Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Mai 2024
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2024
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Cindrel
Muntii Cindrel (cibin

Din Bucegi in Leaota. Mai mult sau mai putin. (Muntii Bucegi)

Salutare prieteni!

Încerc să intru și eu în grupul oamenilor care scriu jurnale, așa că fiți blânzi cu această primă încercare!


Traseul pe care ni l-am propus este destul de îndrăzneț: traversare din Munții Bucegi în Leaota.


Ziua 1: Bușteni – Valea Cerbului – Vf. Omu – Colții Țapului – Șaua Strunga.

Ziua 2: Șaua Strunga – Curmătura Fiarelor – Vf. Leaota – Cabana Leaota.

Ziua 3: Cabana Leaota – Canton Între Vai – Sat Runcu – Pietroșița.


De la vorbe până la fapte e cale lungă, uneori prea lungă! ‘om trăi și ‘om vedea!







Ziua 1: Pe Valea Cerbului plecat-am iară.



Joi noapte, chiar noaptea, adică pe la ora 01:00, mă hotărăsc să merg împreuna cu Dragoș (Nitro) în această tura, în care aveam de gând inițial să merg chiar și singur. Dacă m-aș fi gândit și eu ca tot omul, mai din timp, poate dădeam dovadă și de socializare, și propuneam tura în Planificatorul de ture…



Refuz să mai dorm, de teamă că nu mă voi putea trezi dimineața, motiv pentru care vă imaginați ce față aveam la ora 5:20, când după o scurtă ațipeală, mi-am dat seama că aș putea pierde trenul de la 6:16; trist moment, mai ales că Dragoș era deja aproape de Gara de Nord. Sar din autobuz în metrou și apoi în alt metrou și ajung într-un final glorios la Casa de bilete din gară, îmi folosesc zâmbetul pentru a avansa prin coadă, iar tanti de la ghișeu se apucă să-și caute un fular, că îi era curent. Mă bucur nespus, mai ales că ceasul arăta vreo 5 minute peste ora 6. Spre surprinderea mea, fularul este găsit repede și după două înfășurări de gât, se mișcă chiar cu talent, și în 3 minute sunt în tren, deci somn!



O chitară mă trezește înainte de Sinaia, Dragoș cânta alături de o gașcă veselă "Bine ai venit prietene la munte!" iar de aici până la Bușteni e doar o aruncătură de băț. Dar să vedeți apoi aruncături de băț prin magazinele alimentare din centru, pentru că nu aveam nimic de mâncare, și nicăieri nu găseam niște conserve mai civilizate, adică să aibă un nume de care să fi auzit vreodată! J Ba chiar în supermarketul de la intersecția cu strada Valea Albă, am găsit conserve cu data expirării iunie 2008. Oops, v-am dat în fapt, fie-v-ar magazinul de râs! Vânzătoarea a dat din umeri, ca nu e problema ei…



Muntele de cristal din cântecul de mai devreme era cam înnorat, dar, noi să fim sănătoși, că până ‘om ajunge acolo sus, s-or duce norii prin alte locuri. Sau nu!



Ceasul s-a facut deja aproape 11, așa că-i dam bice și urcăm pe strada Valea Albă, prima pe stânga cum mergi de la Gara Bușteni spre Brașov și ajungem în câteva minute la Căminul Alpin. De aici urmăm spre dreapta o potecă marcată cu :


- bandă galbenă (ce duce la Vf.Omu prin Valea Cerbului),

- bandă roșie (ce duce la Vf.Omu prin Gura Diham, Poiana Izvoarelor, Pichetul Roșu, Vf.Bucșoiu, Șaua Strunga),

- triunghi albastru (care duce la Diham direct prin Șaua Baiului).


Carpati.org

Pădure veche, pădure nouă.


În vreo 10 minute coboram deja în drumul Bușteni – Gura Dihamului, zonă populată intens de porcus turisticus manelaris. Facem slalom printre mașinile și ATV-urile care gonesc pe drumul prăfuit, mirosul de fum și manelele răzbat din toate părțile, așa că după 30 minute de la Gara Bușteni, nu putem decât să ne bucurăm că intram în sfârsit în pădure.


Carpati.org

Pe drumuri de munte.


Urcăm la început pieptiș spre stânga, apoi domol pe curbă de nivel, ocolind muntele Gâlma Mare (1419m) și ajungem după vreo 1h 30min din Bușteni în Poiana Coștilei.


Carpati.org

O parte din muntele Coștila văzut din poiana omonimă, și Valea Mălinului.


Carpati.org

De la firul ierbii spre zări înalte.


Abia intrată în Poiana Coștilei, poteca face brusc dreapta și după câteva zeci de metri ajunge în Poiana Văii Cerbului, loc în care se intersectează banda galbenă de Valea Cerbului, cu triunghiul roșu care vine de pe Plaiul Munticel și duce spre Pichetul Roșu și de acolo, spre locuri înalte.


În dreptul indicatorului care ne anunță 4h 30min spre Vf.Omu facem o pauză de 10 min, apoi pornim spre vest, întâi prin poieni frumoase, apoi prin poieni mai puțin frumoase.


Carpati.org

Poieni frumoase.


Carpati.org

Poiana mai puțin frumoasă.


Dărâmăturile se datorează avalanșelor căzute pe Valea Mălinului, al cărei fir sec îl traversăm și ajungem într+un luminiș. În timp ce Dragoș face aprovizionarea cu apă, eu mă uit după bolovani, sau roci, mai corect spus.


Carpati.org

Un bloc de conglomerat în firul Văii Verzi.


Carpati.org

Valea Verde si Santinela Văii Verzi.


Mai departe spre vest, prin pădurea rară, ornată cu blocuri de conglomerat și gresie, cu ochii după floricele.


Carpati.org

Flori de Campanulă.


Carpati.org

Valea Seacă a Coștilei.


Carpati.org

Valea Seacă a Coștilei și Valea Țapului, despărțite de Colțul Țapului.


Carpati.org

Valea Țapului.


Poteca ne duce paralel cu firul văii, pe flancul muntelui Morarul.


Carpati.org

O șistoacă pe fața sudică a Morarului.


