Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Santilia Mare
Muntii Leaota

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Dachstein... on the rocks (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Cum vacanța de vară înseamnă în general explorarea unor munți aflați ceva mai departe de casă, anul acesta am ales munții Dachstein ca destinație principală. Recunosc că mi-ar fi plăcut Grossglockner, dar renumele muntelui (cel mai înalt vârf din Austria) și aglomerația implicită ne-au ținut departe și acum. Ce nu știam noi este că și Dachstein are parte de ceva mai multă atenție din partea comunității alpine (și nu numai), fiind considerat atracția montană numărul doi...


Munții Dachstein sunt o grupă a Alpilor Calcaroși de Nord care cuprinde masivul Dachstein (vârful cel mai înalt fiind Dachstein 2.996 m), masivul Grimming (2.351 m) și masivul Sarstein (1.975 m). Acești munți formează o fortificație naturală în jurul lacului Hallstatt.


/dachstein/p1030659.jpg

Cătunul Obertraun și vârful Krippenstein


Dachstein, masivul cu peste 100 de vârfuri aflat la sud la lacul Hallstatt și care formează granița sudică a regiunii Salzkammergut, stă cu câte un picior în trei „land-uri” - Salzburg, Oberösterreich (Austria Superioară) și Steiermark (Stiria). De aici și denumirea populară de „muntele celor trei land-uri”.


Aici se află cei mai mari ghețari ai Alpilor Calcaroși de Nord, întreaga regiune fiind cunoscută pentru multitudinea de lacuri care punctează fiecare colțișor care nu e ocupat de munți sau sate pitorești.


/dachstein/p1030578.jpg

Hallstatt, considerat cel mai pitoresc sat


Ca în întreg lanțul alpin, și ghețarii de aici se micșorează pe an ce trece - în decursul uni singur an s-a observat retragerea cu 20 m a celui mai mare ghețar (Hallstätter Gletscher).


/dachstein/6330.jpg

Ghețarul în 1980: (foto: summitpost.org)


/dachstein/p1030919.jpg

Ghețarul în 2011 (unghiul este un pic diferit)


Lacuri glaciare de un verde închis pătrunzător, râuri zgomotoase care „mângâie” wagnerian urechea, pereți abrupți care parcă pornesc din cer și continuă și sub pământ, vârfuri ascuțite care la o primă vedere par înfricoșător de inaccesibile, un platou carstic înalt încărcat de jnepeniș și câțiva ghețari care dau culoare calcarului omniprezent - calcarul fiind gri deschis, iar ghețarii un gri mai… închis din cauza pământului cu care se amestecă zăpada. Cam așa aș caracteriza eu masivul Dachstein după o săptămână petrecută explorându-i câte puțin din toate aceste „fețe”.


Este un masiv puternic carstificat, care s-a format în triasicul timpuriu, în urmă cu cca. 220 de milioane de ani. Astfel, s-au format nenumărate peșteri și grote, printre care și unele dintre cele mai mari peșteri din Austria - Peștera „Mamut” și Peștera de Gheață, descoperite în 1910.


Galeriile explorate ale Peșterii „Mamut” însumează în prezent peste 64 km. Diferența dintre punctul cel mai adânc și punctul cel mai înalt este de 1.200 m. Iar grosimea stratului de gheață din Peștera de Gheață (cu suprafața totală de 5.000 mp) ajunge în unele galerii și la 20 m.


„Calcarul Dachstein” este un calcar de culoare gri deschis-roșiatic, care se regăsește îndeosebi în Alpii Calcaroși de Nord (Watzmann, Hochkönig, Totes Gebirge etc.), dar și în Alpii Iulieni (Slovenia).


/dachstein/p1030599.jpg

Case răzlețe sub masivul Sarstein


Depunerile de calcar au avut nevoie de cca. 20 de milioane de ani să ajungă la o grosime de aproape 3 km. În acea perioadă, regiunea Alpilor estici se afla pe fundul mării Tetis. Astfel, climatul sub-tropical (comparabil cu Insulele Caraibe de astăzi) a oferit condiții ideale pentru crearea de... recife.


