Dolomiti. Via ferrata (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)
Am plecat in tura cu o prognoza meteo
destul de pesimista si in ultimul moment mi-am facut planuri
alternative in caz de ploaie. Am avut totusi noroc de vreme buna si
doar in prima si ultima zi am ajustat putin programul ca sa evitam
ploaia.
Pentru iesirea din
tara am ales, din motive intemeiate, ruta
Deva-Varfuri-Beius-Salonta. Drumul Varfuri-Beius este extrem de rau.
Lucrarile au fost abandonate drumul este doar pietruit. Nici in
Ungaria, pana la intrarea pe autostrada spre Budapesta drumurile nu
sunt grozave. O varianta mai buna ar fi fost prin Oradea-Bors.
Ziua 1: Camping Il Tridente, Bibione
(https://www.iltridente.com/en/)
Prima zi a excursiei a debutat cu o
ploaie care parea ca nu se mai termina, asa ca inca inainte de a
ajunge la destinatie am hotarat sa viram spre sud si sa petrecem o zi
la mare, in localitatea Bibione.
Campingul este situat intr-o padure de
pini si este foarte frumos, dar din pacate are putine locuri pentru
corturi. Majoritatea turistilor stau in casute, vile si rulote. Este
un camping modern, cu umbra in zona de corturi si rulote, peluza cu
umbrare si hamace inaintea plajei, piscina, restaurant, magazin,
biciclete si multa liniste.

Ziua 2: Via ferrata Sentiero
Bonacossa
Grupa muntoasa:
Cadini di Misurina
Echipament: ham,
kit de via ferrata, casca, manusi (optional). Traseul poate fi
parcurs chiar si fara echipament de via ferrata. Totusi o casca este
recomandata.
In urmatoarea zi,
vremea buna ne-a incurajat sa pornim spre munte. Am ales un traseu
mai scurt in zona Tre Cime di Lavaredo. Pe drum ne-am oprit sa
admiram lacul Misurina.

In mod normal via ferrata Sentiero
Bonacossa porneste de la Rifugio Col de Vada, si urmeaza poteca 117
pana la Rifugio Auronzo. La Rifugio Col di Vada se ajunge cu
telefericul de la lacul Misurina sau pe poteca 120.
Datele pentru acest traseu:
Grad: 1A (foarte usor)
Urcare: 400 m
Coborare: 200 m
Via ferrata 400 m
Durata: 5 ore
Noi am mers cu masina spre Tre Cime di
Lavaredo si am parcat inainte de bariera unde se plateste taxa de
intrare pe soseaua care urca spre Rifugio Auronzo. (Pentru un
autoturism, taxa de intarre este de 30 de euro)
De aici am urmat poteca 119, iar la
prima intersectie am luat-o la stanga pe poteca 101 spre Rifugio
Auronzo.

Dupa refugiu, am urmat linia crestei
spre dreapta, pe poteca 117 pana in Forcella Rimbianco si apoi am
coborat pe 119 spre parcare. In sensul ales de noi, am parcurs
traseul de via ferrata in coborare.

Datele traseului, asa cum l-am parcurs
noi:
Ruta: Parcarea de la bariera, pe
soseaua ce duce spre Tre Cime di Lavaredo – poteca 119 - poteca 101
– Poteca 117 – poteca 119 – Parcare
Urcare: 620 m
Lungime: 10 km
Durata: 4:05 cu pauze, 3:20 timpul
deplasarii
Seara ne-am indreptat spre Canazei si
ne-am cazat in campingul Miravalle din Campitello di Fassa
(http://www.campingmiravalle.it/en/
). Aici sunt locuri suficiente pentru corturi si ca majoritatea
campingurilor din zona este extrem de bine dotat cu sala de mese,
spalatorie de rufe si de vase, spatiu de relaxare cu carti, pizzerie.
Ziua 3: Valle di Duron (Val Duron),
via ferrata Grande Dente di Terrarosa si Sentiero Massimiliano
Grupa muntoasa:
Sciliar (in Alpe di Siusi)
Echipament: ham,
kit de via ferrata, casca, manusi (optional)
Pentru acest
traseu am lasat masina in camping. Din centrul localitalii
Campitello, am luat-o pe strada care duce spre Valle di Duron (vizavi
de strada care iese din camping-ul Miravalle, sau prima strada la
dreapta cum intri cu masina in Campitello dinspre Canazei). La
aproximativ 100m este o statie de taxiuri.

