Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

De la Iscroni la Pasul Jiu-Cerna. 3 zile lungi și aventuroase în Mount Vâlcan (Muntii Valcan)

Ziua 1: "mai bine pe drumul bun decât pe drumul prost, mai bine pe drum decât pe cărare, mai bine pe cărare decât pe cărare care se înfundă, mai bine pe cărare care se înfundă decât prin bălării sau 'drept în sus'". Da, pare banal, dar noi am tot aprofundat chestia asta de-a lungul zilei :).

Sub-lecția primei zile: când citești indicații din Nae Popescu, e bine să prefațezi fiecare frază cu "acum 30 de ani, "


Am ajuns cu o oră întâziere, pentru că evitând lucrările de pe Defileul Jiului, pe Brezoi-Voineasa am dat de alte porțiuni de forestier cu titlu de șosea…


Am plecat pe drumul forestier care începe de la Hotelul Gambrinus din Iscroni. Marcaj ioc. La prima răscruce în care forestierul nostru era tăiat de zmeură, mure, râuleț, plus un drum de căruță și vreo 3 cărări, cum domnul NP spunea că se părăsește forestierul, l-am părăsit. Unii pe cărarea din stânga râului - foarte bună alegere, era plin de afine - alții pe drumul de căruță din dreapta lui. Peste puțin ne-am reunit, cărarea a mai ținut ce a ținut, până s-a înfundat, și a trebuit să o tăiem abrupt în sus în căutarea forestierului. Complicat cu rucsacii mari, panta nerușinată, și pe sub bolți de zmeură și mure, dar am reușit.

/valcan/img_0300-700.jpg

Am mai făcut schema asta de 2-3 ori, până ne-am dat seama că forestierul se încăpățânează să meargă cu noi în sus, și ne-am abținut să o luăm pe fiecare cărare clară și frumoasă care ne zâmbea spre stânga.

Urmează un punct în care pârâul dispare (până aici a fost cam stupid că am cărat apă) iar forestierul începe să urce în serpentine abrupte, iar apoi o ia îngrijorător de hotărât spre est. Aici am găsit un fel de semi-forestier care o ia în direcția bună - drept în sus și vest - și pe care curând am ieșit la tăpșan.

După busolă și urme de cărare, trecem pe la stâna de la Seciul lui Burlic, unde e un izvor firav de tot. Mai sus e o poiană cu stânci frumoase.

/valcan/dscf4457.jpg

De la stânci ținem partea de sus a poienii, iar la capătul poienii cărarea e clară, printre jnepeni, și în ea găsim și fragi... Urmează o porțiune foarte frumoasă prin pădure, cu cărare clară, dacă-mi aduc aminte bine aici am găsit și niște semne, și când ieșim din nou în poiană găsim și o inscripție ciudată pe o piatră, cu săgeată stânga spate (NE), care deducem că e spre Vf. Cîndetu.

Aici noi am mâncat, un prânz rapid și târziu, că plecarea a fost la 12 și deja era 4 și ceva. Cu toată bălăureala, suntem în grafic.

Drumul continuă frumos, pe sub Vf Drăgoiu, la vestul căruia Nick zisese că e izvor. Cum drumul trece chiar prin vestul vârfului, ne-am tot uitat, însă nu am gasit nimic, doar o cruce de lemn și niște defrisări în formă de drum.


De pe aici începe să fie clar că vom merge practic în două grupuri - 'rapizii' geo, victor și dan, care mergeau cu o viteză pe care eu nu o puteam susține nici 50 de metri, și care se îndepărtau din ce în ce, ca apoi să aștepte 'lenții' - dio, bogdan și eu. Nu mi-aduc aminte să mă fi simțit așa melc vreodată, și mă bucur că am reușit să atingem toate obiectivele turei.


În Pasul Vâlcan ne-a prins o lumină superbă, iar noi am prins o mult-dorită sursă de apă în Șaua lui Loghin, exact unde pe hartă apar cele 3 izvoare. Apă rece, bună, afine :), ne-am realimentat, și ne-am luat avânt să trecem cu bine prin turma de oi ce ne bara urcușul. Aici e o zonă aproape urbană, stâlpi de curent electric, drumuri, o conductă, se vede telescaunul de pe Straja.. sunt și marcaje… plină civilizație!

