Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Cailor
Muntii Cernei-Mehedinti

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Doua povesti calatoare (Muntii Piatra Craiului)




V-ati "pierdut" vreodata pe munte?






Mie mi s-a intamplat de 2 ori:


- odata in 1999 in in Piatra Craiului (...Simteam ca nu mai am voința sa continui...)

- 2010 Brown Mountain (...La un moment dat am vazut o luminița care clipea...)


Piatra Craiului


Dupa ce la sfarsitul verii lui 1998 am facut traseul Izvorul lui Orlowski - Plaiu Foii - Lanțuri - Varful La Om - Refegiul Grind - Cabana Brusturet - Podul Dambovitei cam in 6 ore,

in primavara lui 1999 m-am simtit in stare sa fac traseul in sens invers cam tot in timpul ala.

Colegii mei de facultate m-au sunat din Bucuresti (eu stateam in Pitesti) sa-mi spuna sa mergem intr-o tura de cateva zile in Muntii Piatra Craiului.

M-am gandit: ce rost are sa ma duc pana in Bucuresti sau pana in Brasov ca sa ma intalnesc cu ei? Mai bine iau autobuzul Pitesti - Podul Dambovitei si ma intalnesc cu ei la Cabana Rolli din Plaiul Foii unde urma sa inoptam prima noapte.


Ce nu am luat in calcul? 

- era prima tura din anul ala (era primavara)

- fata de anul precedent aveam si cort in spate

- anul precedent eram dupa o tura de 5-6 zile in Fagaras si Piatra Craiului


Zis si facut. Am luat autobuzul de Brasov care pleca din Pitesti in jur de ora 6 dimineața si am coborat la Podul Dambovitei.

Planul era sa ajung la Plaiul Foii trecand prin șaua Funduri. Traseu pe care nu-l mai facusem si pe care incercasem sa-l memorez de pe o harta ce o avusesem in mana.

Ajuns la Podul Dambovitei. Mers pe jos pana la Brusturet. Intrat in traseu. Dupa o vreme - ceața de o taiai cu cuțitul. Eu m-am incapațanat sa ajung sa ma intalnesc cu colegii si m-am ratacit.

Cu chiu cu vai am ajuns in creasta urcand pe o limba de iarba fara poteca. 

Din creasta - pentru un moment - cand s-a ridicat ceața - am vazut o poteca in vale. Mi-am dat seama ca nu am timp sa merg pe creasta pana la Varful La Om si de acolo sa cobor pe lanturi așa ca am hotarat sa cobor spre poteca pe care o vazusem pentru o clipa. Aveam incredere ca voi reusi. Aveam experiența cațararii din Cheile Rasnoavei.

Așa ca am inceput sa cobor. Am ajuns la un izvor de unde am baut apa. (Am aflat mai tarziu ca eram in Poiana Inchisa). De acolo am inceput sa cobor pe o vale (despre care ulterior am aflat ca se cheama Padina Lancii).

La un moment dat cand coboram o saritoare mainile si picioarele au inceput sa-mi tremure. Simțeam ca daca imi dau drumul de pe stanca scap de toate necazurile. SIMTEAM CA NU MAI AM VOINțA SA CONTINUI.

Cand eram pe punctul de a-mi da drumul (erau cativa metri de gol sub mine) am vazut o capra neagra care se uita bland la mine. M-am uitat in ochii ei si am simtit ca-mi recapat puterile. Mainile si picioarele au incetat sa mai tremure.

Am coborat saritoarea aia care cred ca era cea mai mare dintre toate de pe Padina Lancii. Dupa care - la fiecare saritoare - aruncam rucsacul si pe urma descataram dupa el. Mi-am amintit ca in autobuz in drum spre podul Dambovitei citisem despre un detașament de nepalezi foarte buni in mersul pe munte - Gurcas - si mi-a dat si amintirea asta ceva forța sa continui.

La un moment dat am dat de Braul de Mijloc si mi-am continuat drumul pana cand nu am mai putut sa-mi misc picioarele de oboseala. 

