Doua trasee catre cabana Curmatura si varful Piatra Mica (Muntii Piatra Craiului)

Anul trecut, 2019, luna august, am.hotarat sa mergem cateva zile in zona Zarnesti. In iunie fusesem in Busteni ( Poiana Tapului), la urlatoare si pe valea cerbului , ca toti bucurestenii neaveniti. Acum am.zis sa fie diferit, sa trecem si pe la rudele lor si poate mergem si in prapastii. Cazare am gasit in zona Bran, valea portii, unde ne  a placut asa mult ca am revenit si anul acesta. In prima zi ne am plimbat pe valea portii in sus ( pana in padure) si in jos, apoi a doua zi am plecat la zarnesti la prapastii. Mie mi a incoltit dorinta de a face un traseu scurt, catalogat ca de incepatori, in circuit, pana la cabana curmatura. Ideal ar fo fost sa il facem cu totii dar copilul era cam obosit. Pentru ca google maps mi a calculat ( big mistake !) Ca fac mult mai putin...am decis sa urc prin capatul prapastiilor si sa ma intorc pe la fantana lui botorog. Desi eu calculasem ca imi ajung vreo 3 ore ei mi au acordat 5. Adica am plecat pe la 11 si au zis ca ma asteapta pana la 16...

Asadar am mers prin prapastii pana la un indicator care spunea circa 2h30 pana la cabana...pe drum am mai intalnit o famile, parinti ( mai in varsta) cu 2 copii, 1 mai mic (7-8 ani) si unul mai mare (vreo 20 ani) care ar fi dorit sa faca acelasi circuit (,in special fiul cel mare) desi ceilalti pareau ca merg cam in dorul lelii...

Dupa vreo 10 minute, alte 2  indicatoare care indica 2 poteci diferite ce pareau ca urca pe un perete ...una mai abrupt si una mai putin...cea de jos cu punct galben zicea vreo 2,5-3h pana la cabana, cea de sus cu banda albastra 1.5- 2 h ( pe acolo)...

Oamenilor parca nu le prea venea sa credea ca chiar pe acolo ar fi traseul...eu imi incerc  norocul pe poteca de sus (zicand sa vad cat si daca pot), si ii las uitandu se cu gurile cascate , pana dispar intr - o padure.... poteca abrupta rau, parea ca imi voi da duhul...ma consolez cu ideea ca asta e piatra craiului si poate nu e pentru mine, dar ma salvez cu un mentosan cumparat la plesneala din penny din zarnesti (ma ustura putin gatul cand am trecut pe acolo; cred ca mai am si acum din ele). Apoi am realizat ca urcusul cel pieptis si anevoios nu va dura la infinit ci e pe cale sa se gate, caci vedeam cerul...si asa a si fost, am iesit intr o culme initial impadurita, apoi intr o poiana unde mi s au dezvaluit privelisti de vis asupra pietrei craiului...apoi am dat intr o vale unde am intersetat si traseul cu pct galben, apoi am mai urcat putin spre cabana - nu tocmai usor desi nu foarte abrupt , mi.s a cam lipit burta de pamant...( pierdusem si batul, sau il anandonasem din pricina entuziasmului in poiana de pe culme). La cabana de asemenea panorama e de vis, din pacate nu am reusit sa fac poze atunci. Era deja ora 13 asa ca mi am tras sufetul, am.mancat o piersica ( desi toata lumea manca ciorba si varza cu carnati , dar mie nu imi era prea foame) si am zis sa o iau la vale...pe banda galbena. Insa in dreptul portitei ( deasupra cismelei ) indicatorul respectiv ma ducea - tot la zarnesti - impreuna cu celelalte doua care urca... zic io poate ca asa o fi, si da i din nou si urca....dar parca prea urcam mult cand ar fi trebuit sa cobor...intreb o fata care cobora de sus, cat mai trebuie sa urc pana cobor ??? Si imi zice ca pana in sa...ok , asa sa fie...noroc ca ajung repede in saua cu pricina...si nu degeaba, caci de acolo mi se deschide iarasi o perspectiva de vis...dar din pacate nu in directia prapastiilor ...( ci spre valea crapaturii, desigur :D). Deja facusem cativa pasi pe poteca respectiva, cand am decis totusi sa ma opresc sa ma uit in telefon ( care se stricase, nu avea semnal si se tot inchidea). Apoi ma intorc si intreb niste copii care coborau echipati corespunzator de pe piatra mica. Aveau o harta si ma lamuresc pe unde trebuia sa o iau de fapt ( desi nimic nu se intampla fara un scop...)