Ajungem în Poiana Văii Țapului, unde în stânga sosesc pe rând Valea Urzicii, Valea Caprelor și Valea Priponului. Acesta e momentul în care trecem de pe Morar pe Coștila. De aici intrăm în zona alpină a văii, ne depărtăm de zona blocurilor căzute prin firul văii, și sub care se poate amenaja un bivuac, cum este "Piatra Pârlită", si "La numărătoarea oilor".


Carpati.org

Valea Caprelor se varsă in Valea Cerbului printr-un horn.


Carpati.org

Valea Priponului și Creasta Priponului Văii Cerbului.


Carpati.org

Valea Cerbului și blocul de calcar al Vf.Găvanele (2472m).


Carpati.org

O privire spre Morar, să nu se supere că îi acordăm prea puțină atenție în aceste momente.


Și dacă tot veni vorba de Morar, pe un vâlcel al acestuia își văd de treabă două capre negre, pe care nu ezităm să le fotografiem. Este momentul în care iți dorești un aparat foto cu zoom mai mare.


Carpati.org


Carpati.org


La un moment dat, prezența noastră este simțită, un șuier scurt le introduce în alertă.


Carpati.org


Carpati.org


Dragoș se apropie de ele, însă asta aduce cel de-al doilea șuier, iar caprele iși caută un loc cu o vedere mai cuprinzătoare. Deja teama le cuprinde, și brâurile cu iarbă pe care pășesc mă îngrozesc, câtă agilitate pot avea pe suprafețe așa de mici.


Carpati.org


Carpati.org


Considerăm că am primit deja mai mult decât trebuia, așa că le lăsăm să pască liniștite și ne continuăm drumul. Înainte de a părăsi această poiană, mai aruncăm un ochi spre Valea Priponului și profităm de o fereastră în nori, prin care răzbate Soarele.


Carpati.org


Carpati.org


A trecut ceva timp la această pauză, și trebuie să grăbim pasul, altfel planurile noastre nu se mai pot realiza. Urcăm pieptiș un moțoțoi cu vegetație bogată, trecem printr-un horn drăguț și ajungem în scurt timp pe un prag al văii, de unde privim înapoi spre Morar.


Carpati.org

Știe cineva cum se cheamă moțoțoiul?


Carpati.org


Carpati.org

Partea alpină a Văii Cerbului.


Carpati.org

O creastă din muntele Coștila și poteca pe care am urcat.


Cu ochii pe sus, am uitat să privesc pe unde calc, și uite ce frumuseți stau la picioarele mele.


Carpati.org

Campanule în ghiveci de conglomerat.


Mai sus un pic, aruncând o privire înapoi, vizavi este Valea Căldărilor, iar în sus, în Valea Cerbului, plafonul de nori coboară înspre noi, și sunt din ce în ce mai negrii, iar vântul e tot mai puternic.


Carpati.org

Valea Căldărilor.


Totuși, în afară de vânt, parcă se mai aude ceva. De aproape. De foarte aproape! In fața mea, la 3 metri, stă o căpriță, însă nu o puteam vedea din cauza ierbii înalte. Până-mi pornesc eu aparatul, ființa deja face o piruetă și coboară spre firul văii, pe care îl va traversa. Pe versantul vecin se oprește pe un balcon cu iarbă și privește în jur. Șuierul ei o alarmează pe o vecină care stătea la umbră câțiva metri mai încolo.


Carpati.org


Carpati.org


Deja e clar că reconfigurăm traseul. Vom dormi la Omu diseară, iar mâine vom trage din greu pentru realizarea planului. O nouă pauză de admirat ființele astea nu e deloc bună în economia traseului, iar vremea nu tocmai bună definitivează ideea cazării la Omu.


Carpati.org

Romeo și Julieta în interpretare Rupicapra.


Se pare că am nimerit în timpul siestei de după masă. Apăi siestă să fie, dar nu și pentru noi, care plecăm mai departe. Care mai departe s-a dovedit doar câțiva metri, pentru că, fix deasupra locului în care am facut pozele precedente, de pe un balcon înierbat ne privea o altă căpriță. Practic, ne-am pus fix între două exemplare fără să ne dăm seama, iar cea de sus a stat cuminte fără nici un zgomot minute în șir. Ea e!


Carpati.org


Brâul pe care stă este tăiat de un mic hornuleț, ai cărui versanți nu permit fotografierea din lateral. De jos nu se vede bine, doar stătusem minute bune în așteptare și nu văzusem nimic, așa că ideea unei ascensiuni încolțește, și deja-mi mut fizicul pentru ceva imagini mai bune.


Ajung undeva sus, la 10-15 metri deasupra potecii, și totuși nu văd nimic. Locul pe care stau este acoperit cu un strat subțire de sol, sub care este stânca înclinată, din când în când un smoc de iarbă cedeaza, iar perspectiva unei căderi de 15 metri până în potecă plus încă ceva spre firul văii nu e deloc îmbucurătoare.


Dragoș îmi face semne indicându-mi poziția ei, și să mă duc mai în margine. Dar cât? Că deja pic de aici! Când colo, constat că frumosul exemplar ședea în iarbă, și nu aveam cum să îl văd decât după ce s-a ridicat.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Îmi pare cam naivă, se uită în toate părțile, numai spre mine nu. După ceva timp îmi simte prezența și-mi aruncă totuși o privire, scurtă, dar suficientă pentru a o surprinde în poză.


Carpati.org


Când dau să mă retrag, evit în ultimul moment să calc pe niste flori de colț, 7 la număr. Din păcate, modul autofocus pe care am lăsat aparatul a focalizat pe iarba din jur, așa că imagini cu altă ocazie! Arunc o privire spre Morar și alta spre crestele Coștilei și apoi revin în poteca turistică.


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Îndată ce hotărâm să plecăm, se pare că și căprița decide același lucru.


Ne urnim la drum, traversând în scurt timp firul văii printre blocuri de piatră și trecând astfel pe versantul Coștilei, unde câștigăm rapid altitudine, până ajungem pe un prag care ne deschide noi perspective.


Carpati.org

Căldarea superioară a Văii Cerbului și Cerdacul Obârșiei, muntele Obârșia.