În masivul Dachstein s-au găsit foarte multe fosile, printre care un anumit tip de scoici uriașe (megalodont), denumite „copite de vaci” (cele două cochilii formează imaginea unei copite sau a unei inimi). Alte fosile descoperite au fost de corali, melci de mare și diferiți pești... O perspectivă interesantă când te uiți în jur și îți amintești că te afli la aproape 3.000 de metri.


Masivul Dachstein și o mare parte a regiunii „Salzkammergut” au fost declarate patrimoniu mondial UNESCO, în anul 1997.


În anul 1810, Arhiducele Ioan de Austria a traversat pentru prima oară masivul Dachstein, iar vârful Hoher Dachstein a fost urcat prima dată în 1834 de către Karl Thurwieser și Peter Gappmayr, după mai multe încercări eșuate. După numai doi ani, Gappmayr a ridicat pe vârf o cruce de lemn.




--- LACURILE GOSAU ---


În prima zi nu ne-au rămas decât vreo 2-3 ore după-masa, așa că am ales să vedem cele două lacuri Gosau - Hinterer Gosausee (lacul „din spate”) și Vorderer Gosausee (lacul „din față”). Un fel de „walk in the park”, cum ar spune francezul Goethe.


Primul lac și cel mai mare, Vorderer Gosausee, are o lungime de 1.520 m și o adâncime de până la 96 m. Este, într-adevăr, mare.


Cele două lacuri se află la o distanță de cca. o oră unul de celălalt. Între ele se merge pe o albie de râu care... nu prea are niciun râu în ea. Cel „din spate” se scurge direct spre lacul Hallstatt, pe sub pământ. Numai după ploi torențiale sau primăvara, când se topește zăpada, se formează un torent care umple albia.


Hinterer Gosausee (900 m lungime și cca. 40 m adâncime) este punctul de plecare spre cabana Adamek și, mai departe, spre vârful Hoher Dachstein.


/dachstein/p1030698.jpg

Masivul Dachstein


Panorama de aici este una dintre cele mai cunoscute: vârful, ghețarul, traseul abrupt spre cabană - toate reflectându-se calm în apă, ademenindu-te parcă să le urci.


/dachstein/p1030684.jpg


Clișeu, clișeu, dar pe noi chiar ne-a ademenit!




--- GOSAUKAMM ---


În partea de vest a masivului Dachstein, contrastând cu vârfurile masive ale zonei principale, se află spectaculosul Gosaukamm (creasta Gosau). Aici sunt acele vârfuri ascuțite și aparent inaccesibile despre care aminteam mai devreme. Vârful cel mai înalt, Bischofsmütze (2.454 m) chiar seamănă cu o mitră de episcop - fiind ceva mai „rotunjor”.


Din păcate, escaladarea acestui vârf este deosebit de riscantă din cauza căderilor de pietre. Mai multe căderi din ultimii zece ani au distrus aproape toate rutele (cea mai puternică a fost în 2001, când cca. 25.000 de tone de piatră s-au prăbușit în vale). Din fericire, nu ne interesează „cel mai” sau „cea mai”. Așa că am ales să parcurgem circuitul crestei, urmând ca în altă zi să venim pentru a urca pe vârful Donnerkogel.


/dachstein/p1030704.jpg

Donnerkogel și creasta Gosau


Creasta Gosau este formată din calcar de recif, motiv pentru care fosilele predominante aici sunt cele de corali. Welcome to Gosau beach, have a nice holiday! Vorba bancului.


/dachstein/p1030727.jpg

Corali camuflați


Pornim de la cele două lacuri Gosau, care oferă o perspectivă extraordinară asupra vârfului Hoher Dachstein.Ne folosim de o telecabină pentru a ajunge la 1.400 m, de unde începem să dăm „târcoale” impozantei creste. La nici 5 minute se află două căbănuțe cochete, de unde pot fi admirate în liniște „acele” de calcar.


