Dolomiti. Via ferrata (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Am plecat in tura cu o prognoza meteo destul de pesimista si in ultimul moment mi-am facut planuri alternative in caz de ploaie. Am avut totusi noroc de vreme buna si doar in prima si ultima zi am ajustat putin programul ca sa evitam ploaia.

Pentru iesirea din tara am ales, din motive intemeiate, ruta Deva-Varfuri-Beius-Salonta. Drumul Varfuri-Beius este extrem de rau. Lucrarile au fost abandonate drumul este doar pietruit. Nici in Ungaria, pana la intrarea pe autostrada spre Budapesta drumurile nu sunt grozave. O varianta mai buna ar fi fost prin Oradea-Bors.

Ziua 1: Camping Il Tridente, Bibione (https://www.iltridente.com/en/)

Prima zi a excursiei a debutat cu o ploaie care parea ca nu se mai termina, asa ca inca inainte de a ajunge la destinatie am hotarat sa viram spre sud si sa petrecem o zi la mare, in localitatea Bibione.

Campingul este situat intr-o padure de pini si este foarte frumos, dar din pacate are putine locuri pentru corturi. Majoritatea turistilor stau in casute, vile si rulote. Este un camping modern, cu umbra in zona de corturi si rulote, peluza cu umbrare si hamace inaintea plajei, piscina, restaurant, magazin, biciclete si multa liniste.

Ziua 2: Via ferrata Sentiero Bonacossa

Grupa muntoasa: Cadini di Misurina

Echipament: ham, kit de via ferrata, casca, manusi (optional). Traseul poate fi parcurs chiar si fara echipament de via ferrata. Totusi o casca este recomandata.

In urmatoarea zi, vremea buna ne-a incurajat sa pornim spre munte. Am ales un traseu mai scurt in zona Tre Cime di Lavaredo. Pe drum ne-am oprit sa admiram lacul Misurina.

In mod normal via ferrata Sentiero Bonacossa porneste de la Rifugio Col de Vada, si urmeaza poteca 117 pana la Rifugio Auronzo. La Rifugio Col di Vada se ajunge cu telefericul de la lacul Misurina sau pe poteca 120.

Datele pentru acest traseu:

Grad: 1A (foarte usor)

Urcare: 400 m

Coborare: 200 m

Via ferrata 400 m

Durata: 5 ore

Noi am mers cu masina spre Tre Cime di Lavaredo si am parcat inainte de bariera unde se plateste taxa de intrare pe soseaua care urca spre Rifugio Auronzo. (Pentru un autoturism, taxa de intarre este de 30 de euro)

De aici am urmat poteca 119, iar la prima intersectie am luat-o la stanga pe poteca 101 spre Rifugio Auronzo.

Dupa refugiu, am urmat linia crestei spre dreapta, pe poteca 117 pana in Forcella Rimbianco si apoi am coborat pe 119 spre parcare. In sensul ales de noi, am parcurs traseul de via ferrata in coborare.

Datele traseului, asa cum l-am parcurs noi:

Ruta: Parcarea de la bariera, pe soseaua ce duce spre Tre Cime di Lavaredo – poteca 119 - poteca 101 – Poteca 117 – poteca 119 – Parcare

Urcare: 620 m

Lungime: 10 km

Durata: 4:05 cu pauze, 3:20 timpul deplasarii

Seara ne-am indreptat spre Canazei si ne-am cazat in campingul Miravalle din Campitello di Fassa (http://www.campingmiravalle.it/en/ ). Aici sunt locuri suficiente pentru corturi si ca majoritatea campingurilor din zona este extrem de bine dotat cu sala de mese, spalatorie de rufe si de vase, spatiu de relaxare cu carti, pizzerie.

Ziua 3: Valle di Duron (Val Duron), via ferrata Grande Dente di Terrarosa si Sentiero Massimiliano

Grupa muntoasa: Sciliar (in Alpe di Siusi)

Echipament: ham, kit de via ferrata, casca, manusi (optional)

Pentru acest traseu am lasat masina in camping. Din centrul localitalii Campitello, am luat-o pe strada care duce spre Valle di Duron (vizavi de strada care iese din camping-ul Miravalle, sau prima strada la dreapta cum intri cu masina in Campitello dinspre Canazei). La aproximativ 100m este o statie de taxiuri.

