Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Decembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Ianuarie 2023
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Moraru
Muntii Godeanu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Diham 28-30 august 2009 (Muntii Bucegi)

eei... iata ca am coborat dintre creste din nou la laptopul meu, iar tastele asteapta infrigurate sa le spun povestea....

Inainte de toate, trebuie specificat ca tura am facut-o cu oamenii din Club Chindia, la invitatia Asociatiei Romane de Turism Gioni Babos, cu ocazia editiei a IXa a Trofeului "Memorial GIONI BABOS". 

   incep cu ziua de Vineri, 28 august,cand m-am trezit ca in orice zii normala de lucru la 6 fara un sfert, pentru a pleca la firma. bagajul era gata, ultimele verificari(ca intotdeauna), o imbratisare mamei, si ies iar pe poarta cu un rucsac in spate, si ganduri de voiosie. am lucrat 5 ore, 5 ore in care gandul imi era numai la cararile ce urma sa le strabat spre noi peisaje, spre noi oameni, spre noi ganduri, spre noi sentimente.. s-a facut ora 12, asa ca intind foaia de invoire sefei spre semnare, imi iau bagajul, un ultim zambet colegilor, si.. drum bun!.. ce frumos e sentimentul acela de evadare sustinuta! ce liber te simti cand iesi pe usa... pe usa ce te tine incuiat intre 4 pereti, un birou si un calculator... zambeam.. zambeam singura, gandind prioritatile dinaintea plecarii.. am "alergat" putin (pentru conditie fizica) prin oras dupa o pelerina de ploaie, am mai schimbat vorbe cu oameni interesanti, iar apoi, la 14.45 am urcat in autocarul de Brasov.. Din Sinaia l-am "cules" si pe Gabi (un nou membru al gastii), iar apoi in Busteni am coborat pentru a lua drumul cararii. Drum asfaltat la inceput, drum pietruit apoi, si tot mergand, am inceput sa intalnim "pantofarii" si "grataristii" ce-si masau burtile probabil sa mai intre si micul ce-i ars de chinurile focului, inca o manea, inca un foc cu iz de carne fripta, si tot asa... ajungem la Gura Diham, ne uitam dupa indicator, stim ca trebuie sa urmam triunghiul albastru, asa ca pornim in sus pe carare, prin padurea ce ne primeste cu a ei racoare.. urcusul mi s-a parut destul de greu, cu toate ca nu era foarte solicitant, si asta datorita bagajului greu ce ma tragea pe spate. mai obosita, mai grabita, mai zambitoare, o scot la capat si cu padurea. ajungem la releul ce-l admiram de jos, din drumul pietruit, si, cum eram prima, cu o distanta destul de mare intre Mihaela si Gabi, pornesc pe.. drumul cel mai lat si cel mai frumos.. :)) (pentru ca trebuie sa recunosc ca am uitat sa ma mai uit dupa marcaj, iar acel drum mi s-a parut mie interesant).... si merg, si merg, si tot merg, si Mihaela cu Gabi erau din ce in ce mai in spate, iar eu tot merg, si maresc pasul... si trec prin paduri, si vad apusul, si mi-s mandra de mine ca-s fruntasa... si in zare.. in zare... vad o.. cabana.. si iar maresc pasul, spre a ajunge mai repede la "tinta"...cand.. deodata.. aud ca din.. cer... strignadu-se in spatele meu.. "NIIICOOOO"... ma opresc, ma intorc, si strig:"DAAAA"... aceeasi voce a Mihaelei se aude din nou, spunandu-mi sa ma intorc la ei, ei care erau sus, mai sus decat mine, la aproximativ 400 de metrii departare.. realizez ca ce vedeam in fata era cabana Steaua, si incep sa fiu furioasa pe mine, si pe talentul meu de mergatoare prin padure fara rost.. ajung la ei obosita groaznic, privim ultima raza a soarelui ascunzandu-se dupa creste, si pornim inapoi, pe drumul ce-l facusem maraton pana cu cateva minute inainte. eram furioasa.. eram furioasa pe mine, pe prostia mea, pe faptul ca am mers atat de mult, cu gandul totusi la marcaj, dar fara a-l vedea nici macar o clipa. ne-am intors la releu, am citit indicatoarele (deci de data asta le-am citit) si am pornit pe drumul mai "ingust" spre Cabana Diham... eram deja foarte obosita, pentru ca de data asta cei doi au grabit pasul, iar eu cum deja consumasem energia, imi era greu sa mai pot tine ritmul cu ei.. dupa alte fortari si incurajari,am ajuns intr-un final la Diham, cand cerul era luminat de luna si de stele, si prea putin de soarele ascuns bine dupa creste. Cortul s-a ridicat, ne-am imbracat mai gros, am mancat ceva, si am mers la... la locul de unde se ridicau voci angelice acompaniate de corzile chitarii... ajunsa la oamenii ce cantau sufletelor, realizez ca in fata tuturor se aflau Sanziana si Dragos Toma, cei doi frati ale caror voci le ascult inca din clasa a 12a, deci de aproximativ 4 ani.. zambesc fericita, ma alatur oamenilor, si incep sa cant cu ei.. seara, tarziu, cand Ene m-a prins cu ai lui aburi dulci si laptosi, am mers la somn, in cort, unde deja Mihaela si Catalina ma asteptau.


