Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Dobrogea de Sud: calatorie pe o margine de fosta lume (2) (Muntii Macin)


   Motto: Străvechile cetăți dobrogene nu îți vor mulțumi lăcomia ochilor (ele nemaiavând mare lucru să îți arate), ci dorința inimi de a se lumina prin cunoaștere.

 

   De la început să fim atenți la nuanțe. În titlu nu am spus nici de data aceasta ,,călatorie pe o fostă margine de lume”, pentru că cea care a disparut de mult nu este marginea, hotarul lumii, ci chiar lumea însăși.

   Ținutul dobrogean s-a potrivit ca o mănușă imperiului roman, care, învingându-i pe greci, a ocupat ușor cea mai mare parte a spațiului mediteraneean și pontic, civilizat în prealabil de coloniști.

   În Dobrogea romanii și-au impus o stăpânire deplină abia după luptele conduse de împăratul Traian între anii  98-117 d.Hr.

   Ei au stabilit frontiera imperiului (și marginea lumii civilizate) dealungul Dunării. Vreme de aproape un mileniu și jumătate aici au fost ridicate numeroase cetăți și castre militare legate între ele sub forma unei linii de apărare numită în vreme ,,limess”.

 

   În cea de-a doua noastră călatorie pe marginea acestei foste lumi vom urma cursul Dunării spre amonte, de la Măcin și pănă la granița cu Bulgaria.

   Trec Dunărea pe la Brăila împreună cu Andrei Raftopol, un împătimit al Dobrogei mai dihai ca mine.

   Pe drum punem la cale ultimele detalii ale turei și ca să ne mai temperăm nerăbdarea noilor descoperiri facem un popas pe malul Brațului Măcin pentru a fotografia Piatra Fetii, un martor de eroziune din granit.

   Împreună cu Popina Blasova din dreptul localității Turcoaia, Piatra Fetii a născut o legendă  cu uriași puțin cam iritați, care au desprins blocuri mari din granit din munte și și-le-au aruncat unii după alții, pe motiv ca fusese furată o fată.

 

   Povestea o știm mai de mult, acum fiind încântați de faptul că pe celălalt mal a început să ningă cu pescăruși.

 

/Cius1/img_5983-j1.jpg

 

   E suficient să privești ceva mai mult timp un peisaj oarecare, pentru ca el să devină interesant.

   Totul e extraordinar de simplu și parcă nu-ți mai trebuie nimic în afară de ceea ce ești.

   Încet-încet începi să înțelegi că poți obține prin simțuri ceea ce, poate, nu ți-a fost dat prin credință. Astfel poți afla singur că sacrul există și în natură, că divinul poate fi privit uneori direct în ochi.

   ... Că toamna și tristețile pot părea luminoase, ca o rugă împinită și care a venit din suferință...

 

/Cius1/img_5977-j1.jpg

 

  

   CASTRUL ROMAN ARRUBIUM

 

   În Măcin facem la dreapta pe lângă fabrica de tricotaje și din hurducăielile mașinii băgăm de seamă că toate străzile laterale sunt pavate cu granit.

   Ne oprim lângă geamie și mai departe mergem pe jos, sperând ca labirintul de străduțe să ne scoată în cele din urmă la Dunăre.

   Ruinele castrului roman Arrubium abia se mai disting pe promontoriul cel mai înalt de deasupra Brațului Măcin, ele nefiind încă săpate de arheologi.

 

/Cius1/img_5993-jk.jpg

 

   În jurul anului 100 d.Hr. se menționează la Arrubium prezența unei unități militare formată din ,,dardani”, unitate numită pe atunci ,,ala”.

   Aceasta era o subunitate a Legiunii a-V-a Macedonica, cea care își avea sediul la Cetatea Troesmis, situată mai în amonte.

   Numele castrului are o sonoritate mai aparte, el fiind de proveniență celtică (ca și numele Cetății Noviodunum de la Isaccea).

 

   O privire spre est dezvăluie forma circulară a zidurilor de incintă.

 

/Cius1/img_5997-jk.jpg

 

   La întoarcere trecem doar așa, pe fugă, pe la geamie și Hanul Vechi, obiective din Macin pe care le-am mai văzut și despre care am vorbit într-un alt jurnal.

 

   Din Măcin ținem drumul Constanței până în localitatea Cerna, nume mai nou, care vine de la poetul Panait Cerna (Stanciof), care s-a născut (în satul sau natal) pe aceste meleaguri pe la anul 1881.

