Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Nedeia
Muntii Capatinii

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Custuri Fagarasene (VII): Piscul Podragel, 06 august 2016 (Muntii Fagarasului)

          Acest jurnal descrie un traseu alpin nemarcat, care conține unele pasaje expuse și periculoase, în special pe vreme nefavorabilă. Modul de abordare a traseului este unul subiectiv și ține de inspirația de moment, fără a avea pretenția că reprezintă cea mai bună soluție.



          MERSUL DE UNUL SINGUR NU REPREZINTĂ CEA MAI SIGURĂ METODĂ DE A CUNOAȘTE MUNTELE


          Participanți: subsemnatul (markbv).


          Dificultate: Piscul Podrăgel este un traseu alpin cotat 1A. Neavând mari dificultăți tehnice și nefiind foarte solicitant din punct de vedere fizic, acest traseu este, după părerea mea, un antrenament bun pentru cei care se află la început de drum pe nemarcate.


          Poziționare: Mărginit spre vest de Căldarea Vârtopu și spre est de Căldarea Podrăgel, cu lacul omonim, Piscul Podrăgel este o muchie făgărășană nordică, scurtă, care își are originea în Vârful Arpașu Mare.


          Acces: de la Fereastra Zmeilor - marcaj CA, 1 - 1 ½ h, de la cab. Podragu - marcaj BA, CA, 2 – 2 ½ h.

          Retragere: De pe vf. Arpașul Mare se coboară pe muchie spre sud-est și se întâlnește după câteva minute marcajul BR (traseul crestei principale).


          Echipament tehnic: Nu am folosit echipament specific de alpinism.


          Deși este mereu remarcat de turiștii care străbat traseul crestei principale, iar prin cărțile de specialitate este amintit ca fiind un traseu alpin 1A, despre Piscul Podrăgel am găsit puține informații, așa că, după parcurgerea lui, m-am hotărât să scriu o descriere scurtă, în câteva rânduri, care poate va fi de folos altor iubitori ai muntelui.


          Tura a început de fapt vineri după ora 16.00, cu plecarea din București și cu urcarea până la refugiul Fereastra Zmeilor, unde am rămas peste noapte.


          Pe Transfăgărășan, mai sus de Vidraru, într-o parcare, agitație mare, multe mașini oprite peste tot, chiar și în drum, fără a ține cont că toată chestia asta se întâmplă într-o curbă. Din curiozitate ne croim și noi drum până în parcare, prin mulțimea de fotografi de ocazie, evitând o mașină care venea din contrasens, dar mergea cu spatele! În parcare erau 2 urși destul de mari, dar încă pui, care ieșiseră la cerșit. Câțiva îndrăzneți (a se citi oricum altcumva) demonstrează grupului, sau după caz, consoartei, cât de curajoși sunt, apropiindu-se până la mai puțin de un metru și dând de mâncare celor 2 pui de urs. La un moment dat, cineva trântește o portieră, iar cei 2 ursuleți, care până acum păreau foarte drăgălași, se sperie și încep să se agite: unul se ridică pe picioarele din spate, trădând astfel animalul mândru și puternic în care se va transforma în curând, iar celălalt dă să se retragă în viteză spre pădure, punând pe fugă un grup de spectatori, care nu mai nimereau să intre în mașină.



/podragel/foto_1.jpg

          Foto nr. 1: “Ursuleți” ieșiți la cerșit pe Transfăgărășan. După aspect sunt încă pui. Mă gândesc că sunt la vârsta la care au fost alungați de mamă ca să își ia în piept propria viață. Există însă și posibilitatea, mult mai tristă, să fi rămas orfani din cine știe ce motive.



          Între timp situația se calmează, cei 2 pui își reiau rolul de actori principali. Luăm și noi câteva instantanee și ne vedem de drum. Ce să îi faci, așa suntem noi mai sălbatici, nu ne place unde e lumea adunată ca la urs! Continuăm pe Transfăgărășan și exact înainte de lăsarea întunericului ne echipăm și pornim spre refugiul Fereastra Zmeilor, unde ajungem la frontală. Pentru înnoptat am folosit refugiul cel vechi, cel nou fiind cam aglomerat. Se poate dormi destul de bine și în refugiul vechi, dacă poți să faci abstracție de faptul că ușa nu se mai închide, structura metalică a refugiului fiind deformată.


          Dimineață nu plecăm prea devreme, ne prinde ora 7 tot în fața refugiului. Urcăm până în Fereastra Zmeilor, unde drumurile noastre se despart pentru câteva ore: eu cobor pe marcaj CA pentru a ajunge în Piscul Podrăgel, iar coechipierii mei pleacă înainte pe BR spre Moldoveanu. Urmează să ne întâlnim mai târziu pe traseu, în funcție de ritmul de deplasare, ori la lacul Podu Giurgiului, ori ne regrupăm în Șaua Orzăneaua.



/podragel/foto_2.jpg

          Foto nr. 2: Traseul nemarcat de astăzi - Piscul Podrăgel văzut dinspre nord.