De aici am luat taxiul pana la Rifugio Micheluzzi. Costa 8 euro, dar te scuteste de o ora de mers la deal pe drum asfaltat. De la Rifugio Micheluzzi am urmat poteca din dreapta (533) pana la Rifugio Sasso Piato, iar de aici poteca 594 (stanga) spre Rifugio Alpe di Tires.

Pe indicator arata ca se fac 2 ore de la Rifugio Sasso Piato la Rifugio Alpe di Tires. Poteca este deosebit de frumoasa deoarece ofera o perspectiva de sus a vaii Duron.

Deosebit de frumosi sunt si Denti di Terrarosa.

La Rifugio Sasso Piato am hotarat sa facem o via ferrata mai scurta si mai usoara, deoarece planurile noaste initiale de a face via ferrata Laurenti – Molignon (dificultate 4C) s-au dovedit nerealiste. Nu este imposibil sa faci acest traseu intr-o zi, dar trebuie sa pornesti dimineata devreme, este recomandat sa mergi cu taxiul pana la Rifugio Micheluzzi si sa urci direct pe valea Duron, fara sa mai faci ocolul pe la Rifugio Sasso Piato.

Via ferrata, marcata pe indicator cu numele Sentiero Massimiliano, pleaca chiar de la Rifugio Alpe di Tires si daca nu ma insel, durata traseului din acest punct este de 2 ore. Traseul urca pe Grande Dente di Terrarossa si ofera o perspectiva fantastica asupra crestei Molignon si a platoului inierbat Alpe Cepei.

 

Am coborat spre stanga la prima intersectie si am inchis bucla la Rifugio Alpe di Tires. Am hotarat sa coboram direct pe firul vaii Duron si deoarece nu am ajuns inainte de ora 19 la Rifugio Micheluzzi astfel incat sa prindem ultimul taxi, am coborat pe jos pana in Campitello.

In drum am admirat Sasso Piato.

Lungime segment Rifugio Micheluzzi - Rifugio Sasso Piato - Rifugio Alpe di Tires: 12 km

Lungime totala traseu: 24 km

Durata 10 h

Dificultate via ferrata: 2B

Lungime via ferrata: 200m

Ziua 4: Via Ferrata Marmolada (Marmolada West Ridge to Punta Penia)

Grupa numtoasa: Marmolada

Echipament: ham, kit de via ferrata, casca, manusi, coltari, piolet, coarda pentru parcurgerea ghetarului

(Coltari se pot inchiria din Canazei la pretul de 4,50 euro pe zi.)

Ruta: Rifugio – Plan del Fiaconi – poteca 606- Forcella Marmolada- via ferrata Marmolada West Ridge – varful Punta Penia - Rifugio – Plan del Fiaconi – Lago di Fedaia

Dificultate via ferrata: 4C

Lungime: 8,5 km

Durata traseu: 7:00 h (cu pauze)

Urcare: 860 m

Coborare: 1370

Pentru acest traseu am mers cu masina pana la Lago di Fedaia (Canazei- Lago di Fedaia 16 km), am intrat pe dig in dreapta chiar la capatul lacului si am mers cu masina pana in parcarea telefericului (Marmolada Seggiovia). Desi sunt multi pietoni pe dig, se poate circula cu masina.

Telefericul consta in niste cosuri de metal, in care intra una sau doua persoane. Pretul unei urcari este de 9 euro, iar pentru coborare se plateste 8,50 euro. Biletul dus-intors costa 14 euro. Telefericul functioneaza de la 8:30 la 17:00.

Langa statia de plecare a telefericului este un muzeu “Marmolada City of Ice” despre istoricul luptelor austro-italiene din Primul Razboi Mondial. Din pacate nu am avut timp sa-l vizitam.

Teleferiul duce pana la Rifugio Plan del Fiaconni. Cei care vor sa aleaga ruta mai usoara catre Punta Penia, pot sa porneasca de aici, pe urmele majoritatii turistilor, direct la deal, pe ghetar. Si aceasta ruta are o scurta portiune de via ferrata de grad 1A.

Turistii care vor sa parcurga traseul de via ferrata Marmolada West Ridge trebuie sa ocoleasca statia superioara a telefericului (de fapt exista un tunel care traverseaza statia) si sa intre pe poteca 606. Acesta coboara aproximativ 50 m pana la primul indicator, iar de aici o ia pe curba de nivel la stanga. Drumul este marcat periodic cu momai.

