De nestramutat!!! :D (Muntii Bucegi)

15 SEPTEMBRIE 2007

EXACT CA UN CATAR... DAR VESEL SI PLIN DE OPTIMISM!!!

Itinerariu: Busteni - Drumul lui Schiell - Piatra Arsa - Furnica - Sinaia Cota 2000 - Sinaia Cota 1400 - Sinaia

Participanti:

- Brasov: Nicolae Preda (nycbv)

- Bucuresti: Ioana Ene, Gabriela Petrisor (gabriella)

---

"Muntele se mananca cu lingurita." (Emilian Cristea)

Dupa ce o parte din concediu am vizitat si m-am plimbat prin Londra imprejurimile ei, am constatat ca nu umbla cainii cu covrigi in coada, ba, dimpotriva, am avut prilejul sa intalnesc cam aceleasi "specimene multicolore" ca pe la noi... :)

...Dupa ce mi-a stat inima, in continuu, la Carpatii mei dragi, tanjind dupa o reintalnire cu ei, avand in memorie frumusetea lor fascinanta...

...Am decis sa le fac o vizita si sa ma zbengui in voie, sa privesc indeaproape fiecare colt al unui traseu care mi-a starnit interesul si curiozitatea, de dimineata pana seara; un traseu celebru si cunoscut, mai ales prin denumire, punct de legatura catre multe alte trasee, care isi defasoara traiectoria de-a lungul platoului Bucegi si spectaculoasele puncte de belvedere! :)

Iata ca dupa o noapte in care am apucat sa dorm doar 2 ore si jumatate, mi-am dat desteptarea cand nici nu se crapase de ziua si "m-am pierdut" in negura de la ora 5 :00AM. :)

Imi place la nebunie sentimentul diminetilor matinale in care purced spre gara, cu emotii si incantare, cu "previziuni" pentru ziua care vine, cu bucuria intiparita pe fata atunci cand stiu ca oamenii ghicesc imediat unde ma duc eu ! :)

Ajung prima in gara si intru la McDonald's sa-mi cumpar masa de dimineata (peste si salata de cruditati) pe care o voi servi putin mai tarziu. Ioana ma gaseste imediat si dupa ce zorim casiera, o luam la goana spre tren. Primele vagoane sunt arhipline si mergem cat mai in spate. Tot uitandu-ne de pe peron sa vedem daca exista locuri si pentru noi, nu am sesizat ca timpul a zburat si ca in curand trenul va pleca...

Nici una, nici doua, facem un salt si ne urcam in tren, continuandu-ne cercetarile, din vagon in vagon ! Si... iata ca ajungem in cele din urma intr-un compartiment cu scaune plusate unde dupa ce zabovim putin, nestiind daca este de clasa a II-a sau clasa a I-a, primim invitatia unui domn de a lua loc oriunde dorim ! ;) Ne linistim cand controlorul ne taxeeaza biletele fara comentarii si ne destindem atat de mult incat uitam ca suntem in tren !

Gurile ne merg mai ceva ca roata morii iar colegii de compartiment se tot schimba, lasandu-ne impresia ca mergem la capatul lumii. :)

Ioana trage pe dreapta pret de o ora iar eu fac liniste si imi iau masa.

Parca as dormi si eu nitel dar trebuie sa fiu cu ochii pe rucsaci si, de regula, oricat de obosita as fi, nu pot sa dorm in tren ; mai degraba ma zapacesc si mai tare... Stiu, suna ciudat dar asta sunt si singurele dati cand am dormit propriu-zis in tren, a fost atunci cand am mers in delegatii, la cuseta, cand a fost calatorie de noapte.

Compartimentul destul de racoros la inceput este invadat de caldura, devenind, treptat, din placuta, agasanta, apoi de-a dreptul insuportabila, si deschidem usile si geamurile ca sa putem respira...