   Un drum județean ne va readuce pe lângă apele Dunării trecând prin localitățile Traian și Peceneaga.

   Oprim la înăltimea pasului de peste Dealul lui Gim, locuri prin care am trecut în luna mai, atunci cănd am pornit în traversarea Dobrogei de la Dunăre la Mare.

   Un stol de grauri se sperie de noi (nu credeam că la obrăznicia lor îi mai sperie ceva) și ies cu gușile pline dintr-o vie.

 

/Cius1/img_6019-jk.jpg

 

   Ar fi fost frumos din partea lor ca această adunare de pe sârme să fie una de pregătire a zborului spre țările calde. Țin minte că despre astfel de imagini am învățat noi la școală.

 

/Cius1/img_6012-jk.jpg

 

   ,,Întinderile vaste cu ondulate linii

     Pe lunga-nvăluire a holdelor deșarte

     Domol se desfășoară sub tremurul luminii.”      (Nichifor Crainic-Șesuri natale)

 

/Cius1/img_6022-jk.jpg

 

   În localitate Ostrov vedem în dreapta drumului resturile caselor de lut rămase de izbeliște în urma inundațiilor din anul 2006.

   Toate satele dobrogene de pe malul Dunării au casele așezate unele în zona de luncă, permanent expuse inundațiilor și altele pe clina mai înaltă a promontoriilor de granit ori de loess, ce se ridică peste tot locul deasupra luncii inundabile.

 

/Cius1/img_6027-jk-jjkk.jpg

 

   Despre cele petrecute atunci avea să ne lămurească un puști care trecea pe drum (trimis de ăl bătrân cu o traista de pește la bunica).

   Atunci oamenii afectați de viitură și-au reconstruit casele în zona mai înaltă a satului, mulți dintre ei fiind sprijiniți financiar de către deputatul Nati Meir.

   Ca și un alt binefăcător, în prezent domnul Meir ar tot timpul din lume să se gândească la astea și să se împace cu sine în spatele unor grati. În ce țară trăim!...

   Când Dumnezeu vrea să pedepsească pe cineva îl înzestreză cu o memorie bună.

 

   Dar, ia stai așa, de unde șie toate astea puștiul ăsta, care în 2006 nici nu se născuse?...

 

/Cius1/img_6029-jk.jpg

 

  

   CETATEA BEROE

 

   De la Ostrov mai mergem circa 2km și ajungem în punctul de trecere cu bacul de la Piatra spre Frecăței, un sătuc mic din Balta Mare a Brăilei.

   În dreapta drumului se ridică un trunchi de con din loess, pe platforma căruia se află ruinele Cetății Beroe.

   Fortificația a fost stație de flotă și garnizoană pentru unitățile care deserveau ,,limesul” danubian în secolele 1-7 d.Hr.

   În perioada bizantină cetatea a avut de suferit în urma atacurilor avare și slave, dar locuirea neîntreruptă se va realiza până în sec.12.

 

/Cius1/img_6058-jk.jpg

 

   Între povârnișul dealului și malul apei apar la lumina zilei roci dure din clasa porfirelor.

   Știm că Dobrogea Centrală și cea de Sud au o geologie formată dintr-un fundament caledonic (mult mai vechi decât granitul hercinic), o vastă intruziune de calcare sarmatice, peste care s-au depus în cuaternar straturi de loess cu grosimi de 10-30m.

 

/Cius1/img_6056-jk.jpg

 

Pe platforma Cetății Beroe arheologii nu au executat decât câteva săpături de sondare, după planuri doar de ei știute.

   Ne întrebăm care o fi vârsta cioburilor de argilă și dacă osemintele observate de noi într-o astfel de groapă rectangulară vor fi dintre cele umane?...

 

/Cius1/img_6047-jk.jpg

 

   În Dobrogea cea bătrână metafizica este omniprezentă prin atributul ei cel mai tenace (și cel mai vorace): timpul.

   Timpul a anulat aici lumi întregi, el neputând să se egaleze prin permanență, ci doar se straduiește să se imite prin succesiune. Timpul e și aici doar o imitație a veșniciei...

 

   Ursitoarele nu au fost rele cu Dobrogea, ci doar neglijente. Dacă nu i-au prezis mărire, măcar s-a căpătat de la ele cu o nemăsurată frumusețe.

 

/Cius1/img_6039-jk.jpg

 

   Un meandru al Brațului Măcin văzut de pe ruinele Cetății Beroe.

 

/Cius1/img_6075-jk.jpg

 

   Flori de toamnă pe malul Dunării.