Trecusera cam 12 ore de cand plecasem din Podul Dambovitei. Am pus cortul si am adormit.


Dimineața m-au trezit oile care iesisera la pascut. Am iesit din cort si am intrebat ciobanul unde ma aflam si cum puteam ajunge in Plaiul Foii. Mi-a zis ca ma aflu pe Tamașel si mi-a indicat drumul catre cabana.

Mi-am stans cortul si am purces la drum. Picioarele ma dureau la fiecare pas. Febra musculara iși spunea cuvantul. La Cabana la Roli am intrebat de prietenii mei si am aflat ca plecasera de 30 de minute.

Am mers cat am putut de repede pana la izvorul lui Orlowski unde am strigat dupa prietenii mei. Nici un raspuns. Mai departe nu stiam ce carari nemarcate alesesera de data asta. 

M-am intors fara prea mult chef la cabana Plaiul Foii unde mi-am pus cortul. Spre seara am adormit. M-am trezit in noapte si mi-am bagat bocancii in cort. Auzisem ca se fura.

M-am trezit iar. Era frig in cort. Fermoarele erau deschise si de bocanci ioc. Am iesit din cort crezand ca cineva a facut o gluma proasta. Nimic.

Am stat pana s-a luminat de ziua si cum vedeam ca se trezeste careșva la cate un cort ma duceam sa intreb daca nu are cumva o pereche de tenesi sa-mi dea si mie (era prima oara cand nu-mi luam a doua pereche de incaltari usore de schimb la mine). 

Primii care s-au trezit erau un baiat si o fata care aveau cortul pus pe un delureț. M-am dus la ei - le-am povestit ce mi s-a intamplat. Mi-au spus ca nu au nici o pereche de incaltari in plus. Mi-au spus ca bine ca nu m-am trezit ca poate era mai rau. Venisera ciobanii si la ei la furat. Un cațelandru ce era de langa cortul lor a inceput sa latre. Ciobanii de ciuda ca i-a dat de gol l-au luat si l-au aruncat in foc. Am vazut un vatra focului un cațel pe jumatate carbonizat. Mi-am zis - am scapat usor numa fara bocanci. Asta trece.

Si acum vad in fața ochilor pe baiatul care abia se trezise si-si scosese nasul din cort. M-am dus la el cu miloaga: "ai niste tenesi in plus? - iti dau banii pe ei" - si toata povestea cu furatul bocancilor. Se uita cu niste ochi adormiti la mine, isi scoate perechea de șlapi (papuci) din picioare si mi-i da. Nu a vrut nimic in schimb. 

Mi-am dat seama ca tura e compromisa si ca trebuie sa ma intorc acasa.

Am strans cortul, l-am pus in spinare si am pornit spre Zarnesti. In șlapi si cu rucsacul cu cort in spate. A trecut un aro pe langa mine si a oprit fara sa le fac semn cu mana. M-au luat pana in Zarnesti.

De acolo - Brasov si apoi Pitesti. Toata lumea se uita la mine. Cu șlapi jerpeliti si rupti in picioare si cu ditamai rucsacu in spate :).

Oricum am invațat o lecție pretioasa - e bine sa ai incaltari usoare in picioare. In vara am mers sa vad eclipsa de soare (11 aug 1999) pe Parangul Mare incalțat numa in sandale - evident cu cortu in spate.



A doua oara nu a fost așa rau.


'2010 - in vara terminasem o tura in Muntii Apalași (https://picasaweb.google.com/americanu26/PeAppalachianTrail#). Eram un forma. 

Iesisem pentru o zi la munte. Ce rau se putea intampla?

Sotia mea era plecata si trebuia sa ma duc a doua zi sa o iau de la aeroport. Așa ca ce mi-am zis - Hai la munte!

Eram relaxat - nu-mi propusesem sa fac nici un traseu ci numai sa ma plimb si sa fac poze.