Plecam de-abia din Breaza Nord, la ora 8 :50 si ma tem sa nu avem intarziere. In mod normal, trebuie sa coboram in Busteni la 9 :33 si sper sa nu avem surprize... Il instiintez pe Nea Nae, telefonic, unde suntem si promite sa ne astepte cuminte pana venim ! Nu-mi place sa las pe nimeni sa stea dupa mine si mai ales sa nu pot controla situatia dar deh...

Ii dau desteptarea Ioanei, care indruga ceva, cu ochii carpiti, si rad de ea ca nu e coerenta... :D

La ora 9 :20 lasam in urma Sinaia si ne adunam lucrurile pentru coborare!

Trebuie sa spun ca foarte m-am bucurat cand am constatat ca trenul "s-a tinut de cuvant" si ne-a adus la timp in Gara Busteni. L-am gasit repede pe Nea Nae, ne-am salutat si am pornit la drum, uitandu-ma cu bucurie de jur imprejur, savurand fiecare moment. :)

Dezbatem tot felul de subiecte si incerc sa pun in aplicare fiecare lectie anterioara pentru ca mersul meu pe munte sa fie un real succes. De data aceasta, am hotarat sa mergem, fara oprire, (in afara de cazurile urgente), pentru a ne testa rezistenta fizica si pentru a vedea ca pasii constanti te duc departe.

Desi initial pornesc in forta iar oboseala se vede, epuizadu-ma foarte repede, atunci cand o iau domol si ma concentrez pe pasii pe care ii fac, relaxandu-ma si punand la contributie cutia tehnica, efectul este incomparabil. :)

Ma speriasem putin, initial, pentru ca am facut trasee cu mult mai dificile decat acesta si nu am avut nici un fel de probleme, si parca nu ma recunosteam... Chiar si Nea Nae s-a mirat de aceasta "schimbare" a mea dar l-am asigurat ca nu ma voi lasa, ca imi voi regla pasul cu respiratia si ca imi voi reveni. Asa a fost ! :D Dupa circa o ora de cand am intrat in traseu deja nu mai simteam urcusul, eram iar eu si aveam un ritm care imi permitea atat ascensiunea, cat si bucuria fiecarei clipe ! :D

Propriu-zis, am urmat drumul construit de fratii Schiell care asigura transportul de busteni, din varful muntelui si pana in oras, unde erau utilizati la fabrica de hartie care a adus faima acestui loc in regim fulger. Se spune ca aceasta fabrica a avut atata putere economica incat a atras oameni nu numai din partile acestea, dar si din multe alte regiuni ale tarii, contribuind la o prosperitate uluitoare a Busteniului care l-a transformat dintr-o simpla comuna, intr-o localitate selecta.

Urmam marcajul triunghi albastru, prin padure, pieptis, circa 20 de minute, trecand de conductele de apa si de intrarea in Valea Seaca a Jepilor (Valea Seaca dintre Clai) inscriindu-ne apoi pe serpentinele pline de vegetatie.

Pe nesimtite, depasim si firul Vaii Comorilor si ajungem din urma mai multe grupuri care fie duc lipsa de apa, fie se cearta, fie fac pauze interminabile. Vad, concret, cata dreptate are Nea Nae cand spune ca mersul constant, nu neaparat cu viteza, te duce departe ! Cate am de invatat ! :)

Poteca este aproape orizontala, pe ici pe colo cu usoare ridicaturi de pamant, si, din cand in cand, cu ascensiuni bruste ! Imi place si desi in punctele de belvedere nu se poate vedea foarte de jur imprejur datorita cetii, le-am retinut bine si am un sentiment de satisfactie, cu atat mai mult cu cat dincolo de miscare, simt diferenta de nivel si recunosc portiuni despre care am citit.

Unul dintre grupurile pe care l-am depasit este format din aproximativ 8-9 tineri. Unul dintre ei cred ca avea vreo 90-100 de kilograme, ofta intruna la urcare si la un moment dat se ruga de ceilalti sa ii mai dea apa sa bea ca nu mai putea urca... Nea Nae si cu mine am dat din cap si ne-am amintit de o istorie a salvamontistilor despre o femeie de 105 kg. care si-a insotit ginerele pe Valea Caraiman si care in apropiere de cascada Caraiman i-au cedat genunchii ; 10 oameni s-au chinuit sa o coboare in statiune pentru ca ea nu mai putea urca !

