Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2021
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

August 2021
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Nedeia
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Custuri Fagarasene (IV): Piscul Laita, intre Curmatura Varoasa si varful Laita, 07 iunie 2015 (Muntii Fagarasului)


          Acest jurnal descrie un traseu alpin nemarcat, care conține unele pasaje expuse și periculoase, în special pe vreme nefavorabilă și care poate solicita folosirea pe unele porțiuni a materialelor specifice de alpinism. Modul de abordare a traseului este subiectiv și ține de inspirația de moment a echipei, fără a avea pretenția de a reprezenta soluția cea mai bună.


          Echipa: subsemnatul (markbv) și Bogdan, un prieten fără cont pe site.

          Traseu: Curmătura Bâlei – Valea Doamnei (CR) – Curmătura Văroasă - Piscul Laița – Vârful Laița (nemarcat) – Traseul crestei principale (BR) – Curmătura Bâlei (BA).

          Dificultate: partea nemarcată a turei este un traseu alpin gradul 1B, cu unele pasaje expuse. Nu am folosit materiale tehnice de alpinism.

          Tura este o continuare a celei din data de 06 iunie 2015, din Muchia Buteanu (http://www.carpati.org/jurnal/custuri_fagarasene_iii_muchia_buteanu_si_nu_numai_06_iunie_2015/3249/).



          Pe la 06.00 ne trezește un grup de turiști străini care urcă din Curmătura Bâlei spre traseul de creastă. Nu îi vedem, noi suntem mult mai jos, dar îi auzim cum se strigă unii pe alții. Au drum lung de făcut dacă sunt așa matinali. Mai tragem de timp și rămânem încă în sacii de dormit. După vreo jumătate de oră mai trece un grup și ne dăm seama că nu o mai putem lungi la nesfârșit. Ieșim de sub adăpostul improvizat și ne bucurăm de priveliște. Montăm repede o cafea, ca să devenim mai vorbăreți, apoi ne ocupăm de micul dejun.

          Cum cu o seară înainte nu stabilisem nici un traseu pentru astăzi, îi propun lui Bogdan să urcăm în Curmătura Văroasă, că tot e la o aruncătură de băț de noi, facem Piscul (Muchia) Laița, apoi ne întoarcem pe traseul de creastă, ne luăm catrafusele și plecăm către tunel, recuperăm mașina și gata, asta a fost tura. E mai puțin decât am fi vrut, dar după bălăureala de ieri concluzionăm că e suficient pentru ieșirea asta.

          Strângem bivuacul, echipăm rucsacul de tură și lăsăm ranițele mari printre stânci, în același loc ca și ieri. La 08.00 decolăm către lacurile din Valea Doamnei. Încercăm să coborâm pe limbile de zăpadă, pentru viteză și confort, dar constatăm că peste noapte s-a format o crustă înghețată, foarte alunecoasă. Ne repliem căutând poteca marcată pentru a nu transforma tura într-un concurs de bob. Ajungem pe fundul primei căldări, trecem pe lângă lac, refacem stocul de apă la un pârâiaș și prindem poteca firavă ce urcă în zig-zag în Curmătura Văroasă. Panta abruptă ne pune la încercare, dar ne gândim că e o încălzire bună pentru ce va urma.


/laita/foto_1.jpg

          Foto nr. 1: Curmătura Văroasă din Piscul Laiței (în centrul imaginii).

          Ajungem la micul colț de stâncă din mijlocul curmăturii, unde mai sunt încă petece de zăpadă. Ne tragem sufletul și admirăm traseul de astăzi.


/laita/foto_2.jpg

          Foto nr. 2: Piscul sau Muchia Laița, între Curmătura Văroasă și vf. Laița


          Pornim spre stânga (sud), pe covorul de iarbă. Câștigăm ușor în înălțime, panta este domoală iar muchia este lată. De undeva de sub noi, pe versantul vestic, o rupe la fugă un ciopor măricel de capre negre, tăind în viteză poteca ce coboară din curmătură spre vest. Dispar rapid după un clin al pantei, nu apucăm decât să facem câteva fotografii neclare. Ne consolăm cu gândul că suntem doar noi prin zonă, așa că avem toate șansele să mai vedem și altele.

