Din nou pe Acele Morarului- jurnal foto (Muntii Bucegi)
Stau de cateva zile si ma gandesc cum as putea descrie cat mai bine
tura de sambata trecuta, pentru ca o fost tura mai altfel, pentru mine
cel putin. Ca de obicei, nu am inspiratie :)
Hai sa incep cu prezentarea echipei: Andrei (milo), Rux (ruxache), Radu (despot) si eu.
Data: 23-24 octombrie 2010
Traseul, asa cum se prezenta vineri seara :) : Busteni- Valea
Galbenele- Traseul Coman din Umarul Galbenele, si duminica ceva pe la
Tancul Ascutit.
Traseul, sambata dimineata :) : Busteni- Valea Adanca- Braul Mare al
Morarului- Acele Morarului- Omu, duminica coborare pe Valea Morarului.
Ce a iesit pana la urma vedeti mai departe :)
Nu o sa fie o descriere tehnica a traseelor, pentru cine intereseaza exista Cristea, Kargel. :P
Sambata dimineata, cam chior de somn, dupa numai 3-4 ore de dormit,
arunc rucsacul in spinare (deja mi se parea extrem de greu :) ) iau un
taxi si in 10 minute ajung la autogara de pe Ritmului. Prind masina de
5:15 si pe la 8 si ceva sunt in Busteni. Andrei, Despot si Rux
ajunsesera de ceva vreme. Ca sa castigam timp chemam un taxi, pana la
Gura Diham. Cateva pregatiri si pornim spre Valea Adanca. Toamna ne
zugravise peisaje incredibil de frumoase.
Asudam binisor pana la casa de vanatoare Coltii Morarului. Urcusul
asta nu mi-a placut niciodata, dar acum parca a trecut mai usor, vrajit
de culorile padurii. La casa de vantoare stam nitel sa ne tragem
sufletul si sa mancam o ciocolata.
Intre timp Despot isi exerseaza tehnica de lupta, in cazul intalnirii cu vre-un ursache :)
Nu zabovim prea mult si plecam mai departe. Cum tineam noi poteca
binisor, asa, la intersectia cu Valea Bujorilor Andrei vine cu o
propunere: sa urcam direct pe Bujorilor. Nu am stat mult pe ganduri si
am schimbat iar traseul :). Nu mai mersesem pe Valea Bujorilor si eram
curios. Intram pe firul vaii dar nu dupa multa vreme suntem opriti de o
saritoare acoperita cu o pojghita de gheata (de altfel mai toata valea
era asa).
Il lasam pe Despot sa se lupte cu ea si noi incepem sa o ocolim pe partea stanga, printr-un hatis de boscheti si crengi.
Pana la urma renunta si Despot si vine pe urmele noastre.
Jos- soare. Mai sus, cam la 300 m- soare. Numai noi eram la umbra si
inghetam, tragand din greu de namilele din spatele nostru. Cred ca e
prima data cand merg pe un traseu de genul asta cu asa greutate in
rucsac. De la un moment dat a fost chiar frustrant cu frigul asta si
visam la momentul cand o sa iesim si noi la zona insorita.
Majoritatea saritorilor le-am trecut fara mari probleme, mai putin una
care s-a incapatanat sa ne dea de furca. Trebuia facut un pas mai
dubios, sa te intinzi cat poti, pentru a ajunge apoi la baza unui
hornulet foarte ingust si cam fara prize. Cu dulapurile in spate a fost o
distractie, va dati seama :D. Primul a trecut Andrei, apoi Despot si
Rux. Eu am fost mai smecher, am trimis inainte rucsacul, tras cu o
cordelina, apoi scapat de povara a mers mult mai usor :)
Valea Bujorilor se desface la un moment dat in doua fire; unii spun
ca e mai bine pe cel din dreapta, altii pe cel din stanga. Ei bine, noi
am luat-o printre cele doua fire , pe muchie.
Vai de nervii nostrii, proasta alegere am facut :)) Cum in stanga
parea sa fie o jungla de jnepenis, am zis sa urcam o bucata pe muchie si
sa coboram apoi spre dreapta. Numai ca nu ne-a iesit. In viata mea nu
am mers pe teren mai prost si mai instabil decat asta.
Era un amestec de pamant si pietris, foarte instabil, asta pe o panta
foooarte inclinata! Am luat ceva altitudine, am vrut sa traversam in
stanga spre niste jnepeni care s-au dovedit uscati si putrezi, in
dreapta deja nu mai puteam cobora, era distanta prea mare, iar ideea
unei coborari pe terenul ala infect iesea din discutie. Asa ca ii dam
inainte, cu nervii incordati la maxim. De obicei nu vorbesc urat (nu
injur :P ) dar la cate si-a auzit muchia asta acum ... :)) Incercand sa
gaseasca o iesire, Andrei trece si el prin niste momente mai delicate,
reuseste sa se blocheze putin mai sus de noi. Dupa emotii si multe vorbe
"de bine" reuseste sa ajunga in siguranta.
