Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iunie 2022
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Iulie 2022
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Oslea
Muntii Valcan

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Din dor de abrupt - 9 aprilie 2022 (Muntii Bucegi)


Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să țină cont de faptul că condițiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simțirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală și nu ne scutește de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conștient de riscurile asumate și este total responsabil de viața și sănătatea sa.



După cum se observă în acest an mama natură ne-a servit câteva porții menite să ne ducă cu gândul la libertatea sa de mișcare. Un început de iarnă destul de întârziat, o porție zdravănă de frig și ninsori veșnic însoțite de un vânt nebun ce parcă dorea să ne alunge din cotloanele umblate de îndrăgostiții traseelor mai puțin marcate. Am avut parte și de ninsori zdravene, de troiene cum nu s-au văzut de mulți ani în zonele civilizate. Primăvara a adus un val de căldură consistent, presărat ici și acolo de răciri bruște. Toate acestea au creat cadrul ideal care să ne provoace să intuim realitatea din teren, să găsim formula ideală prin care să ne astâmpărăm dorul de stâncă și să ne conservăm integritatea fizică și mentală.



În ultima perioadă, de la o zi la alta, îmi părea că pixelii albi sunt tot mai puțini pe imaginile surprinse de camerele web din zonele înalte. Cum mă frigea un neastâmpăr și îmi doream să simt talpa bocancului urcată pe colțari, am încercat să îmi fac o idee cât mai apropiată de realitate. Două poze primite prin bunăvoința lui @rupi2003 nu îmi dădeau pace, zona părea perfectă pentru o încercare de iarnă pe Valea Hornului. Fac o strategie și aștept condițiile meteo favorabile. Mă gândesc la retragere și îmi spun că nu aș vrea pe Gălbenele, parcă simt că e prea mare zăpada acolo. Nu sunt împăcat cu meteo din weekend-urile în care aș putea ieși și mă bucur când văd anunțul pe care @ruxandrav la postat referitor la starea zăpezii pe văi. Bucuria s-a născut din două motive: tura lor a fost una reușită, intuiția legată de Gălbenele a fost corectă. Pe când pare că astrele sunt aliniate aflu că Florina are o perioadă aglomerată și nu este tocmai în formă maximă. Mă bucur că are puterea de a renunța și își exprimă ferm gândurile. În același timp știu că își dorește foarte mult să ne reîntoarcem pe Hornului și încerc să nu îmi potolesc acum dorul cu această vale. Așadar încep să caut alternative.



Nu știu dacă sunt în formă maximă, a trecut o lună de când nu m-am întâlnit cu înălțimile. Nici nu pot să spun că am stat în această perioadă. Am verificat, alături de un grup minunat, noile amenajări din Cheile Borzești unde am reușit să duc și pe „fetița” mea dragă, o cățelușă foarte independentă și veșnic adolescentă. Într-un singur loc a avut nevoie de tractare, dar încrederea ei în mine este mare. Îmi amintesc de ziua în care am parcurs cu un grup mai mare, pe timp de vară, o rută nemarcată ce duce pe Pietrosul Rodnei iarna în condiții destul de sigure. Am vrut să le arăt coechipierilor un traseu inedit, dar am rămas cu un plus: imaginea patrupedului meu care se urca pe fiecare stâncă ce surplomba peretele să admire peisajul. Revenind în chei, am trecut din nou prin via ferrata din Turzii însoțind un prieten drag care are nevoie de adrenalină din când în când. Am mai prins și o zi cu o plimbare de grup în zona lacului Tarnița. Profit de ocazie să încurajez doritorii să vadă frumuseți pentru care nici eu nu mi-am făcut timp până mai zilele trecute. Cireașa de pe tort la aceste ture de mentenanță a fost o nouă parcurgere a primei părți din Muchia Juniorului, de la bază până în Marele V. Am făcut echipă de trei. Am mers cap, am avut doi secunzi fiecare pe câte o semicoardă. Au venit majoritatea traseului simultan, mai puțin o porțiune de creastă ascuțită. Am suplimentat asigurările cu mobile, parcă nu vrea nimeni să penduleze pe acolo, mai ales că a început sezonul de cățărare și există suficienți bolovani plimbăreți. Am făcut această paranteză să evidențiez faptul că, deși nu am avut timp să ies la alergare (activitate tare dragă mie) am încercat să compensez cu mișcare în teren și un pic de exercițiu la stâncă.