/valcan/img_0364-700.jpg

E deja târziu, și suntem fericiți că drumul taie de-a coasta, și nu urcăm pe vârful Straja. Și mergem de-a coasta, și mergem, și găsim încă un forestier care merge de-a coasta în loc să urce.. până ne dăm seama ca drumul coboară prea mult, și că noi trebuia să fim sus în șa. Ehe, și așa începe ultima încercare a zilei: o urcare - nici nu era mare, ce să zic? vreo 100m diferență de nivel) până sus în șa. Dacă nu ar fi fost vegetație, ar fi fost ușor, dar așa aveam de ales între: paie înalte până spre brâu, sub care nu vedeai nimic, sau rugi de zmeură sub care se ascundeau pietroaie mari și jnepeni arși din care rămăseseră doar niște crâci extrem de înțepăcioase. Din când în când dădeam de o limbă de grohotiș pe care mergeam mai cu spor, dar nu ținea mult.


Eu personal am făcut o pauză înainte de urcarea asta, parțial ca să-l aștept pe Bogdan, parțial ca să-mi trag sufletul, în timp ce restul trupei a pornit. Apoi pe urcare am rămas încet încet în urmă, blocându-mă frustrant în răgălii și crăci și locuri în care trebuia să faci pași mari. Pentru prima oară în viață am gândit, în mod repetat, "nu! iar zmeură!' Când s-a lăsat complet întunericul băieții erau deja departe, Bogdan nu mi-a răspuns la strigăte, așa că ultima parte am mers singură la frontală, obosită, căutând să găsesc un drum relativ decent prin vegetația aia enervantă. La cort am băut un ceai, am văzut niște Perseide, nu mi-a mai ars nici de mâncat, doar de băut, și pac la somn.


Concluzie: Dacă după bălăuririle de dimineață ne dădeam mari că ne-am prins că nu-i eficient să părăsești drumul și s-o iei de-a dreptul… ei bine pe seară am mai avut o lecție mică, că se pare că nu înțelesesem destul de bine cum vine treaba.



Ziua 2: Unde mergem? La muntele ăla de lângă orizont!

Am plecat de dimineață, că aveam o oră de recuperat de ieri. În fața ochilor culmile se desfășurau exact ca pe hartă, o plăcere să vezi pe unde vom merge și hăăăăăt… unde vom ajunge. Undeva la orizont. :)


Am trecut pe lângă 'bazinul' de sub Straja, ne-am mirat că muntele Verde e chiar mai verde decât cei din jur. Sub el am alimentat cu apă la Izvorul Rece, care avea debit destul de mic, dar totuși curgea. Băieții au mai strâns din multele gunoaie care 'decorau' zona, și le-au pus, într-un sac, într-o groapă, să nu le ia vântul. Am alimentat și cu afine (mai ales cei mai rapizi care aveau timp cât îi așteptau pe cei din urmă..)

/valcan/dscf4539.jpg


A urmat un marș pe 'drum de ATV', clar, pe culmi și șei - Șaua Strideiu, La Paru de Fier (unde era foarte puțină apă, nu se putea lua), Șaua Muncelului… A urmat o probă - o luăm după hartă, sau o tăiem pe forestierul "clar" care se vedea că dă "unde trebuie"? Din fericire am mers pe cărare, urcând dealul pe la lizieră, și apoi am găsit o cărare clară, și chiar și niște marcaj (forestierul "clar" nu era bun, de fapt).Pe coborâre, la început cărarea e clară, prin pădure, dar în partea de jos e copleșită de lăstăriș; în schimb la 20 de metri în dreapta apare un drum forestier, pe care mergând am dat direct în șaua Cîrloabele. Urmează o urcare domoală și foarte frumoasă prin pădure, unde marcajul e clar.