Eu si Despot pe traseul de groaza :)
Aici cred ca am gresit ordinea pozelor, asta e facuta mai sus, dupa ce am iesit din Valea Bujorilor :)
Ciucasul
In jos, spre Soare si Calduraaa!
Andrei, incercand sa ajunga la noi
Eee, si dupa atata chin iesim in Braul Mare al Morarului. Dupa 10 minute
ajungem in Saua Crestei Ascutite, la caldura. Ne lasam mangaiati de
soarele de toamna, stam si lenevim cu toata Valea Prahovei la picioare,
Ciucasul ne face si el semne ceva mai de departe, vaile Costilei stau la
umbra...liniste...ce bine e!
Era ceasul 15:00. Ne sfatuim si decidem ca cel mai bine e sa ramanem
aici, sa ne odihnim, si sa continuam maine dimineata cu Acele. Scoatem
corturile si incepem sa trebaluim. Plec cu Andrei pana la Fantanita,
dupa apa. Cand eram pe brau, o caprita incearca sa ne nimereasca de sus
cu un pietroi. Stam vreo juma' de ora pana umplem cele 4 sticle de o,5l
apoi pornim spre "tabara".
Ne apucam de bucatarit. Scot primusul si pregatesc felul "special"-
paste si gulas :) Pana sa termin de gatit, soarele s-a ascuns dupa Omu
si un frig aprig ne-a cuprins. Ne adapostim de vant intre corturi pentru
"masa festiva". Pastele alea calde, cu gulas, au picat numai bine pe
frigul ce ne invaluia (parerea mea, au fost delicoase; astept si
parerile comesenilor :P). Dupa asta, alta delicatesa: slana cu ceapa! :D
Cu tot frigul de afara, nu ne lasam alungati la caldurica si stam sa
asistam la miracolul apusului. Vapaia asfintitului improasca lumini
fantastice peste intreaga priveliste. Ai vrea sa stai la infinit aici,
sa nu te mai dai dus din lumea asta de basm a muntelui.
Ciucasul sub lumina lunii
Ne mai incalzim putin cu cate o gura de "apa de foc" si muzica lui Liviu Vasilica :D
Pana la urma ne bagam la caldura, in saci, mai motaim putin apoi
picam in mrejele somnului. La un moment dat m-am trezit, nu stiu cat era
ceasul, si am iesit afara.
Cred ca nu se poate descrie in cuvinte peisajul, era fantastic de
frumos! Vantul se potolise, luna plina era deaspura Acelor si lumina
toate vaile Costilei. Jos, mii de luminite, pana hat..departe.
Pe la 8 dimineata ne trezim. Andrei a dat tonul, a venit sa ma cheme sa privim rasaritul care aruca flacari pe Ace.
Usor usor ies si ceilalti: Rux si Despot. Incepem sa strangem corturile.
Azi e randul lui Despot si al lui Rux sa mearga dupa apa. Cat strangeam
corturile o capra sta si ne studiaza.
Postavarul
Piatra Mare
Alta caprita
Desi ne-am trezit destul de devreme, nu am reusit sa ne mobilizam inainte de ora 10:00.
Fata de prima data cand am urcat pe Ace, acum am inceput urcusul exact din sa. Data trecuta am ocolit bucata asta pana in Bujorilor apoi in sus pe fir.
Despot :)
E, si iata-ma iar pe Creasta Ascutita. De data asta pornesc cu emotii
mai putine, dar tot ma trecea cate un fior cand ma uitam in stanga si in
dreapta, la haul ce se casca la picioarele mele.
Ne distram putin si cu umbrele noastre proiectate de pe Creasta Ascutita :)
Spre Valea Cerbului
Ajungem la Acul Mare...Vantul nu prea ne lasa in pace, bate cu inversunare. Se stabileste ca Ruxi sa plece prima, cap :D
Emotii mari, ar da semne ca vrea sa renunte, dar nu are sanse :D
"Incurajata" de niste versuri rostite cu patos de Andrei (nu se pot
reproduce aici :)) ) Ruxi porneste. Si se descurca. Bine. Cum am zis si
data trecuta, traseul nu e greu, dar te coplesesc adancurile ce se casca
in stanga si dreapta, creasta foarte ingusta (bine, cel putin pe mine).
Bun, pleaca si Andrei si incepem sa ne pregatim. Stau in dubii. As vrea sa merg si eu primul dar...ceva ma retine :)
Pana la urma imi fac curaj, trag aer in piept si plec. Bine ca nu mai
era Andrei langa mine, ma alegeam si eu cu indemnul primit de Rux :))
Merge nesperat de bine, ma asteptam sa imi tremure picioarele :)) dar intrat pe creasta nu m-am mai concentrat decat la traseu.
Si Victorieee!!! Am reusit.
Nu peste mult timp apare si Despot
Ne pregatim de rapelul pana in Strunga Acului Mare. Aveam 2 corzi, asa
ca am facut unul singur, de 50. Pana mi-a venit randul (am ramas
ultimul) am inghetat groaznic, soarele nu batea pe partea aia si batea
si un vant turbat.
In Sa am stat putin la soare sa ma incalzesc si sa imi trag sufletul.
