Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iunie 2024
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Iulie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Nedeia
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Dobrogea de Nord: Iaila, Ibida, Vedenia, Uspenia, Camena, Deniztepe, Chervant (Muntii Macin)

   De Paște, când, mai nou, Lumina sfântă vine pe mare adusă de un Neptun trecut lamentabil la creștinism, ca la Serbările Mării, noi am ales liniștea unor locuri neștiute, din adâncurile unei Dobroge uitată de lume.

   ,,Îngerul a strigat” goarna adunării pe portalul de discuții ,,Mecan Turist” al carpatiștilor gălățeni și nu mică mi-a fost mirarea (am facut ochii mari, ca ai lui Mitică Dragomir de la Ligă) când am văzut aliniate pe cheiul din Brăila cinci mașini din care au coborât, socotit la prima vedere, vreo 20 de prieteni.

 

   Malurile Dunării sunt tivite cu sălcii înflorite în galben, iar ,,podul umblător” ne trece peste apele fluviului taman în dreptul ceatalului de reunire a Brațului Măcin cu Dunărea.

   Lăsăm în stânga Culmea Pricopanului înverzită crud și dincolo de drumul de Greci facem dreapta pe un drum de pământ pentru a ajunge la malul inalt al Dunarii Vechi, unde se află ruinele a două cetați romane: Troesmis I și Troesmis II.

 

/Ibida1/img_1251-mod-al.jpg

 

   Prima mențiune a Cetății Troesmis e facută în volumul de versuri ,,Ponticele” ale lui Ovidiu.

   Istoricul Ptolemeu precizează că e vorba de un lagăr al Legiunii a 5-a Macedonica.

   La sfârșitul sec. 1 d. Hr. existau atât Cetatea de Est cât și Cetatea de Vest, în spațiul dintre ele dezvoltându-se o așezare civilă, unde se stabilesc meșteșugari, negustori etc.

   În secolele 1-7 d. Hr. Troesmisul a fost unul dintre cele mai mari orașe din Dobrogea, atât sub romani, cât și sub bizantini.

 

/Ibida1/img_1267-al.jpg

 

   Resturi de ceramică găsite de noi în incinta Cetații Troesmis I.

 

/Ibida1/img_1278-mod-al.jpg

 

   Cele două cetăți erau minunat poziționate pe faleza înaltă a Dunării Vechi, în aval de Muntele Iacobdeal, între actualele așezări Turcoaia și Carcaliu.

   Carcaliul e o așezare de pescari lipoveni.

   O poveste spune că la o ședință de învățământ politic, întrebat dacă îi recunoaște pe cei trei din tabloul din spatele catedrei, un muncitor batrân (și poate mai hâtru) ar fi zis:

   ,,Ăla cu barbă (Marx) pare a fi un preten de-al meu, pescar lipovean din Carcaliu.”

 

   O altă poveste a Carcaliului este legată de viața banditului Terente, numit în vremea lui și ,,Regele bălților” și care, prin crimele și violurile sale a pus pe jar jandarmii din Brăila și București prin anii 1924-1927.

   Ascunzătoarea lui de la Piatra Corbului se afla pe aici pe undeva, pe malul stâng al Brațului Măcin, unde se află și Popina Blasova, un martor de eroziune rămas ca o insula stâncoasă în Balta Brăilei.

 

/Ibida1/img_1269-mod-al.jpg

 

   Ne întoarcem cu coloana de mașini la drumul spre Horia, trecem Pasul Priopcea, urcat și coborât pe o șosea luuungă... de parcă am fi in preeriile vestului sălbatic.

   Străbatem larga depresiune unde se resfiră localitatea Cerna. Satul este format în mare parte din românii veniți din Cadrilater în anul 1940, când de aici a plecat, intr-un schimb forțat de populații, un grup compact de familii de megleno-români, ca prevedere a Dictatului de la Viena.

 

   Urcăm în Pasul Iaila, cel ce desparte Depresiunea Cernei de Depresiunea Horia și ne oprim pentru a vizita un cimitir turcesc părăsit.

   Se pare că cimitirul ar aparține unor vechi turci kișilbași, comunitate ce s-a stabilit aici în sec. 16, fiind exilată din estul Anatoilei, ca urmare a unei rebeliuni de natură religioasă.

   Kișilbașii sunt șiiți și, timp de secole, au fost prigoniți de majoritatea sunnită.

   După cum aveam sa ne convingem chiar a doua zi, oficial aici nu exista niciun cimitir, niciun sit arheologic.

 

/Ibida1/img_1287-alb.jpg

 

   La vremea asta rușculița-de-primăvară este singura floare ce împodobește aceste morminte ale nimănui.

   Pe cât sunt de frumoase florile pe atât de toxica e întreaga plantă și, din experiență, oamenii știu că mâncată de animale, toxicitatea ei trece și în laptele muls.

