

Ca sa nu ne „iesim din mana” mai trecem relativ usor de o saritoare.

Intram apoi intr-un canion ingust, cam umed dar nu foarte alunecos. Aparent usor, micul canion nu este asa usor de trecut. Emil, care il depaseste primul monteaza o bucla echipata pe un piton intalnit aproape de iesire.

Ultima saritoare inainte de intersectia cu Valea lui Zangur o ocolim pe fata inierbata din stanga si iesim exact in dreptul vaii lui Zangur. Remarcam aici si primele petece de zapada.

Desi Cristea o descrie ca pe o vale usoara:

„Valea lui Zangur - Brîul Portiţei (Portiţa Caraimanului). Valea lui Zangur prezintă un parcurs lipsit de obstacole, cu excepţia a două mici săritori situate în apropierea confluenţei cu Valea Seacă; hăţaşul, care urmează firul şi coastele văii, în parte acoperite de vegetaţie, urcă pe alocuri pieptiş în Brîul Portiţei, în imediata apropiere a Portiţei Caraimanului, mică fereastră săpată într-o muchie îngustă de conglomerate. Brîul Portiţei urmat la stînga, spre SV, conduce în V. Jepilor, după cca 2 ore din Valea Seacă, iar la dreapta, spre N la baza hornurilor finale ale Văii Seci.” Emilian Cristea, BUCEGI TURISM-ALPINISM,

Valea lui Zangur, cotata 1A, nu este chiar atat de usoara. Inaintarea se face peste saritori de dimensiuni mai mici decat cele de pe Seaca, sau ocolind pe fata inierbata, dar destul de accentuat inclinata si friabila, din stanga.

Parasim V. Seaca si ne continuam urcusul pe firul vaii lui Zangur, depasind rand pe rand saritorile intalnite.

Privim in dreapta la peretele si creasta Picaturii ce separa Valea Seaca a Caraimanului de Valea Alba. Distingem Varful Picaturii, strunga marelui V si vf. Strungii.

Saritorile se succed rapid si le-am cam pierdut sirul. Deasupra unei saritori aflate in prima jumatate a vaii intalnim si un piton de rapel cu cordelina.

Si pentru ‘divertisment’ avem parte de doua saritori cu fereastra ce trebuie escaladate pe interior. Datorita ferestrelor inguste si a spatiului mic intre peretii interiori, a trebuit sa ridicam rucsacii cu cordelina, iar noi sa experimentam miscarile ramei.

Prima fereastra:

Iesiti prin fereastra naturala inapoi la lumina, constatam ca aici iarna s-a instalat de-a binelea.

Mixt de stanca, zapada, gheata :(

Si un ultim reprezentant al anotimpului cald.

A doua fereastra. Aici Emil isi asuma rolul de deschizator, iar Dana de ‘helper’ pentru ridicarea rucsacilor

Depasim inca doua saritori unde e necesara asigurarea (mai mult de moral) datorita zapezii din traseu.

De aici valea incepe sa se deschida iar noi continuam prin talvegul acesteia, catarand mai intai o fata stancoasa...

...apoi un horn larg, ce ne conduce in final pe Brana Portitei.

Emil, obisnuit sa foloseasca coltari la conditiile in care se prezinta traseul, nu se simte in elementul lui;se misca cu prudenta, calculandu-si foarte bine miscarile.

In zece minute suntem la Portita, unde mancam cate un baton de ciocolata si pornim mai departe spre cabana.

Vedere spre Busteni si Baiului.

De la Portita pana in traseul marcat avem parte de brazi ornati ca pentru sarbatori :)

Ajunsi la cabana, servim micul dejun, pranzul si cina (trei in unu) pentru ziua respectiva, si pana sa mergem la culcare ne antrenam in jocuri de societate, asortate cu vin fiert :d

A doua zi dimineata, muntele ne intampina cu o vreme superba si temperaturi de vara

Iar sala de mese din cabana pare feerica:

Pentru coborare urmam marcajul CA si in doua ore suntem in Busteni, la Silva.

Schita traseului(rosu – ziua 1, albastru – ziua 2):

In concluzie, a fost o tura interesanta, dificila prin starea traseului; am intalnit mix de stanca/zapada/gheata si am avut parte atat de catarare libera, cat si in asigurare. Pentru trasee de acest gen, coltarii ar trebui sa faca parte din echipamentul obligatoriu, incepand cu luna noiembrie, indiferent de starea vremii sau prognoze meteo.

Multumiri si felicitari colegilor pentru tenacitate si curaj, cat si pentru cele doua zile superbe petrecute pe munte.

Nota: “Cei care vor folosi informatiile prezentate mai sus o vor face in totalitate pe propria raspundere, intrucat aceste informatii pot fi gresite, inexacte sau depasite, iar conditiile in care se prezinta traseul pot fi mult diferite de cele intalnite in ziua parcurgerii acestuia.”

Carari cu soare, oriunde, oricand!

Joi, 15 noiembrie 2012 - 15:10 
Afisari: 2,788 


sorinb