 

/Cius1/img_6068-jk.jpg

 

   După un raid de cercetare pe marginea circulară a platoului cetății, revenim la mașina lăsată lângă drum.

   Intrăm în vorbă cu un localnic afalt în trecere lejeră cu o mică turmă de mioare tinere.

   Privesc cum oile smulg iarba cu mișcări scurte și precise, exact de două ori mai rapide decât ritmul pașilor, ca un mecanism relativ simplu învățat la ,,organe de mașini”.

   Cunoscător al locurilor, omul ne trimite să urcăm pe platoul de pe partea cealaltă a drumului, aflat cam la aceeiași înălțime cu nivelul cetății.

   El știe că niște arheologi germani ar fi descoperit acolo ruinele unei biserici turcești (!).

   Înainte de a porni să cercetăm și noi locul, ne mai arată un grup de clădiri unde, în teribilul deceniu al anilor 50 din secolul trecut, a fost locul de încarcerare al deținuților politici cu care s-a ridicat digul inelar din jurul Insulei Mari a Brăilei.

 

   Ascultăm poveștile care, înct-încet, se transferă în lumea poverștilor.

   ...Cum că sub Cetatea Beroe s-ar fi descoperit o sală mare, plină cu aur și tot felul de alte comori, doar că o masivă ușă metalică era zăvorâtă cu un lacăt mare cât găleata...

   Moment în care omul nostru constată că oile s-au depărtat cam mult în mersul lor aproape mecanic...

 

   Promontoriul pe care se afla Cetatea Beroe văzut de dincolo de drum.

 

/Cius1/img_6072-jk.jpg

 

   Clădirile administrative ale lagărului de munca de la Piatra-Frecăței.

   Aici peste 400 de deținuți politici au fost grămădiți în saivane de oi și trecuți zilnic peste Dunăre pentru a munci la dig.

   Într-un episod din ,,Memorialul durerii” se amintea că cei care pierdeau lupta cu viața erau acoperiți cu chiar pământul digului... Doamne, în ce țară trăim!...

 

/Cius1/img_6081-jk.jpg

 

   Și bineînțeles că ,,biserica turcesca” de care știa ciobanul nostru nu era decât locul a peste 100 de morminte din perioada romană și bizantină a Cetății Beroe.

 

   Pornim din nou la drum prin pustiul dobrogean.

   Într-un perete de loess găsim numeroase cuiburi de rândunele și prigorii.

 

/Cius1/img_6091-jk-jk.jpg

 

   Vedem mai de aproape urmele pe care rândunica le face când intră în cuib mergând cu piciorușele crăcănate. În jur tot urme de gheruțe, loc de așteptare când perechea e deja la puii din cuib.

 

/Cius1/img_6096-jk.jpg

 

 

   CETATEA CIUS

 

   Continuăm drumul nostru spre sud, dealungul Brațului Măcin.

   Ca să înfrunți pustiul dobrogean îți trebuie înclinație de explorator, ori vocație de pusnic. Căci un pustiu poate  fi înfrânt printr-o rapidă străbatere, sau printr-o defintitivă rămânere.

 

   Ajungem la vadul unui râu care vine dinspre stânga și pare a se îndrepta spre Dunăre.

   Încercăm o reprezentare mintală a geografiei locurilor și hotărâm că acesta ar fi râul Topolog, care se varsă în lacul Hasarlâc și nu în brațul Macin.

   Prin acea zonă de vărsare, pe malul lacului ar trebui să fie și Cetatea Cius.

 

/Cius1/img_6099-jk.jpg

 

   Lăsăm masina lânga podul de peste Topolog și pornim în necunoscut, pe malul stâng al râului, spre vărsarea sa în lac.

   După mai bine de o ora de mers prin păpuriș hotărâm să iesim undeva mai la inălțime, pe dealul din stânga.

   Imediat zările se deschid și intuim că Cetatea Cius ar putea fi la capătul dealului prelung format între lunca Topologului și lunca Dunării.

   Un localnic venit în balta cu vacile ne arată un loc de trecere a râului.

 

   Pe prima înăltime urcată găsim un pui de barză cu o aripa ruptă. Ai lui au plecat cu vreo două săptamâni în urmă și acum el a rămas singur în fața tuturor relelor, repetând iar și iar drama  puiului abandonat din povestea lui Al. Brătescu-Voinești.

 

   ,,Ai căzut din cuib pe-un ram,

     Jos Miau-Miau și Ham-Ham-Ham.

