Dor de duca, mare dor, din Ciucas pana-n Oituz.

Salutare pt toti.

Iarasi sunt pe aici sper sa nu fie cu suparare.

In ultima vreme din ce in ce mai greu reusesc sa ies la munte, este un adevar , ba mai mult nu prea mai reusesc sa tin legatura cu cei cu care am mai iesit in anii precedenti. Trist dar adevarat.

 

Jobul ma solicita din ce in ce mai mult sa fiu langa un calculator, sa fiu in arie de acoperire GSM, copii au crescut , fiul implineste 18 ani si incepe sa-si croieasca drumul propriu in Viata, prieteni, chefuri, bicicleta, asa ca in week tre sa fiu si pt el disponibil , du-l/adu-l de ici-colo si uite asa de la inceputul verii nu am mai reusti sa fug la munte , evident o "fuga" dupa placul meu.

Nu de mult m-am inscris intr-o tura, in ultima clipa ca sa nu incurc participantii, am tot asteptat sa nu apare imprevizibilul dar se pare ca intotdeauna exista ceva ce ne incurca planurile. Sper ca nu m-am facut de cacao cu inscrierea seara la orele 22:00 si cu retragerea de a doua zi pe la orele 11:00, dar astea sunt vremurile pe care le traiesc.

Era clar fara concediu nu o sa pot pupa munte cateva zile la rand, asa ca imi trag un miniconcediu de 8 zile, suficient sa prind si o fereastra de vreme buna.

Eram asa de pornit incat si pe vreme rea as fi plecat, chiar daca trebuia sa stau in sacul de dormit intr-o stana parasita pe ploaie si vant afara, vroiam munte, departe de oras, vroiam sa nu aud telefonul sunand.

Urmatorul pas era invoirea de acasa, cred ca de data asta eram foarteeeee hotarat si familia a simtit acest lucru sau am o sotie prea intelegatoare si eu nu stiam despre asta ;).

Evident in astfel de momente  imi aduc aminte de jurnalele lui Popa Radu Gheorghe ( Ratza ) cand noi taticile cautam cu disperare motive temeinice de invoire de acasa :D!

Eram norocos ca si Nicu era liber. S-a intors din Italia si acum e la "indemana" :D.

Cel putin asa credeam, caci cu o zi inaintea plecarii nu raspundea la telefon, desi am stabilit data plecarii, evident si el are viata lui....

Dar unde sa mergem!? La acest capitol deja stau prost, de muntii mici nu prea am chef, forestierele sunt lungi - urasc forestierele, se ajunge greu pana la baza muntelui recuperarea iarasi e cu cantec. De Fagarasi nu aveam chef acum caci nu stiam cata zapada s-a adunat, la cat de stabila ar fi fost. Cert era ca aveam nevoie de  ceva ce sa ma motiveze, sa fiu obligat sa-l parcurg, sa fiu rupt de lume.

Nicu nu prea a fost prin carpatii de curbura, asa ca parca imi facea cu ochii creasta carpatilor de curbura.

Si uite asa dupa repetate apeluri stabilim ora de plecare  - evident cu jumatate de zi intarziere fata de cum imi propusesem.

Pfffuai, sa plec eu la pranz in tura cand as putea dis de dimineata!? Il iert de data asta pe Nicu doar pt faptul ca nu aveam cu cine pleca atatea zile , egoist mai sunt, stiu!

Plecarea era in data de 04.10.2013 , urma sa petrecem vreo 8 zile prin munti plecand din pasul Bratocea.

Desi era cortul la noi, pt siguranta, vroiam sa ne retragem la stane din comoditate si rapiditate.

4 octombrie era ultima zi cu vreme rea de dupa ninsoarea de la inceputul lunii octombrie.

Cum cunosteam zona - Ciucas- muntele Tatarului - locul ideal pt prima noapte era la stana de dupa pasul Boncuta cum se iese in creasta Tatarului.

Problema era ca din pasul Bratocea intr-o singura zi nu aveam cum sa urcam si pe varf si sa ajungem - eventual la frontale - in pasul Boncuta.