Asadar cobor in mare viteza inapoi la cabana unde ma intalnesc la fantana cu fata cu care vorbisem cand urcam...ii zic ca am gresit drumul si ca voiam sa cobor pe la fantana lui botorog si imi zice ca ea a frezut ca vreau pe valea crapaturii...ca defapt banda galbena e un circuit...dar de acum s au lamurit lucrurile si coboram impreuna intai la poiana zanoaga unde stam o vreme sa ne odihnim. Aflu ca doamna era sau se pregatea sa devina ghid, si urcase mai devreme pe piatra mica , era din Brasov si avea si ea o fetita de 4 ani pe care o lasase la gradinita si se grabea sa ajunga sa o ia...am zabovit in poaina pana au sunat barbatii dupa noi apoi am coborat. La plecare i am luat nr de tel dar din pacate mi s a stricat telefonul si l am pierdut. Mi a parut foarte rau si mi as dori tare mult sa ne mai intalnim vreodata...

 

Anul acesta , obiectivul propus era sa vizitez coltul chiliior si apoi sa urc pe valea crapaturii. ( initial ma gandisem sa urc pe la coltul .chiliilor si sa cobor pe valea crapaturii dar evident ca intre cele doua se interpune varful turnu care nu e tocmai pentru neaveniti ...). Dar, pe de alta parte, urcusul inopinant de anul trecut pana in saua crapaturii imi dezvaluise inca ceva, pe langa valea crapaturii, si anume piatra mica...apoi toate filmele si postarile pe care le am vazut in ultima vreme ( inclusiv cu copii de 10 ani) m au determinat sa iincerc sa vad daca sunt in stare sa urc pana acolo. 

Planul parea cam nerealist, al meu tot incerca sa ma descurajeze ( adica sa ma aduca cu picioarele pe pamant) , vreo saptamana nu prea  dormit si m am perpelit, de imi ziceam ca mai bine o las balta, chiar inaintea plecarii propuse am aflat ca nu avem cazare unde am fost anul trecut, masina avea o defectiune, iar eu m am accidentat, deci ziceam ca poate chiar nu e pentru mine toata treaba asta. 

In ultima zi insa defectiunea s a remediat, am gasit alta cazare, iar coasta ma durea oricum si acasa si in alta parte, asa ca sambata pe 1.08 am plecat spre Bran. . Dar fiind faptul ca ziua urmatoare, pe 2, am urcat pe valea ciubotea ( vreo 10 ore dus intors) , fara traume majore, si am.urcat si pe niste stanci ametitoare la prima vedere fara sa mi se faca frica sau sa ametesc, sa ma dezechilibrez, mi a dat curaj sa imi urmez planul . Doar intalnirea de gradul 3 cu blanosul ( la coborarea de pe valea ciubotea) m a pus pe ganduri in ce priveste siguranta urcatului solo , pe carari putin umblate, asa ca am decis varianta de acces aparent cea mai safe catre curmatura si anume pe la fantana lui botorog. Am ales varianta de a ( incerca a) urca  piatra mica din saua crapaturii, adica pe stanci si lanturi, considerand ca e mai safe si mai putin scary sa urci decat sa cobori. Si daca vezi ca nu poti, nu mai urci, eventual. De asemenea am pornit cu speranta ca voi mai vedea si alti oameni urcand si asta imi va da curaj. 

Ai mei nu au mai vrut sa ma insoteasca la Zarnesti in ziua aceea. Am plecat cu microbuzul din bran la ora 8 si ceva si am ajuns la 9 in zarnesti. Am mers pe jos pana la botorog dar nu am facut foarte mult, 45 minute.