          Traseul alpin propriu-zis începe din Strunga Podrăgelului, în care se ajunge pe traseul turistic dintre Fereastra Zmeilor și cab. Podragu, cunoscut și sub numele "prin Căldări", în aproximativ o oră, după un parcurs frumos, dar cam abrupt pe final. Totuși, efortul depus pentru a ajunge până aici este răsplătit din plin de priveliștea deosebită pe care o oferă Lacul Podrăgel.



/podragel/foto_3.jpg

          Foto nr. 3: Strunga Podrăgelului, locul unde poteca turistică trece din Căldarea Vârtopu în Căldarea Podrăgelului.



/podragel/foto_4.jpg

          Foto nr. 4: Căldarea și Lacul Podrăgel.



          Privit din mica strungă, traseul începe banal, trecând spre sud peste panta prietenoasă a unui mic vârf înierbat. Din vârf, creasta continuă cu o porțiune în urcuș domol, peste 4 - 5 cocoașe cu iarbă, apoi urcă puțin mai pronunțat până pe un vârf intermediar, mai înalt și mai stâncos în porțiunea superioară, care presupune o cățărare de 2 - 3 metri pe final. Acest vf. se poate ocoli pe partea dreaptă (vest) pe o potecă firavă.



/podragel/foto_5.jpg

          Foto nr. 5: Primul obstacul al muchiei, un mic vârf înierbat, cu pantă prietenoasă.



          Urmează o șa mică, unde creasta își schimbă direcția spre dreapta pentru câțiva metri, apoi revine și ajunge la baza primului obstacol mai serios, un vârf ascuțit și stâncos. Pentru a urca porțiunea asta care debutează cu un perete, fac o traversare în urcare jumătate dreapta, de vreo 2 - 3 metri, folosind o fisură cu prize mici dar solide, ajung în muchie și continui pentru câteva minute cu un urcuș susținut, pe o pantă de vreo 45 de grade. Mai sus panta se mai potolește pentru câțiva metri, apoi revine la înclinația de mai devreme și continuă așa până la o porțiune de creastă aproape orizontală, presărată cu multe stânci și colțuri de piatră.



/podragel/foto_6.jpg

          Foto nr. 6: Continuarea crestei după umărul înierbat de la debut. În centrul pozei se vede un mic vârf intermediar, umbrit de vecinului sudic, mult mai masiv și impunător. Până la el însă, mai e de trecut un obstacol, un perete.



/podragel/foto_7.jpg

          Foto nr. 7: Porțiune de cățărare pe un perete aproape vertical. Din fericire nu trebuie cățărat tot peretele, după o urcare de câțiva metri se ajunge în muchia din dreapta, pe care se continuă până în vârf.



          Îmi iese în cale un nou umăr stâncos, cu pantă consistentă, pe care îl depășesc fără probleme tehnice și ating un nou etaj al crestei, mai blând. Trec peste trei mici țancuri înierbate și ajung într-o șa mică. Apreciez acest pasaj mai domol pentru că îmi dă posibilitatea de a-mi trage sufletul pentru ceea ce urmează.


          De aici, muchia capătă un aspect mai dur, mai alpin. Pasajul începe cu un umăr cu iarbă, care se trece ușor, apoi continuă cu o porțiune de creastă îngustă și stâncoasă lungă de vreo 50 - 60 de metri, dar ușoară, care mă conduce într-o șa minusculă și de aici la baza unui obstacol destul de impozant, un vârf ascuțit și înalt.


          Urc cam 5 minute pe o pantă cu o înclinație de 45 de grade și ajung la o bucată de creastă stâncoasă, cu aspectul unei custuri orizontale, scurtă de doar 25 - 30 de metri. Custura nu este dificilă, dar trebuie abordată cu atenție.



/podragel/foto_8.jpg

          Foto nr. 8: Porțiune de creastă îngustă și stâncoasă.



          De aici urcușul continuă pe muchia stâncoasă, până pe un vârf înalt. Urcușul este obositor dar nu dificil, deși unghiul pantei se duce pe alocuri spre 60 de grade. Din vârf, traseul urmează o scurtă muchie îngustă, orizontală și mă duce într-o șa cu un colț de piatră în mijloc, care se trece fără probleme.


          Urmează o cățărare lungă, pe plăci, colțuri de stâncă și trepte de iarbă până pe un vârf masiv și rotund, cel mai înalt de până acum - probabil cota 2419 m care apare pe schița din cartea "Pe custurile făgărășene" (Fratu & Beleaua & Fratu), după care mă inspir când îmi planific turele pe traseele nemarcate din M-ții Făgăraș.



/podragel/foto_9.jpg

          Foto nr. 9: Cota 2419 văzută dinspre nord.



/podragel/foto_10.jpg

          Foto nr. 10: Același vârf, văzut dinspre sud.



          De pe vârf se coboară într-o adâncitură a crestei, de unde începe urcarea spre platforma masivă a Vârfului Arpașu Mare. Mă pornesc să depășesc în urcare o muchie care are versantul vestic (dreapta) mai primitor și înierbat, iar versantul estic sălbatic, format din niște pereți impresionanți, verticali, care coboară până în fundul Căldării Podrăgelului. Trec peste un vârf intermediar și mă îndrept spre o porțiune de creastă care din poziția asta are un aspect de turn stâncos. Cățărarea nu e dificilă, dar pasajul trebuie totuși abordat cu atenție.