          Mai urcăm 2-3 minute spre un prim vârfuleț ce se ridică timid pe linia crestei, când vedem iar mișcare, pe un picior ce coboară spre nord-vest din vârful La Pârâul Purcarului, aflat pe muchie undeva mai sus, în fața noastră. Pare tot un ciopor de capre negre, care aleargă la vale, cumva în direcția noastră. Încercăm să prindem câteva poze. Dau zoom și constat că nu sunt capre negre, sunt ciute, 8 la număr. E prima dată când văd ciute așa de sus, deja mă simt ca la Discovery.


/laita/foto_3.jpg

          Foto nr. 3: Ciute pe un picior ce coboară spre nord-vest din vârful La Pârâul Purcarului.


          Depășim primul vârfuleț și continuăm pe muchia blândă, ușor vălurită. Trecem peste o zonă cu stânci, care nu pun probleme de deplasare și ajungem pe al doilea vârf intermediar, cu 2 cocoașe. De aici creasta urcă domol până pe vârful La Pârâul Purcarului (2158 m), primul vârf mai important de la Curmătura Văroasă în sus.


/laita/foto_4.jpg

          Foto nr. 4: În centru vf. La Pârâul Purcarului, în plan mai îndepărtat Curmătura Văroasă și Mudroacsele.

          De pe vf. La Pârâul Purcarului coborâm lin câteva zeci de metri, până într-o șa, urmărind linia crestei, care își schimbă ușor direcția către stânga. Bogdan vede ceva mișcându-se cu viteză în căldarea din dreapta noastră (vest). Ne uităm cu atenție și vedem cum o ursoaică cu 2 pui măricei aleargă printre pietre, trec peste o porțiune de zăpadă și dispar peste un picior ce se desprinde mai sus de noi din Muchia Laiței și coboară spre pârâul și piscul Lăițel. Prindem câteva poze cu zoom și ne întrebăm ce naiba caută o ursoaică cu pui așa sus – undeva pe la 2100 m altitudine. E clar, astăzi avem parte numai de surprize.


/laita/foto_5.jpg

          Foto nr. 5: Ursoaică cu 2 pui în zona Piscului Laiței.


          Din șa urmează un urcuș susținut pe muchia lungă. Depășim un vârfuleț care formează cu fratele lui mai estic un mic culoar acoperit acum cu zăpadă. Continuă pe creastă, trecem peste 3-4 gâlme de piatră și în sfârșit întâlnim și primul obstacol mai serios, o față înclinată și destul de spălată. Chiar ne întrebam ce îi dă muchiei gradul 1B, că până aici a fost doar o plimbare plăcută, pe creasta lată, înierbată și nu foarte înclinată. Probabil de aici începe partea mai interesantă. Abordăm fața spălată cu atenție, nu sunt prea multe prize, iar stânca este destul de friabilă. Ne bazăm doar pe aderența bocancilor și facem de cele mai multe ori opoziție cu palmele ca să depășim pasajele mai delicate. Noroc că după vreo 3-4 metri dăm de o mică platformă de iarbă, care se prelungește către dreapta, iar de aici, un scoc cu iarbă ne scoate pe o muchie, foarte aproape de vârful obstacolului.


/laita/foto_6.jpg

          Foto nr. 6: Primul obstacol de luat în seamă, un perete destul de spălat.


          Mai sus de acest obstacol creasta revine la aspectul prietenos, cu petece de iarbă și trepte de stâncă. A fost doar o încălzire, sau o avertizare pentru ce va urma. Momentan însă, urcăm pronunțat încă 5-10 minute și ajungem pe cota 2305 m, un vârf intermediar din care se desprinde spre nord-vest un picior mai lung, ce se întinde până în apropierea Piscului Lăițel și închide căldarea cu același nume.