Singura sansa sa ne cazam la stana respectiva era sa urcam pe valea Berii dupa care pe curba de nivel sa pornim pe creasta carpatilor de curbura...pe banda rosie!

Si uite asa pornim pe Valea berii - culmea Bratocei am parcurs-o si eu si Nicu si vara si iarna , asa ca nu era o "pierdere".

Primii kilometrii erau de tot rahatu', eram prea imbracat, rucsacul prea mare, eram cu psihicul la pamant, Nicu era in fata mea la vreo jumatate de km, colac peste pupaza urma si urcusul sustinut pana la cabana. 

la izvor

Erau momente cand nici nu mai stiam daca mai vroiam tura.

Vroiam sa intru in ritmul meu, sa nu simt rucsacul in spate, sa vad peisajele frumoase, sa merg fara sa simt oboseala, sa ma bucur de munte, de tura dar nicicum nu iesea acest lucru. Vroiam sa ma opresc cat mai des, gandurile erau peste tot dar nu la tura, aveam toti dracii.

cabana

Cu chin cu vai trag de mine pana la cabana, evident eram obosit, transpirat , era ceata urat afara, era si pe la 13:00, aveam o foame in mine de zile mari.

Cum nu am fost niciodata in cabana noua - is nostalgic si pana acu nu vroiam sa intru caci aveam amintiri frumoase legat de cabana veche - foamea si oboseala si-au spus cuvantul si ca un veritabil pantofar - ma pun la mancat o ciorba dupa vreo ora/ora jumatate de mers pe jos :D.

Era vineri - personalul curata zapada viscolita si cred ca isi faceau planurile legat de cazarea noastra...doar nu o sa ne cazam la cort - se gandeau ei :D.

Ciorba a venit la tzanc, mi-am  tras sufletul un pic si dorinta de a merge mai departe si-a ocupat locul potrivit.

Nu zabovim prea tare si o dam spre muntii Tatarului.

o ciupercuta inzapezita

Traseul urma curba de nivel pana in saua Gropsoarele de unde urca pe varf , un urcus sustinut. Cum noi trebuia sa ajungem in curmatura cheile stanei nu avea sens sa-l urcam si sa-l coboram avand la dispozitie banda albastra ce continua pana in curmatura respectiva.

Orele trec , parca incet-incet intru in ritm. Ne punem la povestit - acolo nu mai gafaiam. 

a nins ceva

Norii incet-incet se ridicau.

Ajungem in curmatura, dupa in pasul Boncuta, inainte de inserare la stana stiuta, loc berechet , uscat , fiind pe la 0 grade de mirosit nu miroase asa ca era cu "NOROC" din sticluta fermecata.

casuta din prima noapte

Planurile pt a doua zi erau clare , urma sa vedem daca intradevar vom prinde vremea buna ce se prevestea.

Dimineata frig rau de tot, apa din sticla a inghetat ca urmare si-au facut simtite amigdalele mele.

Urma vf Tatarului, dar habar nu aveam pe unde. Poteca era acoperita de zapada , pe alocuri nici nu se vedea pe unde duce, fiind munti domoale erau pline de drumuri de caruta, asa ajungem intro sa de unde pornesc 3 drumuri de caruta si nici urma de marcaj. 

Evident alegem drumul cel mai greu , sus in varf sa ne putem orienta ulterior constatam ca l-am urcat degeaba.

pe Tatarului

Norii se cam risipesc soarele incepe sa bata si peisajul e de vis, locuri nemaivazute pana acum, da asta vroiam!!!

spre Siriu

Urcam coboram , ne bucuram de munte , departe de cheia, de vama buzaului si de ce or mai fi fost in zona.

coborarea de pe Tatarului

spre Ciucas

Cum a plouat si nins cateva zile la rand , pe alocuri zapada era pana la genunchi ceea ce ne ingreuna inaintarea.