Am mâncat la ieșirea în golul alpin, apoi am alimentat la izvorul bogat de sub Șigleu Mic. Am făcut o sesiune foto de succes la crucea de la La Morminți, și apoi am continuat, pe drumul clar, până spre Șigleul Mare. Înainte de urcarea spre vârf, unde am luat-o pe cărările care taie de-a coasta, prin sud, și trec prin niște zone frumoase - jnepeniș, apoi pe sub stânci interesante, ca apoi să ieșim la stâna de la La Pălărie, unde am stat de vorbă cu ciobanii, le-am admirat câinii și porcușorul mistreț care stătea cu ei. Aici se poate coborî 5-10 minute pentru a lua apă de la izvorul care e jos în vale, dar noi aveam încă multă apă așa că am continuat drumul.

/valcan/dscf4597.jpg


Se coboară spre sud, pe buza poienii, mai e o căbănuță mică, ultima aparținând complexului de clădiri al stânelor, și apoi pe stânga (est) se prinde o cărare clară la început, care încet încet se pierde. Am continuat coborârea prin pădurea destul de sălbatică, plină de crăci căzute, ținând partea cea mai înaltă a piciorului, verificând cu gps-ul că suntem bine, și constatând că avem 'marcaj' "H"-urile forestiere de pe copaci (de la "hotar", am aflat), precum și scrisuri pe copaci, gen 'ion+maria=love'.


Am ajuns cu bine în șosea, la celebra "Dâlma Căzută". Până în momentul ăsta cred că Nick a sughițat de vreo 100 de ori, dar să vezi dezmăț când, atingând locul în care ar fi trebuit să fi epuizat resursele, ne-am hotărât să ne pozăm făcând flotări cu rucsacii în spate. :)


Urmează o urcare frumoasă, tot nemarcată - sau marcată de 'h'-uri de pădurari și scrisuri înțelepte de la oameni - ținând culmea spre sud. Pădurea e  sălbatică, sunt crăci pe jos, dar se vede că au mai trecut oameni, ne facem drum destul de ușor. Trecem pe niște crestulițe frumoase, cu bolovani acoperiți de mușchi, ce ne aduc aminte de o excursie cu Ioan în Penteleu...

/valcan/img_0450.jpg

Într-un final ieșim la Stâna Ștevioara, unde ne intersectăm cu un traseu super bine marcat cu triunghi albastru, și intrăm din nou pe "șosea".


Prin pădure dăm de un mieluț cu un picior beteag, pe care băieții vor să-l ia să-l mănânce :( Nu l-au luat...

/valcan/20150805_200924.jpg

Am continuat și în prima poiană (cred că Poiana Măcrișului) am dat de doi cehi care se plimbau pe aici după indicațiile unei cărți cehești, care avea un fel de schițe pe post de hărți, și cu gps, și se descurcau ca la ei acasă. Ne-au zis și că e apă, ceea ce a venit la fix, că nu mai aveam deloc, pe hartă nu părea că e apă în zonă, și noi mergând grăbiți (cu gândul să ajungem sub Arcanu) n-am fi stat să vedem că e o țeavă amenajată în partea de sud-și-jos a poienii. Sau chiar văzând țeava, din care nu curgea nimic, nu cred că ne duceam 5 minute în jos să dăm de apă.


Așa că cehii ne-au salvat ziua, am realimentat, ne-am revergorat, și am dat înainte - era 7.30pm - cu gândul să mai acoperim din distanța, încă măricică, ce ne separa de Arcanu (Mount Arcanu). Până la urmă pe la 8 și ceva, înainte de stânele din Gura Plaiului, venind din urmă i-am găsit pe băieți cu bagajele în drum, că gata, e târziu, campăm. Zis și făcut, haleală, veselie, unii au pus mâncarea într-un rucsac în copac (regulamentar, la… 10m de cort). Și gata, somn!