 

/Ibida1/img_1296-mod-al.jpg

 

   Ajungem în localitatea Horia și în față se profilează tot mai impunător vârful ascuțit al Muntelui Consul.

   Noi trecem apa Taiței și imediat facem stânga pe un drum județean care urmarește neînsemnatul râu dobrogean până dincolo de izvoarele sale.

   Trecem pe lângă un lac de acumulare antropic, disproporționat mai mare decât debitul pârâului ce-l alimentează. Oprim în prima localitate de pe valea superioară a Taiței: Balabancea.

   Lasăm mașinile în partea de nord a satului și pornim spre unul din cele doua obiective ce le avem de bifat astăzi în zona aceasta: Vârful Crapcea 343m alt., fratele geamăn al Muntelui Consul 333m alt.

 

   În fotografie Varful Consul e mai în dreapta, iar în centru se vede latura din dreapta a potcoavei Muntelui Eschibalâc-Delictaș, ce cuprinde din doua părți Valea Atcadâr.

 

/Ibida1/img_1309-mod-al.jpg

 

   Ajunși pe culmea stâncoasă a Crapcei, pornim spre nord, spre vârful principal, nu îninte de a face galerie la jocul iubirii dintre două broaște țestoase.

 

/Ibida1/img_1334-mod-al.jpg

 

   De pe vârful secundar coborâm într-o șa largă și pustie.

 

/Ibida1/img_1343-al.jpg

 

   Prima poză de vârf, cea de pe colțanii de piatră ai Varfului Crapcea.

 

/Ibida1/img_1349-mod-mod-al.jpg

 

   Suntem alungați din zona de mirosul unui ciopor de capre flămânde, pornite tare pe iarba crudă de pe vârf.

 

/Ibida1/img_1357-mod-al.jpg

 

   Coborâm pe versantul estic, printr-o padure curata de cărpiniță încă neînfrunzită.

 

/Ibida1/img_1360-mod-al-kroop.jpg

 

   Ajungem la adăposturile de oi din marginea satului.

 

/Ibida1/img_1361-al.jpg

 

   Facem un scurt popas la mașini și bem, după cum e cazul, bere ori apă, apoi trecem pe malul stâng al Taiței și ajungem în scurt timp la un al doilea cimitir turcesc părăsit.

   Numarul mai redus al pietrelr de mormânt, forma lor ciudată și vechimea de netăgăduit sporesc și mai mult misterul.

 

/Ibida1/img_1369-mod-al.jpg

 

   Din marginea cimitirului părăsit vedem culmea și vârful Crapcea pe care tocmai am urcat.

 

/Ibida1/img_1373-mod-al.jpg

 

   Revenim în Horia și ne întoarcem în intersecția unde se despart drumurile spre Tulcea și spre Constanța.

   Noi prindem drumul de Constanța și înainte de Pasul Atmagea facem popas și întindem masa la iarbă verde.

   După o ,,cupă” de ciocnit ouă roșii, cu optimi, sferturi, semifinală și finală (câștigată de Dan Popa) ne așezăm să gustăm din tradiționalele bucate de Paște.

 

/Ibida1/img_1375-al.jpg

 

   Abia după ce plecăm ne dăm seama că popasul a fost pe poiana de la intrarea pe Culmea Carierei. Dincolo de culme drumul face cateva serpentine deosebit de frumoase și traversează valea larga a Ghibelcei. Trecem și peste Culmea Bacșișului și intrăm în satul Atmagea.

   În Atmagea trebuie vazută bisericuța construita în stil occidental, cu turla ascuțită, pentru că până în anul 1940 satul a fost locuit de un grup compact de etnici germani.

   Înainte de a intra pe valea bine împădurită a pâraului Slava, facem dreapta și intrăm în incinta Mânăstirii Cerbu.

   E o mânăstire nouă, în construcție și în aceasta zi de Paște e cu totul pustie.

 

/Ibida1/img_1380-mod-al.jpg

 

   Arhitectura noului lăcaș creștin se remarcă și prin drumul în zig-zag ce urcă până la o clopotniță de pe dealul din față.

 

/Ibida1/img_1381-al.jpg

 

   Întrăm în localitatea lipovenească Slava Cercheză. Pe lângă scrierea numelui localității cu caractere slavone, mai remarcăm și crucea cu trei brațe, specifică acestul cult creștin lipovenesc.

 

/Ibida1/img_1387-al.jpg

 

   În centrul localității oprim să vedem biserica cu pictura exterioară.

   Albastrul omniprezent pe casele lipovenești îl aflăm și în portretele sfinților.

   Pe peretele din față, in drepata intrării, descifrăm în slavonă ,,Gavriil” și ,,Pavel”.

