DOI ANI DE ZILE! (Muntii Piatra Mare)

      MOTO:,, cine uita, nu merita".....N. Iorga 

Amintirile placute in acesti doi ani de zile, alaturi de portarul Carpati.org,... ma pandesc la fiecare colt de strada, caci tare imi e dor, de colegii din turele mele si de colegii ce au organizat ture! De era primavara, vara, toamna sau iarna, pasind azi pe un varf de munte, maine pe altul; prin ploi si vant, ceata si zapada, seceta si soare, caci cu capricile vremii nu te pui. Ma bucur enorm de mult, ca v-am cunoscut, facand parte dintr-un loc anume din inima mea, desi mereu am incercat sa fiu pe placul fiecaruia, ca totul sa fie perfect int-r tura nu am reusit, micile barfe, discuti si problemele ne vor urmari mereu in orice tura! Cert este, ca voi a-ti facut mereu, ca turele sa fie simple si frumoase, fara accidente, prin inplicarea voastra, prin bucuria revederilor unii cu altii, prin intelegerea a unuia fata de celalat, s.a,m.d.,... caci cu toti suntem copii ai muntelui...

Nu pot uita..., pe acei colegi, organizatori de ture, ce mau acceptat in turele lor, dandu-mi putina libertate, de a ma manifesta, ca un copil, lasandu-ma sa ma cocot pe stanca, sa sar din piatra in piatra, sa alerg,... Offf, Doamne, cate si mai cate....

Va multumesc, ca a-ti avut incredere in mine de a pasi, impreuna pe munte, ca ma-ti acceptat asa cum sunt, un simplu om, ce se gandeste mereu la fiecare...

Va multumesc enorm ca existati!

Mi-am permis sa sa fac o lista, in semn de recunostinta, fata de acei colegi, ce imi sunt prieteni, amici, colegi de tura, ce ne-am cunoscut doar pentru o zi..., care au fost langa mine in acele momente minunate, petrecute pe munte, cateva poze de grup din ture, si ture in care am participat...

Lista celor care au fost cu mine in ture:Catalin Constantinescu, Ghita Alexandra, Ionescu Marius, Mardale Florin, Neatu Geanina, Trohim Cristina, Bana Florin, Purdel Adrian, Ionascu Liviu, Nistor Rozalia, Tudor Cristina, Cretu Daniel, Ìgnat Mihai, Dumitriu Stefan, Giurcanu Mugurel, Varaticeanu Nicolae, Stamate Marcel + Mihaela, Pantu Ileana, Toma Robert, Iordache, Georgian, Martin Adela, Doris Ghita, Alex Matei, Nicu Banciu, Bogdan Popescu,

Florin Granciu, Laurentiu Busuioc, Liviu Marciu, Munteanu Madalina, Matei Alina, Matei Adrian Vlad, Neacsu Cristian, Neacsu Andi, Teodorescu Catalin, Mihaila Andrei, Savu Florin, Savu Vladut, Brasoveanu Ana-Maria, Molnar Diana, Anton Iulia,

Stepan Carmen, Balbarau Andreea, Damian Irina, Istrate Daniel, Badea Stefania, Badea Mihaela, Dulgheru Alisa, Seitis Bogdan, Motea Mugurel, Dumitru Stamate, Alexandru Nicau, Vasile Popescu, Plesea Carmen, Stefania Irescu, Alex Nistorescu,

Merfea Mihai, Radu Barbuc, Rodica Stancu, Ion Cristina, Neagu Alexandru, Matei Vasile Adrian, Anghelescu Ilinca, Ene Iulia, Apostol Alin, Vlad Roxana, Serota Alina, Moroianu Oana, Enache Mirela, Florea Nicoleta, Brighenti Mario, Toma Daniel,

Manolescu Robert, Cristina Spilcea, Oznur iusuf, Negoita Adrian, Negoita Daniel, Bejenaru Marian, Vlasceanu Madalina, Jipa Cosmin, Pelin Cosmin, Costache Adrian, Giurgian Ioan, Boboc Mihai, Chelaru Emil, Bertea Raluca, Aldea Cristian,

Stroe Bogdan, Chitu Alexandru, Stanciu Cristina, Mitelea Calin, Savulescu Raluca, Neacsu Monica, Puiu florentina, Varzaru Irina, Nicoara Tudor, Hlihor Sergiu, Gican Claudia, Craciun Claudiu, Popa Florin, Sorin Cristian, Nilca Mara, Cristian Alexandru,

Olaru Mihai, Gaal Alexandru, Zota Marius + Victoria, Georghiu Alex, Mircea Cosmin, Mocanu Maria,  Popescu Ruxandra, Alexandru Petrescu, Arhip Marian, Florea Marius + Cami, Vlad Roxana, Serota Alina, Clodeanu Ruxandra, daca am uitat vrun nume, va rog a ma trage de ureche! Acest jurnal il voi dedica tuturor!