/dachstein/p1040118.jpg

Cabana Gablonzerhutte


Partea estică a muntelui este mai „blândă”, fiind astfel punctată de pășuni pline cu văcuțe Milka și cai la păscut.


/dachstein/p1030735.jpg


/dachstein/p1030734.jpg


Însă traseul nu merge pe pășuni, ci chiar pe la baza acelor (un fel de „Brâul de Mijloc”).


/dachstein/p1030716.jpg


Este o zi superbă, cu vizibilitate maximă. Identificăm masivele Watzmann și Hochkönig.


După cca. două ore intrăm în sfârșit în împărăția calcarului: grohotișuri imense care se pierd în vale, pante abrupte și o șa îngustă ce face trecerea înspre partea de nord a Gosaukamm.


/dachstein/p1030724.jpg


Vedem în zare cele mai înalte vârfuri ale Austriei, toate aflate în Parcul Național Hohe Tauern, dintre care distingem clar vârfurile Grossglockner și Grossvenediger (pe celelalte nu le știu).


/dachstein/p1030739.jpg


Cu vreun sfert de oră înainte de a ajunge la cabana Hofpürgl (construită în 1903), după o lungă traversare pe curbă de nivel ni se arată brusc, de aproape, vârful Hoher Dachstein și ghețarii care îl înconjoară. La fel de brusc ni se taie răsuflarea...


/dachstein/p1030742.jpg


Tare frumușel muntele ăsta.


/dachstein/p1030746.jpg


Hotărâm să facem o pauză de masă aici.


/dachstein/p1030748.jpg


Nici nu am fi putut găsi un loc mai bun - vedem vârful cu ghețarii, vedem mitra episcopului și, nu în ultimul rând, ultima noastră urcare pe ziua respectivă, care sigur va scoate untul din noi.


/dachstein/p1030756.jpg


/dachstein/p1030758.jpg


De aici se poate ajunge și la cabana Adamek, pe traseul numit „Linzer Weg”, o etapă de o zi pentru cei care doresc să se plimbe în jurul vârfului Hoher Dachstein („Circuitul Dachstein”).


/dachstein/p1030763.jpg


După pauză, pornim la drum, într-o caldură aproape insuportabilă.


/dachstein/p1030769.jpg


/dachstein/p1030772.jpg


/dachstein/p1030783.jpg


/dachstein/p1030799.jpg


După o oră de pantă abruptă și expusă ajungem în șaua „Steigl” (2.012 m), de unde se văd perfect locurile unde s-au desprins porțiuni imense de stâncă de pe Bischofsmütze.


/dachstein/p1030801.jpg


/dachstein/p1030795.jpg


Începem lunga coborâre până la 900 m. Aici vedem și ultimii oameni de pe traseu - până la lacul Gosau nu am mai întâlnit pe nimeni.


/dachstein/p1030806.jpg


Traversăm un imens palat de calcar, în care pereții abrupți ajung până în potecă.


/dachstein/p1030816.jpg

Traseele din zilele următoare


Apoi, înainte de a intra în pădure, ne oprim câteva minute la o capelă dedicată alpiniștilor care au murit încercând să urce sutele de trasee din acest munte.


/dachstein/p1030822.jpg


Capela a fost ridicată în 1963 de mama unei fete de 18 ani care, în anul 1942, murise după escaladarea crestei estice a vârfului Däumling (2.322 m). Un piton a cedat în timp ce făcea rapel de pe vârf. A fost prima femeie care urcase pe ruta respectivă, considerată „o rută clasică” de către cățărătorii din zonă. Cu un perete aproape vertical de 500 m, Däumling chiar seamănă cu degetul mare de la o mână.