/podragel/foto_11.jpg

          Foto nr. 11: Urcarea spre Vârful Arpașul Mare.



          Odată ajuns deasupra acestui ultim obstacol mai dificil, depășesc o bucată de creastă îngustă, aproape orizontală, presărată cu stânci și colți de piatră. Mai urmează un scurt urcuș, pe o muchie mai lată și mai blândă până pe un vârf rotund și Piscul Podrăgelului ia sfârșit.



/podragel/foto_12.jpg

          Foto nr. 12: Vârful Arpașul Mare (cel mai înalt din imagine) văzut de la lacul Podul Giurgiului.



          Traseul ar putea continua în mod firesc cu Șaua Podrăgelului, cum este denumită porțiunea de creastă dintre vf. Arpașu Mare și vf. Podragu, pe un traseu frumos și fără mari provocări tehnice, dar cu multe suișuri și coborâșuri. Pentru mine însă etapa de explorare pe nemarcate se încheie aici, pentru că mă așteaptă moldovenii. Adică vârful și cu unul din coechipierii cu care am plecat pe munte, cu care mă întâlnesc la lacul Podul Giurgiului.



/podragel/foto_13.jpg

          Foto nr. 13: Șaua Podrăgelului și lacul Podul Giurgiului.



          De pe Arpașul Mare creasta continuă peste încă 1 - 2 gâlme înierbate și coboară în șaua dintre acesta și vf. Mircii, pe unde trece traseul turistic BR al crestei principale. Timpul de parcurgere din Strunga Podrăgelului (traseu marcat CR) până în traseul crestei principale (marcaj BR) a fost de aproximativ o oră și jumătate de mers lejer, cu scurte reprize foto.



/podragel/foto_14.jpg


          Foto nr. 14: Vf. Mircii (stânga) și vf. Arpașu Mare, din care coboară o muchie îngustă (Șaua Podrăgelului), cu versantul sudic înierbat. Traseul BR (vizibil în imagine) trece pe la lacul Podul Giurgiului, urcă pe vf. Mircii și ajunge în șaua dintre acesta și vf. Arpașu Mare.



          La lac s-a reîntregit echipa și am plecat toți spre Moldoveanu. La lanțurile din Spintecătură și pentru poza de vârf se stătea la coadă minute bune. Nu credeam să fie atâta lume aici, de parcă s-a montat vreo telecabină! Să-mi fie învățătură de minte – de acum vin doar în extra-sezon, ies mai bine așa!


          Spre seară ne-am întors la lac, unde ne-am instalat bivuacul. Peste noapte, un vânt puternic ne-a stricat somnul de vreo două ori, dar totul s-a terminat cu bine. A doua zi ne-am întors pe BR și TG până la mașini.



Miercuri, 24 august 2016 - 11:03 
Afisari: 1,964 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

stefi
stefi

 
1
Bivuac, nemarcate uitate de lume, creste magnifice... Vreau si eu. Citesc mereu cu nesat jurnalele tale. Singuratatea pe munte iti deschide o poarta catre tine, te arunca intr-un amestec de senzatii prin care afli din ce lut esti facut, iar toate astea creeaza dependenta. Eu asa simt. Au ceva mistic cautarile astea solitare.
Superb jurnalul!


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 24 august 2016 - 14:12  

miparv
miparv
Rucsac
 
2
De acord ca mersul singur pe munte e riscant insa eu unul cand sunt singur in padure am o stare unica. Nu mai spun cum ma simt cand ajung in varf si dupa un efort sustinut, AM REUSIT !!!


Miercuri, 24 august 2016 - 17:58  

markbv
markbv
Caraba
 
3
@stefi: Multumesc mult pentru randurile frumoase pe care le-ai scris! Ai mare dreptate, cand mergi singur ai sentimentul ca tot muntele este al tau, ai timp doar pentru gandurile tale si ai momente sau intamplari care te fac sa te cunosti mai bine.

Si daca uneori cautarile astea solitare nu tin de mistic, sigur iti ofera ceva magic!

@miparv: Stiu ce zici! Tocmai de aceea merg destul de des de unul singur pe munte!

Toate bune si ture faine in continuare!


Miercuri, 24 august 2016 - 20:37  

icenroc
icenroc

 
4
@markbv
Te salut si te felicit pentru turele facute si mai ales pentru jurnalele tale. O intrebare am: ai idee unde pot gasi cartea "Pe custurile făgărășene"?
Multumesc.


Miercuri, 4 noiembrie 2020 - 15:12  

markbv
markbv
Caraba
 
5
@icenroc: mulțumesc mult pentru aprecieri.

Cartea cred că o poți găsi, cu ceva noroc, pe la vreun anticariat. Eu am avut noroc, am gasit-o acum câțiva ani pe olx. Poți să încerci și pe astfel de pagini.
Trebuie sa ai răbdare, mai apare din când în când.

Toate bune!


Marți, 10 noiembrie 2020 - 09:43  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0670 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org