 

/Ibida1/img_1391-mod-al.jpg

 

   În biserica e slujbă. Se predică, apoi se cântă numai în rusește. Preotul stă tot tompul cu fața la altar, îmbrăcat în odăjdii țesute cu fir de aur, iar enoriașii poartă costume tradiționale, bărbații, toți cu bărbi albe, cu rubașcă lungă strânsa cu brâu lat, roșu, femeile cu rochii largi, albe, roșii, galbene.

 

/Ibida3/81-mod-al.jpg

 

   Ieșim afară și intrăm în vorbă cu un localnic. Se declară extrem de mirat că noi nu știm ca și ei, cei de rit vechi, au sărbătorit, totuși, Învierea azinoapte...

 

/Ibida3/84-kroop-al.jpg

 

   Trecem în localitatea Slava Rusă și o luăm domol la picior, pentru că aici vom avea de vizitat trei obiective.

   Mai întâi Mânăstirea Vedenia (Vovidenia), minunat așezată sub munte și acum luminată de razele soarelui de după-amiază.

 

/Ibida1/img_1392-al.jpg

 

   Mânăstirea Vovidenia (pe bolta porții de la intrare am citit atent, de trei ori, Mânăstirea Vedenia) e un lăcaș lipovenesc de rit vechi.

 

   Exodul lipovenilor din Rusia se leagă de patriarhul Nikon și de schisma bisericii ortodoxe ruse de la mijlocul sec. 17.

   Imediat după Sinodul din 1654, în care patriarhul Nikon a reformat biserica rusă, s-a trecut la măsuri drastice de modernizare și europenizare.

   Refuzul unor credincioși de a accepta înnoirea, a dus la luarea de către aceștia a drumului pribegiei. Mulți dintre ei fiind pescari de pe Don și Nipru, la gurile Dunării și-au putut relua practicarea acestei meserii.

 

   Lipovenii au venit pe teritoriul Dobrogei în două mari valuri: în vremea lui Petru I cel Mare (1682-1725) și în vremea țarinei Ecaterina a II-a (1762-1796).

   Dobrogea aflându-se sub ocupație otomană, Înalta Poartă i-a primit cu multă bunăvoință, aceasta încercând chiar să organizeze o armata regulată pe care să o folosească împotriva Rusiei, lucru care a eșuat.

 

   Un rol hotărâtor în păstrarea identității proprii l-a avut biserica. Slujbele religioase se țin și astăzi în limba slavonă, crierea se face cu caractere rusești și se folosește calendarul iulian (13 zile după calendarul gregorian).

   Sediul religios al lipovenilor de pretutindeni (din afara Rusiei) este Mitropolia din Brăila.


   Biserica Mânăstirii Vovidenia.

 

/Ibida1/img_1395-al.jpg

 

   Interiorul bisericii e înveșmântat cu totul în flori.

   Măicuțele poartă straie cernite, bluzele avâng marginile și nasturii de culoare albă.

   Ascultăm uimiți dialogul cântat dintre două măicuțe extrem de tinere. Deși nu înțelegem nimic atmosfera are în ea un fâlfâit de aripa de înger.

   De remarcat înalțimea catapetesmei, care urcă până sub bolta naosului.

 

/Ibida3/90-mod-al.jpg

 

   Ieșim și ne retragem în tăcere.

   Se vede treaba că aici rânduiala soborului e ,,de sine” și nu ,,de obște”. Adică fiecare măicuță are o mică gospodărioară a sa, unde gatește și se îngrijește de una singură, dimpreună cu suratele ei fiind doar la slujbele bisericii. Așa este organizată viața și la Mânăstirea Suzana, de lângă Cheia.

 

/Ibida1/img_1398-al.jpg

 

   Ne întoarcem la intrarea în localitatea Slava Rusă și facem dreapta pe un drum ce ne va conduce la Cetatea Ibida.

   Spațiul cuprins de perimetrul zidurilor este cel mai mare dintre cetățile de pe teritoriul românesc, el întinzându-se pe 24ha.

   Deasemenea Cetatea Ibida este singura fortificație străbătută de un curs de apă permanent (pârâul Slava).

   În prezent cetatea este acoperită în mare parte chiar de casele localității Slava Rusă.

 

   Cercetările arheologice abia începute au dus deja la identificarea de vestigii din paleoliticul mijlociu, din epoca romană, bizantină și medievala timpurie.

   În centrul cetății s-au descoperit ruinele unei bazilici cu trei nave și trei abside.

   Deasemenea la aproape 3km vest, spre Mânăstire Uspenia, s-a descoperit cel mai vechi complex monastic paleocreștin.

 

   Câteva săpături lângă turnul de nord-vest al cetății.

 

/Ibida1/img_1400-mod-al.jpg

 

   Cercetăm săpăturile, căutăm artefacte și ne dăm cu părerea cam pe unde ar putea fi zidurile și celelalte turnuri.