/dachstein/p1030814.jpg


După câteva minute admirăm și creasta nordică a vârfului Manndlkogel, unde, în anul 1913, a murit celebrul alpinist austriac Paul Preuß. Avea numai 27 de ani. Amator al turelor solitare, a urcat peste 1.200 de vârfuri (multe dintre ascensiuni fiind realizate solitar), dintre care 150 de premiere. A renunțat la orice mijloace ajutătoare sau de siguranță, chiar și la rapel, considerând că un alpinist trebuie sa cațere numai ce poate descățăra la liber. Coarda o folosea numai când era absolut necesar.


„Cine are nevoie de mijloace tehnice ajutătoare pentru a parcurge un traseu, mijloace fără de care nu s-ar încumeta să-l parcurgă, atunci trebuie sa renunțe la traseul respectiv!”


/dachstein/p1030823.jpg


Deși a lansat o dispută aprinsă privind folosirea mijloacelor de siguranță, nici el nu se lua întotdeauna în serios. La München, într-una dintre ședințele organizate de comunitatea alpină, spunea: „Aveam buricele degetelor rănite de la cățărat și m-am gândit că m-ar ajuta un pic de leucoplast. Însă nici cei mai aprigi critici nu pot susține că astfel mi-am încălcat singur principiile referitoare la tehnicile artificiale, pentru ca am folosit leucoplastul cu lipiciul înspre interior.”


/dachstein/p1030819.jpg


După aceste momente de istorie alpină, revenim la coborârea noastră spre lac, traversând nenumărate grohotișuri, care iarna sunt pur și simplu măturate de avalanșe. De jos, de lângă lac, admirăm clasica panoramă care ne va însoți o saptămână.


/dachstein/p1030825.jpg




--- TAUBENKOGEL ---


Ziua următoare abordăm masivul Dachstein dinspre sud, traseul propus fiind Taubenkogel - „Vârful Porumbeilor” (2.300 m), cabana Simony și retur la Krippenstein.


Vremea este destul de neprietenoasă. Ceața ne învăluie de când ajungem în punctul de pornire al traseului, însă, pe baza prognozelor meteo, ne îmbărbătăm cu siguranța că măcar nu ne va ploua.


Începem să urcăm prin labirintul de calcar acoperit de jnepeni. Fără marcaje, pe aici nu ai nicio șansă.


/dachstein/p1030860.jpg


/dachstein/p1030873.jpg


După vreo oră ni se arată pentru câteva secunde vârful, ceea ce ne dă speranța că poate se mai duce ceața când ajungem pe vârf.


/dachstein/p1030868.jpg


Nu mă deranjează nici dacă nu se duce ceața. Îmi place și vremea mai rea pe munte - ai alte sentimente față de momentele de vizibilitate maximă. Ai mai mult timp pentru tine și pentru gândurile tale. Și pentru a fredona obsesiv o melodie în gând...


Run,

Live to fly, fly to live, do or die

Won't you

Run, live to fly, fly to live


/dachstein/p1030869.jpg


/dachstein/p1030872.jpg


Cățărăm o porțiune destul de expusă și abruptă și ajungem aproape de vârf. Observăm că, pentru vârf, trebuie să ne abatem cam 20 de minute spre vest. Stăm puțin, discutăm cu niște austrieci (singurii oameni întâlniți pe tot traseul), apoi hotărâm să ne continuăm drumul fără vârf, pentru că oricum ceața se încăpățânează să rămână. Vizibilitate cel mult 10 metri.


După o creastă îngustă, de pe care - în ciuda ceții dese - văd ca prin minune sutele de metri de dedesubt, și o curbă de nivel, ajungem într-un loc cu panoramă superbă către Hoher Dachstein.


/dachstein/p1030877.jpg


Ne oprim să mâncăm, iar muntele ne răsplătește pentru răbdare: după câteva minute se ridică puțin ceața, numai cât să vedem vârful și ghețarul.


/dachstein/p1030882.jpg


/dachstein/p1030886.jpg


Începem coborârea spre cabana Simony, pe un grohotiș instabil, apoi traversăm căldarea glaciară și admirăm „lacurile de gheață” - niște ochiuri de apă create de ghețari.