Revenind la selecția actuală, după multe variante îmi surâde ideea de a reface traseul din februarie pe care l-am consemnat la https://www.carpati.org/jurnal/comorile_morarului_8211_5_februarie_2022/3663/. De data aceasta am ales sensul invers de parcurgere din varii motive. E primăvară târzie și am zis că poate merg pe o vale mai nordică. Mai simțeam și că trebuie să umplu un gol rămas de la parcurgerea anterioară. Bujorii i-am văzut în vară, au o pâlnie destul de largă sus. Speranța mea era că, datorită încălzirii accentuate și a faptului că sus pâlnia este în soare, ce avea de curs, este curs. Jos sigur am umbră în prima parte a zilei și versantul drept, în urcare, însorit mare parte din zi, este curățat. Teoria și practica și-au dat mâna după cum urma să observ. Mi-am făcut planuri pentru situația în care avem prea mult timp la dispoziție, dacă venea criza, retur. Mă documentez puțin, constat că desenele din Kargel și Cristea nu sunt identice. Din vară știam că sunt mai multe fire care dau naștere văii. La prima bifurcație am ținut dreapta, firul stâng pare secundar. După săritorile mai serioase ale văii, o nouă bifurcație. În vară am lăsat firul principal pe stânga și am luat dreapta la mână căci indica rost de exercițiu la stâncă. Mai sus un perete de stâncă m-a obligat să ies pe o muchie în stânga. Apoi am traversat printre pâlcurile de jnepeni, am lăsat sub mine firul principal și pe o muchie am urcat spre baza Crestei Ascuțite. De la baza acestei muchii vedem în stânga noastră platoul ce îmbie la o noapte sub cer senin, la gura cortului, platou unde găsim crucea lui Mihai Stoichiță. Acum, pe zăpadă, aveam să ies direct spre acest platou. Săritorile din firul principal sunt abordabile, sper să le găsesc acoperite și să am un ritm bun.



Cu acest mic intro revin la povestea de față. Mult a fost, mult a rămas, (de umblat). După o noapte în care am încercat să pun ordine în minte și să mă odihnesc cât de cât, sar din tren și o iau iute la pas. Aveam făcută dezmorțirea, adică câteva întinderi, aplecări, răsuciri, rotiri și alte cele, nu insist. Micul dejun a constat dintr-un ou fiert și 300ml suc de portocale roșii. Afară e cald bine, sunt fericit că am lăsat suprapantalonii în rucsac. Acolo au stat toată ziua, alături de mănușile de iarnă. Este suficientă lumină și încep să urc de zor. Cerul este senin în mare parte, nu adie vântul și drumul pe poteca marcată cu TR decurge firesc. Pe văile Coștilei și Gălbenele se scurge destulă apă, vine primăvara. Nu uit să respir, inima bate cu putere și eu îmi caut ritmul, mai exact îi dau de zor la deal. Ajuns la zăpadă apar și primele marcaje teritoriale, așadar îmi fac simțită prezența sub forma unei tălpi de bocanc mărimea 45. La lățime am mult de recuperat.



/bujori_comori/p1.jpg


Coechipieri


În Poiană nu pot să nu imortalizez vestitorii primăverii. Majoritatea brândușele par să se grăbească spre ultima etapă a vieții.



/bujori_comori/p2.jpg



Sesizez că intrarea în firul Comorilor Morarului este marcată suplimentar cu un copac dărâmat de furtuni chiar în fața bolovanului de bun venit. Casc ochii și identific, corect sper, „bolovanii mari - Popasul Uriașilor și bolovanii mici - Zarurile Verzi” din traseul inedit proaspăt parcurs de echipa Adi&Eugen. Drept în sus, greu vizibil printre copaci, un fir plin de zăpadă, la verticală. Încă puțin și ajung la Bujori. Mă alimentez puțin, o gură de ceai cald și echiparea. Bucurie mare, pe vale e ditamai scurgerea, așadar trag nădejde că ce avea de curs a curs. Urmează o experiență frumoasă de mers la colțari printre bolovanii înghețați, dar pudrați de un start subțire ușor umezit. Panta văii nu este accentuată, numai bună să se califice la un procentaj ridicat relativ la probabilitatea declanșării avalanșelor. Deși încă sunt frământat de grijile lumești sesizez cum fuziunea cu peisajul mă transformă în martorul tăcut al minții și fericitul călător posesor de piolet.