     Sambata, 29 august ne trezim la 7.30, ne clatim ochii cu apa de munti, mancam ceva pentru energia ce ne va trebui mai tarziu, il pun pe Mihai sa imi desenze cu degetul pe munti traseul, imi arata o mare vale ce duce spre varful Bucsoiu, il intreb putin speriata daca este indicat si pentru mine sa merg, daca nu-i prea greu traseul, daca se mai face si un alt traseu.. iar el.. el imi raspunde:"sa stii ca nu-i obligatoriu sa ne intoarcem toti inapoi" si apoi incepe sa imi zambeasca in gluma... ma gandesc putin speriata la ce sa fac, dar imi iau inima-n dinti si-mi zic:"ce se poate intampla? hai sa incerc si asta!".. o rugaciune in gand, o alta cruce, si pornim pe traseu.. traseul final era cam asa: Diham-Pichetul Rosu-Valea Adanca-Creasta- Varful Omu-varful Buscoiu Mare-Coborare pe Prepeleag-din nou Pichetul Rosu- iar apoi prin padure spre Diham.. un traseu destul de lung si de solicitant, insa imi spun ca pot face si asta..

Carpati.org padurea se sfarseste, ajungem la acea vale adanca, incepem sa urcam printre bolovani, la inceput mai usor, si apoi tot mai abrupt, ajungem la o prima saritoare, unde cativa baieti intinsese o coarda si aveau si hamuri pentru ca prin zona urma sa apara alti cativa zeci de oameni de la nu stiu ce concurs parca, asadar cu bunavointa lor ne legam pe rand in ham, prindem coarda cea verde in maini, si trecem de prima saritoare. trebuie sa va marturisesc ca a fost prima data cand m-am legat intr-un ham, insa mi-a placut tare mult, si nu am avut niciun moment frica, sau sentimentul ca nu imi gasesc priza la picioare... mai urcam, si mai urcam, ajungem si la cea de a doua saritoare, unde tot acei baieti draguti pusese o alta coarda (de data asta fara ham), am prins-o iar bine in maini, am pus picioarele in peretele de stanca, si am trecut-o si pe asta... mai urcam, mai privim inapoi, mai zambesc cu mandrie pentru realizarile mele, mai aruncam un ochi in fata, si.. ajungem si la cea de a treia saritoare, si cea mai grea dealtfel.

Cativa dintre noi se sperie, deoarece nu aveam niciun fel de priza nici la maini nici la picioare pentru a putea trece, altii vin cu "ideea" hai inapoi, eu zic ca inapoi nu ma intorc (stiind deja cum a fost la urcus), descoperim un piton, facem coarda scarita, o legam de piton, cineva reuseste sa se urce, apoi altii, si, usor-usor, reusim sa ne urcam toti.. mai trasi, mai impinsi, mai pe coate si genunchi, o trecem si pe asta... un alt urcus printre bolovani, alte saritori mai mici, si ajungem in pajistea de creasta

Carpati.org (care trebuie sa recunosc ca m-a obosit foarte tare). ajung in creasta cu respiratia facuta praf, zaresc prima floare de colt din viata mea, ma asez obosita langa ea, ii fac o poza, beau putina apa, arunc un ochi de unde am venit, ma ridic cu un ultim strop de energie, si incep sa merg pe creasta, spre varful Omu.