/dachstein/p1030892.jpg


Totul e mai... nu știu, „mai mare” aici. Căldările glaciare sunt mari, versanții sunt mari, grohotișurile sunt imense. Sentimentul ăsta îl am de fiecare dată când sunt în Alpi. Și de fiecare dată îmi amintesc de vorbele mustăciosului telemarkist: „Alpii încep unde se termină Carpații!”.


După 4-5 ore de mers, începem returul către Krippenstein, mai întâi prin altă aglomerare de calcar, descățărând fețe spălate de gheață și apă. Cu atenție la imensele „găuri” tipice carstului - unele sunt atât de largi și adânci, că ți-e și teamă să le privești.


Ne tot uităm în urmă, sperând ca ceața să „facă o figură frumoasă”, când... surpriză. Avem din nou o fereastră de câteva minute pentru admirat și făcut poze.


/dachstein/p1030899.jpg


Hoher Gjaidstein, învăluit în ceață, își face apariția ca un vârf mistic.


/dachstein/p1030910.jpg


/dachstein/p1030930.jpg


Ne bucurăm că am mai zăbovit un pic și ne continuăm drumul, însoțiți de porumbei, prin alt labirint încâlcit de jnepeni. Mordor. Cu mai multă lumină.


/dachstein/p1030939.jpg


Se lasă iar ceața și îmi amintesc de o întâmplare tragică petrecută cu mulți ani în urmă, despre care citisem acasă.


În aprilie 1954, trei profesori au plecat cu zece elevi la o plimbare de o zi pe vârful Krippenstein. Deși vremea se arăta promițătoare, mai multe persoane i-au avertizat cu privire la un viscol iminent. În ciuda avertizărilor, grupul nu s-a întors din drum, fiind surprins de nori grei, din care, în decurs de câteva ore a căzut aproape un metru de zăpadă. În condiții de ceață deasă, orientarea este imposibilă în acest labirint carstic. Toți au murit înghețați, ultimii doi fiind găsiți abia după 43 de zile de căutări, în cea mai amplă acțiune de căutare desfășurată vreodată de către salvamontiștii austrieci.


Am mai pierdut timpul vreo oră, în zona Krippenstein, admirând marea de nori de sub noi și citind informații despre flora și fauna din zonă (da, chiar mai au așa ceva).


/dachstein/p1030944.jpg


/dachstein/p1030947.jpg


/dachstein/p1030951.jpg




--- HOHER DACHSTEIN ---


Vârful Hoher Dachstein (Dachsteinul Mare) este cel mai înalt din landurile Oberösterreich și Steiermark. Aspectul este de vârf dublu - vârful principal de 2.996 m (până în anul 1970 se spunea că are 3.004 m, pentru a atrage mai mulți turiști) și vârful secundar de 2.934 m.


Tot în secolul al XIX-lea, un mare iubitor al regiunii, Friedrich Simony, și-a dedicat mulți ani cercetării și explorării masivului. A deschis numeroase poteci și cabane, pentru a-l face mai accesibil turiștilor, și a realizat, în 1847, prima ascensiune de iarnă pe cel mai înalt vârf. Spre sfârșitul secolului, fiii lui au reușit prima ascensiune pe alte vârfuri importante ale Dachsteinului: Mitterspitz 2.925 m (Oskar Simony) și Koppenkarstein (Arthur Simony). Friedrich Simony a fost primul care a efectuat studii geologice în regiune.


Începând din anul 1909, au fost amenajate mai multe trasee de via ferrata, în special pe peretele sudic al muntelui. Acest perete aproape vertical este spectaculos, mai ales în lumina blândă a răsăritului.