     Însă eu ce treabă am?”                         (Marin Sorescu-Guguștiucul nimănui)

 

/Cius1/img_6113-jk.jpg

 

   Așa cum ne așteptam, ruinele Cetății Cius se află pe promontoriu din capul interfluviului dintre Topolog și Brațul Măcin.

 

   Pe platoul Cetății Cius.

 

/Cius1/img_6143-jk.jpg

 

   Se presupune că cetatea a fost ridicată încă din primul secol al erei creștine, în vremea împaratului roman Titus Flavius Vespasian (69-79).

   Ea făcea parte din ,,limes” fiind în strânsă legatură militară cu cetățile vecine Beroe și Carsium.

   În apropiere, pe valea Topologului, s-a descoperit și ,,Vicus Vergobrittiani”, un sat locuit de veteranii lasați la vatră din cadrul Legiunii a V-a Macedonica.

 

   În fața cetății se deschide larg perspectiva spre lacul Hasarlâc.

 

/Cius1/img_6136-jk.jpg

 

   Ruinele nu pot fi suspectate niciodată că ar putea fi false. Falsul ar trebui săvârșit de către cineva. ...Și într-un pustiu nu s-ar găsi nimeni dispus să realizeze un fals.

   În schimb un pustiu te-ar putea minți (frumos, cu Fata Morgana...) și numai pentru a te face să mergi tot timpul mai departe. Ceea ce nu e tocmai rău, căci face din amăgire ceva vital.

 

   Colțul lacului dinspre lunca Dunării.

 

/Cius1/img_6140-jk.jpg

 

   Câțiva cormorani ne văd pe platoul de deasupra lacului și încearcă speriați să-și ia zborul.

 

/Cius1/img_6122-jk.jpg

 

   O lebădă însoțită de pui se mișcă mai alene.

 

/Cius1/img_6120-jk.jpg

 

   Întoarcerea la podul unde am lăsat mașina o facem de data aceasta pe malul stâng (geografic) al Topologului, asta după ce ne-am sfătuit cu tracoriștii de la o fermă.

   Am adus vorba și de puiul de barză rămas de unul singur și ne-au încredințat că știau și ei de el și sperau să devină peste iarnă un locuitor al fermei, lângă rațe și gâște.

 

   Dincolo de un deal împădurit, drumul nostru ne conduce în DN Tulcea-Hârșova.

   Ajungem pe malul celălalt al lacului și oprim să vedem Ceatea Cius și așa, din față, peste apele lacului.

 

/Cius1/img_6150-jk.jpg

 

   Pescăruși, rațe și egrete pe lacul Hasarlâc.

 

/Cius1/img_6154-jk.jpg

 

 

   CETATEA CARSIUM

 

   În prezent ajungem repede de la o cetate la alta, și asta ne aseamăna cu turiștii aceia pensionari de pe pacheboturile luxoase și rapide care străbat Marea Egee, aceia care încearcă să retrăiască într-o săptămână tot ce a pătimit Ulysse în 10 ani.

 

   Traversăm orașul Hârșova pe strada principală și în capătul dinspre Dunăre lăsăm mașina mai la umbră și pornim spre stâncile mai înalte pe care au fost ridicate primele fortificații ale castrului roman Carsium.

   De la înălțimea stâncilor de calcar vedem platforma stâncoasă care gâtuie aproape jumătate din șenalul navigabil al Dunării. (În amonte de podul de la Giurgeni-Vadu Oii vom merge dealungul malului Dunării.)

 

/Cius1/img_6174-jk.jpg

 

   Numele Cetății Carsium se consideră că vine de la cuvântul trac ,,carsum”, care înseamnă stâncă. (În Ardeal la stâncă se foloseste și cuvântul de origine dacă ,,cârșie”.)

   (Singura asemănare dintre Dobrogea și Ardeal e că ambele nume de regiuni se sfârșesc în litera „e”.)

   În prezent blocurile de calcare sarmatice ce se ridică vertical pe malul Dunării în dreptul Hârșovei se numesc local ,,canarale”.

   În planul din fund al fotografiei apare Canaraua Țigănească și, mai în aval de ea, poate fi vizitată Canaraua Roșie, cu o rezervație naturală de numuliți.

 

/Cius1/img_6177-jk.jpg

 

   În perimetrul de peste 24ha al cetății se aștern, unele peste altele, o epocă istorică peste alta, vestigiile mai multor fortificații.

   Castrul roman a fost ridicat în anul 103, în vremea împăratului Traian.