   Apoi umbrele ne atrag atenția că soarele e la scăpătat și e cazul să sărim pe cai.

 

/Ibida2/img_1402-al.jpg

 

   Prindem drumul pietruit de pe sub versantul împădurit al muntelui și după 3-4km de mers în susul văii Slava, ajungem la Mânăstirea Uspenia.

   E a doua mânăstire lipovenească și e slujită de o obște de numai 8 călugări.

 

   Parintele Serioja ne spune că înainte de comuniști obștea mânăstirii număra peste 90 de nevoitori, iar dacă anul trecut ei erau numai 7, iată că acum sunt 8, aproape 9, dacă punem la socoteală și pe ucenicul abia sosit.

  

   Dacă lipovenii din Deltă, de la Jurilovca, ori Carcaliu se îndeletnicesc cu pescuitul, cei de pe Valea Slava sunt sortiți muncii câmpului. Iar cei 8 frați întru Domnu au de lucrat o mare intindere de terenuri și câteva pavilioane de albine.

   În traducere ,,Uspenia” înseamna ,,Adormirea Maicii Domnului” cu hramul pe 28-29 august (stil nou).


/Ibida2/img_1404-al.jpg

 

   Se știe că primul lăcaș religios a fost ridicat pe aceste locuri imediat după stabilirea lipovenilor pe Valea Slava, între anii 1680-1719.

   Protectoarele Mânastirii Uspenia sunt moaștele Sfinților mucenici Dada, Gavedae, Cazdoe și Gargal, copiii și rudele împăratului persan Samporie.

   Sfintele moaște stau marturie într-un sicriu din lemn ornamentat, așzat în dreapta naosului.

 

/Ibida3/moaste_207_1_-al.jpg

 

   Cumpărăm de la călugari miere de tei, apoi ieșim din incinta mânastirii și ne grăbim să întindem corturile, căci soarele s-a lăsat dincolo de culmea împădurita a dealului.

 

/Ibida2/img_1409-al.jpg

 

   Cum Adriana și cu mine dormim în dubiță, pâna se întind corturile înjghebăm degrabă un focșor. Care până după miezul nopții a tot crescut și a înghițit adevărate stive de lemne.

   Iar noi, la rândul nostru, am înghițit flămânzi la friptane și am golit căni metalice fără numar, cu fel de fel de vinuri...

 

/Ibida2/img_1410-mod-al.jpg

 

 

        A doua zi de Paște.

 

   Am stat mult la foc și am scurtat noaptea pe cât am putut, pentru că pe vale s-a lasat frig de s-a pus bruma pe corturi spre ziuă.

   Strângem tabăra și străbatem cu mașinile Valea Slava în lungul unor fuioare subțiri de ceață.

  

   Ținem drumul spre Constanța și înainte de a intra în localitatea Caugagia, la un indicator rutier, facem dreapta spre satul Camena.

   Lăsăm mașinile în centru și pornim să căutăm Grota Haiducilor. Nu o luăm pe drumul ce ocolește culmea stâncoasă, ci urcăm pe ea frontal, de la capătul nordic.

 

/Ibida2/img_1412-mod-al.jpg

 

   Ne însoțește ca ghid un tânăr localnic, Aurel Stan, ce poate fi găsit peste drum de biserică.

   Decum ajung pe culme observ că lângă cimitirul românesc ar fi un cimitir parăsit, cu pietre în loc de cruci.

   Înca nu i-l arăt lui Andrei. E ,,prajitura” mea, pe care o vom savura la întoarcere...

 

/Ibida2/img_1416-al.jpg

 

   Satul Camena are puțin peste 500 de locuitori. E format în mare parte de aromâmii (machedonii) stabiliți aici în anul 1940, la schimbul forțat de populații, când României i s-a luat Cadrilaterul în urma Dictatului de la Viena.

   De aici au plecat spre Cadrilater familiile de bulgari naturalizați în Dobrogea.

 

/Ibida2/img_1422-al.jpg

 

   Peisajul e deosebit, roca având culoare trandafirie.

   Un indicator arăta direcția spre o cariera de roci magmatice. (?)

 

/Ibida2/img_1434-al.jpg

 

   Nori sub forma de ,,bărcuțe” deasupra satului Camena.

 

/Ibida2/img_1440-al.jpg

 

   Noi nu suntem asemenea picăturilor de apă ce găsesc drumul cu rezistența cea mai mică...

   Dimpotrivă, căutarea dificultăților face parte din firescul fiecărei ture ușoare din Dobrogea.

 

/Ibida2/img_1442-al.jpg

 

   Coborâm spre Grota Haiducilor pe o scară cu trepte de beton.