Din pragul căldării glaciare observăm în stânga muntele Coștila, Șaua Sugărilor, muntele Colții Obârșiei și contrafortul stâncos numit Cerdacul Obârșiei. Spre centrul văii se află Curmătura Văii Cerbului, Vf. Văii Cerbului, apoi spre dreapta blocul alb al Vf.Găvanele, piramida vârfului Bucura și în dreapta de tot Vf.Omu și culmea de legătură cu Morarul.



În doar câteva clipe, haosul se instalează și negura ne cuprinde, vizibilitate la maxim 10 metri, iar temperatura scade brusc. Trecem pentru ultima dată pe Morar și urmăm seria serpentinelor care par a nu se mai termina. Tremuratul se instalează și mă face să grăbesc pașii spre vârf.



Ajungem cu bine la cabana Omu, mâncăm din traistă în sala de mese, unde cabaniera ne acceptă cu drag. Nu pot însa să uit faptul ca în mai multe alte ocazii, acest lucru mi-a fost interzis, ceea ce m-a îndepărtat o vreme de această cabană, dar poate lucrurile s-au schimbat din nou în bine! După mâncare, somn. Mult somn!








Ziua 2 : Cum să faci un bine care se poate întoarce către tine.


Prea mult somn! Ne trezim cu greu după ora 9, mâncăm și sperăm ca ceața să se mai risipească, deoarece vizibilitatea e undeva la maxim 20m acum. Șansele de a mai ajunge în Leaota azi și în această tură se îndreaptă vertiginos spre zero, dar asta nu e mare bai, ca ‘or mai fi și alte ocazii. De exemplu, în septembrie, la  Întâlnirea de vară carpati.org!



Pornim prin ceața deasă spre sud, spre Vf.Bucura, pe care-l ocolim pe curba de nivel. La un moment dat, mă opresc brusc. În fața noastră două capre negre, cel puțin atâtea am văzut eu în condițiile astea, se aflau în trecere spre vârf. Aveau prioritate! Frumos început de zi, mai vreau astfel de zile, dar ceva mai senine!



Prognoza meteo primită nu e deloc îmbucurătoare. Deasupra Bucegilor tronează în zilele ce vin nori, se anunță vânt și temperaturi scăzute la peste 2000m. Grupul purtătorilor de lână merinos îl salută pe Mihai!


Carpati.org

Cu căciulili pi frunti, ni dusierăm noi la munti… șaaa, la la la la la laaaa…


Trecem pe sub blocul alb de calcar Vf.Găvanele 2479m și cotim la dreapta, spre vest. De aici privim în jur, fiind fix la Obârșia Văii Ialomiței.


Carpati.org


Bolovanul numit Vf.Văii Cerbului, Curmătura Văii Cerbului, Muntele Colții Obârșiei, Cerdacul Obârșiei traversat pe jos de drumul de vară și pe deasupra de drumul de iarna spre Babele, obârșia Văii Ialomiței și traseul turistic spre Peștera Ialomiței, muntele Colții Obârșiei în ceață.


Carpati.org

Privire spre creasta de vest a Bucegilor, în față culmea Doamnele 2401m altitudine.


Trecem pe lângă o zonă calcaroasă și aruncăm o privire spre nord, peste Valea Gaura, prin una din numeroasele șiștoace abrupte.


Carpati.org

Vf.Scara 2422m în stânga sus și Curmătura Hornurilor, de unde pleacă traseul prin Hornul Mare Mălăiești.


Înainte de a trece pe versantul vestic al muntelui Doamnele, mai tragem cu ochiul spre Mecetul Turcesc, aflat în Obârșia Ialomiței.


Carpati.org

Mecetul turcesc văzut de pe culmea Doamnele spre est.


Traversăm rapid culmea Doamnele, prin platoul cu vegetație alpină. Respectul vine când îi vezi abruptul nordic, care se continua cu pereții Guțanului spre vest si mai apoi cu Bătrâna, Colții Țapului, Grohotișul!


Carpati.org

Culmea Guțanului și creasta de vest a Bucegilor în plan secund.


Trecem destul de repede către muntele Guțanul, pe sub vârful de 2246m, de unde privind către nord, peste Valea Gaura, ni se dezvăluie abruptul calcaros al muntelui Gaura. Acel colț seamănă cu Colțul Cărugelor din Padina Închisă din Piatra Craiului. Pe fundal avem Vf.Lancia 2288m.


Carpati.org

Vf. Lancia 2288m văzut de pe Guțanul spre nord.


Urmează o partidă de jnepening, în urcuș ușor cu miros de rășină. Nu ține mult si nu e deloc deranjant!


Carpati.org


Până să coborâm pe celălalt versant, avem de traversat un platou ocupat de o turmă de oi. Acestea sunt păzite doar de doi câini, însă avem ceva de negociat cu ei. Aici întâlnim primul cioban care nu ne-a cerut țigări pe munte.


Trecând peste culmea lunga ce se lasă spre sud, lăsăm în dreapta Vf.Bătrâna 2181m, iar dincolo de culme uite ce ne așteaptă: o coborâre scurtă și apoi orizontal pe la baza unor stânci calcaroase, pâna în Șaua Țapului, lânga Vf.Colții Țapului 2168m, iar în stânga începe Valea Bătrâna. Versantul vestic e de-a dreptul… drept, măreția lui o vom observa la un scurt popas în Șaua Țapului.


Carpati.org

Colții Țapului și Șaua Țapului, obârșia Văii Bătrâna.


Carpati.org

Abruptul vestic al muntelui Bătrâna văzut din Șaua Țapului. În stânga jos, Poiana lui Guțanu.


Carpati.org

Privind înapoi spre Șaua Țapului.


Poteca merge relativ pe curbă de nivel, cu variații scurte, prin pajiștea alpină. Suntem pe plaiurile domoale ale muntelui Strungile Mari, care se îmbina prietenește cu calcarele muntelui Colți, și care se termina brusc în Valea Horoabelor spre est. Dincolo de aceasta coboară culmea Bătrâna dinspre stânga iar în fundal, peste Valea Ialomiței vedem bulevardul Bucegilor cu Caraimanul aflat cu capul în nori în partea stângă, Babele și Piciorul Babelor care se lasă spre Valea Ialomiței, Valea Cocora și muntele omonim, din care se lasă spre vest Creasta Vârfurile Mari, muntele Lăptici, în spatele căruia tronează Furnica.


Carpati.org

De pe Strungile Mari peste Horoaba și Ialomița spre bulevardul Bucegilor.