De aici am luat
taxiul pana la Rifugio Micheluzzi. Costa 8 euro, dar te scuteste de o
ora de mers la deal pe drum asfaltat. De la Rifugio Micheluzzi am
urmat poteca din dreapta (533) pana la Rifugio Sasso Piato, iar de
aici poteca 594 (stanga) spre Rifugio Alpe di Tires.
Pe indicator arata
ca se fac 2 ore de la Rifugio Sasso Piato la Rifugio Alpe di Tires.
Poteca este deosebit de frumoasa deoarece ofera o perspectiva de sus
a vaii Duron.

Deosebit de
frumosi sunt si Denti di Terrarosa.

La Rifugio Sasso
Piato am hotarat sa facem o via ferrata mai scurta si mai usoara,
deoarece planurile noaste initiale de a face via ferrata Laurenti –
Molignon (dificultate 4C) s-au dovedit nerealiste. Nu este imposibil
sa faci acest traseu intr-o zi, dar trebuie sa pornesti dimineata
devreme, este recomandat sa mergi cu taxiul pana la Rifugio
Micheluzzi si sa urci direct pe valea Duron, fara sa mai faci ocolul
pe la Rifugio Sasso Piato.

Via ferrata,
marcata pe indicator cu numele Sentiero Massimiliano, pleaca chiar de
la Rifugio Alpe di Tires si daca nu ma insel, durata traseului din
acest punct este de 2 ore. Traseul urca pe Grande Dente di Terrarossa
si ofera o perspectiva fantastica asupra crestei Molignon si a
platoului inierbat Alpe Cepei.

Am coborat spre
stanga la prima intersectie si am inchis bucla la Rifugio Alpe di
Tires. Am hotarat sa coboram direct pe firul vaii Duron si deoarece
nu am ajuns inainte de ora 19 la Rifugio Micheluzzi astfel incat sa
prindem ultimul taxi, am coborat pe jos pana in Campitello.
In drum am admirat
Sasso Piato.

Lungime segment
Rifugio Micheluzzi - Rifugio Sasso Piato - Rifugio Alpe di Tires: 12
km
Lungime totala
traseu: 24 km
Durata 10 h
Dificultate via
ferrata: 2B
Lungime via
ferrata: 200m
Ziua 4: Via Ferrata Marmolada
(Marmolada West Ridge to Punta Penia)
Grupa numtoasa: Marmolada
Echipament: ham,
kit de via ferrata, casca, manusi, coltari, piolet, coarda pentru
parcurgerea ghetarului
(Coltari se pot
inchiria din Canazei la pretul de 4,50 euro pe zi.)
Ruta: Rifugio – Plan del Fiaconi –
poteca 606- Forcella Marmolada- via ferrata Marmolada West Ridge –
varful Punta Penia - Rifugio – Plan del Fiaconi – Lago di Fedaia
Dificultate via ferrata: 4C
Lungime: 8,5 km
Durata traseu: 7:00 h (cu pauze)
Urcare: 860 m
Coborare: 1370
Pentru acest traseu am mers cu masina
pana la Lago di Fedaia (Canazei- Lago di Fedaia 16 km), am intrat pe
dig in dreapta chiar la capatul lacului si am mers cu masina pana in
parcarea telefericului (Marmolada Seggiovia). Desi sunt multi pietoni
pe dig, se poate circula cu masina.

Telefericul consta in niste cosuri de
metal, in care intra una sau doua persoane. Pretul unei urcari este
de 9 euro, iar pentru coborare se plateste 8,50 euro. Biletul
dus-intors costa 14 euro. Telefericul functioneaza de la 8:30 la
17:00.

Langa statia de plecare a telefericului
este un muzeu “Marmolada City of Ice” despre istoricul luptelor
austro-italiene din Primul Razboi Mondial. Din pacate nu am avut timp
sa-l vizitam.
Teleferiul duce pana la Rifugio Plan
del Fiaconni. Cei care vor sa aleaga ruta mai usoara catre Punta
Penia, pot sa porneasca de aici, pe urmele majoritatii turistilor,
direct la deal, pe ghetar. Si aceasta ruta are o scurta portiune de
via ferrata de grad 1A.

Turistii care vor sa parcurga traseul
de via ferrata Marmolada West Ridge trebuie sa ocoleasca statia
superioara a telefericului (de fapt exista un tunel care traverseaza
statia) si sa intre pe poteca 606. Acesta coboara aproximativ 50 m
pana la primul indicator, iar de aici o ia pe curba de nivel la
stanga. Drumul este marcat periodic cu momai.
Dupa vreo 45-60 de min am ajuns la
prima limba de zapada pe care am urcat-o fara coltari, dar cu
pioletul in mana, caci desi zapada era moale, pe alocuri era gheata.

