Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Doua turiste au coborat din Piatra Mare in Predeal... eventually (Muntii Piatra Mare)


"Doua turiste s-au ratacit in patria ursilor, au ramas blocate in zapada si au fost atacate de fiarele salbatice" - un text posibil de stire care m-a bantuit in aceasta tura.

 

O zi de 13... 13 ianuarie 2013


Riscul de avalansa in abrupt e mare. Ce ramane de facut? Aaaa, era sa uit de traseul traditional de iarna netehnic prin “7 scari”. De fiecare data sper sa gasesc turturii cat mai mari si blocuri de gheata care emana lumina albastruie ca de ghetar la intrarea in canion ca in 2004:



/Piatra_Mare_Prede/dsci0039_mod_2004.jpg



La 8 fara un sfert microbuzul ne lasa la Dambul Morii – cata eficienta. E un ger de imi ingheata coafura. Foarte bine! Sa creasca stalactitele si stalagmitele dupa cum am vazut in 2010:


/Piatra_Mare_Prede/img_6645.jpg



Inca nu am hotarat pe unde sa coboram. Ar fi drumul familiar, dar imi doresc mai mult efort si... vorba reclamei: “E prea putin. La valoarea noastra...” :))

In 2010 am coborat in Predeal, dar atunci traseul mi s-a parut lung, greu si plictisitor. Acum sunt curioasa cum l-as percepe cu noua mea forma fizica imbunatatita :D

 

Dar nu m-as incumeta daca nu mai gasim si pe altii care sa coboare pe acolo sau daca nici macar nu sunt urme avand in vedere ca noi suntem doar 2 fete. Fete care nu sunt Laura Matei. Nici o zapada nu e prea mare pentru ea; cat despre urs – sigur il bate cu stalpul de marcaj si il alearga de scoate untul din el.


Sa revenim. Perdea de turturi la intrarea in canion - admirat, canion incantator - admirat

/Piatra_Mare_Prede/dscn8876.jpg



Pe scara mare e prea putina gheata – sunt dezamagita. Unde-s vremurile cand gaseai nu stiu cate trepte incastrate in gheata?

 

Desi fac traseul asta de multi ani, nu ma pot satura de el: brazi incarcati cu zapada, crengi de foioase poleite cu chiciura rezista in umbra nordului, cate un varf alb de conifer lucind in soare asortandu-se cu albastrul cerului.

 

In urma noastra vine cineva. Aaa... te stiu de undeva... Andrei? Ce mica-i lumea! Dar nu coboara in Predeal. Si se grabeste. Iar noi nu. Niciodata nu-mi doresc sa inchei traseul pe lumina. Daca tot am plecat de acasa vreau sa ma bucur de toate orele de lumina pe munte.

Mai sus dam peste... Daniel. Ce dragut e sa intalnesti cunoscuti pe traseu! Dar nici el nu coboara in Predeal.

Intalnim un grup de 3. Ahaaa, ei vor sa coboare spre Predeal. Nu m-as incumeta daca suntem doar noi doua. Alpinistul se mira: "De ce ti-e frica?", "Aaaaa, de zapada mare fara poteca batuta, de probleme de orientare din cauza zapezii, de animalutel​e padurii... ?"

Ei stau mai mult la cabana, noi vrem sa pornim. Ma gandesc ca vin si ei dupa noi...


Grupul nostru numeros si vanjos:

/Piatra_Mare_Prede/dscn8991.jpg



Urcam spre varf printre copacii albi si pufosi.


/Piatra_Mare_Prede/dscn9018.jpg



Ajungem pe platou si ne testam cunostintele de geografie cu Postavaru, Piatra Craiului, Bucegii cu toate minunatiile de vai si de creste – mmmm, ce dor mi-e de ele...

 

Vad un set de urme care se desparte din poteca spre varf - “sunt urme spre Predeal” – creste speranta in mine. Si mergem pana la urmatoarea bifurcatie ca sa constatam ca urmele se duc spre Tamina. Ups, spre Predeal nu sunt urme. Ce facem, ne bagam? Aaa... pai... aaa... hmmm... ezitari... nehotarare... ne bagam...


