Da Capo Al Fine (Muntii Bucegi)

Bucegi  –  15-16 Martie 2008

Da Capo Al Fine!

_________________________________________________________________________

„I-am ascultat de multe ori pe alpinisti, povestind despre visele lor realizate in premiere alpine. Modestia lor nu-i putea impiedica in relatarea exacta a faptelor. Vorbirea lor simpla sublinia cu atat mai contrastant realitatea realizarilor lor in munti, realizari care unora dintre noi li se pareau de domeniul celei mai bogate fantezii. As vrea sa spun despre alpinistii, pe care i-am vazut in ascensiuni de dificultate extrema, ca sunt fiinte atat de aeriene incat, dupa atingerea crestei, iti par ca ar fi in stare sa-si continue ascensiunea pana la insurubarea in azurul cerului. Si mai trebuie sa spun ca nimic nu ma emotioneaza mai mult la cei ce indragesc muntii, decat inaltul sentiment pe care ei il au despre prietenie, despre spiritul tovarasesc. I-am vazut pe acesti oameni care nu sunt extraordinari si deosebiti, dominati intotdeauna de sentimentul unei absolute devotiuni pentru aceia care li s-au incredintat, si alaturi de care ei s-au legat in coarda, de la inceputul si pana la sfarsitul unei aspre ascensiuni.” (Alexandru Balaci)

"Alpinismul nu este un sport, este un drum al vietii."  (Reinhold Messner)

__________________________________________________________________________

ITINERARIU

- Busteni – Valea Cerbului – Cabana Gura Diham – Valea Seaca a Baiului - Cabana Diham – Valea Glajariei – Poiana Malaiesti Izvor – Valea Malaiesti – Cabana Malaiesti (planuisem ca a doua zi sa urcam Hornul Mare al Malaiestilor si sa coboram apoi Valea Morarului, de la Omu, insa: „Omul propune, Dumnezeu dispune!”)

TOVARASI:

                -  Brasov    :   Nicolae Preda (nycbv)

                -  Bucuresti:  Gabriela Petrisor (gabriella)

               -  Drobeta  :   Ni s-a alaturat doar in prima zi (din respect si politete, voi pastra anonimatul de pe site :D)

______________________________________________________________________________

Imi era dor tare de munte! Avantul de responsabilitati si obligatii mi-a cam barat calea catre inaltimi,timp de vreo doua luni, lasandu-mi in suflet, insa, cea ma de pret regula de disciplina pe care am invatat-o mergand pe munte: Rabdarea!

La trei zile de la ziua mea, iata-ma plecand spre locul cel mai potrivit pentru a ma sarbatori: ACASA, in muntii Bucegi, acolo unde am simtit inca din copilarie primii fiori ai inaltimilor si unde mi-am facut promisiuni indraznete! :)

In dimineata zilei de 15 martie, odata cu revarsatul zorilor, am pus rucsacul in spate si m-am indreptat voiniceste spre tren, lasand in urma oameni mirati, un Bucuresti destul de monoton, si plafonarea zilnica a celor care traiesc intr-o limita autoimpusa, refuzand cu nonsalanta sa se bucure de viata!

Eu am ganduri si aspiratii mult mai inalte si imi place sa ma infrupt din dulceata fiecarei clipe! Bucuria mi-e intiparita pe fata si imi vine sa zburd! :)

Merg cu acceleratul de la 7:30 si la 9:27 ajung in Busteni unde Nea Nae ma asteapta cuminte dinainte de ora 9! :) 

Pornim instantaneu la drum, eu aruncandu-mi ochii in toate directiile! Vremea este destul de mohorata si de inchisa iar cerul gri anunta precipitatii! Dar nu conteaza, muntele este fain pe orice vreme si asa se fac oamenii, mari! :D

Urcam soseaua nationala pana in dreptul kilometrului numarul 136 de unde facem dreapta si intram pe strada Valea Cerbului, acoperita cu pietris mare pentru a mai estompa noroiul si gropile facute de autoturisme.

