De la Bucin incercare spre Saca Mare (Muntii Gurghiu)

Dupa tura de pe Piatra Siclodului, va mai povestesc una, tot din muntii Gurghiului, ca tot sunt informatii putine despre acest munte pe acest site, sau pe orice alt site de pe internet (sper ca nu v-ati plictisit de acest munte frumos).

Cu prietenii am tot vorbit, cu Oleg si cu Charlie, inca cand urcam pe Siclod, ca ar fi frumoasa o tura de iarna pe Saca Mare, cel mai inalt varf al Muntilor Gurghiu, 1777 m, unde nu am mai fost inainte numai vara sau toamna, cel putin eu si Charlie, Oleg nu a mai umblat pe acolo.

Este in perioada fara zapada un traseu de aproximativ 3,5-4 ore, fara urcusuri sustinute, din care aproximativ 80% se desfasoara in padure. Dar ofera privelisti foarte frumoase spre craterul vulcanic, o parte din traseu desfasurandu-se la o distanta foarte mica de marginea caraterului, si pe partea cealalata se vad foarte frumos varfurile Tatarca si Gainusa.

Ne adunam 8 persoane, n-am mai fost atatia intr-o tura, de la inceputul anilor 80, cand copil fiind am mers prima oara pe munte.

O parte plecam de la Tarnaveni, gasca obisnuita Charlie, Oleg, eu si prietena lui Charlie, iar din secuime vine Norbert (norbus30) din Zetea, prietena lui, Ovi din Santu Gheorghe si Zoli (eroszoli) din Lazarea.

Intalnirea a fost pe pasul Bucin, la 1273 m altitudine, de unde pleaca la inceput drumul forestier, si mai apoi poteca marcata cat de cat (vara se poate urma foarte bine poteca si marcajul).

Deci plecam pe drumul marcat cu banda albastra, spre Saca Mare.

La inceput nici nu sunt probleme, zapada este destul de mare dar a umblat cineva cu presupun snowmobilul, si se poate merge destul de lejer pe urmele lui. In minte tot aia imi era, ca de la ramificatia drumului, nu va mai fi poteca batuta, si o sa umblam in zapada pana la gat.

Ajungem intr-o ora la ramificatie, unde schimbam marcajul, banda albastra se duce inainte pe drum, daca stiu bine pana la Toplita, si noi o luam la stanga pe marcaj triunghi rosu. Dar inainte facem o pauza de sandwich-uri si de hidratare.

Temerile mi s-au adeverit, in directia pe unde trebuie sa mergem este zapada virgina.

Plecam la drum, zapada este din ce in ce mai mare, ne afundam in ea pana la genunchi si in unele locuri si mai mult. Din pacate odata la jumatate de ora pierdem marcajul, si o gramada de timp pana il cautam. Este din ce in ce mai putin probabil sa ajungem pana pe varf, neavand dupa aceea timp sa venim inapoi pana in pasul Bucin, la masini.

De curiozitate postez o poza facuta tot in aceeasi poiana in iulie 2007, precizand ca Charlie, cine este intre jnepeni are 195 cm inaltime.

Si tot mergand inainte, cautand marcajul, iarasi piezandu-l, la un moment dat ne hotaram sa ne intoarcem, dupa ce in 5 ore, am facut aproximativ jumatate din traseul de hai sa zicem 4 ore in total, mergand in zapada asa de mare in care nu am mai fost niciodata in viata mea si umblu destul de mult pe munte de multi ani. Dar las pozele sa vorbeasca in locul meu.

Zoli in aceasta poza, sta in picioare .

Ajungem inapoi in pasul Bucin, ne tragem la pensiunea Secuiul Pribeag (Bujdoso Szekely), unde ne delectam cu o cafea, cana de vin, bere fiecare cu ce a vrut.

Zoli si barba lui inghetata.

Dupa asta ne-am luat ramas bun si fiecare s-a dus spre casa. Pacat ca nu am ajuns pana pe varf, dar de comun acord asa am stabilit ca este mai bine, si oricum ne-am inteles ca in vara sau toamna asta facem tura pana la capat, eventual cu o coborare la Sovata.

Oricum ce este mai important ca a fost frumos si am fost cu prietenii in natura, ce-ti mai trebuie altceva?

Vineri, 6 martie 2009 - 14:17 
Afisari: 4,691 


fuligjimmy