Dupa vreo 45-60 de min am ajuns la prima limba de zapada pe care am urcat-o fara coltari, dar cu pioletul in mana, caci desi zapada era moale, pe alocuri era gheata.

Urmeaza primul segment de via ferrata pana in Focella Marmolada.

Urmam linia crestei parcurgand o portiune ceva mai dificila a traseului de via ferrata.

Peisaj din zona Focella Marmolada.

In final, ultima bucata pana la varf o parcurgem prin zapada. Desi zapada era moale, am folosit totusi coltarii.

Si in final varful... Oriunde te intorci vezi numai creste de munti.

Coborarea incepe cu o prima potiune cu zapada, apoi o bucata de via ferrata usoara (1A) unde eu nu am folosit kit-ul de via ferrata si am descatarat-o cu coltarii in picioare, desi recunosc ca a fost putin cam incomod. Urmeaza coborarea pe ghetar si in mod normal aici ar trebui folosita coarda deoarece poteca mai este brazdata de crevase si sunt gauri, care ar putea inghiti un om, chiar langa poteca.

Majoritatea turistilor nu folosesc coarda. Coltarii sunt absolut necesari deoarece panta este mare.

Ghetarul in toata splendoarea lui:

De la capatul telefericului pana jos se face aproximativ o ora, iar poteca nu prezinta dificultati majore.

Seara ne-am cazat in Cortina D'Ampezzo la campingul Rochetta unde am ocupat unul din ultimele 3 locuri libere.

Ziua 5: Via ferrata Punta Anna si Giani Aglio spre varful Toffana di Mezzo

Grupa muntoasa: Tofana

Echipament: ham, kit de via ferrata, casca, manusi (obligatoriu)

Ruta:Rifugio Pomedes – varful Tofana di Mezzo

Dificultate via ferrata: 5C

Lungime: 5,1 km

Durata traseu in urcare: 6:40 h (cu pauze)

Urcare: 1400 m

Coborare: 170

AVERTIZARE: Pe acest traseu este foarte important sa fie vreme buna. Traseul parcurge alternativ ambele fete ale crestei si sunt zone umbrite si zone cu soare.

Din Cortina D'Ampezzo am pornit pe soseaua ce duce spre Passo Falzarego. Soseaua are o curba in ac de par, iar la 1-2 km pe partea dreapta se face drum marcat cu indicator catre Rist. Baita Pie Tofana.

De aici se ia telescaunul pana la Rifugio Pomedes. Trebuie sa cumparati bilete pentru doua segmente de telescaun (11,50 euro). Daca doriti sa urcati pe jos pana la Rifugio Pomedes este indicat sa alegeti poteca care pleaca de la Rifugio Dibona. Urcarea dinspre Rist. Pietofana este deosebit de anevoioasa si abrupta deoarece se face pe partia de schi.

De al Rifugio Pomedes drumul spre via ferrata trece pe langa capatul superior al telescaunului.

Prima portiune a traseului (via ferrata Punta Anna) este destul de aglomerata si se poate sta la coada.

Desi are cateva pasaje expuse si urcari pe verticala, aceasta nu este ce mai grea bucata a traseului.

Traseul este strajuit pe partea stanga de varful Tofana di Roses. De la varful Punta Anna se desprinde in lateral prima iesire.

Drumul se continua cu o poteca. Desi este usor sa deviezi in lateral, trebuie urmata linia crestei. Urmeaza un alt segment de via ferrata, cu dificultate medie si din nou o portiune de poteca. Aici exista o noua varianta de iesire spre partia de schi din dreapta. Este posibil sa existe o varianta de iesire si spre stanga spre Ex Rifugio Cantore, dar nu sunt sigura.

De aici urmeaza segmentul cel mai dificil al traseului. Debuteaza cu o scara si cateva cabluri intr-o zona relativ usoara. Urmeaza o mica sa, a carei travesare poate fi destul de riscanta in conditiile in care este acoperita cu zapada (asa am gasit-o la prima parcurgere), deoarece ambele muchii sunt deosebit de abrupte.

Urmeaza cea mai dificila portiune de via ferrata care parcurge o portiune verticala.