Urma Degetul Rosu. Rux pleaca din nou prima, secondata de Andrei.
Ma gandesc: daca am mers primul pe Acul Mare, e musai sa continui
pana la capat asa :) Si o pornesc si eu in sus. E usor, se urca pe niste
praguri de iarba, la pasajele de stanca prize bune. Gasesc un piton si
trec coarda prin el, asa, sa fie.
Acul Crucii vazut de pe Degetul Rosu
Pe Degetul Rosu verific caietelul adus in luna august, scriem si noi 2
vorbe, si ne chinuim sa mancam ceva. Asta pe un vant din ce in ce mai
puternic.
Facem si un set de poze artistice, pe Deget :)
Andrei
Despot
Rux
Si eu
Urmeaza rapelul in Strunga Degetelor
La Acul Crucii iar m-au apucat emotiile si eram aproape sa il las pe
Despot sa mearga primul. Rux reuseste sa treaca cu bine si de data asta,
tot cap. A avut de furca insa cu trasul corzii, nu prelungise buclele.
Imi inving din nou teama si plec. Andrei care urcase inainte prelungise o
bucla cu un anou, am mai bagat si eu un anou inainte de iesirea pe
varf, si totul a fost ok, coarda a venit foarte usor. Am avut un pic
emotii la hornuletul de la intrarea pe Ac, din cauza rucsacului mare
care ma tot tragea pe spate si care s-a intepenit la un moment dat in
horn.
Si uraaa, am reusit si de data asta!
Rapelul de pe Acul Crucii a fost cam dubios de data asta din cauza vantului, care ne tot impingea spre stanga.
Rux si Andrei erau deja pe Acul de Sus in timp ce eu si Despot ne luptam
cu vantul in rapelul de pe Acul Crucii. Sus, la iesirea de pe Acul
Mare, se mai vede o echipa pregatindu-se de rapel.
Acul de Sus e cel mai usor, se urca pre praguri de iarba de jos pana sus. Sunt totusi vreo 2-3 pitoane si aici.
Ne adapostim intr-un loc caruia Andrei ii zice Tunel si mancam ceva, eram hamesiti, traseul si vantul nu prea ne-a dat ragaz.
E si acum vine iar una bucata de cosmar: coborarea de pe Ace in Valea
Cerbului. Nu am coborat pe acelasi traseu ca prima data, cu cealalta
echipa. Daca vara te ajuti de smocurile de iarba proaspata, acum nu prea
aveai de ce. Pante inclinate ca naiba, iarba uscata, acoperita cu o
pojghita de gheata...Bucata asta si-a primit si ea o tona de injuraturi
de la mine, nu asteptam decat sa ajung mai repede in Valea Cerbului, de
acolo era pentru mine "bulevard" :)
Prindem la un moment dat un valcel, pe care Andrei si Rux ziceau ca
au coborat in vara. Dupa cum ziceam, vara nu-i ca iarna. Sau invers :)
O iarba de care nu puteai sa te ajuti deloc, ba chiar iti "dadea"
cate un branci la vale, daca nu erai atent. Dintr-o data simt cum o iau
usurel la vale. Imi infig mainile cu disperare in iarba, dar cedeaza.
Reusesc intr-un final sa ma opresc pe o branita unde regrupase restul
trupei. Am avut noroc cu o zada plasata la fix si am dat un rapel dupa
ea, la amandoua corzile. Dupa asta, coborarea nu a mai pus probleme si
in curand eram in Valea Cerbului.
Locul unde am facut ultimul rapel.
Era destul de tarziu asa ca ii dam bataie spre Busteni, sa prindem
ultimul tren. Eu eram cam la capatul puterilor, rucsacul ma omorase,
gata- nu mai puteam. Imi era si foame, si sete...Mergeam in tacere prin
padure, intunericul ne inconjura usor usor. Numai Rux mai scotea cate un
"piu" din cand in cand, sa sperie ursii :)
Imi venea sa le zic sa o ia inainte, ca eu raman in padure, vad eu ce fac, dar nu mai pot continua in ritmul asta :))
Am depasit insa punctul critic si parca am prins aripi, simteam ca pot sa merg la nesfarsit :D
Iesim in drumul spre Gura Diham si chemam un taxi care ne tranteste
in fata Garii (pe Andrei, Despot si Rux) si eu continui drumul pana la
Sinaia. Doar de acolo mai aveam tren spre Bucuresti. In tren ma
cuprinsese o moleseala si o oboseala placuta, si imi faceam planuri ca
gata, mi-a ajuns cu muntele deocamdata, 2 saptamani cel putin stau pe
acasa sa imi revin. De unde, a doua zi deja visam paduri, creste, trasee
:)
Au fost doua zile pline, incredibile, am reusit sa imi depasesc niste limite personale, a fost de vis.
Unde mergem data viitoare? :D
Pentru foto mai mari: www.ad078.com
Vineri, 5 noiembrie 2010 - 14:58
Afisari: 2,734
ad078
(admin)
Vineri, 5 noiembrie 2010 - 16:02