   Ulterior cetatea s-a mărit continuu și a devenit și de locuire civilă în vremea împăraților Constantin cel Mare și Justinian.

 

/Cius1/img_6193-jk.jpg

 

   În secolul 10 cetatea a fost reconstruită de către bizantini, iar în sec. 15 de către genovezi.

   Un colț al zidului de incintă păstrat din această perioadă poartă numele de Turnul Comandantului.

 

/Cius1/img_6165-jk.jpg

 

   Din partea dinspre Turn vedem spre est cele mai noi ruine de la Hârșova, cele ale nenăscutului șantier naval. Care, iată, trebuia să aibă pe cala de construcție și macarale de 40t, și cală de lansare pe plan înclinat...

   Păcat de el! După revoluție mai bine îl cumpăram eu. Câteva drumuri la turci cu pânze de bonfaier...și gata.

 

/Cius1/img_6178-jk.jpg

 

   Apele sunt scăzute, și dinspre Dunăre, de la marginea apei, vedem partea de cetate care a funcționat ca port vreme de 17-18 secole.

 

/Cius1/img_6198-jk.jpg

 

   În sec.19 cetatea a suferit numeroase distrugeri ca urmare a confruntărilor dintre imperiile otoman și țarist, prin Pacea de la Adrianopol turcii fiind obligați să dărâme toate fortificațiile de pe malul Dunării.

   După această dată începe construcția noului oraș Hârșova.

  

   Mergem 1km mai în aval spre Canaraua Țigănească.

 

/Cius1/img_6217-jk.jpg

 

   Pe platforma acestei canarale se află monumentul ridicat în memoria ostașilor care au murit odată cu scufundarea șalupei ,,Trotușul”, în anul 1912, în războiul româno-bulgar.

 

/Cius1/img_6224-jk.jpg

 

   Revenim în oraș, pentru a vedea ruinele unor colțuri de cetate rămase acum prinse între clădiri.

 

   Dintr-o dată, fără ca nimic să prevestească minunea, dar cu senzația că tocmai pentru că noi suntem în preajmă, se porneste să cânte muiezinul.

    Din prima clipă impersonal, cu aer de stație de amplificare, dar cu un slalom de sunete, modulate până la extrem, că ești gata să crezi că din clipă în clipă va începe să falseze.

   Gata oricând să te pacălească prin tăceri care crezi că anunță sfârșitul, dar repornind în scurt timp, parcă după o moarte aparentă, cu și mai multă vigoare.

   Simți material acele tăceri bruște, retezate agresiv, ca niste suntete abia ieșite din plămâni și deja absorbite și înghițite în stomac.

 

   Revărsate peste toată ființă, cele cinci rugăciuni zilnice alcătuiesc o sărbatoare perpetuă a musulmanului chemat astfel spre cele sfinte. Să le asculte și să se prosterneze până la pământ în geamie, acasă, la serviciu, pe câmp sau oriunde s-ar afla.

   Sunt curios dacă un credincios local recunoaște că vocea aparține cuiva anume, devenit astfel o vedetă locală, ori e numai o înregistrare impersonală, adusă, poate, chiar de la Istanbul.

 

   Imaginea geamiei din Hârșova nu corespunde cu cea din imaginarul nostru, tributar formelor rotunde văzute la moscheile de un mai mare renume.

   Și cum nimic nu e nou sub soare, incantația muezinului ar putea fi văzută ca o mai fină modulare a cântărilor religioase ortodoxe.

   Iar cupolele rotunde ale moscheelor din Istanbul (măcar cele pe care le-am vazut eu) se aseamănă izbitor de mult cu aceleași cupole rotunde ale bazilicilor bizantine. Lucru care se explică și el prin faptul că vremea islamizării turcilor a fost și vremea de maximă înflorire a bisericilor orientale.

   Astfel Agia Sofia a fost transformata în moschee fără prea mari batăi de cap pentru constructor, iar Mosceea Albastră a avut ca scop declarat chiar depășirea în măreție a aceleiași bazilici cu turle rotunde.

   Chiar și decorațiunile cu scrieri coranice în limba arabă seamănă izbitor de mult cu mozaicurile ajunse la perfecțiune în vremea împăratului Justinian.

 

   Geamia din Hârșova, construită în anul 1812, în timpul sultanului Mahomed al II-lea.

 

/Cius1/img_6231-jk.jpg

 

   Unul din ,,argumentele” unei biserici, acela prin care lacașul de rugăciune se impune și mai mult în fața credinciosului, este vechimea sa.