Ceva mai sus este o bifurcatie. Spre deal, traseul ajunge pe un varf de unde nu se mai continua. O sageata ne arata ca trebuie sa continuam pe curba de nivel. Urmeaza un prag; de fapt doua praguri: de unul este prins cablul, iar celalalt este pentru picioare. Pargul pentru picioare dispare la un moment dat. Si este inlocuit de niste piroane, iar peretele devine usor surplombat. Cea mai buna startegie este sa nu te uiti in jos in aceasta zona, deoarece actiunea se desfasoara la o distanta considerabila de sol.

Dupa acest pasaj urmeaza o coborare intr-o sa de unde exista o alta posibilitate de a parasi traseul spre Ex Rifugio Cantore, trecand printr-o arcada de stanca.

De aici incepe ultimul segment si nu mai exista (sau nu stiu eu) nici o posibilitate de parasire a traseului. Traseul coboara putin si continua pe partea stanga a crestei.

Urmatoarea zona dificila este un pasaj vertical.

Urmeaza o trecere printr-o arcada de partea cealalta a muchiei un pasaj vertical cu stanca spalata si echipat cu doua scari si finalizat cu un cablu.

Ne odihnim pe un platou.

De aici mai urmeaza cateva zone abrupte. Partea finala a traseului este fara cabluri, cu cateva saritori micute. Poteca serpuieste pe praguri de stanca si trebuie urmarita cu atentie caci nu este deloc dificil sa pierzi drumul.

In final se ajunge intr-un punct de belvedere accesibil turistilor care vin cu telecabina. De aici se fac inca 5 minute pana pe varful Tofana di Mezzo.

Am ales sa coboram cu telecabina pana la prima statie intermediara. Telecabina are trei segmente, iar pretul este: 12 euro pana la prima statie, 20 euro pana la a doua statie 22 euro pana jos.

Varianta optima din punct de vedere a traseului ar fi fost sa coboram pana la a doua statie.

Coborarea de la prima statie pana la Rist. Baita Pie Tofana dureaza 50 min si are 2 km si 525m diferenta de nivel. In prima parte a traseului, poteca coboara in serpentine pe o partie de schi destul de abrupta si acoperita cu grohotis. Coborarea este destul de obositoare. Ultima parte a potecii serpuieste prin padure.

Ziua 6: Cinque Tori – Rifugio Averau – Rifugio Nuvolau

Grupa muntoasa: : Nuvolau

Desi initial pornisem sa facem via ferrata Punta Fiames, situata vizavi de camping-ul Olympia din Cortina D'Ampezzo, norii care se apropiau amenintatori ne-au determinat sa schimbam directia si sa mergem spre Nuvolau, in ideea ca sunt mai multe refugii pe traseu in care sa ne adapostim in caz de ploaie. Din fericire, cu exceptia unor picaturi izolate am scapat si de aceasta data de ploaie.

Am plecat cu masina din Cortina D'Ampezzo spre Passo Lagazzoi. Inainte de a ajunge in pas, se face la stanga un drum ingust asfaltat spre Cinque Tori. Drumul are o bariera dar de obicei este ridicata si se poate merge cu masina pana aproape de Rifugio Cinque Tori. Drumul este destul de inclinat. Vizavi de drum se vede marcajul spre Rifugio Dibona, care este punctul de plecare pentru alte trasee de via ferrata: Sentierro Astaldi (1A) si Giovani Lipella (4C).

Din refugiu in refugiu, am ajuns pana pe varful Nuvolau unde este refugiul cu acelasi nume. Traseul este deosebit de usor si consta in mare parte dintr-un drum forestier. Este un traseu mai putin solicitat, preferat de parintii cu copii sau de turistii mai putin antrenati. Chiar si in conditii de vreme proasta, era extem de multa lume.

Rifugio Averau:

Planul initial era sa coboram de la Refugiul Nuvolau pe via ferrata Ra Gusela (1A) si sa facem un circuit pe care l-am fi inchis la Rifugio Cinque Tori. Norii negri care se apropiau ne-au determinat sa facem cale intoarsa pe acelasi drum.

In final, atmosfera se lumineaza si ne permite sa vedem Croda da Lago in toata splendoarea.

In ceea ce priveste costurile pentru o persoana, cam asta a rezultat:

Costuri aproximative campare + taxe autostrada + motorina + viniete: 150 euro (taxele de transport au fost impartite la 4 persoane)

Costuri teleferic: 31 euro

La asta se adauga bineinteles cheltuielile personale pentru mancare, suveniruri, etc.

Duminică, 18 noiembrie 2018 - 13:03 
Afisari: 1,322 


mihaelat