Un alt aspect interesant al turei a fost faptul ca a nins si cred ca la fiecare jumatate de km am dat de urme de ursi, fiind zapada proaspata ne dadeam seama ca au trecut cu putin timp inaintea noastra. Ba mai mult am ramas cu impresia ca toti ursii au iesit in poteca in aceste zile. Incredibil de multe ursi sunt in zona!

in drum spre muntii Siriului

zapada peste frunze

Varful Siriu nu-l mai urcam , traseul BR nu urca si si timpul ne presa, asfel pana la baile Siriului probleme de oricentare nu am avut.

Din poatra vanturilor ma tot gandeam pe unde o sa ne duca traseul , harta cu Penteleu aveam dar cu zona podul calului  respectiv intrarea catre vf podul calului nu.

Ultimul marcaj cu BR l-am intalnit la baile Siriului.

De la bai ar fi urmat sa mergem pe langa baraj pana Casoca, evident pe astfalt sau cu autostopul. M-am mai consultat la telefon cu Florin Fratu , cu AMC-ul au marcat trasee in zone dar aflu ca defapt din podul calului se mai coboara in valea cernatu dupa care se urca catre Penteleu adica nu exista o culme bineconturata. 

Ar mai fi fost o alta varianta pt Penteleu prin satul Varlaaam.

Ne lasam in voia sortii , in functie de ce autostop prindem vom decide ulterior pe unde urcam pe Penteleu.

O varianta ar fi fost sa urmam limita de judet - Covasna - Buzau dar atunci nu am fi ajuns pe Penteleu, varf pe care nu l-am fi vrut sa-l ratam.

De multe ori de la cabana Piatra Mare vedeam varful Penteleu - parea hat departe dar unde eu inca nu am reusit sa ajung + aveam nevoie de marcaj , mai exact BR.

Interesant sentiment a fost cel cu stopul, mentionez ca avand masina personala , deobicei merg cu a mea si astfel nu am probleme cu transportul.

Nu practic deloc acest sport, de obicei ma duc sau sunt dus la baza muntelui si / sau recuperat chiar de la distante mari. 

Cred ca de 10-15 ani nici cu trenul nu prea am fost si sa tau eu la stop :))- eventual chiar ore in sir.

Norocul insa ne surade , prindem un camion cu lemne relativ repede si ajungem in Nehoiu de unde alta masina ne-a dus pana in Varlaam.

Deja era pe inserate , habar nu aveam pe unde vom putea dormi, stanele erau departe.

Pornim la drum , nu vrem sa dormim in sat, afurisit forestier si lung evident, dupa cativa km intuneric bezna , Valea Basca Mare e ingusta, nici urma de stane.

Intrun final gasim un foisor si ne retragem pt somnic. A fost curent - fiind langa apa dar macar a fost un loc uscat.

foisorul

Dimineata ne strangem repede , incepeau sa treaca masinile si speram sa ajungem pe Penteleu.

Spre surprinderea noasrtra pe vale dam de BR. sa intelegem ca acolo e creasta? :D

Prindem o ocazie , prima data cand m-a dus in directia opusa vointei mele =)) - dupa ce ne-am imbarcat si-au dat seama ca au uitat ceva si trebuie sa se intoarca, mergem- mergem, nu-i bai , nu-i bai ziceam eu- scapand astfel de un forestier de vreo 10 km. Nu neaparat efortul ci timpul era mai pretios.

Cu mare talent ratam valea care ne scotea la statia meteo, am ajuns pe un santier- unde ne-a lasat masina, ditamai constructie pt d-ul Niculaie ...psssst!

Este pe valea Viforita de aici triungul albastru ne scotea pe Penteleu.

Dupa prima curba dam de un mistret mort, dupa a doua curba de urme de ursi si pui de ursi. Bine incepea si aceasta zi!

mistretul misterios

Urcus sustinut , Nicu alearga de parca vroia sa salute ursoaica din fata noastra asa ca ma termina iarasi pana la iesirea in golul alpin.

Forestier era, marcaje da dar traseul urca serpuind  de parca nu spre varf ne-ar fi condus.