1.Micul fotograf

 Data: 15.05.2010

 Participanti: Andrei, Mihai, Costin, Robert, Mihaela, Mario, Adrian + sotia, si eu.

 Participand la tura fotografica in Masivul Ciucas - ,,Culegand Amintiri''

De multa vreme, urmaream turele de fografiere, imi doream enorm sa ajung si eu intr-o tura, doar asa mai aveam si eu ceva de invatat despre fotografiere, Iubirea de munte fiind mare in sufletul meu, nu eram de acord cu acea taxa, care se perceptea...

Vine dupa un timp indelungat si o tura de initiere in fotografiere fara taxa, nu mai stau pe ganduri si ma inscriu si eu. Eram vesel, bucuros, de doua ori, una, era muntele langa mine, a doua mergeam intr-o tura de fotografiere, ce imi dorisem enorm sa fiu si eu prezent.

Primesc acordul organizatorului, bineinteles si subiectele pentru tema, ce le invatasem ca pe: ,,Tatal Nostru'', intr-o zi la munca, acolo cocotat pe un stalp... Desi imi era putin rusine de aparatul meu compact, cand toti aveau DSLR, dar ce mai conta, merg in tura si restul se invata.

Veni si ziua plecari, plecand devreme de acasa, caci ma prelua si pe mine Mihai, de la periferia Ploiestiului, timpul trecea si Mihai ajunsese, fac cunostinta si cu ceilalti colegi si pornim la drum. Tare rau mi-a fost in masina, o boala de mic copil, emotile, ma cuprinse enorm, parca eram ca in prima zi de scoala, ma linisteam in sinea mea, caci caci voi avea ceva de invatat, despre fotografiere...

Ajunsi la Cabana Muntele Rosu, unde, Andrei ne astepta cu bucurie, caci ne lega ceva frumos si de nedreschis, fotografia si muntele... Facem cunostinta uni cu alti, apoi Andrei incepe o introducere serioasa si ferma despre principile fotografieri. Am ramas inmurmurat, cata dragoste si tehnici despre fotografiere, n-ea povestit, chiar daca eu am recunoscut, ca sunt incepator, avand si singurul aparat compact...

Dupa acea introducere frumoasa, pornim la drum, tare imi era dor de Ciucas, vroiam sa-l mai revad din nou, facand parte din inima mea, caci amintirile, peisajele in orice anotimp, mereu ma va atrage...

Pe traseu, il rog pe Andrei, sa-mi acorde si mie putina atentie serioasa, pentru a-mi explica despre unele setari ce trebuiesc facute la micul meu aparat, se rezolva aceasta problema.

Insa, eram un, strumf poznas, in fotografiere, din cauza nerabdari si bucuriei, ca eram la munte, dar incet, incet, le-am astamparat pe moment si la fotografiat cu mine, caci practica e practica... 

Era asa un vis, nu-mi venea a crede, ce poze pot face cu micul meu aparat, cat conteaza unele detalii, serioase spuse de Andrei, chiar imi aduc aminte ca am alergat de vro doua ori inapoi, sa-i arat pozele, caci eu eram primul in grup.

Trecem de Fantana lui Ioan, mergeam incet, caci ma uitam la aparatul foto, la pozele facute, si intr-o clipa, ajunsi la fosta Cab. Ciucas, ne retragem sub constructia noua, pentru masa...

Pornim din nou la drum, facem poza de grup, cateva marca ,,hi5'', eram asa de bucuros , in ciuda ploi si a vantului, ce se pusese pe noi, a ne trimite acasa. Normal ca eu nu pot sta locului si trec la ale mele distracti de copil, imi pun rucsacul sub mine si ma dau la vale pe un petic de zapada, mergand ce mai mergand, gasesc un bradut uscat, rupt de la jumate, il iau in brate, cazand cu el pe spate, asa ajungand si la Rascruce. Acolo vantul se pornise rau pe noi, si era si ceata, dar noi, ne bucuram, chiar si Andrei facuse unele ghidusi. Era minunat, in acele momente, pacat ca timpul trecea si tura era pe terminate. Pornim la vale uzi din cap pana in picioare, si inapoi la cabana am fost, dupa ataea poze frumoase, trasnai copilaresti, ploia si vant, aveam o foame de lup...