/bujori_comori/p3.jpg


Bulgări de zăpadă



Urcarea este frumoasă și, din când în când, mă opresc să-mi trag sufletul. Gambele ard puțin, urcarea la frontali alternează cu pașii laterali. Treptat zona se deschide, firul văii este mai puțin bombardat. Mă gândesc că este o situație foarte potrivită pentru cei ce doresc să exerseze mersul la colțari și piolet.



/bujori_comori/p4.jpg


În partea superioară se disting semnele unor curgeri elegante de zăpadă. Stau bine la capitolul timp consumat, dar trebuie să mă hidratez.



/bujori_comori/p5.jpg


Ies în culmea Morarului și îmi bucur ochii de peretele de sub releu. Caut cu privirea fiecare detaliu pe care pot să îl disting.



/bujori_comori/p6.jpg


Pe Culmea Morarului puțin mai sus de Brâna Mare a Morarului



/bujori_comori/p7.jpg


Peretele Coștilei



Caut să identific fiecare brână și vale. Hai să văd cum se urcă pe teren mixt, adică noroi, stâncă friabilă, puțină gheață și ceva zăpadă. Iau creasta la puricat, îmi amintesc de unde l-am coborât pe Lupul Alb. Caut locurile în care să potrivesc frontalul colțarilor și mă ajut de piolet. Gliile ori vor să plece cu totul, ori sunt înghețate bolovan. Atenția îmi este atrasă de un pui de lizard care reușește să mă ferească. Nu are o viteză prea mare, mă minunez cum de a ieșit din hibernare. Mă strecor pe lângă luminișurile de jnepeni și ies la baza crestei. Cum încă vremea e tânără, lungesc un pic ieșirea cu una dintre extensiile avute în calcul și mă arunc pe Creasta Ascuțită. Nu o să ascund faptul că am făcut o plajă, am mâncat și m-am hidratat bine. Am zis că ar merge și un pui de somn. La un moment dat îmi pare că un gângurit repetat se bate în cutia craniană. Inițial nu-i dau atenție, dar apoi mă gândesc că poate e ceva patruped. Mă dezmeticesc și dau un chiot de bucurie pentru că îmi dau seama că sunt într-o zonă în care dacă vine martinică nu am prea multe opțiuni. Înapoi la somn, dar liniștea se lasă așteptată. Într-un final verific telefonul și închid alarma pe care o setasem să nu iau prea mult somn. Imortalizez momentul cu gândul la continuarea drumului. Este ora amiezii, așadar mi-au luat circa cinci ore pentru o moțăială la altitudine.



/bujori_comori/p8.jpg


Imortalizez clipa



Spre Omu e mai puțin prietenos. În capul meu era planul ajutător, dacă timpul și condițiile permit, să urc Acul Mare, rapel în strungă și înapoi pe Brâna Acelor. Vălul de nori care s-a rățoit puțin în zona Omu, rafalele de vânt, ziceau să nu. Frigiderele de câțiva metri cubi plasate strategic din loc în loc pe Brâul Acelor, rămase în suspensie după ruperea stratului de zăpadă, au fost cele care au punctat soluția: înapoi la somn încă puțin.



/bujori_comori/p9.jpg


Creasta Ascuțită și Acul Mare



La treizeci de minute după orele douăsprezece, cu sufletul plin de imagini frumoase ce își caută ecoul în fiecare colțișor și celulă din trup, hotărăsc să fac cunoștință cu Culmea Morarului pornind către Mănușă.



/bujori_comori/p91.jpg


Început de retragere – Creasta Ascuțită



De aici începe o lume duală, la vest lumea lui alb, la est lumea lui verde. Nu am găsit prea multe date despre această porțiune, așa că încerc să casc bine ochii. Inițial linia de urmat nu lasă loc de interpretări, totuși sunt destule vârfulețe de traversat. Am ținut linia matematică a crestei, ajutat de covorul de jnepeni care a binevoit să armeze zăpada. Nu prind viteză mare deoarece de pe fiecare vârf îmi pare că peretele Coștilei arată puțin altfel și trebuie să stochez biții corespunzător.



/bujori_comori/p92.jpg


Lumea lui alb și verde



/bujori_comori/p93.jpg


Încă puțin



/bujori_comori/p94.jpg


Privire în urmă și la urme



Două vârfuri care se termină brusc într-un perete vertical, le-am ocolit facil pe partea stângă, în sensul deplasării.