Pe GPS niciurma de vf Penteleu , desi deja era in fata noastra. Pe harta Romaniei editia 2008 vf. Penteleu nu este trecut!

toamna de dupa iarna

Urma un jnepenis inzapezit , groaznic dealtfel , Nicu iarasi in fata. As fi luat rachetele de zapada doar ca erau multe locuri cu putina zapada si astfel l-as fi carat destul de mult degeaba. 

multe urme de ursi

Penteleul

Ajuns pe culme ma incanta peisajul. Ciucasul din acest unghi!? Bucegiul , Fagarasul, Iezerul se inaltau mareti!!!

Piara Mare nu se putea identifica probabil era in fata Bucegiului. DA!!!! Asta vroiam , acolo sus-sus desi aveam de urcat pana in varf ma bag primul far ezitare.

De pe varf privelistea e superba, vedeam hat departe....cautam urmatorul varf  - Lacauti dar habar nu am avut care o fi si pareau la distante mari.

pe Penteleul

Trecem pe la st meteo, oameni prietenosi , bem cate un ceai, povestim , ne spunem planurile si inapoi pe varf. Am uitat sa zic ca de unde veneam pt a ajunge la staia meteo trebuia sa urcam pe varf si porma sa coboram, pe harta vedeam un alt treseu ce ne-ar fi scos inspre Lacauti, dar nu a fost asa.

statia meteo

Asta e, de altfel cica era si un lac , lacul rosu undeva langa creasta, dar eu lac nu am vazut.

Astfel , cu o harta incorecta de GPS si o harta turistica la fel de incorecta cu vai multe si trasee putin marcate era o arta sa gasim traseul corect pe timp de ceata , NO WAY!!!

Bagam un ritm alert , fara sa mai mancam la pranz , Lacautul parea la 2-3 zile departare.

Am identificat cateva locuri de pe harta unde am ajuns,  Crucea Fetei, Balabanul , la coborarea de pe Balaban am gasit crucea de fier conform hartii, Stana Balescu,  stana vazuta din creasta inainte de a se insera. 

Stabilim ca este locul potrivit pt a innopta , spre surprinderea noastra banda rosie a parasit creasta si ne-a condus pana la stana.

O alta noapte la stana. Loc uscat tocmai bun pt a ne odihni.

stana Balescu

Dimineata nu stam pe ganduri , ne pregatim si pornim cu planuri mari.

Ne intoarcem la ultimul marcaj vazut , nu departe de stana, dar nici urma de marcaj mai departe. Ne foim , cautam in toate directiile dar nimic.

Bun , iar eram in bezna totala, scoatem hartile , citim , verific varfurile pe GPS , concluzia finala inapoi in creasta si vedem. 

Am gasit o descriere intrun final unde scria clar din saua , poteca se bifurca, pe stanga se merge spre Lacauti, iar urmand marcajul se ajunge in stana Balescutu, stana mai jos de unde am innoptat si de acolo jos in vale , buuuuun , banda rosie de creasta ajunge in vale , haios nu!?

Si din locul respectiv incepe distractia... pierdem de nenumarate de ori traseul si-l regasim dar ne este clar daca aici ne pierdem dupa 2-3 zile ajungem intro localitate.

marcaj invechit 

Fara sa fac apropo sau sa acuz pe cineva, la maratoane daca rezisti mergi mai departe sau abandonezi, dar poti fi recuperat relativ repede, in cazul nostru nici macar nu cred ca as fi putut explica salvamontului, in caz de accident, pe unde eram in cazul in care ne-am fi pierdut, desigur ne-am fi putut intoarce dar ma refer la situatia in care nu ar fi existat aceasta posibilitate adica ne-am fi pierdut prin vai.

In astfel de cazuri trebuie sa ai incredere deplina in camaradul tau, sa fii constient ca poate sa termina cu bine traseul. 

In caz de accident, ma gandesc la un picior rupt,  nu stiu cum ne-am fi descurcat.

ici-colo vedeam Ciucasul 

marcaje omologate?

Bucegiul

Dupa vf Tamasoiu poteca schimba directia de mers, a coborat intro paure tanara unde evident am pierdut marcajul.