Mergem spontan, tot vorbind si impartasind pareri si opinii cand, trecand peste raul Valea Cerbului, un baietan la vreo 30 de ani, ne claxoneaza si se ofera, foarte amabil, sa ne duca pana la poalele muntelui Diham. :) Tot vorbind, ne intovarasim si mai castigam un camarad de drum! :)

La cabana Gura Diham, ne echipam cum se cuvine si pornim la pas pe panta de pe clina sudica a muntelui Diham, ignorand ninsoarea razleata care ar vrea sa ne sperie… :)

Constant si cu hotarare, ajungem la rascrucea de drumuri, situata la 1.090 m., de unde lasam in urma poteca ce se orienteaza stanga spre cabana Poiana Izvoarelor (marcaj banda rosie) si facem dreapta, prin Saua Baiului, pe marcaj triunghi albastru, avand in dreapta Valea Seaca a Baiului si dincolo de ea, Culmea Clabucetul Baiului.

Vantul se inteteste putin si ia amploare in portiunile unde copacii lipsesc cu desavarsire, alternand cu desis. Zapada, initial in strat mic, creste pe masura altitudinii dar nu constituie un pericol si nici un obstacol, doar ca in bataia vantului ne mai loveste in fata.

Drobeta si Nea Nae se incalzesc la vorba iar eu merg voiniceste inaintea lor, pozand si fiind atenta la tot. Linistea este deplina si iarna la ea acasa! Mmmmm,mi-era dor de mirosul de aer proaspat si curat, de pacea care domina printre trunchiurile de copaci, de libertatea de miscare, de albul nesfarsit al omatului nepoluat de masini sau de mizeria de pe asfalt! :)

Nu simt nici oboseala, nici frig, ci doar o curiozitate de nestavilit sa privesc si sa inaintez! :)

Urcand continuu, poteca ajunge, dupa cam o ora de la Gura Dihamului, in golul Culmii Dihamului, la o rascruce de drumuri. La stanga se desprinde drumul spre Poiana Izvoarelor (marcaj  cruce albastra), la dreapta, drumul prin Valea Leucii, spre Predeal (triunghi rosu) si, drept inainte, prin Magura Cenusie, o alta varianta spre Predeal (punct rosu).

Ajungem la 1.320 m., in Saua Baiului, unde, in poiana larga de la poalele Magurei Cenusii strajuieste cabana Diham. Inca de pe drum ne facuseram pofta cu cate un bol de ciorba asa ca ne-am pus pe infulecat supa cu galuste, ciorba de burta si ciorba de vacuta, „stinse” cu ceai bun si aromat! :) 

Cabana era plina de lume si vreo 2-3 baieti puneau la punct legaturile si conectarile chitarei la statia de amplificare. Am mai stat si noi cateva minute, sa ni se aseze mancarea, si apoi am pornit mai departe! :)

De la cabana Diham, poteca noastra se orienteaza in directia NV si apoi N, marcaj cruce albastra, coborand de-a coasta pe sub Magura Cenusie, prin padure. La aproximativ cinci minute de la cabana, coboram direct si repede pana la limita inferioara a Vaii Glajarie.

Atingem firul vaii in punctul de confluenta cu Valcelul Dihamului, traversam valea si continuam pe o mica portiune in sus, pe langa virul ei.

Traversam trei podete, ajutandu-ne de brate si bete telescopice si, intrand curand in Poiana Glajariei, parasim acest drum, urcand prin poiana pe directia VSV, pana in punctul unde prindem marcajul; aici facem un popas ca sa renuntam la haine caci urmeaza doar poteca ascendenta si deja ne-am incalzit! :)

Dupa un scurt urcus pieptis, la aproximativ o ora de la cabana Diham, ajungem in marginea Poienii Malaiesti-Izvor unde intalnim marcajul banda albastra, acesta fiind locul de confluenta intre Rasnov si Malaiesti. Spre Rasnov, poteca merge inainte, in coboras, prin poiana.

Traseul nostru se continua pe marcajul proaspat intalnit, spre dreapta, in urcus pieptis, peste coama cuprinsa intre vaile Glajarie si Malaiesti. Gasim un loc de popas pentru hidratare cu ceai, pret de cateva minute, si p-aici ti-e drumul! :)

Dupa vreo 30-40 de minute de la ramificatie, poteca incepe sa urce usor, in lungul platformei conturate din ce in ce mai pronuntat intre abruptul Bucsoiului (pe partea stanga) si firul vaii Malaiesti (pe partea dreapta).  Pe partea opusa a vaii se arata linia de creasta a Padinei Crucii, din ce in ce mai pronuntat si avem toti imboldul de a merge constant si cu elan!