Urmeaza primul segment de via ferrata
pana in Focella Marmolada.

Urmam linia crestei parcurgand o
portiune ceva mai dificila a traseului de via ferrata.

Peisaj din zona Focella Marmolada.

In final, ultima bucata pana la varf o
parcurgem prin zapada. Desi zapada era moale, am folosit totusi
coltarii.

Si in final varful... Oriunde te
intorci vezi numai creste de munti.

Coborarea incepe cu o prima potiune cu
zapada, apoi o bucata de via ferrata usoara (1A) unde eu nu am
folosit kit-ul de via ferrata si am descatarat-o cu coltarii in
picioare, desi recunosc ca a fost putin cam incomod. Urmeaza
coborarea pe ghetar si in mod normal aici ar trebui folosita coarda
deoarece poteca mai este brazdata de crevase si sunt gauri, care ar
putea inghiti un om, chiar langa poteca.
Majoritatea turistilor nu folosesc
coarda. Coltarii sunt absolut necesari deoarece panta este mare.

Ghetarul in toata splendoarea lui:

De la capatul telefericului pana jos se
face aproximativ o ora, iar poteca nu prezinta dificultati majore.
Seara ne-am cazat in Cortina D'Ampezzo
la campingul Rochetta unde am ocupat unul din ultimele 3 locuri
libere.
Ziua 5: Via ferrata Punta Anna si
Giani Aglio spre varful Toffana di Mezzo
Grupa muntoasa:
Tofana
Echipament: ham,
kit de via ferrata, casca, manusi (obligatoriu)
Ruta:Rifugio
Pomedes – varful Tofana di Mezzo
Dificultate via ferrata: 5C
Lungime: 5,1 km
Durata traseu in urcare: 6:40 h (cu
pauze)
Urcare: 1400 m
Coborare: 170
AVERTIZARE: Pe
acest traseu este foarte important sa fie vreme buna. Traseul
parcurge alternativ ambele fete ale crestei si sunt zone umbrite si
zone cu soare.
Din Cortina
D'Ampezzo am pornit pe soseaua ce duce spre Passo Falzarego. Soseaua
are o curba in ac de par, iar la 1-2 km pe partea dreapta se face
drum marcat cu indicator catre Rist. Baita Pie Tofana.
De aici se ia
telescaunul pana la Rifugio Pomedes. Trebuie sa cumparati bilete
pentru doua segmente de telescaun (11,50 euro). Daca doriti sa urcati
pe jos pana la Rifugio Pomedes este indicat sa alegeti poteca care
pleaca de la Rifugio Dibona. Urcarea dinspre Rist. Pietofana este
deosebit de anevoioasa si abrupta deoarece se face pe partia de schi.
De al Rifugio
Pomedes drumul spre via ferrata trece pe langa capatul superior al
telescaunului.
Prima portiune a
traseului (via ferrata Punta Anna) este destul de aglomerata si se
poate sta la coada.

Desi are cateva
pasaje expuse si urcari pe verticala, aceasta nu este ce mai grea bucata a traseului.



Traseul este
strajuit pe partea stanga de varful Tofana di Roses. De la varful
Punta Anna se desprinde in lateral prima iesire.

Drumul se continua
cu o poteca. Desi este usor sa deviezi in lateral, trebuie urmata
linia crestei. Urmeaza un alt segment de via ferrata, cu dificultate
medie si din nou o portiune de poteca. Aici exista o noua varianta de
iesire spre partia de schi din dreapta. Este posibil sa existe o
varianta de iesire si spre stanga spre Ex Rifugio Cantore, dar nu
sunt sigura.
De aici urmeaza
segmentul cel mai dificil al traseului. Debuteaza cu o scara si
cateva cabluri intr-o zona relativ usoara. Urmeaza o mica sa, a carei
travesare poate fi destul de riscanta in conditiile in care este
acoperita cu zapada (asa am gasit-o la prima parcurgere), deoarece
ambele muchii sunt deosebit de abrupte.

Urmeaza cea mai
dificila portiune de via ferrata care parcurge o portiune verticala.
Ceva mai sus este
o bifurcatie. Spre deal, traseul ajunge pe un varf de unde nu se mai
continua. O sageata ne arata ca trebuie sa continuam pe curba de
nivel. Urmeaza un prag; de fapt doua praguri: de unul este prins
cablul, iar celalalt este pentru picioare. Pargul pentru picioare
dispare la un moment dat. Si este inlocuit de niste piroane, iar
peretele devine usor surplombat. Cea mai buna startegie este sa nu te
uiti in jos in aceasta zona, deoarece actiunea se desfasoara la o
distanta considerabila de sol.