   O biserica nouă, ridicată într-un loc pe care îl știai dinainte ca având o cu totul altă destinație, poate să apară la început ca un lucru comun, ceva făcut de mâna omului, a zidarului și fierarului-betonist. Ca un cămin cultural, de pildă.

 

   Noua Catedrală ortodoxă din Hârșova.

 

/Cius1/img_6186-jk.jpg

 

  

   Plecăm din Hârșova și ne întindem din nou la drum pe malul Dunării.

   Nicolae Iorga spunea că o călătorie face mai mult decât o lecție de istorie. Și totuși, se pare că Socrate nu a părăsit Atena decât o singură dată, când a luat parte la bătălia de la Salamina. Numai că atunci el nu învăța istoria, pentru ca ea chiar atunci se năștea.

   Călătorul... acest ,,homo viator”...

 

   Facem un nou popas în localitatea Ghindărești, sat mare și bogat, locuit în cea mai mare parte de ruși lipoveni.

   Aici aflăm poate cea mai mare și mai frumoasă biserica de rit vechi.

   Trebuie considerat faptul că rușii lipoveni din Dobrogea și-au păstrat mult mai bine datinile și credința decât frații lor din Rusia.

   Odată pentru că cei de acolo au trecut prin 70 de ani de comunism ateu, după un alt secol de prigoană țaristă, în vreme ce la noi s-au putut chivernisi în voie, după bunul lor plac și după canoanele vechii credințe.

   Mai este știut și că micile comunități naționale aflate pe pământ străin sunt mult mai conservatoare și mai grijulii cu ,,averile” lor spirituale.

 

   Biserica lipovenească din Ghindărești, poate mult mai rusească, ca stil, decât multe biserici din Rusia.

 

/Cius1/img_6245-jk.jpg

 

   În fața unei porți fotografiem o floarea-soarelui bătută, care nu face semințe. E bună de cultivat în câmp, și numai pentru ofticarea graurilor...

 

/Cius1/img_6259-jk.jpg

 

  

   CETATEA CAPIDAVA

 

   Ruinele cetăților dobrogene îți arată că până la urmă zidurile și clădirile ridicate în veacurile de început nu au fost decât materie primă pentru colții zeului Cronos, cel care înghițea totul, chiar și pe proprii săi fii, iar triumfurile de o zi ale unora ori ale altora... doar hrană pentru vanitate.

   Iar la scara zădărniciei, suma acestui șir de eșecuri e tocmai ce a rămas astăzi pentru noi: un ghioc mut, în care, dacă nu vorbești tu, dacă nu scormonești tu printre piatre, el se încăpățânează să nu-ți mai spună nimic.

 

   Ruinele Cetății Capidava de pe malul drept al Dunării.

 

/Cius1/img_6272-jk.jpg

 

   Cetatea Capidava a fost ridicată în vremea împăratului Traian, pe locul unei așezări dacice anterioare. (De aici terminația în ,,dava” specifica cetăților dacice.”

   Ea a făcut parte din ,,limesul” dobrogean până in sec. 7 d. Hr.

   Până în sec.12, pe lângă fortificația militară, bizantinii construiesc și o întinsă așezare civilă.

   În apropierea cetății au fost descoperite morminte în formă de tumuli, cât și morminte de înhumație și de incinerație.

 

/Cius1/img_6280-jk.jpg

 

   Pe partea dinspre drum au fost dezvelite și parțial reconstruite fundațiile semicirculare ale câtorva turnuri de apărare.

 

   /Cius1/img_6283-jk.jpg

 

   Cetatea a fost distrusă de goți în sec.3, dar a fost repede refăcută și dezvoltarea sa ulterioară a condus chiar la stabilirea aici a unei episcopii creștine.

   În anul 559 cetatea e din nou distrusă, de data aceasta de catre cutriguri și refăcută de bizantini abia prin sec. 10.

   Încendiul la care a fost supusă de pecenegi în anul 1036 a dus la abandonarea ei definitivă.

 

/Cius2/img_6287-jk.jpg

 

   Încercăm să identificăm zidurile bazilicii din cetate. Totodată avem și o discutie pornind de la acest termen.

   La romani bazilica avea un rol laic, de adunare pentru procese publice, pentru întâlnirea negustorilor și ca un fel de agora pe stil roman.

   Deasemeni bazilica poate însemna și o veche biserică romano-catolică, de obicei împărțită în trei părți (nave) și cu coloane de sprijin la interior.