Ne-a luat cam 1 ora balaureala, ne miscam cu talent in cerc fara sa gasim vreun indiciu pt poteca noastra, fara sa gasim directia buna.

Aici am fost convinsi ca am pierdut definitiv traseul nostru . Sa ne intoarcem , dar pana unde???

Enervanta situatie! Ii multumesc lui Nicu pe aceasta cale ca are mare rabdare cu mine , evident ne cunoastem de mult si hotaririle le luam impreuna dar traiesc cu sentimentul ca deobicei eu imi impun parerea.

Coboram in padure pe o mica muchie fara sa avem un reper clar si habar nu aveam unde ne indreptam, unde vom ajunge.

indicatoare

Intrun final am gasit un indicator spre Fagul Alb, deci totui eram pe drumul cel bun. Ma repet, nu era niciun indiciu ca eram pe traseul bun.

Am mai recunoscut dupa descriere culmea hergheliei , in rest in multe locuri nu stiam pe unde eram.

Terminand culmea hergheliei , dam de forestier unde banda rosie parasea iarasi forestierul , urca pe o culme si coborea in pasul Delusor, evident nu am gasit  traseul marcat. 

Ajunsi in  pasul Delusor ar fi trebuit sa urcam pe Clabucetul Mic dar pe harta nu mai era nicio poiana pana pe lacaut deci nici stane si ar fi urmat o padure deasa.

La fel , nici din pas nu am gasit traseul BR. tot acolo ar fi trebit sa fie si un canton conform hartii , va la sa ghiciti daca l-am gasit sau nu Cabana Delusor, mai jos pe forestier ar fi trebuit sa trecem pe langa cabana Ursu , dar nici urma de cabane.

Tocmai trecea masina al ocolului, amabil domn , ne duce vreo 3 km , pana aproape de Comandau , de unde pornim spre vf Lacaut , pe forestier, mult noroi , Nicu iar in fata , tura mi-a trebuit :)).

Stiam ca exista un canton , chiar la urcarea catre statia meteo , speram sa gasim o cazare la fel de ok ca pana acum.

Da pe naiba, cica toate incaperile erau inchise ,inclusiv vagoanele vechi unde pe vremuri erau cazati muncitorii care lucrau la exploatarile forestiere de odinioara.

De doi locatari suntem indreptati spre niste incaperi din fier, unde pe vremuri erau depozitate butoaiele cu motorina. 

A fost cea mai naspa noapte , frig in vale , cutia de conserva a facut condens, ne-am udat sacii de dormit.

Ar fi fost o varianta sa urcam la statia meteo inca seara  dar ulterior am constatat ca ar fi fost un efort prea mare pt seara respectiva.

"cutia de conserva"

patutul confectionat

Dimineata iarasi pornim devreme, vremea era super ok!

Am prins o urma de snowmobil , zapada era intarita deja asa ca urcusul desi lung a fost una de placere.

urcarea spre statia meteo

in padure

Zabovim un pic la statie , povestim , domnul foarte amabil, ne lamureste cu zona, pe unde ce este.

Dupa ce ne uscam sacii de dormit scosi la soare , pornim mai departe, mai trebuia sa mergem in ziua respectiva...

Ciucasul, pare distanta mare dintre varf si Gropsoarele

Daca imediat dupa statia meteo am gasit stalpi cu un mic panou solar - pe masura ce ne departeam de varf, marcajul disparea cu desavarsire.

Sunt locuri neumblate, nu cred ca exista turism in zona, probabil nici atractii turistice deosebite.

indicatoare vechi

Trasee sunt lungi , cam de 2 zile de mers si probabil nu exista necesitate pt remarcari.

credeam ca doar in Siriu exista Poarta Vanturilor

zapada mare in poarta

in poiana Butuci

aici era plin de urme de ursi

Ajungem in poiana HARTANU , gasim 2 stane si multe-multe urme de ursi :D.