/bujori_comori/p95.jpg


Mostră



Ajung la o zona aglomerată cu câteva piscuri. Nu mai am ce urmări matematic și sedus de câțiva copăcei ce fac umbră covorului de jnepeni o iau mai la stânga decât era necesar. Recunosc că eram în premieră, dar nici chiar așa. Sfârșesc prin a descoperi fiecare punct de belvedere, fiecare vâlcel, șa și alte cele de pe sector. Am bălăurit cam o oră, am testat două trei vâlcele, am luat la puricat toate variantele și abia cea finală s-a dovedit a fi cea câștigătoare. De pe un țanc frumos înfipt în abis am zărit la un unghi mai ciudat ceea ce părea a fi șaua în care iese Comorile Morarului. Mă învârt puțin în zonă și cobor pe un fir secundar circa 100m. Sub mine doar rupturi de plăci. Până aici am ajuns la firul ierbii și al colțarilor. Sui pe bucata de placă rămasă și aștept să alunec pe ea. Este foarte înclinată și nu aștept mult. Lunec nu mai mult de 10m și mă opresc la marginea ei. Nu are mai mult de jumătate de metru grosime, o descalec ușor. Prinsesem ceva viteză și adrenalină la purtător. Siguranța era în menținerea direcției către câțiva copăcei. Am reușit frâna chiar în fața lor. Trec spre firul principal, altă ruptură. La marginea ei fac cunoștință, premeditat, între părțile dorsale și placă, îmi dau ușor drumul și pic în picioare. Punct ochit, punct lovit, punct staționar. Valea arată răzvrătită rău, îi dau pedală. Mai târziu am văzut că nu era cazul de atâta grabă, dar nu știam ce găsesc în teren. Sunt pregătit tehnologic și dau două trei trânte urmate de tot atâtea opriri la piolet. Cursele au fost scurte, numai bune de practică. Negrul se face tot mai des și decid să nu mai exersez. Descațăr porțiunile mai înghețate, chiar dacă nu e pantă mare. Nu pot merge pe călcâie, la descățărare reușesc să fac pași foarte mari. Urmăresc firul privind printre picioare, caut zonele mai curate, dar noroiul își face simțită prezența și nu pot protesta. O săritoare cu amintiri o descațăr cu grijă. Deasupra săritorii mari de jos era și mai mult noroi, bulgării urcau spre lateralele văii.



/bujori_comori/p96.jpg


Alb cu Negru



Renunț la inspecția săritorii mari de jos și mă retrag spre pădure din timp. În coborâre mă abat stânga mai mult decât dreapta și înainte de a ajunge la traseul turistic nimeresc ceva urme discrete care încă se pot identifica sub zăpadă. Le corelez cu tura de pe văile Pintenului și Corbului și cu bolovanii care se fac vizibili din nou.



Dau semnale telefonice că sunt în traseul turistic. În curând iau o pauză binemeritată în Poiana Coștilei. Ajung în Bușteni suficient de repede să savurez tradiționalul contact cu apa din Valea Albă. Cu tălpile în pârâu înfulec o porție de pizza destul de șifonată prin rucsac.



Mulțumesc din nou pentru darul pe care l-am primit. Am trăit o zi minunată în locuri deosebite, unele mai cunoscute altele mai puțin cunoscute. Pentru mine aceste întâlniri vor rămâne unice, așadar și la parcurgerea următoare va fi vorba tot despre „prima oară”.



Duminică, 10 aprilie 2022 - 21:57 
Afisari: 333 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

ruxandrav
ruxandrav

 
1
Frumoasa tura, absolut superbe pozele cu peretele Costilei, si ma bucur ca raportu' meu ti-a fost de folos. Pentru Hornului, cred ca ar fi mers si Coltilor ca retragere - https://photos.google.com/share/AF1QipPDMeHeKW6cM6x752EwAnnsWg56S
5y5JCy7R2AQQcaY8a-9iLFXV6wU6QUPlh_F1Q/photo/AF1QipOc9PDk2pAvn5wPH
MXleNf6B2YSi6OO0Mp2ahRT?key=UGk3S3Q1aWtlODlxWEV2T056LWFiTDM2VG5Pc
kJ3
asa arata la confluenta cu Malinu', si nu vad niciun motiv pt care mai sus n-ar fi fost o situatie similara cu ce am gasit pe Hornului.


Luni, 11 aprilie 2022 - 07:33  

edy
edy

 
2
Mulțumim. Colților o aveam în vedere, plus ceva variațiuni. Mă roade un dor de Hornul Coamei și alte cele.

Hornului și Colților arătau superb sâmbătă. Mai ales înainte să cobor din culme, se vedea și fața de versant spre Colți.


Luni, 11 aprilie 2022 - 08:03  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0711 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org