Ma doare cand vad inconstienta si cand ceva frumos se transforma in calvar ! Dar, fiecare om are libertatea de a alege!

Continuam urcusul si recunosc imediat intrarea in Braul lui Raducu pentru care primesc imediat un 10 de la Nea Nae iar inima mea creste ! :) Ma bucur atat de mult cand fac legatura cu alte trasee anterioare si cand ceea ce invat se adauga la ceea ce stiam deja, completand "puzzle-ul" si vazand cum, pas cu pas, cresc si capat cunoastere.

Este fantastic sa ajungi sa cunosti fiecare palma de pamant pe care calci si sa stii ca intr-adevar te poti simti in inalt ca acasa ! Imi doresc sa se intample aceasta intr- buna zi! ;)

Urcam vreme de 20 de minute pe o portiune stancoasa, prevazuta cu cablu de asigurare, avand in stanga Valea Uratorilor iar in dreapta, Muntele Jepii Marii ; de la punctul de belvedere, poteca se inscrie prin vestita padure de jenpeni.

Noi facem un popas de 10 minute, la solicitarea Ioanei careia ii este foame. :)

Grupul de mai devreme s-a rasfirat putin incat unii tineri sunt putin in urma noastra, altii si mai in urma, iar restul stau dupa amicul nostru cel gras... La plecare, le lasam o sticla de 1/2 l de apa, special pentru cel in dilema, cu rugaimtea de a arunca sticla la gunoi la Piatra Arsa.

Pornim din nou la drum si dupa circa 10 minute se zareste silueta Casei Nationalistilor (Canton Jepi) care este si punct salvamont, pe care o distingem din ce in ce mai clar pe masura ce ne apropiem. Facem o sectiune de pozat si ne indreptam cu elan spre hotelul de la Piatra Arsa unde ne promitem sa luam o masa pe cinste ! ;)

Din acest punct se vede platoul Bucegilor in toata splendoarea si mi se taie respiratia, iar Ioana este mandra de ea ca a urcat si pana aici si pentru ca Nea Nae o felicita ! ;)

Placerea de a urca pe munte nu este data doar de inaltimea unui varf ci si de atitudinea fata de munte, de placerea de a fi in mijlocul naturii, de incantarea de a calca poteca, de a te disciplina, de relationa cu natura si cu semenii, de a gasi unicatul! Fiecare tura este diferita de cealalta si ori de cate ori vei face un traseu, vei descoperi ca sunt mereu alte si alte lucruri de aflat, alte perspective, alte privelisti, alte panorame, alte unghiuri despre care te intrebi cum de ti-au scapat din vedere alta data ! :)

Atunci cand iubesti muntele si mergi sa il vizitezi detasat, bucuros si incantat, cu prudenta si responsabilitate, cu modestie, respect si omenie, el te raplateste si iti lasa amintiri de neuitat si satisfactii depline ! :)

La hotelul Piatra Arsa mancam pe rupte cate o ciorba cu smanatana care ne incanta simturile pentru ca suntem toti gurmanzi, bem ceai si ciocolata calda, rasuflam si o luam domol la pas spre Sinaia.

Nu ma pot abtine sa nu iau cateva cadre asupra a ceea ce las in urma. Victor (aparatul foto) nu vede bine pana departe dar sunt multumita ca imi iau amintiri pentru mine!

Pasunea alpina se intinde cat vezi cu ochii si de jur imprejur sunt doar creste ! Este extraordinar si ma uit pe ceas ca mai avem doar vreo 3-4 ore de petrecut pe-aici !