Veni si timpul despartiri de colegi, mai ales de Andrei, caci a gasit in mine, si acea latura care lipsea din inima unui muntoman! Multumesc din suflet si inima pentru, sfaturile tale despre fotografiere, multumesc ca mi-ai dat voie sa ma simt copil,  emotiile...nu mai am cuvinte...

Colegilor de tura, le multumesc ca nu au ras de micul meu aparat aparat compact!

2.Doi copii in Piatra Mare

Data: 12.06.2010

Participanti: Florin, Vladut, Mirela si eu.

Traseul parcus: Dambu Morii - Canion 7 Scari - Cab. Piatra Mare (BG) - Pestera de Gheata (BA) - Sirul Stancilor  - Dambu Morii (PR)

 Dumnezeu a facut in asa fel, incat sa nu pot ajunge intr-o tura in Crai, dar spre bucuria mea, rasplata a fost pe masura in Piatra Mare!

Vine cu propunerea Florin, sa mergem in tura de o zi, nu mai stau pe ganduri, si accept propunerea. Veni ziua plecari, ma sui in tren, ma intalnesc cu Mirela si o corupt sa mearga cu noi. Coboram in Floresti, unde ne astepta Florin si Vladut, cu masina si porniti la drum am fost, vesel, trist, bucuros, necajit, toate treceau prin mine, dorul de Crai, dar glumele lui Vladut, ma facut sa uit totul!

Ajugand in Dambu Morii, ne echipam pentru traseu, pornim, caci nu mai aveam rabdare sa ajung si eu la Canion.

Era asa de aglomerat, la intrare in traseu, corturi multe, puhoi de pantofari, ce stateau cu burtile la soare, dar intram in padure, caci cald mai era. Vladut era bucuros, ca merge si el pe creasta, dar si revederea noastra isi avea farmecul ei, ca deci copii suntem!

Pana la Canion, era aglomeratie, pe traseu, grupuri de copii, ce alergau profesori dupa ei, dar avand un aparat foto in mana, la poze cu mine! Mergeam ce mergem si la Canion am ajuns. Eram nerabdator sa trec prin el, caci adevarat graiesc, auzisem multe lucruri minunate despre el.

As fii vrut sa raman acolo, caci era racoare, asa de frumos, dar trebuia sa las gandurile de o parte si sa fiu atent si la Vladut, caci Florin era in spatele lui, iar Mirela si ea ultima ne poza la tot pasul!

Il incurajam pe Vladut, caci avuse-se putina teama, desi eram, incantati de traseu, de acei pereti reci, de iese-ai la suprafata, ca dintr-o fantana. Cert este, ca, fie care din noi, se bucura de acele momente minunate, trecand pe langa acel izvor.

Cu siguranta Vladut, nu mai vroia, atatea scari de urcat, chiar si eu eram, molesit de razele soarelui,ma uitam uimit la mizeria de pe traseu, de nu imi venea a crede, pe drasupra si pantofari, ce stau oricand la poza!

 Timpul trecea, peisajele minunate se derulau, ca un diafilm, nu mai mustele si tantari, ma necajau enorm, si incet, incet la cabana am ajuns.

Facem pauza de masa, poze si pornim, coboram la vale, trecand printr-o poiana cu urzici, Vladut, ragea ca un leu, de durere, cand si picioarele mele erau rosi si pline de basici, fiecare intamplare are farmecui ei, cand deodata ma striga un coleg carpatist.

Dumnezeu mi-a facut aceasta bucurie sa ma intalnesc cu Cristi, dupa doi ani de zile, cand ne-am intalnit in acel tren. As fi vrut sa stam, mai mult de vorba, dar timpul incepuse sa-ma preseze putin, si pornesc indata.

 In sfarsit, un traseu curat, fara galagia pantofarilor, satul se vedea in zare, cantecul pasarilor, cantau un cantec de chitara, si nimic nu vroiam sa ma trezeasca din fantezia mea visata atunci!

 Nu pot uita..., acea zi din multe motive: am avut doi frati mai mari, ce m-au supravegheat tot traseul, Florin si Mirela, Vladut cu farmecul lui de copil, ce-mi aducea mereu aminte de clipele cand eram de varsta lui pe munte, cate si mai cate.

Un lucru mai am de spus: bucurete de fiecare moment petrecut pe munte!

Va multumesc mult, mai ales acelor colegi Carpatisti, ce au dat nastere la acest site!

Duminică, 27 iunie 2010 - 05:36 
Afisari: 10,815 


razvan_ilie