În toiul nopții ne trezește un val de țipete și cuvinte neortodoxe, speriați întrebăm ce s-a întâmplat, ne atacă niște… oameni? wtf. Nu primim răspuns, ne apucăm să răcnim și noi, să aprindem lanternele.. într-un final Dio se oprește din țipat, ne zice că a auzit o bufnitură și apoi a căzut rucsacul, alții au simțit că ar fi trecut un animal pe lângă cort.. nu avem prea multe de făcut, așa că după ce se potolesc fiorii de pe șira spinării încercăm să dormim din nou. Eu îmi fac pe încheietură un 'sendviș' de frontală și fluier, și mă chinui toată noaptea să dorm cu gâlma aia gigantică pe mână.. Până la urmă ne trezim dimineață bine sănătoși. După multe dezbateri, care au durat vreo 2-3 zile, ajungem la concluzia că nu a fost urs. Dar emoții ca de urs au fost!


Față de plan, nu am reușit să recuperăm întârzierea din ziua trecută, dar nici nu am adăugat mult la ea. Ziua 3 era oricum mai scurtă, deci suntem încă în grafic.



Ziua 3


Dimineața mi-o aduc aminte cu o lumină frumoasă de la răsărit, și cu noi cam haotici, Dan și Geo au strâns rapid și au plecat la stână să se spele și să mănânce acolo, Dio și Bogdan s-au dus la stână după apă, ca apoi să vină să ia bagajele.. până la urmă ne-am strâns toți la stână, am băut lapte proaspăt, am mâncat, și am plecat spre Arcanu, pe drum mare și clar.


/valcan/dscf4660.jpg

Pe aici sunt semne, ba chiar și indicatoare. Sub Arcanu cică ar fi 7 ore până pe Oslea (dar peste 3.30 - 4 ore de mers, când am ajuns la Coada Oslei, alt indicator indică, mai realist, 3 ore înapoi spre Arcanu, și 1 înainte spre Vf. Oslea). Deja se vede, vizavi, partea de est a Retezatului, cu stânci și văi largi și vârfuri înalte.


/valcan/dscf4709.jpg


Noi mergem cât putem de repede, pe drumul clar, care trece lin pe dealuri unduioase acoperite cu iarbă înaltă și uscată, în timp ce în dreapta, deasupra Retezatului, se strâng nori din ce în ce mai urâți. Când ajungem pe Vârful Nedeilor, Retezatul nu se mai vede, ascuns de nori negri, și izbucnește furtuna. Mie mi se strânge inima la gândul că nici de data asta nu ajung pe Oslea, după 3 ani de când îmi doresc să o văd, și două dăți în care cât pe ce să merg, dar n-a fost să fie.


/valcan/img_0461.jpg


Am căutat un loc în care să ne adăpostim, în sudul poienii care duce de la Vf Nedeuții la Groapa Nedeuții, și până la urmă tot în groapă ne-am oprit. În stânga drumului (sud), curgea firav niște apă, și un cioban ne-a îndemnat să mergem în partea cealaltă a șeii, spre nord, dar nu am găsit apă acolo. Între timp a început să plouă, unii au deschis corturile, unul din ele a început să zboare, că nu-l ancorase nimeni… Victor a preferat să se transforme în balenă :), ceilalți am stat de vorbă și moțăială în corturi. În total cred că am stat vreo oră jumătate, două, să treacă furtuna. Și a trecut!


/valcan/dscf4735.jpg


Victor-balena: https://www.youtube.com/watch?v=KUKbJ7dEPWM


Apă am găsit mai sus de stâncile albe spectaculoase de la baza dealului, pe dreapta, un izvor clar, bogat, care se aude. Partea asta mi-a plăcut mie mult, că i-am așteptat pe Dio și Bogdan, care nu au fost gata la ora plecării, așa că am putut și eu mânca în liniște multe afine. Afine pe care le numeam 'porci', așa nesimțit de mari și grase erau :)


Pe prima parte a urcării sunt semne, se ajunge într-o șa în care ne-am mai intersectat cu o turmă - câini simpatici - și a urmat o urcare frumoasă, abruptă, cu pietre și pietricele, până pe culmea Oslei. Pe urcarea asta nu am mai văzut semne, dar e un par mare și clar în culme.


Pe Oslea m-am bucurat mult, am ținut creasta 'matematic', m-am cățărat pe toate crestulițele, a fost frumos tare.