Ajungem într-o zonă mai stâncoasă numită Colții Leșniței. De aici coborâm rapid în serpentine printre stânci către Șaua Strunga, loc frumos care beneficiază de un refugiu turisti. Indicatorul cu săgeti amplasat în șa ne anunță că avem cale de 10 ore pâna în Leaota...


Verdictul este clar, "data viitoare" si "reconfigurarea traseului". Dacă am fi avut un cort la noi, altfel stătea treaba, dar acum, vom încerca să ne bucurăm de Bucegi, mai ales că în zona vestică nu calcă prea mulți oameni, iar aceia trebuie să fie mari iubitori ai muntelui. Cel puțin așa credeam!


Carpati.org

Șaua Strunga, muntele Strungile Mici (1968m), muntele Tătarul (1998m), iar în plan secund, masivul Leaota.


Refugiul este construit din lemn, structura fiind sprijinită pe butuci. Spațiile dintre scânduri nu sunt umplute, astfel că vântul și apa pot patrunde, însă nesemnificativ. Plăcile de azbociment care îl acoperă sunt sparte în câteva locuri, probabil de la grindină, iar după o ploaie serioasă, ceva apă poate pătrunde în interior, lucru semnalat și de o inscripție pe perete.



PERSOANELE SENSIBILE SUNT RUGATE SĂ TREACĂ PESTE URMĂTORUL PARAGRAF !!!


Și noi ca băieții, admirăm pereții, de unde aflăm în română și engleză că trebuie să închidem ușa și să păstrăm refugiul curat, caz în care suntem bineveniți! Ușa era închisă, dar ce era înăuntru… Un morman de gunoaie, majoritatea sticle de plastic PET, ambalaje de chips-uri, snacks-uri, câteva conserve, tot felul de hârtiuțe și etichete, și peste toate tronează un mare… caca. De om! Sincer, nu mă așteptam să văd vreodată excremente umane în mijlocul unui refugiu alpin. Culmea e că nesimțitul personaj este unul chiar delicat, din moment ce a avut la dispoziție numeroase servețele umede Nivea, pe care nu le găsești chiar pe orice câmp la vânzare. Evacuez urât-mirositorul (nu atingeți punga mov din fața refugiului, dintre urzici, acoperită cu bolovani!). Îi urez proprietarului să-i iasă cu țepi data viitoare!



Deja hotărâsem să coborâm spre Padina, deci aveam ocazia să facem și noi o faptă bună, așa că adunăm restul ambalajelor, cu gândul de a le transporta la vale. O pungă măricică s-a dovedit a fi prea puțin încăpătoare, așa că o răsturnăm și turtim ambalajele pe rând: sticlele de plastic rămân fără aer, călcate în picioare, și apoi le punem dopul. Conservele le aplatizăm cu ajutorul pietrelor din zona. Ne mai dăm și peste degete, drept răsplată, dar asta e, ghinion de neșansă!


Abia așa încape totul în acea pungă, pe care Dragoș o agață de rucsac. După câțiva metri, constatăm că punga are suficient volum, însă nu și rezistență mecanică pentru atâtea gunoaie, și va ceda, motiv pentru care securizăm coletul cu o cordelină, după care pornim în sfârșit la vale, spre Padina.


Carpati.org


Carpati.org

Privire înapoi spre Strungile Mici, Șaua Strunga și muntele Colții.


Trecem rapid printre cele 3 stâne, plaiurile sunt domoale și în doar jumătate de oră suntem la Padina, ne învârtim puțin prin zonă, constatăm că zgomotul este similar celui din centrul Bucureștiului, respectiv nu ne place. Trecem prin mulțimea de mașini din care urlă "muzici", corturi și focuri pentru grătare în jurul cărora roiesc manelomani, scăpăm de colet și căutăm intrarea în traseul spre platou. Pierdem ceva timp, nimeni nu știe pe unde e acea intrare, nici măcar cabanierul de la Diana… Ora e și așa târzie, iar perspectivele pierderii ultimelor trenuri, și așa scumpe, și un eventual somn prin gări prahovene, sunt destul de sumbre.


Reconfigurăm traseul și ne propunem o cazare în zona Scropoasa, dar ne temem de scoruri de Liga Campionilor, așa că revenim la cabana Padina, să ne hidratăm. Deci bere! Aici ne amuzăm pe seama unor porcușori haioși.


Carpati.org


Hotărâm să dormim la refugiul din Șaua Strunga. După bere, mă chinuie logica: ăsta nu e pleonasm? Păi ori e șa, ori e strungă! Pun această întrebare unei ființe întâlnite pe drum, iar ea se uită la mine ca vaca…


Carpati.org


Pe drum norii se răsfiră și vedem în sfârșit lumina Soarelui. Oare ăsta e drumul către Rai? Hai, hai, mamă, hai… E doar drumul bolovănos către Șaua Strunga, găsim un refugiu frumos, recent curățat de niște oameni buni, și modești, după cum e lesne de observat!


Carpati.org

Apus peste Piatra Craiului văzut din Șaua Strunga.


Odată cu înserarea, vine și foamea! Opțiunile noastre sunt practic nelimitate, avem de ales dintr-o gamă variată de produse.


Carpati.org


Somnul vine și el urgent, doar e frate cu foamea. În aceeași seară se instalează în refugiu și 3 drumeți cehi, care mai fuseseră cu un an în urmă în zonă și le-a plăcut. Mă gândesc ce reacție ar fi avut când ar fi văzut…


Și uite așa am ajuns să ne facem un bine nouă înșine fără să știm! Somn! Nu prea mult somn!








Ziua 3: Reconfigurarea traseului sau Cum ne-am luat jucăriile și-am plecat acasă.



La 7 e trezirea, și plecăm tiptil fără să facem prea mult zgomot. Am renunțat până și la masa de dimineață pentru a nu deranja colegii de refugiu. Coborâm spre Padina, de data asta pe o potecă ceva mai sus, folosită în anotimpuri mai reci. Ne bucurăm că stânele nu au ieșit încă la păscut, dar câinii sunt vigilenți, ne reperează pe versant și vin la noi.