 

/Ibida2/img_1452-mod-al.jpg

 

   Pe podeaoa grotei e cantonat un mic lac.

 

/Ibida2/img_1454-mod-mod-al.jpg

 

   Se spune ca grota ar fi slujit de adăpost unor ,,haiduci” locali din rezistența anticomunistă.

   Cu cât o poveste e mai nouă, cu atât pierde din farmec și credibilitate...

 

/Ibida2/img_1456-mod-al.jpg

 

   Nu am înțeles rostul acelei mese de beton...

 

   Retragerea o facem pe drumul de pamânt din dosul culmii stâncoase. Dealtfel, în slavonă Camena ar însemna ,,stâncă”.

 

   Cercetăm pietrele funerare din cimitirul bulgăresc parăsit.

 

/Ibida2/img_1459-mod-al.jpg

 

   Poate ca piatra de mormânt e singurul lucru care rămâne pentru totdeauna celui plecat dincolo... Toate celelalte revin altora, ca moștenire.

   Locuri uitate!...

 

/Ibida2/img_1466-mod-al.jpg

 

   Ne întoarcem în centru satului. Gata, P. K. I.!

 

   Urmatorul popas îl facem la Babadag, unde vizităm Moscheea Gazi Ali Pașa.

   Lăcașul de cult a fost construit în timpul sultanului Mehmet al 3-lea, prin anul 1610.

    Moscheea a funcționat ca muzeu până în anul 1989. După 1990 a fost restaurată și trecută în folosința Cultului Musulman din România.

   La inaugurarea din 04.12.1998 a participat președintele turc Suleyman Demirel.

 

/Ibida2/img_1468-al.jpg

 

   Moscheea reprazintă lăcașul de cult al etnicilor musulmani din Babadag, slujbele fiind ținute în limba arabă de către un imam venit din Turcia.

   Dupa ce am lăsat la intrare încălțămintea de munte am fost invitați în interior de către un binevoitor, care, cunoscând și puțină limbă româna, s-a oferit de ,,interpret” in disciția noastră cu imamul.

 

/Ibida2/img_1470-mod-al.jpg

 

   Prin intermediul lui am aflat câteva lucruri despre Coran.

   Imamul ne-a prezentat un superb exemplar nou, adus de la Istanbul, scris în arabă, precizându-ne ca niciun cuvant nu a fost modificat față de cele dictate de către Allah profetului Mahomed prin anul șase sute și ceva...

    Ascultam o incantație cu sunete guturale și versuri sfârșite brusc. Apoi cerem permisiunea sa fotografiem.

   E chiar pagina cântată nouă de imam.

 

/Ibida2/img_1469-al.jpg

 

   Ne arată și o ,,busolă” ritualică, care e adusă de conducătorul religios în noua casă a credinciosului pentru a i se stabili acestuia direcția exactă spre Mecca.

   Doar că e o busolă mai specială, care are pe cadran 400 de grade în loc de 360. Deci e puțin mai dolofană!


/Ibida1/sarbatorile_de_paste_248-krop-mod-al.jpg

 

   Am mai aflat multe lucruri despre Sari Saltuk Baba și Koyun Baba și ne transpunem cu totul în atmosfera orientală din ,,1001 de nopți”.

 

   Cum orele sunt inaintate trebuie să ne desprindem din vrajă și să plecăm spre alte zări. Unele și mai largi.

   Ajungem la Cetatea Enisala.

 

/Ibida2/img_1471-mod-al.jpg

 

  Vizitam ruinele cetății, care pe sub ziduri, care pe creasta lor...

   Din colțul de NV avem o priveliște de zile mari spre Lacul Babadag și, dincoace de el, vedem drumul spre Sarichioi și Murghiol, drum ce urmarește îndeaproape conturul Lacului Razelm.

   Dincolo de Lacul Babadag vedem varful ascuțit al muntelui Consul (în stânga) și culmea gârbovită a dealului Deniztepe (în dreapta).

   Pe Deniztepe vom urca în mai puțin de 2 ore.

 

/Ibida2/img_1473-mod-al.jpg

 

   În interiorul cetății, pe un dâmb înierbat, Edy Munteanu ne ține un seminar despre istoria acestor locuri. Despre dominația republicilor italiene asupra comerțului din zonă și despre construirea de către genovezi a Cetății Heracleea prin a doua jumătate a sec. 14.

   Ulterior cetatea s-a numit și Enisala, dupa numele satului din apropiere, Yeni-Sale, adica Satul Nou.

 

/Ibida2/img_1479-mod-al.jpg

 

   Ieșim din cetate și întindem masa de Paște din cea de-a doua zi de sărbătoare pe terasele cu frumoase perspective spre Lacul Razelm și gârlele ce-l leaga de Lacul Babadag.