Carpati.org

 Oboseala ma cuprindea din ce in ce mai tare, lipsa antrenamentului incepeam sa o simt, respiratia imi era cu mult mai accelerata, simteam cum psihicul ma tot lasa, imi venea sa ma trantesc acolo si sa nu ma mai ridic, insa datorita lui Nae, care cand vedea ca nu mai pot ma lua de mana si ma tragea dupa el, am ajuns intr-un final la cabana Omu. am baut un ceai cu rom (primul ceai cu rom din viata mea), am mancat ceva, am sunat acasa sa le spun ca-s bine, mi-am revenit cu psihic cu tot, am dat un tur de varf, am aruncat un ochi imprejur, o poza,

Carpati.org si am pornit din nou la drum, pe creasta, mai departe, spre Varful Bucsoiu(2492 m). s-a stabilit: Nico (adica eu ) merge in fata, pentru a se pastra grupul unit, si pentru a se merge in ritmul ei. cum acum era drum intins, cu putine urcusuri si mai multe coborasuri, ritmul propus de mine a fost destul de alert. am ajuns si pe Bucsoiu, iar o poza, iar o gluma, o pauza de o picatura de apa, si iar in jos pe carare. coborarea a fost solicitanta pentru genunchi, jnepenii apoi ne zgaraiau sau ne impedicau, pamantul umed era alunecos, coborarea destul de abrupta, dar usor usor am ajuns din nou in padure, in Pichetul Rosu, iar apoi pe drumul deja cunoscut ajungem la Diham. tura a durat aproximativ 11 ore. am plecat cam pe la 8 din Diham, si ne-am intors aproximativ la 19 inapoi. a fost o tura frumoasa, si cu care merit sa ma laud. o ciorbita de vita facuta de tanti Oara mi-a adunat ultimele puteri, spre a putea canta si in asta seara cu Sanziana si Dragos.. glume, zambete, ochi aruncati spre alti ochi, cuvinte, sentimente, corzi ciupite, iar alte priviri, alte cantece, si timpul a trecut, iar Ene m-a imbratisat si de asta data cu caldura si dulceata-i specifica...


      Duminica, 30 august nu am avut ora de trezire, insa odata cu primele raze ale soarelui, cortul s-a incins, iar noi, cele trei "galagioase" ne-am trezit odihnite. un ultim mic dejun servit in cabana, multe rasete, febra musculara, alte cateva poze facute la imprejurimi, alte cantece de munte ale acelorasi frati, dar de data asta ascultate la mp3-ul "legat" de boxa, alte impresii schimbate, glume, decernarea dipolemlor, un ultim cantec cantat de toti participantii "Un bun ramas cabanei", imbratisari, iar ochi aruncati, iar schimb de priviri, glumele lui tanti Oara cu mustarul, victimele ei, diplome de participare, poze de grup, si s-a sfarsit..... am luat rucsacii in spate, am pregatit pelerinele de ploaie, si am coborat din nou, pe carare, in jos, spre Gura Diham... a fost... frumos! as mai fi putut scrie multe alte vorbe aici, la jurnalul acesta, insa, esentialul a fost spus... a fost.. un week-end nu foarte costisitor, cu drumuri incurcate, cu oameni noi, dar buni si frumosi la suflet, cu multe cantece de munte ce mi-au picurat fericire in suflet, cu carari multe, cu alte doua varfuri peste 2000 de metrii, cu pasi grabiti sau ezitanti, cu vanatai, febra musculara, cu gaste, catei, copii, si oameni ce vreau sa-i mai intalnesc in viata asta....



Duminică, 6 septembrie 2009 - 17:01 
Afisari: 2,966 


Postari similare:





Comentariile membrilor (13)

gabicolea
gabicolea
Caraba
 
1
Bine ai venit pe site si cu jurnale ... la urmatoarele astept si poze Carpati.org
Interesant weekend ... iti urez la cat mai multe carari alpine

Zile senine


Luni, 31 august 2009 - 13:54  

flyinginthewind22
flyinginthew..

 
2
multumesc Gabicolea..as fii pus si poze, sau poate voi pune si la acesta, insa timpul deocamdata nu mi-a permis.. Carpati.org iar jurnale.. sigur vor mai aparea..
zile senine si pe cararile tale!


Luni, 31 august 2009 - 14:04  

vasile.popescu
vasile.popes..
Caraba
 
3
NIIICOOOO!!! FELICITAAAARI PENTRUUUU JUURNAAAAL!!! (ca sa sune ca din varful muntelui Carpati.org)

Dar si pentru frumoasa tura! S-o tii tot asa in continuare!

Carari cu soare!