Si coboram ce coboram. Peisajul este superb​, recunosc portiuni, vedem marcajul, zapada e peste genunchi, dar panta e mare si se coboara usor. “Si in continuare zapada e asa mare?” “Ei, o sa scada ea... eventually”.


La un moment dat nu mai vad marcajul, il cautam in jur, facem o bucla prin zapada pana la genunchi si revenim de unde am plecat sa ma mai uit o data, poate mi-a scapat, dar tot nu il gasesc. Eh, ii dam in jos. Dupa un timp il regasim - pfiuuu!

Zapada e tot mai mare, intram si pana la brau in ea. "Nu mai scade o data zapada asta?", "O sa scada ea... eventually​..."


Ajungem in Poiana Stanii Pietricica unde un indicator arata directia orientativ. Urmatorul marcaj nu se vede. Aici am gandit un pic stramb: intuitia si logica dicteaza ca traseul ar continua prin “coltul” dreapta-jos, insa ma sperie zapada imensa dintre puietii de brad din partea dreapta a poienii si prefer sa tinem marginea stanga unde zapada pare sa fie “doar” pana la genunchi. Abia dam ocol poienii si marcajul nu are cum sa ne scape.


Inaintam, dar zapada creste. Gasim un alt marcaj, dar e pentru cabana Rentea si presupun ca nu vrem sa ajungem acolo, deci continuam. Din loc in loc ne impotmolim in zapada pana la brau. Stai, ca m-am blocat – nu pot sa-mi mai misc piciorul drept. S-a intepenit intre niste crengi de sub zapada si nu-l pot scoate oricat ma zbat. Hmmm, parca era un film... “127 de ore”...

 

Totusi, sa ne concentram! Cum a intrat asa trebuie sa si iasa. Pipai capcana, ma concentrez, ma incordez si... victorie! Acum pot sa ma tarasc pe burta :))


Si da-i, si da-i, si lupta, si lupta! Scot un picior, il tarasc peste zapada, apoi ma aplec in fata ca sa il pot smulge si pe celalalt. Ne deplasam cu viteza melcului obosit, dar incerc sa ma tarasc constant, fara sa ma opresc. Mi-am creat un tipar precum Joe Simpson in “Touching the Void” :p


E atat de soare, calm, liniste si frumos in jur. Daca stai un pic sa observi, natura te inunda cu buna dispozitie si iti incanta sufletul, dar eu imi fac griji ca nu mai gasim marcajul. Iar cand se va intuneca nici atat nu o sa-l mai gasim ceea ce n-ar fi chiar atat de rau daca nu ar fi zapada asta imensa care ne impiedica sa balaurim relaxat. La urma urmei tragem dreapta si o luam de-a dreptul prin padure. Care-i problema? O sa mergem la nesfarsit si om ajunge noi... maine dimineata... candva... Deja imi zbura gandul la tura “21” de pe carpati.org. Om ajunge la DN1... hmmm, dar peste ce parapeti om nimeri... si animalute salbatice... de parca pe traseul marcat le-ar fi rusine sa calce. Incerc sa sun cabanierul de la Piatra Mare pentru o indrumare aproximativa, dar bineinteles ca nu am semnal.

 

Ce ironic: sa reusesti pe Mont Blanc si pe Grossglockner si sa te impotmolesti in Piatra Mare :))

 

Mirela pare impacata cu situatia, numai eu ma stresez. Ma simt responsabila ca doar sunt “ghida”. Inca un pas, inca o privire scrutatoare pe toti copacii, inca un pas si... uite crucea rosie!  ^@$#@ crucea!! De acum voi sti pentru totdeauna pe unde continua marcajul cruce rosie din Poiana Stanii Pietricica – era in coltul dreapta-jos asa cum am banuit de la inceput. Am facut in vreo jumatate de ora ceea ce in mod normal se face cam in... 5 minute?


In sfarsit, se termina poiana, intram in padure, zapada scade pana la genunchi. Lux! Deja zburdam. De aici stiu ca nu mai e nici o problema de orientare. Avem doar de “pedalat”. Muuuuult!

 

Prin semi-intun​eric vedem brazii incarcati cu zapada. "Mai avem energie sa ne bucuram?" "Avem" "Ieee, ce frumoooos ieeee!"