 

/Ibida2/img_1480-al.jpg

 

   Revenim în Babadag și amețiți de cele vazute până acum trecem de centru pe un sens inerzis, toată coloana de mașini, dar bine că nu ne-a văzut poliția...

 

   Prindem drumul de Tulcea și dupa doar câțiva km vedem pe stânga, dincolo de lanurile verzi de grâu, profilul inconfundabil al Deniztepeului. Dealul Mării-în turcește.

 

/Ibida2/img_1481-mod-al.jpg

 

   Și cum ce e frumos durează totdeauna prea puțin și se mai termină și brusc, din 19 câți am plecat la drum, pentru Deniztepe ramânem numai 8. E luni seara și mulți vor merge la serviciu mâine.

   Noi continuăm să ținem ,,firul întins” și după ce lăsăm mașinile la intrarea în satul Lăstuni incepem să urcăm pe culmea domoală la început a dealului Deniztepe.

 

/Ibida2/img_1490-mod-al.jpg

 

   După un vârf intermediar străbatem o zona cu pietre risipite haotic.

 

/Ibida3/img_1497-mod-al.jpg

 

   Traseul acesta l-am facut și în toamna trecută (vezi Jurnalul meu ,,...Deniztepe, Beștepe și Cetatea Enisala). Acum cromatica e total diferita de cea din toamnă. Acum predomină verdele.

 

/Ibida3/img_1500-mod-al.jpg

 

   O vedere din apropierea vârfului. Se vede colțul Lacului Babadag unde aproape ca se întâlnesc înainte de vărsare cele două râulețe ale Dobrogei de Nord: Telița, care vine din stânga și Taița, care vine din dreapta.

   Satul de pe malul stâng al lacului se cheamă Zebil, adică ,,Drum Drept” în turcește.

   Pe direcția drumului se vede și promontoriul pe care se ridică Cetatea Enisala.

 

/Ibida3/img_1501-mod-al.jpg

 

   Poza de varf la 272m alt. Doina, Dan și Ciprian. Ceilalți s-au dus pâna pe vârful sudic, unde nu am ajuns nici în toamnă.

 

/Ibida3/img_1504-al.jpg

 

   Coborâm de pe munte pe înserat.

   Urcam în mașini și facem un ocol prin Cataloi, Nalbant și Horia, apoi trecem pe lângă cușma de dac a Consulului.

   (Știm că dacii se trag din traci. Asta a încercat să spună și un om de stat român care a învățăt engleza în U.R.S.S.: ,,The ducks come from the trucks”.)

 

   Trecem peste Pasul Iaila și apusul, în care soarele parcă se scoboară în Dunăre, ne dă un sentiment de ,,dor de casă”... Unde vom pune noi capul pe pernă în noaptea asta?!...

 

/Ibida3/178-mod-mod-al.jpg

 

   Ajungem la Cerna pe întuneric și, după un plan ad-hoc al lui Andrei, ieșim din sat și trecem peste câmpuri pe întuneric, apoi începem să urcăm pe coasta unui deal, pe un drum de pământ.

   ,,Băi, voi sunteți nebuni?!... Ma răstorn cu camionul pe râpele astea!...”

   Ajungem la padure și locurile se mai îmblânzesc.

 

   Întindem corturile la lumina frontalelor, apoi ne revine cheful și de un foc... de țăcălii... căni de vin, bancuri, povești...

   Ademeniți de mirosul cârnaților fripți au început sa se frământe prin arătura de sub noi și câțiva șacali. Facem liniște și le ascultăm schelălăitul subțirel. Parcă înoptăm în vestul salbatic...

 

   Aici am poposit aseara pe întuneric.

 

/Ibida3/img_1515-mod-al.jpg

 

  

            A teia zi de Paște.

 

   Coborâm drumul de pământ până în sat și eu sunt din nou contrariat:

   ,,Am urcat până la mama-dracului numai ca să dormim?”

   ,,Și să bem în liniște...”

 

   Din Cerna ne îndreptăm spre Pasul Priopcea și cam la 1km de la ieșirea din localitate lăsăm mașinile pe marginea drumului, într-o parcare din dreptul unei bariere silvice.

   Pornim în tura de azi pe un drum înmiresmat de cireșii și perii sălbatici înfloriți.

 

/Ibida3/img_1522-al.jpg

 

   Flori de păr sălbatic.

 

/Ibida3/img_1524-al.jpg

 

   Ajungem pe culmea stâncoasă a Chervantului și bagăm de seamă că tot muntele e alcătuit din roci frumos colorate în roz și în roșu.

   Nu ne putem hatarî daca e vorba de cuarțită ori de marmură...

 

/Ibida3/img_1536-mod-al.jpg

 

   Parca urcăm pe lavă fierbinte...

 

/Ibida3/img_1538-mod-al.jpg

 

   Într-o primă șa de pe culme locurile devin o adevărată gradină înflorită.