/dachstein/p1040111.jpg


În partea sudică a masivului se află și o mică zonă amenajată pentru schi, inclusiv pe timp de vară. Acum însă nu se putea schia, din cauza temperaturilor foarte ridicate din lunile anterioare, care topiseră zăpada și care înmuiau gheața încă de la primele ore ale dimineții. Partea nordică (zona platoului carstic Krippenstein) s-a impus ca centru al „freeride-ului” din Austria. Iar amatorii de schi de tură pot alege traversarea masivului de la sud (Ramsau) la nord (Obertraun). Este o rută foarte populară, care trece pe sub vârful Hoher Dachstein, peste ghețar și peste platoul carstic.


Pe vârf se poate ajunge atât urcând peretele sudic, cât și pe rute mai „ușoare”, dar care implică întâi traversarea ghețarilor. Parcurgerea tuturor acestor rute pe ghețar (peretele nord-estic și creasta vestică - considerate cele mai ușoare - și creasta estică) depinde în totalitate de rimayele care se formează acolo unde ghețarul se întâlnește cu stânca. În luna septembrie, ruta pe peretele nord-estic era impracticabilă. Noi am ales creasta estică pentru a urca pe Hoher Dachstein.


Toate rutele sunt echipate cu cabluri (amenajate ca via ferrata), însă, pentru cei obișnuiți cu văile de abrupt din Bucegi sau padinile nemarcate din Piatra Craiului, în afara câtorva porțiuni mai expuse, nu este necesară asigurarea. Pe primii 50 m (cei mai abrupți și mai expuși) oricum lipsește orice fel de asigurare, pentru a-i descuraja pe cei neechipați să intre în traseu (pe această porțiune se recomandă asigurarea, deoarece o cădere s-ar încheia în mod nefericit în bezna înspăimântătoare a rimayei de la bază, care avea o adâncime de cel puțin 30 m).


/dachstein/p1040040.jpg


Astfel, într-o altă zi superbă de vară târzie, urcăm cu telecabina din Ramsau și apoi traversăm ghețarul împânzit de crevase, pentru a ajunge la baza peretelui.


/dachstein/p1030968.jpg


/dachstein/p1030991.jpg


/dachstein/p1030972.jpg


/dachstein/p1030981.jpg


Pe unele le ocolim, pe altele le sărim, însă ceea ce mă uimește este faptul că încă de la primele ore ale dimineții gheața începe să se dezghețe și să curgă ca un mic pârâiaș. Traversarea ghețarului seamănă, din punct de vedere auditiv, cu parcurgerea unui mic canion.


/dachstein/p1040079.jpg


Ajunși la baza peretelui, ne echipăm și așteptăm puțin pentru a intra în traseu. Cred că toate grupurile sunt cu ghizi, pentru că discută aprins despre ce au de făcut, cine pe cine filează etc.


/dachstein/p1030993.jpg


Ovidiu pleacă primul și mă asigură. Apoi încep și eu să urc pe cea mai expusă porțiune, cu o ușoară strângere de inimă, privind la rimaya de sub mine. Cățărarea până sus este o adevărată plăcere, chiar dacă mă gândesc (prea mult), cu puțină neliniște, la faptul că va trebui să mai și descațăr porțiunea aflată fix deasupra imensei găuri negre.


/dachstein/p1040021.jpg


După aproximativ o oră și jumătate ajungem pe vârf.


/dachstein/p1030999.jpg


/dachstein/p1040006.jpg


Admirăm tot ceea ce ni se arată: revedem toate locurile pe unde ne-am plimbat în zilele anterioare:


/dachstein/p1040010.jpg

Creasta Gosau, lacul Gosau


/dachstein/p1040030.jpg

Platoul carstic cu jnepeni, vârfurile Taubenkogel și Hoher Gjaidstein


/dachstein/p1040023.jpg

Peretele sudic și regiunea de dincolo de Ramsau... se vede chiar și vârful Triglav din Slovenia


Am fi dorit să ne întoarcem pe peretele nord-estic, însă cum ruta aceasta este acum impracticabilă (lățimea rimayei de la bază are câteva zeci de metri), alegem același traseu pentru coborâre.