Doi tineri japonezi ne abordeaza si ne intreaba despre cea mai buna locatie pentru odihna, pentru o noapte, scotand o harta. Ii lamurim numaidecat, dandule si referinte de pret si timp, iar ei pleaca zambitori, incantati ca au gasit in sfarsit oameni cu care sa se inteleaga. :)

Totodata, doua familii, cu bebelusi de nu mai mult de 1 an si jumatate, ne intreaba cat mai e pana la Omu si pe unde s-o ia. Eu raman stana, Ioana nu mai zice nimic iar Nea Nae este perplex de ceea ce vor sa faca acesti oameni ! Ii sfatuim sa coboare cu telecabina si sa nu se joace pentru au si copii mici cu ei si vremea se poate schimba oricand. Ne multumesc si speram din suflet ca ne-au urmat indemnul !!!

Noi Ťatacam" poteca ce conduce spre Poiana Stanei Regale (marcaj banda albastra) pe care o parasim, la o bifurcatie, dupa circa 10 minute, la o bifurcatie unde ne hotaram asupra coborarii : daca urcam linia de creasta a muntelui Piatra Arsa (2044m) ajungem in jur de 19 :00 -20 :00 ; daca mergem pe curba de nivel care inconjoara acest munte, ajungem in jur de 18 :00...

Hotaram asupra curbei de nivel si se dovedeste a fi palpitant pentru ca nu are marcaj, panta se inscrie pe pajisti alpine cu muschi, iarba grasa si flori de toata frumusetea, iar privirea noastra cuprinde multe ! :)

Pe nesimtite, ajungem sub statia telecabinei de la cota 2000 si mergand inca putin, zarim cabana Miorita. Nu departe de aici, este partia de schi si linia de telescaun care acum "hiberneaza" pana cand va da zapada !

Ne aflam la confluenta dintre Muntele Piatra Arsa si Muntele Furnica (2103m), despartiti de Saua Calugarului, si aruncand o privire asupra orasului Sinaia, ramanem inmarmuriti. Dam drumul la picioare depasind cabana Varful cu Dor, cabana Cota 1500, Hotel Cota 1400, lasand in urma Valea cu Brazi si Valea Sf.Ana in partea stanga a drumului forestier, si Plaiul Coltii lui Barbes in dreapta.

La cota 1400 este populatie cata frunza si iarba si pe locul unde se inscria veche poteca de coborare se ridica o constructie.

Ignorand forfota de aici, ne vedem de treaba noastra si mergem pe marginea drumului pana unde gasim poteca prin padure. Un ursulet strecoara capul fugitiv si ne determina sa ne ridicam antenele si sa fim cu luare aminte. Nu acelasi lucru pot sa spun si despre un turist destul de inconstient care s-a dat jos din autoturism, netinand cont de avertismentele noastre si ale sotiei sale, ducandu-se sa pozeze animalul !

Pornim voiniceste prin padure, vorbind si cantand de zor si ajungem voiniceste la liziera padurii unde descoperim schelele unei contructii care urmeaza sa fie o prelungire a statiei de telecabina. Ne aflam la 980m si suntem la marginea orasului Sinaia.

Intram pe Valea Pelesului si... Voila ! :) Castelul Peles caruia ii facem poze. Urmam drumul pietruit spre Sinaia unde vanzatorii ambulanti te imbie cu tot soiul de produse, care mai de care mai colorate, mai frumos ambalate, mai mestesugit lucrate...

Ne oprim la un chiosc si luam cate o inghetata savuroasa, continuadu-ne drumul. Ajungem la Gara Sinaia la ora 18 :25 iar Nea Nae are tren in urmatoarele 10 minute si ne luam ramas bun !

Eu si Ioana luam bilete la rapidul de la 19 :09 si mai zabovim putin prin Gara, reflectand cu incantare si profunzime la ziua noastra plina si la altele asemenea ei din viitor !

Urcam in tren si ne intrebam daca este rapidul nostru caci e mult diferit de ceea ce stim noi ! Dar... norocul nostru ! :D Suntem nevoite sa ridicam doi tineri care se asezasera pe locurile noastre si care se conformeaza fara comentarii !