Am trecut pe la centrul de informare. Am vorbit cu cei de acolo si m-am uitat pe harta. Nici nu aveai unde sa te ratacesti. Era un traseu care cobora in vale, se mergea pe valea raului, se urca prin alt loc la șosea si pe șosea ma intorceam la mașina.

Dar mi-era prea lene ca sa fac vre-un traseu. 

Am urcat pe un varfulet, si am luat-o agale la vale. Ușor - usor ma apropiam de rau. Am ajuns la rau si nu m-am putut abtine sa nu fac o baie.

Aveam timp destul. Era destul de placuta vremea desi era octombrie. 

Dupa ce m-am scaldat parca am prins forța si m-am gandit ca nu are rost sa ma intorc la masina pe drumul pe care venisem. Daca mergeam pe valea raului si urcam pe alta parte - puteam sa ma intorc la masina pe șosea pe timp de noapte.

Aveam lanterna la mine.

Am mers vo 2 ore pe langa rau. Am trecut pe langa niste corturi si am mai mers pana cand am dat de un inceput de poteca ce urca.

Ca sa fiu sigur ca e drumul ce ma scoate la șosea - am strigat la oamenii dintr-un cort ce era in apropiere - ca sa intreb daca aia e poteca. Un baiat a iesit cu un pistol in mana si mi-a spus morocanos ca da - aia e poteca ce duce in deal.

Am luat-o la deal si m-a prins noaptea. Am pierdut poteca. Dar nu putea sa mai fie mult pana la șosea.

Am mers pe trunchiuri de copaci, am escaladat o stanca si am ajuns la un perete vertical. Nu mai puteam inainta. Stiam pe unde urcasem si ma gandeam ca nu pot sa cobor inapoi. 

Ma gandeam si ca nu as vrea sa trec pe timp de noapte pe langa cortul omului cu pistolul. Poate auzea zgomot si se speria... 

Am gasit o stanca si m-am culcușit sub ea. Era frig si eu eram numai in pantaloni scurti si tricou. Am stat sub stanca pana ce am inceput sa clanțan de frig.

Dar nu-mi venea sa plec. LA UN MOMENT DAT AM VAZUT O LUMINIțA CARE CLIPEA. Credeam ca cineva mi-a vazut lumina lanternei si-mi face semne. Am inceput sa clipesc si eu din lanterna. Am prins curaj si m-am urnit din loc.

Am ajuns la 2 trunchiuri de copaci culcate la pamant pe care putem sa cobor o saritoare. Dar ma gandeam ca amandoi copacii o sa ma tina. Unu nu. Am inceput sa cobor tinandu-ma de ambii copaci. La un moment dat trebuia sa sar pe un tapsean. Pentru asta trebuia sa dau drumul unui trunchi. I-am dat drumul - si cu cel de care ma tineam am luat-o la vale. Noroc ca s-a proptit in alte trunchiuri de copaci si s-a oprit. Am revenit cu picioarele pe pamant si am continuat sa merg. Era noapte si nu mai aveam apa. La un moment dat aud un susur. Incerc sa ajung la apa printr-o spartura in stanca. Incerc cu paie de iarba uscata - ineficient. Pana la urma bag gatul sticlei de plastic pe care o aveam, turtesc sticla - si cand se umfla trage si ceva apa.

Sunt epuizat. Ma intind pe frunze uscate si trag alte frunze peste mine. Dardai. Valea incepe sa se lumineze. Parca sunt imense reflectoare ce ilumineaza toata valea. Sa fie salvamontisti plecati in cautarea mea? I-a anunțat pesemne omul care mi-a facut semne cu luminița de la lanterna. Ma ridic si continui drumul. Cand se crapa de ziua trec pe langa cortul omului cu pistolul. Trec pe langa alte corturi. Se aud caini maraind. La ora 9 sunt la masina.

Ma duc sa vizitez Linville Gorge. In drum spre casa ma opresc sa manac un pastrav la gratar. 