/valcan/dscf4792.jpg

/valcan/img_0489.jpg

Peisajul era superb, Retezatul se vedea din nou, și Godeanu, valea era plină de ceață pufoasă, in dreapta aveam șiruri după șiruri de dealuri, în timp ce în față erau Ciucevele stâncoase și apoi valea Cernișoarei mergea parcă la infinit, în timp ce în ea veneau într-una, și din stânga și din dreapta, alte văi, toate umplute cu ceață…

/valcan/dscf4774.jpg


La Șarba am prins un moment frumos, în care ceața trecea dealul, ca un șarpe gros și pufos, lăsând, cu grijă, vreo 10 metri de la pământ, să nu-l strice…

/valcan/img_0554.jpg


Băieții au coborât la stână, au luat lapte și brânză, și am coborât la Pasul Jiu - Cerna, unde am ajuns odată cu lăsarea serii și am hotărât să campăm, urmând ca a doua zi să urcăm pe Iorgovanu prin Soarbele, în loc de traseul clasic de la Câmpușel.


Apă aici se găsește chiar pe șosea, mergând spre vest față de locul unde te lasă coborârea de pe Oslea.


Am dormit foarte bine până pe la 4:30, când au început să vină mașini, zgomote de frână, muzică tare, oameni - la început câțiva, care stăteau de vorbă, apoi mulți.. noroc că nu veniseră la distracție, ci la treabă, la afine, așa că tocmai când ne pregăteam să începem ziua mult mai devreme decât plănuiserăm… au plecat și am mai putut prinde o oră de somn.


Așa au fost primele 3 zile ale turei. Dacă prin ziua a doua, pe după masă, când mersesem mult, începuse să mă doară spatele, și tot eram în urmă, șocată de cât de repede pot merge George, Victor și Dan, și că nu am nicio șansă să mă țin după ei, mă gândeam că în cel mai rău caz abandonez tura când ajungem la șosea... În a patra dimineață eram freș și gata de încă 2 zile jumate, prin frumosul Retezat. Dar pe alea nu le mai scriu în jurnal, că e mai cunoscut masivul.


Linkuri utile


Pagina turei: http://www.carpati.org/planificator_ture/v%C3%A2lcan_%C5%9Fi_retezat_-_tur%C4%83_de_aprofundare_iii/4332/


Puncte Google Maps https://www.wetransfer.com/downloads/1cc299c3026c763348554ab59e8e 135a20150731074301/d047abe0d0c69f736c5ff426b6f82e7320150731074301 /c15501


Track-uri făcute de dan:

Puncte GPS (izvoare, vârfuri, stâne): https://drive.google.com/file/d/0BxnMicQVu1WGd2Y3N2RycmRoV1k/view ?usp=sharing

Cel cu track-ul aproximativ. https://drive.google.com/file/d/0BxnMicQVu1WGclU1aUZSY3BXSk0/view ?usp=sharing


După miile de ghimpi care m-au chinuit pe traseu, și pe care am muncit foarte mult să-i scot din bocanci, (și am reușit, complet, abia acasă), am căutat soluții.. din nefericire, 'gaiters' nu se găsesc decât pentru pantofi de alergare. Pentru bocanci am găsit doar niște parazăpezi mai light, de vară http://www.ascent.ro/parazapezi-trespass-knoydart.html


Fotografii au făcut George, Dan și Victor, și selecția mea este aici: https://picasaweb.google.com/irina.dumitrascu/20150804Valcan


Timpii notați de Dan:

zi 2:

13:40 mergem spre Șigleul Mic

13:52 Pietrele Împlântate

sub Pietrele Împlântate e un izvor cu apă multă

de la stâna din Șigleul Mare am coborât pe muchie, pe Hotar, e semn H pe copaci, prin pădure de fagi la început și apoi de brazi, până în Dâlma Căzută.

De la Dâlma Căzută, am urcat tot pe hotar. După 40 min am ajuns la o barieră de brazi, în stânga erau stânci. Am trecut de ei și am mai mers.