Luni, 31 august 2009 - 14:26  

oaky
oaky

 
4
Buna! Am citit jurnalul tau si am observat ca aduci aminte de "pantofarii" de la Gura Diham.Weekendul 21-24 am fost si eu pana la Omu pe Diham-Malaiesti si am observat acelasi lucru, insa mult mai "adnac in munte", pana la Diham si chiar acolo (unde vuiau manelele din doua masini BGSstrajeri)... Iar pomii de la Gura Diham la Diham incepusera sa "rodeasca" sticle,hartie, si alte mizerii.... dezolant. Probabil ca acest subiect se discuta frecvent pe aici (sunt noua pe aici...) si de aceea daca aduc n discutie ceva deja dezbatut imi cer scuze. Oricum sunt de parare ca fiecare ar trebui la drumul de intoarcere sa mai adunam ceva dupa noi (chiar dc nu le-am lasat noi), ca sa nu trecem indiferenti. Probabil lumea se va uita "suspect" , cum mi se mai intampla, dar nu cred ca trebuie sa asteptam ca autotitatile responsabile sa faca ceva ..... (am ajuns la concluzia asta de ceva timp).
Iar de la Diham la Malaiesti deja se vede ca nu mai "indraznesc" sa maerga pantofarii (desi am inatlnit pe Jepi oameni in papuci si cu sacosa de plastic in mana care vroiau sa ajunga la faimoasa Cascada Urlatoarea).


Luni, 31 august 2009 - 17:30  

miparv
miparv
Rucsac
 
5
Bune pozele ...


Luni, 31 august 2009 - 17:47  

luna
luna
Busola
 
6
Faina tura la fel si jurnal. Ce mi-ar place si mie sa ii aud vreodata cantand live pe Sanziana si Dragos Toma. Carpati.org


Luni, 31 august 2009 - 19:57  

flyinginthewind22
flyinginthew..

 
7
Multumesc Vasile.Popescu de urari.. si da.. a sunat exact ca vocea Mihaelei, din varful cararii... Carpati.org
drumuri faine si insorite iti doresc si tie!

Oaky, sa stii ca si eu am adunat ceva ambalaje insa chiar si de mai sus de banala carare Gura Diham-Diham.. deci lipsa de bun simt e la inaltime.. din pacate..

Miparv, ce ai vrut sa spui cu pozele????

si.. Luna.. da.. si eu imi doresc sa ii intalnesc in fiece tura si cabana.. si sincer, sper sa ii mai aud vreodata live, pentru ca mi-s tare dragi amundoi..

aaah.. si ceva foarte important ce am uitat sa mentionez in jurnal: in acea perioada a fost editia a IX a a Trofeului "Memorial Gioni Babos", si cu aceasta ocazie am ajuns la Diham... imi cer scuze ca nu am mentionat asta in jurnal... dar sper ca nu s-a suparat nimeni...
va salut, oameni!


Luni, 31 august 2009 - 23:56  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
8
Mirific,splendid si....am sa-l recitesc cu placere!


Marți, 1 septembrie 2009 - 08:43  

andy79
andy79
Busola
 
9
Cat de simplu poate parea intr-o descriere un traseu dificil (ma refer la a 2-a zi). Desi ai mentionat ca sus de abia mai puteai respira, prin cuvintele tale totul a parut o joaca de copii desi stie toata lumea ca nu e chiar asa. Felicitari pentru tura, asteptam si pozele la jurnal Carpati.org . Si intr-adevar mancare ca la mama Oara mai rar!


Marți, 1 septembrie 2009 - 13:23  

mi
mi
Caraba
 
10
....suntem Chindia, frateeee !!!...vorba cantecului Carpati.org

felicitari pentru jurnal si ne bucuram ca ti-a placut cu noi Carpati.org...eram si eu pe acolo cu fratii Carpati.org)


Marți, 1 septembrie 2009 - 20:43  

odin
odin
Rucsac
 
11
O sa mai faci jurnale, nu?
Cat mai multe ture si jurnaleCarpati.org


Miercuri, 2 septembrie 2009 - 13:29  

mike
mike
Rucsac
 
12
Ai un stil destul de alert de a scrie si chiar fara poze jurnalul nu e plictisitor...in plus ai avut ce povesti, o tura lunga cu o vale alpina, seri de chitara Carpati.org si oameni frumosi.


Miercuri, 2 septembrie 2009 - 19:36  

flyinginthewind22
flyinginthew..

 
13
am sa comprim un raspuns pentru fiecare intr-o singura postare....
in primul rand va multumesc tuturor pentru vorbele frumoase, si pentru incurajari, imi doresc la cat mai multe astfel de ture cu oameni buni si frumosi la inimi, si promit sa las aici o impresie, pentru a va lasa si pe voi sa "gustati" din gandurile mele...
Andy, asa-i... si trebuie sa recunosc ca imi mai trebuie ceva antrenament sa fiu asa cum imi doresc, sa nu mai "gafai", insa Timpul e de partea mea..
Mi, stiu ca erai si tu acolo, si voi altii multi, sper sa ne mai "intersectam" traseele, sa imi mai desfat sufletul cu vocile voastre..
Mike, multam mult pentru cuvintele bune!
va salut cu drag pe toti!


Miercuri, 2 septembrie 2009 - 23:47  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0707 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org