Dupa acest pasaj
urmeaza o coborare intr-o sa de unde exista o alta posibilitate de a
parasi traseul spre Ex Rifugio Cantore, trecand printr-o arcada de
stanca.
De aici incepe
ultimul segment si nu mai exista (sau nu stiu eu) nici o posibilitate
de parasire a traseului. Traseul coboara putin si continua pe partea
stanga a crestei.
Urmatoarea zona
dificila este un pasaj vertical.

Urmeaza o trecere
printr-o arcada de partea cealalta a muchiei un pasaj vertical cu
stanca spalata si echipat cu doua scari si finalizat cu un cablu.

Ne odihnim pe un
platou.

De aici mai
urmeaza cateva zone abrupte. Partea finala a traseului este fara
cabluri, cu cateva saritori micute. Poteca serpuieste pe praguri de
stanca si trebuie urmarita cu atentie caci nu este deloc dificil sa
pierzi drumul.

In final se ajunge intr-un punct de belvedere accesibil turistilor care vin cu
telecabina. De aici se fac inca 5 minute pana pe varful Tofana di Mezzo.

Am ales sa coboram
cu telecabina pana la prima statie intermediara. Telecabina are trei
segmente, iar pretul este: 12 euro pana la prima statie, 20 euro pana
la a doua statie 22 euro pana jos.
Varianta optima
din punct de vedere a traseului ar fi fost sa coboram pana la a doua
statie.
Coborarea de la
prima statie pana la Rist. Baita Pie Tofana dureaza 50 min si are 2
km si 525m diferenta de nivel. In prima parte a traseului, poteca
coboara in serpentine pe o partie de schi destul de abrupta si
acoperita cu grohotis. Coborarea este destul de obositoare. Ultima
parte a potecii serpuieste prin padure.
Ziua 6: Cinque Tori – Rifugio
Averau – Rifugio Nuvolau
Grupa muntoasa: :
Nuvolau
Desi initial pornisem sa facem via
ferrata Punta Fiames, situata vizavi de camping-ul Olympia din
Cortina D'Ampezzo, norii care se apropiau amenintatori ne-au
determinat sa schimbam directia si sa mergem spre Nuvolau, in ideea
ca sunt mai multe refugii pe traseu in care sa ne adapostim in caz de
ploaie. Din fericire, cu exceptia unor picaturi izolate am scapat si
de aceasta data de ploaie.
Am plecat cu masina din Cortina
D'Ampezzo spre Passo Lagazzoi. Inainte de a ajunge in pas, se face la
stanga un drum ingust asfaltat spre Cinque Tori. Drumul are o bariera
dar de obicei este ridicata si se poate merge cu masina pana aproape
de Rifugio Cinque Tori. Drumul este destul de inclinat. Vizavi de
drum se vede marcajul spre Rifugio Dibona, care este punctul de
plecare pentru alte trasee de via ferrata: Sentierro Astaldi (1A) si
Giovani Lipella (4C).

Din refugiu in refugiu, am ajuns pana
pe varful Nuvolau unde este refugiul cu acelasi nume. Traseul este
deosebit de usor si consta in mare parte dintr-un drum forestier.
Este un traseu mai putin solicitat, preferat de parintii cu copii sau
de turistii mai putin antrenati. Chiar si in conditii de vreme
proasta, era extem de multa lume.
Rifugio Averau:

Planul initial era sa coboram de la
Refugiul Nuvolau pe via ferrata Ra Gusela (1A) si sa facem un circuit
pe care l-am fi inchis la Rifugio Cinque Tori. Norii negri care se
apropiau ne-au determinat sa facem cale intoarsa pe acelasi drum.
In final, atmosfera se lumineaza si ne
permite sa vedem Croda da Lago in toata splendoarea.

In ceea ce priveste costurile pentru o persoana, cam
asta a rezultat:
Costuri aproximative campare + taxe
autostrada + motorina + viniete: 150 euro (taxele de transport au
fost impartite la 4 persoane)
Costuri teleferic: 31 euro
La asta se adauga bineinteles
cheltuielile personale pentru mancare, suveniruri, etc.
Duminică, 18 noiembrie 2018 - 13:03
Afisari: 1,036
mihaelat
Duminică, 18 noiembrie 2018 - 17:47