Carpati.org


Trei ciobani stau la palavre și se uită… ca ciobanii la noi, fără să-și  fluiere câinii. Ne oprim și strig către ei să-și cheme câinii, ni se răspunde să stăm liniștiți că nu ne fac nimic, motiv pentru care le transmit un salut călduros care nu poate fi redactat pe un site civilizat. Ca să evităm să ne intersectăm cu turmele ce urmau să coboare spre Valea Ialomiței, urmăm o potecă foarte bine conturată pe curba de nivel, care intră în stânga, în pădure.


Carpati.org


După vreo 100 metri, începem să coborâm, ne dăm seama că nu este decât o potecă de tras bușteni, dar e suficient de clară și o urmăm la vale prin pădurea rărită și ajungem în scurt timp fix în curtea Poliției.


Carpati.org


Pe drum avem surpriza să întâlnim turmele de oi și vaci, care se mișcaseră mai repede decât credeam. Un cioban se uită urât la noi, dar se pare că asta îi este privirea, fără altă însemnătate!


Carpati.org


Ne aprovizionăm cu apă de la izvorul captat în spatele cabanei Padina, mâncăm pe malul Ialomiței și ne cam întindem la vorbă. Ne urnim cu greu și începem să facem slalom printre grupurile de turiști din zona Padina – Peștera.


Traversăm Valea Horoabei, semnalată printr-un panou de lemn, urcăm pe drumul plin de spărgători de semințe, pozăm o cascadă pe jumătate artificială, apa fiind captată printr-un canal de beton din amonte de Peștera Ialomiței și eliberată prin această cascadă sau printr-o moară de apă amplasată alături.


Carpati.org


Traversăm un mic sector de chei, amenajat cu trepte de beton și balustrade metalice. Trecând pe lângă Schitul Peștera, nu putem decât să ne minunăm de mulțimea de mașini și de construcții din zonă. Ce a fost, și ce-a ajuns!


Carpati.org


Eu știu poiana asta din copilărie, doar cu bisericuța de lemn, acoperită cu șindrilă, și un gard sărăcăcios cu anunțuri cu rugămintea de a păstra liniștea vieții monahale. Și uite ce a ajuns!


Carpati.org


Halal viață monahală, sihăstria a apus, trăiască economia de piață!


Carpati.org

O nouă biserică iși face apariția în zonă, pe fundal muntele Obârșia.


Continuăm drumul spre nord, pe drumul pietruit ce vine din dreapta, de la Sinaia, prin Vârful cu Dor și Șaua Dichiului, prin care se explică numărul mare de mașini. Lăsăm în dreapta Hotelul Peștera și o zonă îngrădită numită Rezervația Crucii, și căutăm intrarea în banda albastră ce ne va călăuzi spre Piatra Arsă.


Traseul începe exact în spatele hotelului, urcă la început pieptiș prin pădure și după un sfert de oră iese într-o poiană cu mulți copaci doborâți.


Carpati.org

Muntele Bătrâna, Valea Doamnele, muntele Doamnele, Valea Ialomiței, Obârșia. Între noi și stâlpul de telecabină se află Valea Cocorei, cu vegetație bogată, iar dincolo de aceasta este Piciorul Babelor.


Carpati.org


Din poiana Brădet cotim brusc la stânga, spre est, atenție la marcaj! Suntem pe Creasta Vârfurile Mari, poteca ne duce prin poienițe printre brazi și traversează peste puțin timp Vâlcelul Cocorei (a nu se confunda cu Valea Cocorei, care e pe sub telecabina Babele – Peștera).


Carpati.org

Vâlcelul Cocorei.


Carpati.org


Firul vâlcelului Cocorei este traversat printr-o zonă cu bolovani, conglomerate și brecii, care au alunecat pe stratele friabile de gresie de mai sus.


Carpati.org

Pe acolo trebuie să ajungem, Piciorul Cocorei înjnepenit, traversăm firul bolovănos și uscat al Văii Lăptici, după care cotim ușor dreapta spre Plaiul lui Păcală.


Urcușul continuă spre dreapta, traversează firele uscate ale pârâului Lăptici, urcă în Șaua Cocora. Pe platou întâlnim drumul ce vine din dreapta urcând din Sinaia pe munții Păduchiosul, Dichiul și apoi pe platou spre nord prin Șaua Lăptici, Șaua Cocora până la Babele.


De la intersectie noi continuăm spre est orizontal până în firul Izvorul Dorului.


Carpati.org

Plaiul lui Păcală, vedere spre sud spre culmile Lăptici și Blana. Vâlcelul Lăptici în dreapta.


Urcăm puțin pe drum spre Hotelul Piatra Arsă, o construcție comunistă a cărei arhitectură nu are nici o legătură cu muntele, și privim de aproape vechea cabană Piatra Arsă. Acoperișul acesteia s-a prăbușit parțial, gaura fiind acum acoperită de o bucată de hidroizolație. Geamurile sparte și interiorul dezolant arată că nu e folosită decât pe post de magazie. La trecutu-ți falnic, tragic viitor. Măcar puteau să facă un muzeu al muntelui în interior, era și asta o sursă de venit, una mai civilizată și onestă față de preturile nejustificat de mari.


Carpati.org

Vechea cabana Piatra Arsă.


Drumul ne duce mai departe spre est printre jnepenii din ce în ce mai rari, întâlnește drumul prăfuit ce vine de la Vârful Cu Dor și duce la Babele, iar noi luăm în primire marcajul triunghi albastru ce ne va duce spre Bușteni. De bine ce l-am prins, l-am și pierdut, așa că ne descurcăm printre pâlcurile de jnepeni până ajungem la Cantonul Jepi.


Carpati.org


Carpati.org

Canton Jepi (Schiel) 1962m.


Ceața e la ea acasă, așa că nici vorbă de imagini frumoase. Facem o pauză de respiro în fața cantonului, care a fost construit de frații Schiel și care folosea liniei de transport a buștenilor dinpre munte spre defuncta fabrică de hârtie de la Bușteni. Clădirea e folosită în prezent de Serviciul Public Salvamont și de Administrația Parcului Natural Bucegi, naturaliștii având aici o încăpere.


În prezent, majoritatea stâlpilor metalici sunt încă la locul lor, ca niște fantome ale trecutului industrial.


Carpati.org


Poteca coboară rapid în serpentine printre jnepeni, ocolește câteva vâlcele puternic erodate și ajunge într-o zonă asigurată cu cabluri de oțel, numită "La scari".