Ne mai amuzam putin si nici nu simtim cand se face 20 :45 si trebuie sa coboram ! De aici, drumurile noastre se separa dar la 22 :00, facem schimb de mesaje, asigurandu-ne ca am ajuns acasa, ca suntem bine si multumite ca am mai petrecut o zi impreuna, alaturi de Nea Nae si de munti ! ;)

Pana data viitoare, numai bine tuturor, spor la muntomanie si drag de inaltimi ! :D

~ FINAL ~

---

NOTA: Multumesc atat lui Nea Nae, cat si Ioanei pentru ca de la amandoi am invatat ceva. De la unul experienta si cunoastere, iar de la celalalt sa ma evaluez constant si sa fiu mereu cu ochii in patru! Multumesc din suflet, dragilor! :)

---

Gabi... la 5 AM

Ioana, gata sa-si ia micul dejun... Fara comentarii... ;)

... si somnul "de frumusete" ;)

Sa am pofta!

Din tren...

Stau de paza!

Zambet de buimaceala...

De pe drum...

Nea Nae si Ioana, discutand de zor! :)

Miraj la intrarea in traseu

Cu hotarare, pe drumul lui Schiell...

... lasand civilizatia in urma :)

"Testand" durabilitatea metalelor ce constituiau, odata, pilonii de transport al bustenilor, din varf de munte pana la fabrica de hartie "Schiell"

Iata pilonul - acum "hibernand"

Explicatii, teorii si tachinari :)

Captari si amuzamente :)

Pozaaaa!!! :)

In urcare pe marginea Vaii Urlatorilor, spre Vf. Jepii Mari

Indestulare :D

Mai departe! :)

Valea Urlatorilolr coperita de ceata.

Sa vede, care pe care: Leul sau Pestele? :D

Punct de belvedere cand este senin.

Dezbatere asupra unor probleme tehnice de care unii nu tin seama cu inconstienta...

Grupul de tineri, rasfirat...

Silueta Casei Naturalistilor (1960m)

"Puntea" Casei Naturalistilor (alt loc de belvedere). Priviti podeaua si calcati cu grija, doar pe margine! :)

Salutari, zambete si simpatii in bogata padure de jnpeni de pe Jepii Mari

Poza de poza :D

Iaca-ta! Rasplata urcusului! :D

Popas la Piatra Arsa pentru 20 de minute...

Dupa o masa copioasa, ne tolanim la soare. :)

Nu pot decat sa savurez cele cateva momente de dezmierdare ale Astrului pe pajistile frumos mirositoare ale platoului. N-as mai pleca! :)

Minune vie! :O

Nea Nae fericit!

Lasand in urma Jepii Mari...

... Piatra Arsa...

... Bucurandu-ne de vreme, peisaj si vacute.

Noi la rascruce de drumuri. In stanga, curba de nivel care ocoleste Muntele Piatra Arsa (2.044m) pe care am coborat pentru a ne incadra in timp. In spate, poteca ce taie muntele P.A., pana la cota 2000.

"Figuri"... :)

... si rasete :)

M. Baiului, Sinaia si poteca ce traverseaza muntele Piatra Arsa, Saua Calugarului si muntele Furnica (2.103m)

Statia de telecabina la cota 2000

Varful Furnica

Balet spre partia de schi :)

Telescaunul, cabana Miorita si Cota 2000 de telecabina

Pitita pe poteca ciobaneasca

M. Baiului scaldat in soare

La statia de telecabina de la cota 1.400m

In parcarea de la Hotel Cota 1400, masini peste masini

Nea Nae cautand cea mai buna varianta de coborare; vechea poteca este blocata de o constructie mare

Privind in urma, din drumul forestier de la marginea orasului Sinaia

Branduse... de toamna... pe Valea Pelesului :)

Noi si el... :)

... Castelul Peles

Pe curand, DA? :D

Marţi, 25 septembrie 2007 - 19:52 
Afisari: 2,010 


gabriella