La capatul de sus al acestei platforme, ajungem in marginea unei poieni, pe flancul vestic al muntelui Bucsoiu. Iarna este la ea acasa, cu zapada pana la genunchi si chiar mai mare, astfel ca pana in acest punct am avut de trecut, cu grija, cinci potentiale culoare de avalansa. In pozitie de alarma, am trecut pe rand, cu pasi repezi si in liniste deplina!

Dupa inca o treapta a vaii, traversam o poiana larga, loc al vechii cabane Malaiesti, de unde se deschide, dintr-odata, perspectiva portiunii alpine a vaii! Mi se taie rasuflarea si am un sentiment de bucurie si implinire! :)

De la capatul de sus al poienii, urcand o ultima ruptura de panta, poteca ajunge in marginea caldarii inferioare a vaii, la cabana Malaiesti, situata la altitudinea de 1.720 m. :)

Uitndu-ne pe orologiu, constatam ca am efectuat un urcus de vreo 4 ore si jumatate, incluzand 2-3 popasuri scurte si o oprire de vreo 20 de minute la cabana Diham. Este ora 15:10.

Intram in cabana unde nu este nici un drumet deocamdata, salutand si bucurandu-ne de reverere! ;) Ne facem comozi si ne asezam la masa de langa soba, la vorba, la ras in cascade, la discutii mature si sagalnice, la impresii si opinii dintre cele mai variate.

Eu nu pot decat sa ma consider norocoasa sa stau intre acesti barbati si sa ascult povestile lor incarcate de multe experiente, intelepciune si omenie! Cu adevarat, muntele isi pune amprenta pe cei care se lasa slefuiti si a caror baza morala este simplitatea si modestia! :)

Privindu-i, imi doresc si mai mult ca in viitor, dupa ani multi de umblat si invatatura solida, sa nu uit primii pasi si nici standardele si principiile atat de valoroase care ma calauzesc in tot ce fac! :)

Timpul trece pe nesimtite astfel ca intre orele 17:00 – 19:00 sala de mese se umple de oameni veniti de la cabana Diham. Se aduna toti la o masa si incing chefuri, vorbe si jocuri de remi!

Noi, ne mutam lucrurile in camera di spatele bucatariei, la separei, :D ne schimbam si facem ospat in toata legea! :)

La 22:30 am pornit spre culcusuri, hotarat fiind ca eu si Nea Nae ne vom intaorce in Busteni a doua zi!

De ce!? As minti sa spun ca numai privind Hornurile nu ma indemna inima sa le urc, mai cu seama ca aveam si echipament. Dar, zapada depusa pe etajele Vaii Malaiesti depasea 45-50 cm si chiar mai mult pe horn. In plus, era spulberata de ninsoarea si vantul din ultimele 2-3 zile iar riscul de avalansa era insemnat. Ar fi insemnat o lupta nesabuita a omului cu natura!

Oricat de mult ne place muntele si extremul, suntem intelepti si responsabili si stim ca muntele nu pleaca! Pana acum nu a semnalat nimic de genul acesta si nici nu cred ca ii vor creste picioare in viitorul apropiat! :)

Asadar, Mos Ene a venit cu pasi repezi, cufundandu-se in vise… Eu am dormit ca un prunc pana la 5:15 AM cand am programat alarma telefonului sa sunte. AM mai zabovit olecuta si apoi am sarit direct in imbracaminte.

Am bagat „la ghiozdan” o ciocolata neagra si iata-ne la 6:18 AM, pe mine si Nea Nae, in drum spre Busteni. Drobeta a ramas sa mai doarma dar ne auzim! :)

Lumina albastruie a zorilor inunda Valea Malaiesti. Este o liniste deplina cu cer senin si limpede iar vantul nici macar nu adie! :)

Ma uit cu jind spre Hornuri dar le intorc spatele, chicotind in sine pentru ce va urma pe viitor! ;)

Pornim tantos, in coborare domoala, facand poteca noua intrucat cea de ieri a fost acoperita deja de zapada!

Un Bubi maro de la cabana ne insoteste vesel pana la Diham

Razele soarelui se joaca printre copaci si acum pot studia bine intregul traseu! Ce diferenta fata de ziua precedenta, inchisa si instabila meteorologic!