/dachstein/p1040020.jpg

O porțiune mai verticală.


/dachstein/p1040028.jpg


/dachstein/p1040039.jpg


La coborâre nu mi se mai pare atât de fioroasă prima porțiune. Descățăr chiar mai repede decât mă așteptam (obligat-forțat, știind că mai așteaptă doi băieți să coboare după mine).


/dachstein/p1040051.jpg /dachstein/p1040055.jpg


Apoi traversăm din nou ghețarul, nu înainte de a arunca un ochi la cabana de sub vârf, care iarna am înțeles că funcționează în regim de bivuac.


/dachstein/p1040067.jpg


/dachstein/p1040063.jpg


Mai stăm o jumătate de oră în zonă pentru a admira peretele sudic și traseele de via ferrata.


/dachstein/p1040091.jpg


/dachstein/p1040085.jpg




--- DONNERKOGEL ---


Donnerkogel (2.054 m) sau „Vârful Tunetului” este primul vârf din creasta Gosau. Pe el se poate ajunge fie pe un traseu marcat, care implică cățărare la liber, fie pe un traseu de via ferrata. Eu aleg prima variantă, iar Ovidiu pe a doua. Motivul – un singur kit de via ferrata. Anul trecut, în Wilder Kaiser, am improvizat noi un „kit” din anouri, însă acum gradul traseului era dat D și m-am gândit că nu e prea bine sa cazi într-un anou pe niște pasaje cam verticale.


/dachstein/p1040123.jpg


Așa că i-am dat lui Ovidiu kit-ul și m-am consolat că traseul „normal” este și el foarte fain, perfect pentru o zi mai relaxantă.


Din zona numită Unterer Törlecksattel m-am despărțit de „Brâul de Mijloc”, parcurs în ziua cu circuitul în jurul crestei Gosau.


/dachstein/p1040131.jpg


Îmi place urcarea, mă simt ca „acasă”. Chiar dacă sunt și un pic „stânjenită” de grupurile mari cu care mă intersectez - aproape toți coborând deja de pe vârf și aproape toți cu kit-uri de via ferrata. Și aproape toți întrebându-mă dacă nu mi-e teamă să urc singură pe un traseu atât de dificil. Hmm… se pare că totuși ruta de via ferrata nu e atât de fioroasă.


Urc aproape două ore și ajung la crucea de pe vârf.


/dachstein/p1040136.jpg


De aici se deschide o panoramă deosebit de... calcaroasă și stâncoasă.


/dachstein/p1040139.jpg


Nici nu apuc bine să mă instalez într-unul dintre puținele locșoare mai plate, pentru o mică gustare și o scurtă moțăială, că și apare Ovidiu, care a parcurs traseul în jumătate din timpul dat pe panou și pe Internet. Într-adevăr, aș fi putut și eu să-l însoțesc.


Mai admirăm un pic priveliștea de pe vârf, știind că de ziua următoare vremea se va schimba radical.


/dachstein/p1040145.jpg


Coborârea până în „Brâul de Mijloc” este foarte rapidă. Și oarecum comică. Ovidiu merge pe „repede înainte”, crezând că sunt în față și mirându-se că totuși cobor atât de repede încât nu mă poate ajunge. Eu mergând mai agale, crezând că el e în urmă. Sau ceva de genul. Până când m-am prins.


De la stația de cabină mai coborâm o oră până la lac, pe o potecă teribil de abruptă și de alunecoasă.


/dachstein/p1040154.jpg


Prognozele indicau ninsoare grea în următoarele zile, ceea ce ne-a făcut să ne orientăm spre... schi. Ar fi fost pentru prima oară când schiam vara, astfel că, după o zi de leneveală, am plecat spre un alt ghețar, unde ne-am bucurat de un pulvăr proaspăt de 50 cm.