Apoi am intrat in padure. Nu mai era nimeni dar nu mi a fost frica. Putin greu urcusul la inceput, dar ma asteptam. Stiam ca nu e foarte mult si ca oricat mi ar fi de greu imi voi reveni dupa un timp.  Am ajuns cu bine la cabana. Mai exact la 11.51. Pe terasa mai era un grup care voia sa urce pe Piatra mica, 2 baieti si o fata. M am alaturat lor si curand cand am ajuns in saua crapaturii  12.30. Dupa o foarte  scurta pauza am pornit pe traseu, unde am constatat ca ma descurc foarte bine , nu ametesc nu ma dezechilibrez, nu mi e frica, intr un singur loc nu mi a ajuns piciorul la o priza si a trebuit sa pun genunchiul. 

Urcusul a fost ( prea) scurt, privelistea din varf fantastica, pauza (ne) meritata - am ajuns la ora 14 si am.zabovit mult si bine, cel putin pana la ora 15. Masina inapoi la Bran aveam la 15 si la 19 , prima varianta fiind exclusa deci timp berechet pana la urmatoarea, asa ca am stat si eu cu toti ceilalti care se adunasera. Mai era un grup din Zarnesti un tata cu mai multi copii si un caine. Si cativa baieti straini cu un "ghid" care s a dovedit a fi "ad hoc" ( i a dus pana acolo apoi i a lasat si a plecat spunandu le ca coborarea nu pune probleme). Intr adevar coborarea prin padure nu pune probleme de orientare insa e abrupta si aluneca. Atat din cauza grohotisului cat si, cred eu, a uscaciunii care a survenit dupa o perioada lunga cu ploi - pare ca pamantul efectiv iti aluneca de sub tine . Toate fetele din grup am.experimentat la coborare dureri de degete mari, in special...dar a fost frumoooos, pana jos, unde am ajuns pe la orele 18, caci nu ne am grabit ca nu am avut de ce. 

Experienta neplacuta cu praful alunecos s a repetat din pacate si a doua zi , in bran, cu ai mei. Am plecat de la pensiune si ca sa nu ajung prea devreme la ai lui, ne am oprit intr o poienita din spatele parcarii din bran , vizavi de castel pe valea turcului. Am vazut intr un loc marcajul banda rosie ce ar trebui sa duca peste magura. Din pacate locul intesat de gunoaie. El s a plimbat pe o poteca si m a trimis si pe mine dar nu am putut inainta pt ca era rupta . Nu aveam de ce sa risc plus ca aveam si oarece febra musculara nu mai zic de basici. Apoi chiar inainte de plecare mi a aratat o panta ( o poteca abrupta) si m a intrebat daca pot sa urc pe acolo ( daca ma cred in stare), ca el a putut....am zis ca teoretic trebuie sa pot urca la orice inclinatie dar fiind foarte uscat si picioarele mele destul de surmenate, nu am putut urca si am alunecat pe burta  :(, ceea ce mi a scazut considerabil imaginea ( in ochii lor) cat si stima de sine.....

Din pacate rezultatul acelei  cazaturi ne programate ( extra traseu)  a fost acela ca la cateva zile am fost luata la rost ( dupa ce am primit si pozele si filmele de pe piatra mica si a vazut pe unde am umblat), cum ca am exagerat cu muntele, am.fost nesabuita, in conditiile in care " nu am nici un fel.de experienta si nici conditie fizica", lucru dovedit de cazatura si de faptul ca nu am stiut cum  sa trec  de malul rupt, iat faptul ca nu mi a fost frica pe stancile alea a fost pus pe seama inconstientei ( nu as fi realizat ca daca cad de acolo ma pot rani grav )....asa ca daca nu ai experienta mai bine nu te duci, si in felul asta nu vei avea niciodata si o vei lasa balta ...si daca nu ai facut unele lucruri la vremea lor mai bine nu le mai faci niciodata si ti le scoti din cap :(...

Proababil nimic nou, toata lumea are parte si de astfel de incurajari constructive : D...

Iar partea poate cea mai amuzanta a fost chiar azi la circa o luna dupa ce  am revenit din scurta vacanta : o intreb pe fii -mea daca i -ar place sa urce candva pe munte cu mine, si zice da, vreau si eu la "piatra crabului ":D

Vineri, 4 septembrie 2020 - 18:16 
Afisari: 743 


oldmama