Carpati.org

La scari, muntele Jepii Mari.


În vreo 20 min ajungem într-o poiană pe culmea Crestei Urlătorilor, de unde vom coti la stânga, spre nord, prin serpentine. Vizavi vedem abruptul muntelui Claia Mare, de care ne desparte Valea Comorilor. Claia Mare este vârful piramidal admirat din Bușteni, deși are numai 1850m altitudine.


Carpati.org

Loc de popas pe Creasta Urlatorilor.


Traversăm Vâlcelul Urlătorilor de câteva ori în serpentine apropiate, găsim un punct care ar trebui să ofere vedere bună spre Valea Prahovei, loc numit "La mese" datorită formei tabulare a plăcilor de gresie. Vremea e innegurată, așa că renunțăm la poze pe această coborâre.



Serpentinele ne poartă rapid pașii prin pădure, se traversează numeroase vâlcele, mai precis aceleași 2-3 vâlcele le tot intersectăm, dintre care memorabil este firul stâncos al Văii Comorilor. După ultima intersectare cu acesta, poteca merge pe curbă de nivel și coboară spre locul numit "La Vinclu"; aici se intampla deseori ca buștenii să se încurce datorită schimbării de direcție, motiv pentru care s-a amenajat o baracă în care stătea un muncitor care să rezolve rapid problema.



Vocile cristaline de om se aud din ce în ce mai aproape, semn că ne apropiem de locul numit "La grătar", loc în care ne intersectăm cu poteca ce duce la Cascada Urlatoarea.


Carpati.org

"La grătar": stânga spre Cascada Urlătoarea sau dreapta spre Canton Jepi.


Ceasul indică ceva minute peste ora 15, șansele să prindem trenul personal de la 15:30 sunt mici, dar există. Coborâm rapid părăsind poteca marcată, trecem pe ulițe pline de gunoaie, ieșim în final în drumul asfaltat și de aici, la gară.


Carpati.org


Bilete fără loc la acceleratul următor, până la care avem timp să ne hidratăm și să mâncăm ce mai aveam în rucsacuri.



O tură frumoasă, stricată parțial de orele petrecute pentru admirarea naturii și a efectului produs de prezența exagerat de numeroasă a oamenilor în zonă.



Un munte care știe să fie frumos pentru cei ce merită și pe care îi premiază cu imagini de neuitat. Vă urez tuturor drumeții plăcute în Munții Noștrii!



Luni, 22 septembrie 2008 - 09:50 
Afisari: 7,329 


Postari similare:





Comentariile membrilor (30)

nitro
nitro

 
1
Una dintre cele mai frumoase ture, ca peisagistica ,din viata mea. Atatea capre negre nu am vazut niciodata. De vrei vom reprograma traseul invers pe mitul Negru Voda - de data asta imi iau corutl! Vom avea o mobilitate mai mare! Numia bine!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 04:18  

oleg
oleg
Caraba
 
2
Intradevar un jurnal de calitate, scris cu mult talent. Iar pozele incantatoare! Felicitari Alexandru!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 08:54  

ruga
ruga

 
3
Bun jurnal mai ales dpdv informativ fiecare coltisor descris aproape ca in manualul de geografie (se vede pregatirea). Felicitari si pt foto (un + pt cea de la coltul ierbi, seria cu capra neagra la siesta, privire spre Costila) Imi pare rau ca traseul initial din Saua Strunga spre Leaota nu a fost parcurs pt ca pe acolo vreau sa ajung si eu la intalnirea carpatistilor si ceva info imi erau de mare folos. Oricum ai pasit cu dreptul in randul "jurnalistilor" Carpati.org PS Felicitari pt igenizarea refugiului-orice alt comentariu cred ca nu isi mai are rostul, ai spus si pt mine...si nu trebuie dat pe site.


Sâmbătă, 30 august 2008 - 09:29  

andrei
andrei
Busola
 
4
Frumoasa tura si frumos RT, se vede ca ai muncit la el, un model demn de urmat pt cei care vor sa scrie RT-uri.

Ai grija sa nu care cumva sa fie si ultimul RT pe care-l pui, ca ne suparam Carpati.org


Sâmbătă, 30 august 2008 - 12:19  

mike
mike
Rucsac
 
5
Pai eu zic sa iti inmanam tie Alex onoarea de a povesti intalnirea de vara....ca le zici bine Carpati.org


Sâmbătă, 30 august 2008 - 12:37  

odin
odin
Rucsac
 
6
Placuta surpriza! Ma bucura faptul ca ai scris dar si pentru ca revad in acest jurnal acele peisaje superbe din vestul masivului, care, la drept vorbind, rivalizeaza cu Valea Malaiesti.
Asteptam si alte jurnale. Pozele sunt intr-adevar superbe!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 13:12  

rapel
rapel

 
7
salut !f frumos jurnalulCarpati.org insa la poza cu titlul valea tapului in poza apare valea urzicii iar in poza cu seaca costilei apare valea tapului Carpati.org fara suparareCarpati.org


Sâmbătă, 30 august 2008 - 13:31  

gigicepoiu
gigicepoiu
Rucsac
 
8
Ma gandesc la un articol despre stilurile de redactare a jurnalelor.Acesta ar exemplifica cu succes ,,stilul academic".Felicitari!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 14:14  

pufulete88
pufulete88
Caraba
 
9
Da intradevar e un jurnal foaret bun cu multe detalii (uneori mi-ar fi placut pe alocuri si niste detalii geologice) dar nu e rau nici asa.Mi-au placut si pozele chiar daca nu ati avut parete de un cer senin.Si mi-a placut si stilul ironic pe alocuri asa cum iti sta in fire.Felicitari desi e primul, se vede ca nu ai stat degeaba pana l-ai scris pe asta si ai studiat ceva Rt-uri.Ca sa-mi refrazez colegii sper sa nu fie ultimul.
Numai bine si carari cu soare


Sâmbătă, 30 august 2008 - 14:44  

alexus
alexus
Busola
 
10
Pentru intrarea in traseul care urca pe platou: de la cabana Diana, mergi pe drumul forestier care coteste la stanga, vreo 200 m, cam pana in dreptul cabanei Padina. Acolo gasesti un stalp cu tablite indicatoare.