Stana

Patutul iarasi l-am confectionat , am gasit niste butuci , scanduri destule asa ca am dormit ca boierii de data asta.

am prins un frumos apus

Dimineata pornim devreme, aveam initial traseu bine conturat cu marcaje rare dar existente dar la un moment dat traseul coboara si nu mai era urma de marcaj, am mai mers vreo 15 minute dar nici cum nu dadeam de marcaj, traseul devine dubios asa ca facem iarasi stanga imprejur pana la ultimul marcaj , marcajul de pe copac era pus perpendicular pe sensul nostru de mers, asa ca probabil aici isi schimba directia si aici am gresit traseul.

Nicu urca in zapada maricica, eu citesc in carti dar ramanem in ceatza.

Renuntam in a mai cauta poteca, asta e , am pierdut traseul clar! Trebuie sa recunosc ofticat am mai fost. Macar de stiam unde am gresit, dar habar nu aveam.

marcaje invechite

Eram pe un drum de caruta , probabil ne scotea undeva intrun sat. Sincer dupa atatea cautari nu mai aveam chef sa ma intorc , nu de alta dar nu prea aveam unde sa pierdem traseul, eram destul de atenti.

Ajungem intro sa, iarasi habar nu aveam in ce directie sa continuam , eram defapt in saua Musat. Vedeam in dreapta noastra o culme care semana cu descrierea din carti credeam ca suntem pe o culme paralela cu traseul bun.

E bine sa te uiti in jur caci Nicu gaseste banda rosie pe un arbore.

cred ca este saua Musat

Parea ciudat si aiurea , verificand harta , totusi raportat la stana din poiana... parea posibil sa fi fost in saua Musat.

Urma un vf. am presupus ca e vf Musat , urma o poiana , poteca coborea in vale, cand am dat de un drum asfaltat stiam ca am ajuns pe drumul ce leaga Ojdula de Focsani.

Dupa vreo 3 km ajungem in pasul Ojdula de unde ori coboram in satul Ojdula ori continuam treseul pana in pasul Oituz.

Dovada de autocontrol am dato in momentul cand a trecut autobuzul codreanu de Focsani - Brasov , evident inspre Brasov ! :))

Eram ferm pe pozitie , vroiam sa ajungem in pasul Oituz.

Din pasul Ojdula pana in pasul Oituz timp de vreo 3 ore de mers nu gasit niciun marcaj!!! Pe harta era , pe teren nici urma.

Evident si aici am balaurit la tot pasul poate si mai rau caci erau urme de caruta in toate directiile.

Intrun final ajungem pe un forestier care ne-a scos in satul Oituz.

Incheiem tura in Oituz, familia ma astepta, Nicu avea si el treaba rugenta si dupa 6 zile in sfarsit am reusit sa ma incarc si m-am simtit implinit.

A fost cred ca pt  prima oara cand am reusit sa am bucur si de muntii mai mici, macar odata in viata trebuiesc parcursi si acesti minunati munti!

o papica merge dupa tura

Am vazut urme de ursi mai la tot pasul, al 2-lea cerb din viata mea, gaina de munte, caprioare , un mistret , o vulpe.

Citeam in jurnalele lui Ionica Stoenica despre zonele salbatice din muntii Vrancei , trebuie sa recunosc ca doar acum am inteles cu adevarat despre ce vorbea el in jurnalele lui.

Evident ne vom intoarce exact in acel loc - unde am ajuns in Oituz si vom continua spre nord mai departe carpatii, prin Nemira , Ciucului ,Hasmasul si ce mai urmeaza dupa, nu stim cand dar a ramas stabilit.

In concluzie , sper ca v-am facut chef pt balaureala , Penteleu si Vrancei ne-a luat cate 2 zile pline. Recunosc a fost si putina "fuga" si ceva de "bifat", dar satisfactia cea mare mi-a dat orientarea reusita pe portiuni asa de mari , faptul ca am ajuns in locuri ne mai umblate pana acum , imensitatea padurilor si al locurilor din zona respectiva, regret insa ca nu am gasit creasta principala a carpatilor de Curbura, adica BR, credeam ca exista!

Multumesc pt atentia acordata, ture frumoase va doresc!

Miercuri, 13 noiembrie 2013 - 10:47 
Afisari: 5,303 


gabrielbv