 

Ma bucur cand apar si niste urme pe care se merge mai usor. Ma tot uit la ele: sunt cam rotunjoare. Si au 3 ghiare in varf. Si oricat de mult refuz sa accept realitatea, ghiarele alea chiar nu pot fi de la coltari. WTF?!? Ursul nu trebuia si el sa hiberneze in ianuarie???

Ii multumim lu’ nea’ ursu’ ca ne-a batut poteca o buna bucata de drum, dar de asemenea ne-am bucurat cand a cotit stanga si s-a dus in treaba lui... departe de marcaj.


“Nu mai e mult, nu?” “Mai e, nici macar nu am inceput sa urcam. O sa ajungem noi... ” “Asta e de incurajare?” “Hmmm, la mine incurajarea functioneaza invers: daca stiu ca e mult de mers, ma mobilizez si merg oricat e nevoie. Daca se zice ca mai e putin, simt ca ma lasa fortele”

 

S-a intunecat bine. Scot frontala. Ajungem pe niste urme de snowmobil, nu ne mai cufudam in zapada decat pana la glezne, iar dupa un timp ajungem la drumul forestier unde zapada este bine batuta.


La 7 si un sfert, dupa 5 ore de coborare de pe platou de la semnul de 4 ore pana la Predeal, ajungem in prima carciuma si nu ne inecam amarul, ci obtinem un taxi (multumim pentru ajutor), ajungem la gara, luam bilete, intr-un minut suntem in ultimul IR spre Bucuresti si gata! Acum putem sa stam... am facut un pic de efort pe ziua de azi, nu pot sa ma plang :))


Deci daca cineva a dat peste urmele noastre haotice poate sa afle ca am ajuns cu bine la destinatie... eventually :D

 

As mai face traseul si iernile viitoare mai ales ca acum mi-e foarte clar pe unde e. Ba as incerca chiar si bulina albastra care cica e mai greu de urmarit. Cred ca am ramas cu o curiozitate de a ma pierde pe coclauri si de a fi nevoita sa-mi gasesc drumul prin paduri si prin nameti. Dar numai daca grupul e mai numeros ca sa nu ramanem blocati in zapada. Cat despre aspectul urs – nu stiu ce e de facut. Poate ca daca e o perioada mai indelungata de ger o sa-si respecte ritualul si chiar o sa hiberneze.

 

 

Scurt colaj foto din 2004 pana in prezent:

http://picasaweb.google.com/106083248741016880756/InCautareaTurturilorLa7ScariTraditieDeIarna






Vineri, 8 februarie 2013 - 13:38 
Afisari: 3,720 


Postari similare:





Comentariile membrilor (20)

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
1
Carpati.org funny!

Cine-o fi Laura Matei de care spui? Cred ca toți ar vrea să o aibă in grup, mai ales iarna - daca-i așa bună la făcut poteca! Carpati.org

Si mie-mi place super mult muntele asta, mai ales iarna. Uneori se mai intâmpla să nu găsești potecă făcută deloc și să ajungi cu greu abia până la cabană. Apoi până la vârf, dacă nu-s deloc urme și zăpada e mare, nici nu poți ajunge. Eu mi-am luat în sfârșit rachete, așa că sper să nu mi se mai întâmple din astea! Carpati.org

Pe Punctul Albastru e mai dificilă orientarea. Coborarea până în firul văii se mai dibuiește, dar apoi reintrarea pe traseu pe partea cealaltă a râului, pe deasupra tunelului - e mai dificilă (plus că de la firul văii trebuie să urci iar). Dacă nu cumva s-a remarcat între timp. Căutând marcajul pe-acolo am văzut o turmă de mistreți acum câțiva ani - foarte sălbatică zona.

Nu pot să nu mă mir puțin să aflu că ai mers doar prin pădure... fără ca acest traseu să te ducă la baza vreunui perete stâncos, sau vâlcel... Carpati.org

Vezi că la alți oameni funcționeaza mai bine varianta cu "mai e puțin" Carpati.org

Spor(t)!