Ajuns acasa, fac un dus si plec spre aeroport sa-mi iau sotia. Abia acasa observa sutele se zgarieturi care-mi acopereau tot corpul. 

Luminile sunt inexplicabile. E un loc bantuit. (Se poate gugalii:"Brown Mountain Lights")


Luminile despre care vorbeam in a doua poveste se pot vedea la:<Film afisat automat: http://www.youtube.com/watch?v=98ss17HFKKU >ceva de genul asta am vazut si eu. dar cele vazute de mine erau mult mai multe si se deplasau la vale.La un moment dat s-au ridicat deasupra vaii luminand toata padurea. am putut sa merg cateva ore in noapte fara sa folosesc lanterna. Ma tot gandesc cum as putea descrie ce am vazut - dar mai ales ce am simtit in acele clipe.


o zi minunata,

dani






Vineri, 20 ianuarie 2012 - 11:05 
Afisari: 2,492 


Postari similare:





Comentariile membrilor (12)

siriso21
siriso21
Coarda
 
1
Carpati.org Uite ca de peripetiile astea nu ne-ai povestit la Herculane. Dupa un jurnal comic ai zis sa ne faci si unul asa un pic thriller. Ma bucur ca nu ti s-a intamplat nimic rau si ai scapat doar cu zgarieturi si picioare goale, si ma bucur deasemenea ca am avut ocazia sa te cunosc.


Vineri, 20 ianuarie 2012 - 11:26  

gabir
gabir
Busola
 
2
N'am reusit eu sa imi termin aventura sahariana de citit pe tren, dar macar am ascultat istorisiri mult mai captivante decat cea din carte Carpati.org Mi-a facut placere sa mi le reamintesc acum, citindu-le in acest jurnal. Scrii tare frumos, Dani! Mai vrem si alte povestioare Carpati.org


Vineri, 20 ianuarie 2012 - 12:00  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
3
Haios!
Evident in clipele respective nu era chiar asa de amuzanta situatia. Carpati.org


Vineri, 20 ianuarie 2012 - 20:02  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
4
Sa ridice mana sus al care nu s-a ratacit niciodata. Bine, acum cu mai multe sau mai putine peripeti. E bine cand totul se termina cu bine si cand dupa o perioada de timp zambim citind astfel de randuri.


Sâmbătă, 21 ianuarie 2012 - 18:23  

conrad
conrad
(admin)

 
5
O mentiune: cand arunci rucsacul la vale si te duci dupa el, aia se numeste coborare sau descatarare (in functie de teren), nu escaladare. Asta e atunci cand urci, mai degraba cand te cateri Carpati.org.
La fel si cand vezi o poteca din creasta, mai la vale, si te duci spre ea, se numete tot coborare sau descatarare, nu escaladare.

O parere personala: primul jurnal a fost inedit si am crezut ca a iesit asa din intamplare, notand la sfarsitul fiecarei zile cateva idei si apoi luand decizia de a le posta asa, fara alte adaugiri. Acum descopar insa ca felul acela de a scrie (sec, fara detalii si uneori fara continuitate, dar haios) e de fapt un stil, ca la fel ai scris si stand acasa in fata calculatorului. E un stil original si haios, n-am ce zice... dar e un stil riscant pentru ca daca nu slefuiesti textul bine, pare cam sec. Iar acest text al tau nu-mi pare slefuit.
Sau poate ca asta e doar o senzatie a mea, determinata de faptul ca am pornit citirea acestui jurnal cu asteptari ce nu mi-au fost implinite (dezamagirea, pana la urma, vine tot din vina mea).
Stilul tau de a scrie ar putea fi foarte interesant, ca pana la urma detaliile nu sunt totul intr-o povestire, asta daca ai acorda mai multa atentie formatului final al textului.

Totusi, ai un mare merit: ai un "stil", lucru pe care putini reusesc sa il aiba. Carpati.org


Luni, 23 ianuarie 2012 - 14:47  

baubau13
baubau13

 
6
Multumesc Claudiu pentru aprecieri!

Primul jurnal a fost scris seara de seara.