 

/Cius2/img_6284-jk.jpg

 

   În afara zidurilor Cetății Capidava a fost descoperită și o ,,Villa rustica” romană, în punctul numit ,,Valah-Canara”.

 

   Turnul nord-estic al Cetății Capidava.

 

/Cius2/img_6291-jk.jpg

 

  

   Plecăm de la Capidava și într-o grădină de pe partea stângă a drumului vedem o tabără de corturi, cu un cort-pavilion alb în față și un steag german arborat în vârful unei prăjini.

   Aceștia trebuie să fie nemții ciobanului de la Cetatea Beroe.

   Primul impuls a fost să oprim și să vorbim cu ei. În ce limbă, despre ce și noi în ce calitate?

 

   În orașul Cernavoda ajungi în centru coborând câteva serpentine strânse, ca de altfel în multe alte orașe-port: Tulcea, Budva, Kotor...

   Încă de sus remarcăm minaretul geamiei aflată chiar sub tablierul podului ,,Sfânta Maria” de peste Canalul Dunăre-Marea Neagră.

   Geamia din Cernavodă a fost construită în anul 1756.

 

   În curte găsim toate porțile și ușile deschise, iar o masă așezată la umbra unui cais cheamă la odihnă în această după-amiază cu un soare de foc.

   Dealtfel ,,islam” înseamnă resemnare. O resemnare în virtutea căreia musulmanul bea un ceai ritualic în locul tăriei ,așa-zisă, de bărbați.

   Resemnare înseamnă lipsa bravadei, dar nu până la chinul ascezei și uitarea de sine.

   Foc domol, și nu cenușă rece...

 

   Geamia din Cernavoda. (Cerna voda-Apa neagră.)

 

/Cius2/img_6294-jk.jpg

 

  

   CETATEA AXIOPOLIS

 

   Traversăm Canalul și Autostrada Soarelui și un drum mai lipsit de personalitate ne urcă pe culmea unor dealuri acoperite de podgorii.

   De poala butucilor atârnă ciorchini mari de struguri de masă, albi.

 

   După circa 3km vedem pe dreapta un drum înierbat care duce spre un pâlc de pădure.

   Un foișor de pază de la marginea acelei păduri ne asigură că aici e unitatea militară poziționată exact peste vechea cetate grecească Axiopolis.

   În vremea coloniilor grecești aceasta se afla pe drumul ce traversa Dobrogea de Sud de la Tomis până aici, la Dunăre.

 

   În perioada romană Ceatea Axiopolis a fost inclusă în sistemul militar de apărare din lungul Dunării.

   O culegere creștină de ,,acte martirice”, și chiar unele inscripții descoperite în cetate, atestă faptul că aici au fost mertirizați (în vremea împăratului Dioclețian) trei creștini: Chiril, Chindeas și Dasius.

   E posibil ca moaștele acestor martiri să fie îngropate chiar sub altarul bazilicii din cetate, iar descoperirea lor ar fi de o mare importanță pentru biserica creștină.

 

 

   CETATEA SACIDAVA

 

   În localitatea Rasova drumul coboară din nou în lunca Dunării.

   Aici zona e împânzită de ruinele mai multor cetăți. Chiar în vatra satului ar trebui să găsim zidurile de incintă ale unei cetăți din epoca medievală (sec. 12-13).

   Oprim, întrebăm, dar nu primim decât ridicări din umeri și fețe mirate.

   Și pe Valea Caramancea e un întreg sistem de castre romane. Caramancea?! N-a auzit nimeni.

 

   Dincolo de sat, la vreo 2km, oprim în dreptul unei stații de pompare abandonată și ruginită.

   Ieșim cu mașina din drum pe digul din dreapta și pentru a nu bloca accesul, coborâm mai spre canal.

   Ne echipăm de drum și luăm cu noi doar aparatele de fotografiat, o hartă facută de mână și o sticlă cu apă.

   Un drum de căruță ne va duce în lungul luncii până spre Dealul Muezit. Acolo vom căuta ruinele Cetății Sacidava.

   După mai bine de un ceas de mers întins (peste 5km) urcăm pe primele pante ale dealului și privim spre brațul secundar al Dunării care trece acum prin preajma cetății.

 

/Cius2/img_6310-jk.jpg

 

   Cetaea Sacidava cuprinde un complex de trei fortificații:

-o cetate getică,

-o cetate romană din sec. 2-7,

-o cetate din epoca medievală timpurie.