Vineri, 8 februarie 2013 - 13:57  

laura_beje
laura_beje

 
2
Sa ai in grup fie pe Laura, fie pe urs. Si ursul a facut poteca frumos, n-am ce sa-i reprosez Carpati.org
Mi s-a mai zis fie de rachete, fie de telefon cu GPS, iar eu am zis ca pierd comuniunea cu natura, replica fiind: "sa vezi ce comuniune o sa faci tu cu ursul"

Mi-am propus sa cercetez la vara punctul albastru... daca ma voi indura sa las abruptul pentru o zi Carpati.org

Pai n-am mers doar prin padure, am fost si prin canion - e destul de stancos pe acolo Carpati.org

Da, ai dreptate cu "mai e putin", but... I cannot tell a lie Carpati.org


Vineri, 8 februarie 2013 - 14:26  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
3
Noroc cu avalanșele astea că te mai duc și prin locuri mai domoale și mai epuizante fizic. Carpati.org


Vineri, 8 februarie 2013 - 16:21  

victoranica
victoranica
Coarda
 
4
ne-am intalnit cu voi, noi coboram Carpati.org


Vineri, 8 februarie 2013 - 16:32  

laura_beje
laura_beje

 
5
@andrei: da, mare noroc. Sunt niste locuri superbe mai ales daca prinzi si momentul potrivit. De obicei pandeam codul galben de ger, dar anul asta s-a lasat asteptat Carpati.org

@victor: ahaaa, tu erai! Ti-am citit jurnalul. Deci erau mai multe persoane cunoscute... pe care nu le-am recunoscut Carpati.org Shame on me! (btw: numele meu e fara "i" Carpati.org )


Vineri, 8 februarie 2013 - 17:33  

odin
odin
Rucsac
 
6
Ce frumos!


Vineri, 8 februarie 2013 - 18:05  

laura_beje
laura_beje

 
7
Ce? Ce? Ce e frumos? Nu cred ca jurnalul... Carpati.org


Vineri, 8 februarie 2013 - 18:27  

odin
odin
Rucsac
 
8
Ba da Carpati.org


Vineri, 8 februarie 2013 - 18:31  

laura_beje
laura_beje

 
9
Merci! Am intrebat pentru ca tot is neicrezatoare in capacitatea mea de a scrie jurnale, dar unele peripetii merita inregistrate ca sa ma amuz si peste ani Carpati.org


Vineri, 8 februarie 2013 - 19:04  

odin
odin
Rucsac
 
10
Nu trebuie decat sa spui ceea ce simti Carpati.org


Vineri, 8 februarie 2013 - 20:30  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
11
M-am amuzat copiosCarpati.org. Imi creste cota, ma, nu mai fac fata raspunzand solicitarilor, acum, ca vin nametii si nu mai hiberneaza ursii Carpati.org.

Trecand peste asta, bravo, feteleeeee!!! Deh, iarna nu-i ca vara, dar v-ati descurcat foarte bine. Traseul ala chiar e lung si iarna e solicitant.
Si mie imi place Piatra Mare iarna, dar uite ca la canion pe ger n-am fost niciodata. Mi-ai dat idei.
Sa mai scrii, ca povestesti intr-un stil care ma relaxeaza si ma binedispune.
Ture faine!

@Ioan: Ia sa ma inviti si pe mine in ture cu grupul tau, daca tot sunt asa de valoroasa, draga? Carpati.org Zic pas la toata lumea daca ma inviti, mai ales ca pot sa nu-mi iau sacul de dormit si sa dorm in al tau, nu? Carpati.org


Vineri, 8 februarie 2013 - 20:40  

darkthrust
darkthrust

 
12
Buna Laura!Fain jurnalul,noi am coborat spre timisul de sus din cauza fetei care si-a luxat o glezna,altfel aveam de gand sa va urmam


Vineri, 8 februarie 2013 - 23:45  

laura_beje
laura_beje

 
13
@Laura: e redundanta reclama, deja se stie ca esti o forta Carpati.org
Merci pentru aprecieri si incurajari! Da, traseul e solicitant, dar a fost atat de frumoooos! Pacat ca nu m-am putut bucura la maxim de frumusetea naturii.
As mai scrie... daca e vremea suficient de proasta ca sa ma tina in casa Carpati.org


@Mihai: ahaaa, tu erai! Incet, incet identific pe toata lumea de pe traseu Carpati.org Imi pare rau ca ati avut probleme, dar sper ca ati ajuns cu bine.