Povestea asta am scris-o pe nerasuflate in seara dinainte de a o posta.
O sa fiu mai atent data viitoare - o sa stau sa o slefuiesc.
Initial mi-am propus sa ma documentez si sa scriu un articol depre importanta pshihicului in mersul pe munte - in care poate povestile astea ar fi facut parte. Dar m-am gandit ca e mai bine ca cel ce citeste sa se gandeasca ce am gresit, ce ar fi facut in locul meu...

Daca ai putea sa-mi dai niste sugestii concrete - Ce ai simtit tu ca lipseste? Unde ai simtit ca povestea nu e inchegata? Unde trebuie sa slefuiesc?

@conrad Am modificat "escaladare"

Multumesc,
dani


Luni, 23 ianuarie 2012 - 18:26  

baubau13
baubau13

 
7
Luminile despre care vorbeam in a doua poveste se pot vedea la:

http://www.youtube.com/watch?v=98ss17HFKKU

ceva de genul asta am vazut si eu. dar cele vazute de mine erau mult mai multe si se deplasau la vale.
La un moment dat s-au ridicat deasupra vaii luminand toata padurea. am putut sa merg cateva ore in noapte fara sa folosesc lanterna.

Ma tot gandesc cum as putea descrie ce am vazut - dar mai ales ce am simtit in acele clipe.

Cateva poze din tura din povestea 2 se pot vedea la:
https://picasaweb.google.com/americanu26/CulorileToamnei#

numa bine,
dani




Marți, 24 ianuarie 2012 - 10:20  

mihai_fl
mihai_fl
Caraba
 
8
Stai foarte bine cu descatararea, altfel putea sa iasa tare rau in Piatra Craiului daca ai coborat pe unde ai zis, fara coarda.

Plus ca daca incercai sa anunti salvamontul habar nu aveai pe unde esti si aveai ceva de asteptat pana te gaseau.

Ture faine.


Joi, 26 ianuarie 2012 - 16:13  

hana
hana
Coarda
 
9
E groaznic ce au facut ciobanii bietului catel!
Acestora nu le face nimeni nimic? La atatea furturi nu a reclamat nimeni? Nu a fost prins nici-unul cu bocancii turistilor in stana?


Joi, 26 ianuarie 2012 - 16:26  

baubau13
baubau13

 
10
Furatul bocancilor in Plaiul Foii era in mare voga in anul de gratie 1999. Eu stiam ca se fura si d-aia i-am bagat in cort. Dar si asa mi i-au furat. Am inteles ca a fost o perioada de cativa ani in care se fura la greu. Dar acum e ok.

Cu prinsu' - imi povestea cineva in w-end ca le-au furat si lor bocancii, si s-au dus peste cioban in stana. Ciobanu cand i-a vazut asha rosii de furie a spus: "Nu dati in mine, nu ma omorati. Vedeti ca acolo dupa usa e un sac cu bocanci. Luati-va bocancii de acolo". Am mai auzit si de ciobani care aveau geaca de ploaie mammut Carpati.org.

Nu e vorba ca sunt ciobani - depinde de om.
Am dormit la o stana in Piatra Craiului cu un prieten cand afara ploua cu galeata - si ciobanii tineri au dormit afara pe scanduri de lemn ca sa ne lase pe noi in stana pe burete. Sau cand mi-am scantit piciorul pe munte tot un cioban m-a ajutat .....

dani


Joi, 26 ianuarie 2012 - 16:46  

baubau13
baubau13

 
11
http://www.youtube.com/watch?v=aX3O6EgJ-7U


Miercuri, 31 octombrie 2012 - 22:20  

baubau13
baubau13

 
12
link-ul pentru tura din Muntii Apalași https://goo.gl/photos/GcLfFUrictzmCwVN9


Comentariu modificat de autor!

Vineri, 14 aprilie 2017 - 17:10  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0701 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org