 

   Localizarea cetății getice s-a putut face după unele izvoare istorice antice. Numele ar putea veni de la neamul ,,sacilor”, o ramură sudică a dacilor.

 

   Ruinele unui turn de apărare al vechii Cetăți Sacidava.

 

/Cius2/img_6344-jk.jpg

 

   Un fragment al zidului cetății din epoca romană apare la lumina zilei, așa, de unul singur.

 

/Cius2/img_6338-jk.jpg

 

   După inscripțiile de pe cărămizile găsite în Cetatea Sacidava, rezultă că aici a fost cantonată o unitate de infanterie, ,,Cohors I Cilicum milliaria equitata”.

   Sacidava era pe atunci sub controlul Legiunii a XI-a Claudia stabilită în Cetatea Durostorum (din Silistra, Bulgaria).

 

   Perimetrul cetății era apărat în trei părți de șanțuri adânci, iar spre Dunăre de malul înalt al fluviului.

 

/Cius2/img_6314-jk.jpg

 

   Mai de sus se disting mai bine platformele înalte ale două dintre fortificațiile de la Sacidava.

 

/Cius2/img_6349-jk.jpg

 

   Cât ne învârtim noi de pe o ridicătură pe alta, soarele ajunge la scăpatat.

   Umbrele se lungesc, iar lumina cade bine pe satul Vlahii din ultimul plan.

 

/Cius2/img_6322-jk.jpg

 

   Mergem la fel de întins și pe drumul de întoarcere., dar până să ajungem la mașină se lasă seara.

   Montăm repede cortul și când să cărăm lucrurile în el vine să ne atenționeze un ciobănaș că din clipă în clipă pe aici vor trece peste 50 de tauri nervoși.

   Apoi, ca să ne convingă și mai bine, ne povestește că stăpânul lor se află în conflict deschis cu aceștia(unora le-a tras o bătaie zdravănă) și că în urmă cu câteva zile i-a fost boțită mașina de tauri. Tot o mașina neagră.

   ,,Și unde să nu mai stăm în calea primejdiei?”

   ,,De partea cealaltă a digului.”

  

   Scoatem ancorele și ducem cortul pe sus în noua poziție. Repede urc și mașina lăngă drum, de partea cealaltă a balustradei de metal.

   Ne-a trecut glonțul pe la ureche: cireada de tauri trece exact pe la vechiu loc de cort, agitată, calărindu-se unii pe alții...

 

   Am răsuflat ușurați, dar imediat a trebuit să intrăm în mașină pentru a mânca de seară, goniți de această dată de roiurile de țânțari.

 

 

 

   În cort am adormit repede, încercând să numărăm pe degete: Arrubium, Beroe, Cius, Carsium, Capidava...

 

 

 

  

 

  

  

 

  

  

 

  

  

 

  




Luni, 16 septembrie 2013 - 21:48 
Afisari: 3,362 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

edo
edo
Caraba
 
1
Superb jurnalul, parcurgererea limesului dunarean de pe teritoriul romanesc din cetate in cetate este un vis mai vechi al meu, ma bucur ca tu si Andrei ati reusit sa duceti acest plan pana la capat! Astept cu nerabdare partea urmatoare!


Marți, 17 septembrie 2013 - 13:57  

mkcp
mkcp
Busola
 
2
Inca o data ma declar, fara rezerve admiratorul articolelor si jurnalelor postate de dvs. Merita mai mult decat o simpla lecturare.


Marți, 17 septembrie 2013 - 16:32  

rasnoveanul
rasnoveanul

 
3
Frumoase locuri, interesante obiective. Am doar o observatie, ardelenescul "cârșie" vine de la sarbo-croatul "krč/krčje" (кршCarpati.org care inseamna pietriș, bolovăniș, ruină. Cred ca tot de acolo vine si numele de Caraș (probabil referinta la Cheile Carașului). Nici o legatura cu dacii.


Marți, 17 septembrie 2013 - 17:13  

zentai
zentai
Coarda
 
4
Mihai a zis mai bine ca mine ceea ce socotesc si eu c-ar fi de zis!
Felicitari!
Cu stima!


Marți, 17 septembrie 2013 - 19:10  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
Multumesc pentru aprecieri! Ele imi fac curaj pentru migala unui alt jurnal, din partea a doua a calatoriei.
@Bogdan: eu doar mi-am amintit ca am intalnit regionalizmul prin muntii Cernei sau Godeanu. Multumesc pentru precizare!


Miercuri, 18 septembrie 2013 - 20:59  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0750 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org