Surse:

www.dachstein-salzkammergut.com/

www.wandergenuss.info

www.summitpost.org

www.wikipedia.org



Luni, 28 noiembrie 2011 - 10:31 
Afisari: 7,361 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

baltighost
baltighost
Coarda
 
1
Frumos jurnal, bine scris, poze excelente. Ce vreme faina ati avut. Noi n-am prea avut norocul asta din punct de vedere meteo. Felicitari.


Luni, 28 noiembrie 2011 - 11:15  

zentai
zentai
Coarda
 
2
Felicitari!
Faina tare de tot Austria asta,cu un echilibru perfect intre ordine si politete!Peisajele sunt de vis!

M-a mirat doar, un pic, felul relaxat in care-ti asezai casca pe ghetarul alaCarpati.org.Desi am invatat sa-mi domin starile, nu pot sustine ca m-as simti in largul meu pe un ghetarCarpati.org

Felicitari si pentru turele pe acolo!Se pare ca esti o bravaCarpati.org


Luni, 28 noiembrie 2011 - 13:36  

hana
hana
Coarda
 
3
Frumusetea peisajelor mi-a taiat rasuflarea! Jurnalul asta e o incantare!
Multumim pentru efortul de a impartasi cu noi aceasta superba experienta!

Si nu ma pot opri sa ma intreb cum reusesc ei sa ridice constructii si sate si stabilimente si sa le si adapteze la tehnologie in acelasi timp, fara sa semene a OZN-uri, astfel incat sa le integreze in peisaj ?
Ma gandesc ca daca s-ar multiplica aceste imagini in media, poate s-ar mai schimba gusturile populatiei in materie de frumos.


Luni, 28 noiembrie 2011 - 14:30  

roze
roze

 
4
Frumoase descrieri si un jurnal foarte bine documentat! Peisajele sunt superbe si traseele par de vis! BRAVO voua! Carpati.org


Luni, 28 noiembrie 2011 - 16:48  

miparv
miparv
Rucsac
 
5
Super jurnal si super poze, ce aparat s-a folosit ?


Luni, 28 noiembrie 2011 - 17:56  

varverica
varverica
(admin)

 
6
Va multumesc!

Pozele sunt facute cu un Panasonic LX-5, de care suntem foarte multumiti.

Gabi, in momentul ala eram inca pe plat Carpati.org
Acum vorbind serios, ghetarul nu m-a ingrijorat deloc, singura portiune unde mi-au tremurat un pic "indispensabilii" a fost acea prima parte de catarare libera spre Hoher Dachstein. In rest, traseele au fost chiar decente.


Miercuri, 30 noiembrie 2011 - 08:58  

mike
mike
Rucsac
 
7
Frumos si mai ales complet RT-ul Carpati.org.Si locurile sunt deosebite din ce am dedus din fotografii..Multumim ca ai impartasit cu noi destinatii atat de interesante.


Miercuri, 30 noiembrie 2011 - 11:18  

oleg
oleg
Coarda
 
8
Impresionant!
Pozele sunt fascinante, iar jurnalul a fost o placere sa-l citesc.
Felicitari pentru tura si pentru jurnal.


Miercuri, 30 noiembrie 2011 - 14:02  

dorina_fagaras
dorina_fagar..
Caraba
 
9
Foarte fain concediul vostru si jurnalul la fel. Si foarte bine documentat. Ma bucur pentru voi si multumesc ca pentru un sfert de ora m-ai facut sa visez si eu. Candva imi incoltise si mie in gand dorinta de a ajunge pe-acolo... Carpati.org


Miercuri, 30 noiembrie 2011 - 19:35  

vio_sf
vio_sf

 
10
Foarte fain jurnalul. Am stat cuminte in banca am citit si m-am uitat la poze. Am "bifat" inca un loc minunat pe care l-am vizitat datorita voua. Multumim frumos.


Joi, 1 decembrie 2011 - 09:18  

edo
edo
Caraba
 
11
Excelent jurnalul, superbe locuri!


Joi, 1 decembrie 2011 - 19:12  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0812 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org