După 35min cotim spre sud, am ajuns la alt 1310

ora 18:12 am ajuns la alt 1412, de aici coborâm puțin

19:30 plecăm din Poiana Ștevioara unde am mâncat. Era o stână părăsită.

Într-o poiană mai jos am întâlnit un ceh cu prietena. Era un izvor cu cruce, secat. Mai jos la 5 min era apă. Am luat apă și la 20:00 am plecat mai departe.

zi 3:

la 9:00 am plecat de la stâna de unde am luat apă

9:33 La est de M. Arcanu e o stână în vale pe direcția cu Șingleru Mare

9:48 la Nord de Arcanu e un izvor chiar în drum, iar mai jos e o stână cu acoperiș maro, pare bună, cu apă

10:30 Prisloapele Mari, am făcut poză la Oslea

11:20 stână în poiana Nedeilor, are apă pt că se vede fum

11:46 Vf Nedeii

zi 4:

9:15 am plecat de la Pasul Jiu-Cerna, Apă este la o stână unde se ajunge mergând pe drum 100m spre Cerna, apoi la stânga pe un drum în dreptul unei cruci, apoi încă 200m prin pădure până la stână/izvor

9:45 am intrat pe traseu punct roșu, e pe o stâncă în stânga drumului, se vede greu, la câteva minute de la Jiu-Cerna

10:40 am ieșit în golul aplin

14:00 am ajuns la Piatra Iorgovanului.

16:00 izvorul la Boloboci

17:50 șaua Plaiului Mic

18:15 parcarea din Poiana Pelegii

18:35 am pornit spre Bucura

20:10 am ajuns la Lacul Bucura

zi 5:

9:00 plecăm de la lacul Bucura spre Peleaga

10:43 am ajuns pe Peleaga după ce am greșit traseul, am luat-o spre dreapta și am urcat un vârfuleț în plus.

11:00 am plecat de pe Peleaga

11:25 în șaua de la baza Păpușii

11:49 am ajuns pe Păpușa,

12:20 am plecat de pe Păpușa

14:05 la Șaua dinaintea Vf Custura. Am mâncat

14:45 plecăm de la șaua dinainte de Custura

14:58 am ajuns pe Vf Custura

15:22 plecăm de pe Vf Custura

17:20 am ajuns pe Vf Lazărul. Credeam că este Văcarea

de pe Văcarea am coborât pe lespezi și licheni, apoi printre jnepeni.

Facem la dreapta după o stâncă

Când ieșim din jnepeni se vede că cineva i-a tăiat.

Începe să fie marcat cu un pătrat alb

Coborâre prin pădure, crăcile sunt tăiate, dar nu peste tot

De la Pilugul mare spre Pilugul Mic coborâm prin pădure.

zi 6:

9:25 plecăm din Curmătura Tulișa, oprim la apă care e cu 300m mai jos la vale

11 plecăm de la stână, am stat cam 30 min,

12:40 am ajuns în Uricani.


Mulțumesc Victor pentru organizare, și tuturor pentru că ați făcut posibilă, și faină, tura asta!



Marți, 18 august 2015 - 14:16 
Afisari: 6,039 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

macaz2006
macaz2006
Caraba
 
1
Felicitari pentru jurnal! si mai ales pentru creasta!
Si da, George merge al naibi de repede. Ne-a tot fugarit prin Parang acum vreo 2 luni Carpati.org


Miercuri, 19 august 2015 - 09:49  

dira
dira

 
2
Mulțumesc, Gabi!


Miercuri, 19 august 2015 - 10:05  

geo25
geo25

 
3
Voi vreti sa nu ma mai ia lumea prin ture pe motiv (cum a zis Gabi " fugaresc participanitii") lasand gluma la o parte, jurnalul e foarte tare (felicitari) ,cateva lucruri mi-au scapat cum ar fi ('ion+maria=love',) + eu si Victor am luat-o pe curba de nivel si am ocolit mieluselul ranit, de care vi sa facut mila mai tarziu gandindu-ne ca i-ar sta mai bine la rotisor decat singur prin padure ,faza cu rucsacul a fost monumentala dormem profund cand sa intamplat drept urmare pana mi s-au aprins beculetele, sa constientiez ce sa intampla deja se consumase tot spectacolul.A fost o tura foarte tare multumiri tuturor !