Abordam acelasi mers constant, eu dand atentie lucrurilor invatate in toate celelalte ture, si in aproximativ o ora si vreo 45-50 de minute, ajungem la cabana Diham unde poposim 15-20 de minute pentru ceai si savoarea naturii inconjuratoare.

Pornim mai departe cu voiosie si cu gandul la delicioasele clatite de la „Gurmand”-ul din Busteni! Mmmmmmmmm! :)

Eu nu stiu unde sa ma uit mai intai si il pun pe Victor la treaba temeinica! :)

Coboram usor si icercam sa evitam portiunile de gheata ascunse sub zapada si intalnim marcajul banda rosie care vine dispre Poiana Izvoarelor. Zapada este in strat redus aici si din cand in cand, se vad portiuni de pamant umed!

La 9:55 AM, am ajuns la cabana Gura Diham. Privesc cu incantare totul si ma incearca un sentiment de emotie pentru ca nu as mai pleca de pe munte deloc! Dar, va veni ea si vremea aceea in care sa raman in sanul muntilor si sa nu ma intorc in oras decat rareori! :)

Pornim pe drumul rutier, tot intalnind grupuri de oameni imbracati modern!

Nu mi-am putut stapani rasul cand un pusti a intrebat degajat: „Mai e mult pana sus?” si Nea Nae a zis intr-o doara: „Putin!” :D :))

Am ajuns la gara pe la 10:30 unde Nea Nae si-a cumparat bilet pentru trenul de la ora 11:55, eu ramanand sa ma vad daca gasesc o alta varianta intrucat primul tren care sosea era personalul de la 13:35.

Ne-am indreptat pasii spre „Gurmand” unde am mancat cu pofta mare paste si clatite excelente! :)

Nea Nae a trebuit sa plece inainte ca eu sa termin de mancat dar ne-am luat „La revedere!” si ne-am urat reciproc: „Drum bun!” :)

Terminand de mancat, am fost sa vad daca mai merge microbuzul pana la Bucuresti si cand am aflat ca este 40 lei pretul, m-am lasat pagubasa. Nu sunt zgarcita dar mi se pare foarte mult! Am luat bilet la personal si cum mai aveam o ora si vreo 20 de minute libere, am plecat in plimbare spre locuri dragi si cunoscute! Am mers la casa unchiului meu, am facut cateva poze, mai testand aparatul, am mancat colac secuiesc si am vazut cum se face, m-am bucurat putin timp inainte de a ma desparti de Busteni si de munti!

_______________________________________________________________________________

Epilog:

Imi place pe munte si la poalele sale si ma fascineaza sentimentul care ma copleseste ori de cate ori il revad! Este de neexplicat si indemn pe oricine sa mearga si sa cunoasca, sa isi rezerve rabdarea de a creste pas cu pas, dand ascultare inimii. Cel mai tare ma incanta exuberanta copilareasca pe care o pot avea acolo, o libertate sufleteasca ce mi-o pot asigura fara rezerve! Cu alte cuvinte,

 „De ce zambim atunci cand vedem un copil? Poate pentru ca avem in fata noastra pe cineva care nu are toate acele straturi de protectie: diplome, titluri, demnitate, statut social… pe cineva al carui zambet stim cu siguranta ca este absolut natural si neprihanit. Si atunci… sufletul de copil din noi zambeste trist… in semn de recunoastere.”                                                           

                                                                                                                 (Hanoch McCarty)

_______________________________________________________________________________

NOTE:

(1)   Ma conving tot mai mult ca alpinismul nu este doar catarare; nu este doar dry-tooling; nu este doar bouldering; nu este doar escalada… Este toate acestea insumate, la care se adauga adaptarea la toate conditiile, tonus psihic bun si rezistenta fizica, disciplina si o permanenta autoevaluare. Dar, cel mai important, o conduita morala ireprosabila, nascuta din omenia simpla si dezinteresata!

(2)   Multumesc Nea Nae pentru privilegiul de a invata cu fiecare tura! Cand voi fi mare, toti vor sti cine a fost tata si mama mea pe munte! :)

PS: Nu imi explic de ce s-a incheiat sesiunea de login aseara pentru ca am inteles ca deja a fost rezolvata. Sper sa elucidez misterul pentru a nu mai amana alte RT-uri pe viitor. Nu-mi place sa scriu pe bucatele si nu mi se pare frumos si elegant. Multumesc! :)

La drum, mereu si mereu!