Chiar ma intrebam cand vei scrie un jurnal!
Si ai scris.
Nota 10.
Felicitari !


Sâmbătă, 30 august 2008 - 15:55  

eaglefree
eaglefree

 
11
No uite ca eu nu sunt bland,atac de la primul jurnal Carpati.org
Tu n-ai auzit de intimitate?De ce deranjezi caprele cu zoom-ul? Carpati.orgGlumesc,desigur.
Experienta ai,vechime pe aici este ceva,deci,nu stiu de ce nu ne-ai incantat pana acuma cu jurnale.Cum niciodata nu e prea tarziu,asteptam cu interes miscarile tale de acum inainte.

PS Ai avut semnal?


Sâmbătă, 30 august 2008 - 16:10  

stefalexe
stefalexe
Busola
 
12
Salutare! Mulțumesc tuturor pentru critici și aprecieri! Răspund fiecăruia :

Pentru nitro: inițial vroiam în sens invers, dar e mai ușor fizic si moral dinspre Valea Prahovei spre est, având un control mai bun asupra orei de plecare din a doua zi spre Leaota. Că nu a fost să fie, asta e, data viitoare!

Pentru dl.oleg: pozele sunt mai încântătoare la mine în calculator. Din păcate am avut în permanență nori și ceață, aparatul meu foto era la prima utilizare și nu cunosc setările potrivite, nici nu am experiență, fiind primele mele poze, iar prin redimensionare am pierdut mult la calitate, dar ‘oi mai învăța și eu!

Pentru ruga: ceva informații despre această traversare frumoasă îți pot oferi. Iar întâmplarea cu refugiul a fost f.surprinzătoare, deși am văzut multe de top.

Pentru andrei: mulțumesc pentru informațiile tehnice furnizate, nu va fi ultimul jurnal, sintagma « RT » nu-mi place deloc, prefer să-l numesc « jurnal de tură ».

Pentru mike: Întâlnirea de vară trebuie să aibă mai multi redactori, precum și turele de inițiere, pentru că fiecare vede lucrurile puțin diferit și în plus, nu știu dacă voi putea ajunge acolo.

Pentru dl.odin: vor mai fi și alte jurnale, însă pe viitor cred că ma întind mai puțin, pentru că e cam obositor.

Pentru rapel: e posibil să ai dreptate, însă mai aștept și alte confirmări. Valea Urzicii e singura la care știu că nu am făcut poză, intrarea e semnalizată printr-o inscripție cu vopsea roșie pe o stâncă. Voi modifica dacă se dovedește greșit numele acelor văi !

Pentru dl.gigicepoiu: nu știu cât e de academic jurnalul, am facut și un pic de bășcălie care să-l personalizeze, aștept cu interes articolul.

Pentru pufulete88: informațiile vin în mare parte din Bucegii TA, de Emilian Cristea și din câteva jurnale de pe site. Din imaginile și jurnalele de pe alte site-uri nu am reușit decât să ies foarte confuz. Am găsit fiecare vale botezată cu nume de la cele 2-3 văi vecine. Cât despre geologie, dacă mai stăteam și cu ochii după roci, scurtam ceva traseul.

Pentru alexus: am descoperit între timp intrarea în banda roșie pentru Sinaia. Una e pe drumul forestier de la Diana spre nord și alta (cea veche și corecta) e pe drumul forestier care pleacă din poiana mare din fața cabanei Padina, din locul unde e groapa de gunoi, spre stânga, peste o barieră verde, și după 150m pe acest drum care duce la Peștera, se văd semnele reflectorizante alături de cele vechi care urcă pe versantul cu brazi, trece printr-o poiană cu mocirlă, traversează un pârâu și se intersectează cu drumul plat ce vine din dreapta de la Diana. Timpul de parcurgere este identic, 15 min.

Pentru eaglefree: Activitatea mea publică este mai redusă, dar te asigur că-mi pierd ceva timp în modulul de admin, e mai important decât să am mare rank și laude pe site. Semnal gsm în permanența pe Valea Cerbului, cu variații în ambele rețele (O și V) la Omu, cu variații pe Creasta de vest, semnal bun în special în locurile cu deschidere spre Culoarul Rucăr-Bran, apoi în zona Șaua Strunga și Padina semnalul venea de la Sinaia Cota 2000, iar la coborâre era semnal din orașele prahovene. Deci în principiu foarte bun, având în vedere că urcai pe o culme 20 minute și aveai semnal, întrucăt traseul turistic este trasat la câteva zeci de m sub linia crestei, ferit de pericole. Unde e mai slab, îți permite doar sa dai sms, nu apel voce!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 16:51  

kya
kya
Coarda
 
13
Subliniez si eu (daca mai e cazul) ca am citit un jurnal ingrijit, finisat cu atentie si respect pentru cititori.

Insa...
1. Asa, domnu' Alex, credeai ca vei tropai pe la Leaota inainte de Intalnire? Ai vazut ca nu ti-a mers? Ce concluzie ai tras tu de aici? Carpati.org

2. Poate altadata vei chibzui putin mai din timp astfel de ispravi si vei invita si alti carpatisti sa te insoteasca. Ai fost cam egoist admirand numai tu si nitro asa frumuseti... Carpati.org

Una peste alta: felicitari si pentru tura si pentru debutul "jurnalistic" Amandoua ti-au iesit la fix, pentru ca, desi traseul a urmat "socoteala din targ", a meritat prin minunatiile care ti-au iesit in cale.


Sâmbătă, 30 august 2008 - 19:05  

eaglefree
eaglefree

 
14
Alexandru:aici nu e vorba de a primi laude/pupici/flori/statui.Pur si simplu un jurnal poate fi o lectura placuta dar si utila.Ajuti unele persoane cu informatii si poze pretioase/frumoase.
Nici eu nu am urcat niciun jurnal pana acum o luna,dar m-am hotarit sa scriu in speranta ca pot ajuta sau,pur si simplu sa ofer o lectura relaxanta.Nu stiu daca mi-a reusit,dar cel putin am incercat.
Despre rankuri,prefer sa nu discut.Nu m-ar deranja deloc daca s-ar scoate acest sistem de departajare(sau clasificare..sau...)
Concluzie:nu cred ca strica nimanui sa aiba cat mai multe jurnale la dispozitie.De la oricine si oricand.
Fara sa jignesc pe nimeni si fara falsa modestie,si chiar fara vorbe mari,jurnalul tau este bun,chiar foarte bun.Ar fi pacat sa nu mai urci altele.
Hai,toate bune si sa ne vedem in Leoata.