Miercuri, 19 august 2015 - 14:04  

catalina_curly
catalina_cur..

 
4
Foarte faina relatare si o idee minunata de tura! Mi-ai trezit un interes pentru zona si o curiozitate de a parcurge traseul. La fel ca tine si eu imi doresc de ceva vreme sa ajung pe muchia Oslea si daca imi va mai perminte fizicul poate o sa reusesc in toamna asta, altfel cel mai realist va fi undeva la anu pe vremea asta! :-D

Ti-am citit descrierea de profil si trebuie sa recunosc ca ai ajuns prin locuri pe care si eu mi le doresc!
Cat mai multe ture frumoase iti doresc si merci de informatiile tehnice legate de traseu! :-D


Miercuri, 19 august 2015 - 15:43  

dira
dira

 
5
Geo - mai bine zis, te ajut să găsești ture cu oameni care merg în ritmul tău Carpati.org Ar trebui să-mi mulțumești, zău așa Carpati.org

Inscripțiile pe copaci - eu mi le aduc aminte mai mult de pe urcarea de după Dâlma Căzută, dar Dan e foarte sigur că erau scrijeliți copacii și pe coborârea de la stână până la Dâlmă. Așa că sunt Carpati.org Acuma nu știu dacă chiar așa lungi ca 'ion + maria = love', dar mici 'atenții' pe copaci sunt.

Și da, a fost o tură tare, și pe măsură ce mi-o amintesc tot mai faină devine!


Miercuri, 19 august 2015 - 19:59  

dira
dira

 
6
Catălina, mulțumesc pentru gânduri, mă bucur că ți-a plăcut jurnalul și sper să fie de folos informațiile. Și mie mi s-a părut genial planul făcut de Victor! Am avut și noroc de o vreme impecabilă...

Îți urez să-ți permită fizicul să îți îndeplinești dorințele și visele Carpati.org (mi se pare tare drăguț că ai pus la profil că ești mică. Oare ar trebui să-mi pun și eu? că tot de la aceeași înălțime privesc lumea Carpati.org )


Miercuri, 19 august 2015 - 20:02  

ottohauck
ottohauck

 
7
Irina, m-am bucurat mult, citand jurnalul tau! Mi s-a facut pofta sa fac creasta Muntilor Valcan in curand! Sunt doar niste cuvintele pe care le n-am inteles. Dar le voi caute in dex. Eu nam scris niciun jurnal de la larna trecuta. Sper ca o sa revin la scris in curand! :-)


Comentariu modificat de autor!

Joi, 20 august 2015 - 14:05  

leovit
leovit
Busola
 
8
O tura frumoasa ,si ce locuri minunate a-ti colindat ,ce mi-ar fi placut sa fiu cu voi,,,,am fost in alta parte...Carpati.org


Vineri, 21 august 2015 - 20:08  

dira
dira

 
9
Mersi Leo, sper că ți-a fost și ție bine pe unde ai fost Carpati.org


Sâmbătă, 22 august 2015 - 23:41  

victoranica
victoranica
Coarda
 
10
Felicitari, Irina, pentru jurnal, singurul pana acum de pe site care trateaza toata creasta, de altfel putin strabatuta in intregime, a frumosului Mount Valcan Carpati.org Sper sa fie de folos si altora, in special celor care vad intr-un munte dincolo de spectacolul aparent al pietrei, piscurilor golase si ochiurilor de apa.

Cand ma voi invrednici voi .. dar mai bine nu mai zic, ca am mai zis prin alte parti si inca nu mi-am facut datoria carpatica, pana atunci om vedea ce o sa mai fie.

Foarte utila si completarea cu "caseta" de la Dan; la cat l-am auzit vorbind singur in spatele meu, ma si miram sa nu iasa ceva bun din asta Carpati.org

Sa ne revedem cu bine in urmatoarea tura !

PS: Inca am sa-ti dau o ciorba


Luni, 24 august 2015 - 17:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0742 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org