Din nou in Iezer (Muntii Iezer - Papusa)
Le propun prietenilor mei la inceput de februarie 2017 o tura in Iezer. Vorbesc cu Adi, Geo si Ion despre intentia mea de a ajunge din nou in Iezer. Ion: "Iar mergem , ma , in Iezer , nu ti-a ajuns ?" (aducandu-si aminte de tura din Nov. 2011 cand am mers pe un frig napraznic vreo 3 ore la frontala)
Eu: "Lasa, Ioane, ca vom pleca mai devreme in traseu!" In drum spre cabana Voina facem o oprire la barajul Rausor.
Avem un prim contact cu creasta Iezerului.
Ajungem in jurul orei 9 pe 4 Feb. la cabana Voina unde lasam masina.

Ne luam rucsacii la spinare si ...La deal! Trecem pe langa o mini-cascada.

Vremea tine cu noi si in curand vom da gecile jos ...

De la cabana Voina ne insoteste doar un catel , in 2011 am avut doi insotitori.


In spatele meu Varu' Ion , intr-un moment de odihna. Cred ca are rucsacul de vreo 15 kg...si nu prea intelege ca nu mai este tinerel(are 60 de ani) si tot ia mancare multa si alte lucruri inutile .

Am ajuns la stana si luam masa . In spatele lui Adi se vede si Spintecatura Papusii de pe versantul celalalt.

Vazand caciula lui Ion , ii spun ca o sa stig la el "Ghingis Han" ... si el: "E cadou de la fie'mea de Sf. Ion!"

Geo isi aduce aminte cand a coborat din Fagarasi dupa o tura de 7 zile acum 20 de ani ... "Ce vremuri!"

Incepem sa urcam pe muchia Vacarea , fiind marcaj triunghi rosu si banda rosie pana in creasta Iezerului.

Incepem sa avem privelisti frumoase in toate partile.


Urcarea la altitudine se lasa si cu ceva grade in minus.


Dupa norii inalti se vad si Bucegii (releul de pe Costila).

Sunt si ceva portiuni cu zapada mai mica . Un nor negru se abate peste noi si parca se insereaza mai devreme , dar stiam ca este trecator.



Drumul serpuieste stanga-dreapta ...stanga-dreapta . Ne apropiem de Crucea Ateneului de unde vom cobori spre refugiu.


Catelul se da intr-o margine si parca ne invita :"Veniti, mai , sa vedeti ce vale frumoasa!"


Trecem pe langa doua momai care prind bine pe ceata .

Adi mai face un selfie... Ma bucur pentru el ca i-am insuflat pasiunea pentru munte , fiind la a treia tura cu mine.

In 2011, dupa 3 ore de mers la frontala , cand am intalnit indicatorul acesta , parca am zarit lumina de la capatul tunelului...desi era noapte !

In dreapta lui Ion , jos in vale, se poate vedea refugiul.



In unele locuri zapada masura aproape un metru.


Ne prindeau bine si coltarii , pentru mai multa siguranta , dar cu grija am coborat fara probleme.


Adi a venit la izvor cu toate recipientele si a luat apa ...catelul l-a insotit. Refugiul se prezinta foarte bine, cu saltele ca de armata , din ce tin minte s-ar mai fi diminuat din paturi fata de 2011 si acum ar intra cam 15 persoane.

A doua zi alegem sa coboram pe traseul cruce albastra (culmea Iezerului Mare).

Se vede refugiul , noi facand in stanga dupa ce am coborat putin de la el.



In departare ar fi culmea Piscanu unde este Vf. Rosu 2469 m si Vf. Piscanu 2323 m. (creasta a masivului Iezer-Papusa).


Incepem sa coboram pe piciorul de munte ...


In aceasta zona ne intalnim cu un grup de 5 turisti. Vreo doi din ei in adidasi...unul echipat bine, etc....avand chiar si piolet.


Mai admiram imprejurimile si mai schimb cu Geo cateva pareri.

Parasim golul alpin si intram in padure unde intalnim al doilea grup, parca mai numeros ...6-7 oameni

Coboram pe firul paraului Batrana iar in fata noastra la 100 m este puntea pe care treceam daca coboram de la refugiu pe cerc albastru, traseu pe care l-am facut cu Ion in 2011.

Cand iti alegi echipa pentru a porni intr-o expeditie trebuie sa fi foarte atent cu ce oameni pleci la dum . Situatiile stresante ii fac pe oameni sa se certe si este aproape inevitabil. Se pot intampla (ivii situatii neplacute) si in turele organizate pe carpati.org , unde oamenii nu se cunosc intre ei.

Toti ne traim viata cu bune si cu rele , descurcandu-ne , mai plangandu-ne de unele lipsuri , fara sa constientizam , avand si momente de bucurie trecatoare. Zilele trecute am citit "O viata traita pe inaltimi" (Scott Fischer si Everestul) scrisa de Robert Birkby. Am cautat apoi pe YouTube ceva filmulete si am fost placut impresionat . La fel , alta carte, scrisa de Ed Stafford : "Singur pe o insula pustie" ....a stat 60 de zile pe insula Olorua.
La inceputul lui Martie am facut o tura singur in Piatra Mare , dornic parca de a-mi limpezi gandurile ... Stiu ca multi nu recomanda mersul de unul singur pe munte dar a fost cu sigurata frumos ! Coborarea am facut-o prin Canionul 7 scari , un traseu pe care nu am apucat sa-l fac anul trecut . Ture frumoase , dragilor!
~To be continued....~
Vineri, 21 aprilie 2017 - 21:42
Afisari: 2,122
leovit
Comentariu modificat de autor!
Joi, 27 aprilie 2017 - 12:18