Sâmbătă, 30 august 2008 - 20:49  

stefalexe
stefalexe
Busola
 
15
Pentru Kya: Mă bucur ca ți-a plăcut, concluzia trasă de mine o vei afla curând! Am lăsat socoteala din târg să ne conducă pentru că nu ne-a lăsat inima să trecem mai departe doar pentru o socoteală mai mult sportivă și cu o oarecare doză de prostie în ea. Nu-mi venea să renunț la a vedea ceva frumos doar pentru a ajunge rapid ceva mai departe. Și cred că Dragoș e de aceași părere: nu au intrat zilele în sac și nici munții nu s-au mișcat!

Pentru eaglefree: Rankul e destinat sa arate cine face ceva util pe site, pentru comunitatea oamenilor de munte si iubitori de natura in general. E meritul lor pana la urma pentru cat au muncit pe site, de ce sa nu aratam un simbol de recunostiinta pentru acestia? Am fost impotriva anumitor metode de crestere incorecta si rapida a punctajului, dar au fost rezolvate problemele astea si totul merge spre bine! Am scris mesaj privat!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 21:42  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
16
Felicitari pentru jurnal si asteptam continuarea cu cabana Leaota Carpati.org


Luni, 1 septembrie 2008 - 10:59  

ad078
ad078
(admin)

 
17
Bravo, la cat mai multe povestiri din astea! Carpati.org


Luni, 1 septembrie 2008 - 12:13  

knox_girl
knox_girl
Caraba
 
18
Felicitari, Alex, pentru primul jurnal!Carpati.org Foarte reusit, mi-a placut stilul ingrijit, cu informatii complete si multe poze reusite! Ati avut parte de o tura pe cinste.Carpati.org Profit pe aceasta cale sa te felicit si pentru debutul fotograficCarpati.org). Astept si alte jurnale cel putin la fel de reusite, de exemplu dupa intalnirea carpati.orgCarpati.org.
PS: Inca imi esti dator cu o tura pe Valea Gaura!


Luni, 1 septembrie 2008 - 13:19  

radmar
radmar
(admin)

 
19
Cel mai mult imi plac traseele in care socoteala de acasa nu se potriveste cu intamplarea de la munte, dar sa scapam cu bine! Asa ies amintiri faine.

Cat despre jurnal, doar trebuia sa fie un exemplu, nu? Si chiar este Carpati.org

Ramane printre nori si creste intrebarea: cand se va face si traseul initial complet? Este frumos forte.

Nummai bine!


Luni, 1 septembrie 2008 - 14:23  

andy79
andy79
Busola
 
20
Felicitari pentru jurnal si pentru tura. Chiar ai talent si la povestit nu numai la activitatea de admin (pentru care comunitatea carpati.org iti este recunoscatoare).


Luni, 1 septembrie 2008 - 14:36  

varverica
varverica
(admin)

 
21
Hmm... ce-mi spuneai tu mie de jurnale???


Luni, 1 septembrie 2008 - 17:42  

mighellini81
mighellini81..

 
22
.....nu mai am ce zice in plus. Au spus altii inaintea mea.
Doar felicitari! Superb jurnal, plin de informatii ( era de asteptat de la cineva care e in domeniu... ) si la cat mai multe.


Sâmbătă, 6 septembrie 2008 - 13:54  

veteranul1
veteranul1
Coarda
 
23
Felicitari pentru acest prim jurnal. Acum cred ca realizezi ca munca de a redacta un jurnal etc. presupune alocarea de ceva timp din partea realizatorului. Deci, una e sa fii arbitru si altceva jucator.


Marți, 23 septembrie 2008 - 13:21  

varverica
varverica
(admin)

 
24
Da, Alex... ai intrat si tu in randul lumii... Acum vei fi mai atent la cartonasele rosii Carpati.org


Vineri, 26 septembrie 2008 - 22:13  

colonelu
colonelu

 
25
Mi-ai facut un cadou de craciun cu jurnalul asta.
Multumesc si felicitari.


Joi, 25 decembrie 2008 - 15:28  

sepheeris
sepheeris

 
26
buna.. superb jurnalul.. f tare.. cu siguranta toti care l-au citit au ramas cu zambetul pe buze.. si nu numai.. mai ales faza cu fularul la cfr a fost bestiala..Carpati.org)..

se simte peste tot..printre randurile tale aerul proaspat de munte.. si parca si mai acut.. gustul de cetina pe tot traseul cavitate bucala- stomac..

abia astept sa mai citesc ceva scris de tine.. ca tot poporul de altfel (nu se specifica care).

PS: ai intrebat o fiinta pe traseu de ce se numeste Saua Strunga.. si daca e pleonasm.. pai sincer, nu prea e pleonasm, strunga are in special sensul de staul, sau locul acela stramt prin care ies oile pe portita din staul.. de aici, ca metafora (se stie gustul romanului pt poezie.. vezi miorita Carpati.org)- cu sens de stramtoare, trecere. dap.. cam asta.. s-a mai facut putina lumina.


Miercuri, 14 ianuarie 2009 - 02:13  

ioana_2212
ioana_2212

 
27
Felicitari...este un jurnal bun, bine structurat ...care are de toate! Informatiile sunt bine structurate si documentate! Multumim si la mai multe!


Sâmbătă, 7 februarie 2009 - 14:48  

amemont
amemont

 
28
super jurnal de tura, domle alex! foarte util Carpati.org bafta in continuare!


Joi, 23 iulie 2009 - 14:10  

deny_229
deny_229

 
29
foarte frumos povestita ai talent la scris... pacat k nu pot a vad pozele, oare dc?


Sâmbătă, 15 august 2009 - 18:51  

kya
kya
Coarda
 
30
Raspunsul il poti gasi aici: http://www.carpati.org/de_actualitate/intalnirea_de_vara/20/
Pagubele produse de incident o parte s-au remediat, cealalta parte, nu.


Duminică, 16 august 2009 - 22:33  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1241 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org