 

/Ibida3/img_1540-mod-al.jpg

 

   Noi căutăm cu tot dinadinsul să urcăm numai pe stâncă, din piatră în piatră.

 

/Ibida3/img_1545-mod-al.jpg

 

   Facem o pauză pe un vârf intermediar de 337m alt.

 

/Ibida3/img_1548-al.jpg

 

   Saschiu. (Vinca herbacea).

 

/Ibida3/img_1553-mod-al.jpg

 

   Ștefan muncind la un macro cu boboci roșii de păr sălbatic.

 

/Ibida3/img_1556-mod-al.jpg

 

   Asaltul final al Vârfului Priopcea. Vremea frumoasă ne dă puteri noi.

 

/Ibida3/img_1568-mod-al.jpg

 

   Ajungem pe Vârful Priopcea 410m alt., locul de start al parapantiștilor galațeni.

   De pe marginea de NE al platoului somital privim spre culmea principală a Munților Macin și identificăm vârfurile Cavalu 430m, Ghinaltu 442m și Călcata 407m.

   În planul apropiat se vede culmea îngustă a Sivricăi 261m.

 

/Ibida3/img_1577-mod-al.jpg

 

   Spre vest vedem Muntele Iacobdeal, cel măcinat de carierele de granit. Sub el Vârful Bujorul Românesc se ridică la numai 191m alt.

 

/Ibida3/img_1578-mod-mod-al.jpg

 

   Locul prilejuiește o vedere la 360 de grade, dar vântul nestăpânit ne face să nu zăbovim prea mult pe vârf.

   Căutăm să coborâm pe un picior înierbat de pe versantul estic.

 

/Ibida3/img_1580-al.jpg

 

   Acum ziua e lungă, iar partea mai grea a turei am depășit-o. Un popas cheamă la visare...

   Și parcă nici vântul nu mai bate.

 

/Ibida3/img_1583-mod-al.jpg

 

   De pe poteca dintre livezile de pruni Vârful Chervant 204m pare o copie la scară a Muntelui Consul.

 

/Ibida3/img_1589-al.jpg

 

   O iurtă dobrogeană. Urmașii oamenilor veniți aici din stepe...

   Băgăm de seamă că aici apa se aduce animalelor cu cisterna. Cam nasol!

 

/Ibida3/img_1592-mod-al.jpg

 

   Doina, Dan, Edy își amintesc de zăpada de 1m de săptămâna trecută din Munții Siriu.

   Și aici s-a instalat deja arșița verii...

 

/Ibida3/img_1594-mod-al.jpg

 

   Trăim într-o lume a schimbărilor bruște.

 

                                                  Sfârșit.

 

/Ibida3/img_1399-kroop2-al.jpg

 

 

 

 

    În rolurile principale: Gina Munteanu, Constantin Munteanu, Ștefan Bako, Andrei Raftopol, Doina Popa, Dan Popa, Cătălina Florescu, Cătălin Florescu, Simona Radu, Dorin Radu, Valeriu Râmbu, Alex Grigoraș, Marian Grigoraș, Nicu Luncan, Cristi Munteanu, Edy Munteanu, Ciprian Popa, Adriana Cepoiu, Gigi Cepoiu.



Vineri, 29 aprilie 2011 - 18:48 
Afisari: 8,697 


Postari similare:





Comentariile membrilor (16)

baltighost
baltighost
Coarda
 
1
Pot spune doar atit: minunat! Felicitari, Gigi!


Vineri, 29 aprilie 2011 - 19:50  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
2
Splendid!
A fost o tură pe cinste!


Vineri, 29 aprilie 2011 - 19:52  

doina68
doina68
Coarda
 
3
Au fost trei zile de Paste traite intens alaturi de prieteni.
A fost o drumetie care a avut ca atractii : o natura trezita la viata, istorie, cultura, traditie, legende.
Multumesc pentru acest frumos jurnal, pentru turele interesante pe care le-am facut impreuna si pentru cele propuse pentru viitor.


Vineri, 29 aprilie 2011 - 19:57  

stoic
stoic
Cort
 
4
Încântator!


Vineri, 29 aprilie 2011 - 20:27  

kya
kya
Coarda
 
5
Superb! Turele in Dobrogea au un farmec cu totul deosebit. Sunt cu totul altceva si daca ai si privilegiul sa ti se descifreze insemnatatea locurilor pe care le strabati te intorci intotdeauna cu sufletul mai bogat si mai infrumusetat.

Ati avut niste zile de Paste foarte reusite!


Vineri, 29 aprilie 2011 - 20:29  

andronic.ionel
andronic.ion..

 
6
Felicitari o tura foarte frumoasa instructiva incarcata de istorie ,nou si vechi si poze reusite !!! tineti-o tot asa !!!