Lasand in urma civilizatia

Nea Nae si Drobeta, de vorba, la drum.

Eu si Drobeta

Portiunile cu copaci si fara copaci alterneaza.

Privind in sus, spre Diham

Iar bate vantul

Supa cu galuste :)

Ciorba de burta :)

Cam asa mai arat, cu un an mai "batrana". :)

Atmosfera de cabana.

P-aici!

O surpriza neasteptata! Ii recunoasteti?

Merci pentru pozat, domnilor! :)

Urcus domol.

Ramificatia Rasnov - Malaiesti

Aceste mici monumente au darul de a iti aminti ca nu esti invincibil.

Spre coama dintre Glajarie si Malaiesti

Da, zapada ajunge pana la genunchi; in unele locuri este si mai mare.

Depasind unul dintre cele cinci potentiale culoare de avalansa. Nea Nae pleaca primul apoi urmam noi, pe rand, la interval de 2-3 minute, cu pasi repezi si in liniste deplina.

Daca nu m-ati crezut ca zapada era mare, poftim!

Pe ultima treapta inainte de cabana Malaiesti.

Bucsoiul in dreapta si V. Malaiesti in aval.

Capat de linie. ;)

Acasa, in munti! :)

Sala de mese cufundata in liniste la 15:15. De-abia am sosit.

Discutie intre barbati la o farfurie de ciorba de pui. :)

Indemn

Pestii va invita la ospat! :)

Cum care Pesti!? Noi doi, nu-i evident? :)

3 domni dintr-o bucata! Pe ei ii respect si ii admir pentru experienta, deschidere si, mai ales, pentru omenie! :)

M-am facut mica, ascultand cate in luna si in stele! :)

Eeee, s-a schimbat treaba. Lumea a dat navala! :)

S-a lasat intunericul...

Si ma ajut de frontala.

Nea Nae se joaca si cand doarme! :)

Noapte buna si tie, mistere! ;)

Atmosfera de 6 AM. Ne vom revedea! :)

Zori de zi. Soarele va fi darnic astazi! (ora 6:18 AM)

Gata de drum! :)

Bubi cel cu "vino-ncoa'! ;)

Raze jucause matinale aproape de Belvedere.

Este atat de cuminte si inteligent! :)

Nea Nae dandu-mi explicatii. :)

Ramificatie; ca sa bag bine la cap! :)

Peste cele 3 podete; apoi urcus pana la cabana Diham

Intai domol...

Apoi din ce in ce mai accentuat. Super inviorare de dimineata! :)

Antrenament foto catre Bucsoi, Moraru si Saua Baiului

2 tizi, incetosati datorita aparatului care a facut condens. :)

Din nou la antrenament. E o zi prea luminoasa sa nu ma joc! ;)

in cele din urma mi-a iesit fara gard si fara brazi in raza vizuala. Ar trebui o zapada mai neteda dar aceasta e... spontana! :)

Muntele Diham

Cabana Diham (1320 m.)

Omat. Mi-a placut cum se vede si am vrut o amintire. :)

Trunchiuri golase pe Saua Baiului.

Nea Nae la orizont.

Intersectam poteca spre cabana Poiana Izvoarelor

Si bifurcatia

Contemplare la un capac de ceai :)

Mai are sens sa mai comentez ceva!?

Eheheeee, asta e dinainte de a ma naste eu. :)

Poza de familie! ;)

Alte antrenamente foto de la care nu m-am putut stapani! :)

Penne Quatro Formaggi, cu mozzarella si parmezan. :))

Clatite cu branza dulce, stafide si sos de caramel. Mmmmm :)

Clatite cu inghetata si sos de caramel. Mmmmm :)

Liniste si pace! Pana la urma nu a mers telecabina nici duminica. E mai precaut asa!

Incercand zoom-ul

Casa lui Nea Gheorghe, unchiul meu, de unde in copilarie priveam de la etaj, cu drag si speranta, telecabina care urca pe culme, facand necontenit legaminte solemne! :)

Iata cum se face colacul secuiesc! :)

Voila! :)

Gata! Va las cu drag pana la urmatoarea revedere alpina! :)

Joi, 20 martie 2008 - 15:14 
Afisari: 2,632 


gabriella