Sâmbătă, 9 februarie 2013 - 13:37  

siriso21
siriso21
Coarda
 
14
Carpati.org Fain jurnalul Laura. Se pare ca tura "21" e de referinta ptr turele de inot prin nameti. Iarna nu e ca vara, m-am convins pe pielea mea anul trecut. Daaar, intr-adevar o fata valoroasa pentru ture de iarna este nimeni alta decat Laura Matei. Nu ca la ture de vara nu ne-ar intrece pe toate Carpati.org Cate dintre noi oare s-ar duce singure sa faca Meridionalii? Carpati.org Ca sa nu mai zic de puterea ei psihica de batut urme in zapada atunci cand toti eram lesinatiCarpati.org Oricum, felicitari si voua ca v-ati incumetat sa inotati prin Piatra Mare, si mai ales pe traseul ala. Eu am fost o singura data prin vara cu inca 3 persoane si era sa fim mancati de cainii de la Susai. Ursul cred ca ar fi fost mai ingaduitor decat dulaii aia. Plus ca traseul de la cab. Piatra Mare ce coboara in Predeal nu e prea spectaculos, dar....cu zapada si poteca batuta de Martin, cred ca a fost palpitant. Iti doresc ture frumoase in continuare si jurnale pe masura.


Sâmbătă, 9 februarie 2013 - 22:53  

laura_beje
laura_beje

 
15
Merci! Carpati.org

Da, apropo de Laura in Meridionali: asteptam sa apara un jurnal si nimic, nimic... a trecut anul si nimic, nimic... Pai, ce facem? Carpati.org

Eu sincer nu am gasit Cabana Susai, nu stiu unde e Carpati.org Cred ca la intrarea in Predeal am taiat-o mai pe de-a dreptul. Imi inchipui ca vara traseul nu e prea spectaculos, dar acum crengile si de conifere si de foioase incarcate cu zapada si inundate de soarele dupa-amiezii faceau o atmosfera de vis. Nu-mi venea sa mai plec de acolo Carpati.org


Luni, 11 februarie 2013 - 08:39  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
16
Stati, ma, va grabiti undeva? Carpati.org O sa fie...de-o sa ziceti voi "Ajunge, e suficient!"Carpati.org

Stiu ca am promis, dar am fost foarte foarte ocupata, din pacate nu cu turele pe munte. De doua zile tocmai am inceput o alta viata, asa ca lucrurile vor reintra in normal si eu ma voi intoarce pe munti si la jurnaleCarpati.org.

Dar si tu ai ceva restante la fotografii de documentare si jurnale, nu-i asa? Carpati.org


Luni, 11 februarie 2013 - 10:38  

laura_beje
laura_beje

 
17
Da... Carpati.org


Luni, 11 februarie 2013 - 10:59  

dily
dily

 
18
Faina tura....superbe pozele cu acei brazi impobiti de iarna...
Cat despre urmele din zapada....e un pic ciudat.... ursii din salbaticie hiberneaza iarna si oricum sunt destul de letargici pe timp geros...nu pra ies la plimbare ca sa si consume energia....foarte posibil sa fie vorba de un urs "gunoier" care se stie ca nu hiberneaza si cerceteaza locuri unde gaseste de regula deseuri aruncate, cosuri de gunoi de pe langa cabane, sosea, etc...dar totusi erai la distanta mare de astfel de locuri....de asta spun ca e ciudat.


Marți, 19 februarie 2013 - 00:51  

laura_beje
laura_beje

 
19
Merci! Da, am gasit niste imagini superbe pe acolo.
Din cate am mai auzit, se pare ca ursii nu mai hiberneaza atat de mult ca in vremurile bune (iarna asta oricum am avut temperaturi peste medie), dar probabil ca sunt destul de letargici, dupa cum spui si tu.


Marți, 19 februarie 2013 - 11:35  

gabi84
gabi84
Caraba
 
20
Frumos traseu,frumoase poze!Cred ca o sa fac si eu acelasi traseu in wk!


Miercuri, 13 ianuarie 2016 - 21:31  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0727 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org