Vineri, 29 aprilie 2011 - 20:31  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
7
Ma intreb daca o sa terminati vreodata resursele in a scrie jurnale ?!
Sunt convins ca locurile cutreierate sunt foarte faine dar dumneavoastra le prezentati ca rupte din rai.
Felicitari.


Vineri, 29 aprilie 2011 - 20:47  

nelson
nelson

 
8
O adevarata incantare sa parcurgi acest jurnal.Si instructiv in acelasi timp.Va multumim!


Sâmbătă, 30 aprilie 2011 - 12:17  

gigicepoiu
gigicepoiu
Rucsac
 
9
Multumesc!
Dupa atata Dobroge sper sa mai am disponibilitate si pentru alti munti.

Tuturor o vara plina de drumetii!


Sâmbătă, 30 aprilie 2011 - 16:08  

andreea2401
andreea2401
Busola
 
10
Un mod cu totul inedit de a petrece zilele de Paste. Acum dupa ce am citit jurnalul dumneavoastra am ajuns la concluzia ca e si cel mai potrivit!
Tura a fost plina de incarcatura spirituala si aproape ca regret ca nu am facut si noi parte din grupul acesta frumos! Felicitari pentru tura, pentru jurnal si pentru ideea de a petrece sfintele sarbatori intr-un mod cu totul aparte!


Duminică, 1 mai 2011 - 10:10  

edo
edo
Caraba
 
11
Asemenea eroilor lui Conan Doyle, adesea o calatorie in Dobrogea este si o intoarcere intr-o lume disparuta. O lume in care timpul parca curge mai incet, in care procesul de decadere a energiei este parca mai lent. O vatra de istorie si un creuzet al multor natii.
Printre coltii hercinici ai Macinului, Casimcei si Babadagului, din negura istoriei ne apar ruinele de cetati grecesti, de castre romane, manastiri paleocrestine, cetati genoveze, geamii turcesti, biserici ortodoxe sau biserici ale rusilor lipoveni. Romani, aromani, tatari, turci, bulgari, rusi, greci, nemti traiesc sau au trait aici in pace si liniste de sute de ani, respectandu-se unii pe altii si incercand sa supravietuiasca pamantului pietros si soarelui dobrogean.
O calatorie in Dobrogea e o intoarcere spre originea neamului romanesc, nume ca Dromihete, Dapyx, Ziraxes, Roles fiind cateva din putinele nume de conducatori daci pe care istoria ni le aduce aminte. Urmeaza apoi o perioada (28 i.e.n. - 679 e.n.) cand Dobrogea e parte componenta a imperiului roman, apoi cel bizantin, un cap de pod al lumii civilizate. Urmeaza apoi o perioada de dominatie a imperiului bulgar, pana in cca. 971, cand Dobrogea revine din nou bizantina pana in cca. 1352. Dupa o scurta perioada de independenta si de dominatie romaneasca,sub Mircea cel Batran, incepand cu 1416 pana in 1878 Dobrogea intra sub ocupatie turca, pana in 1878, cand in urma razboiului de independenta, Dobrogea intra in componenta statului roman.
O calatorie plina de lumina, plina de intelesuri, de veselie impreuna cu echipa de oameni frumosi. Multumesc la toata lumea!


Luni, 2 mai 2011 - 16:03  

andy79
andy79
Busola
 
12
Edo...cred ca ai pus punctul...pe.."Y". Dobrogea ramane mereu fascinanta, in ciuda muntilor ei falnici candva, astazi de mult iesiti "la pensie".
Astfel de jurnale ne vor incanta mereu privirile si sufletul si ne vor da idei pentru cand mai trecem pe acolo (mult mai bine informati) sa mai furam si noi "live" cateva crampeie de magie. Nu stiu de ce, pentru unii dintre noi (cei din Bucuresti) parca este mai aproape Retezatul decat M-tii Dobrogei.
Ture faine in continuare!


Luni, 2 mai 2011 - 20:13  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
13
Frumos felicitari!


Marți, 3 mai 2011 - 08:30  

nelson
nelson

 
14
Edo: 7 F.A., contrate, recontrate, just facute.Bien Joue. Din pacate nu am fost in echipa cu voi in aceasta minunata tura pascala...O vara si ture faine!


Marți, 3 mai 2011 - 12:44  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
15
Tură de Paște care a reprezentat: o lecție de istorie, una de geografie, alta de biologie, și multe altele de prietenie alături de oameni cu suflet mare.
Felicitări!


Joi, 5 mai 2011 - 22:48  

dan.popa
dan.popa

 
16
A fost o calatorie intre existente paralele temporale si etnice .Multumim Dobrogea ...ca existi.Multumim Gigi ca le scrii.


Luni, 16 mai 2011 - 22:42  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0714 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org