/laita/foto_7.jpg

          Foto nr. 7: Cota 2305.


          De pe cota 2305, continuăm deplasarea încă câteva zeci de metri, după care creasta își schimbă aspectul, transformându-se într-o custură ascuțită, aproape orizontală, caracterizată spre dreapta (vest) de pereți abrupți și înalți, iar spre est de niște plăci lungi, cenușii și spălate, vizibile din Curmătura Bâlei sau din zona lacului din Valea Doamnei.


/laita/foto_8.jpg

          Foto nr. 8: Custura din porțiunea finală a traseului, văzută de sub vârful Laița.


          Custura debutează cu o porțiune ascuțită de vreo 20 de metri, cu stânca fisurată, pe care o abordăm pe partea stângă, ținându-ne cu mâinile chiar de muchia ascuțită.


/laita/foto_9.jpg

          Foto nr. 9: Prima porțiune a custurii.


          Un bolovan proeminent ne barează trecerea, după care creasta coboară puțin. Încerc să ocolesc stânca imensă pe dreapta, pe o prispă firavă de iarbă, dar aceasta se termină brusc deasupra unui perete. Mă întorc și ocolesc pe stânga, strecurându-mă printre bucățile mari de stâncă fisurată, ce par a sta într-un echilibru precar, pe un fel de scoc nu mai mare de 2 metri, dar destul de îngust și incomod de coborât. Ajungem la nivelul următor al custurii și facem o traversare destul de expusă chiar pe deasupra imenselor plăci cenușii de care pomeneam mai înainte, până într-o scobitură a crestei. Noroc că sunt destule prize pentru mâini, iar stânca uscată oferă o aderență bună.


/laita/foto_10.jpg

          Foto nr. 10: În continuare pe custură, după ocolirea bolovanului care barează calea și după coborârea incomodă.


          A doua jumătate a custurii debutează cu o mică porțiune verticală. O cațăr și constat că înaintarea este foarte dificilă. Mă întorc și ocolesc prin stânga, pe o traversare destul de expusă, pe deasupra unei acumulări de zăpadă, folosind aderența bocancilor și o fisură îngustă a stâncii pentru prizele de mână.


/laita/foto_11.jpg


/laita/foto_12.jpg

          Foto nr. 11 - 12: Traversarea celei de-a doua jumătăți a custurii.

          După traversare, custura se încheie la baza unui perete înalt și abrupt pe care îl abordăm pe muchia exterioară din stânga, chiar pe deasupra unui hău impresionant. Cățărăm o porțiune expusă, dar cu suficiente prize, până deasupra peretelui, de unde creasta își schimbă din nou direcția, descriind un mic arc de cerc către dreapta și atinge creasta principală în vârful Laița.


/laita/foto_13.jpg

Foto nr. 13: Ieșirea din custură.


           De aici panta devine domoală, creasta se lățește iar noi mergem fără probleme pentru câteva zeci de metri, depășim 2-3 gâlme și ne oprim deasupra unei strungi adânci și înguste, ultima înainte de punctul final al turei. Creasta prezintă aici o ruptură mare, așa că ne orientăm spre dreapta și coborâm abrupt printre colțuri de stâncă, luându-ne ca reper un ac de piatră situat exact pe marginea prăpastiei. Ajungem în șa, fără prea mari probleme, iar de aici urmează vreo 15 metri de cățărare pe petece de iarbă și lespezi spălate, pe o pantă destul de înclinată, dar apropierea vârfului face să nu mai simțim dificultatea.


/laita/foto_14.jpg

          Foto nr. 14: Ultimul efort, urcarea pe Laița.


          Atingem vârful, după 2 ore și jumătate de la plecarea de la locul de bivuac și aproape 2 ore de la Curmătura Văroasă.


/laita/foto_15.jpg

          Foto nr. 15: Vf. Laița, cu momâia aferentă.


/laita/foto_16.jpg

          Foto nr. 16: Pe aici am venit - porțiunea finală a Muchiei Laița.



          Cheia traseului este porțiunea finală, cu trecerea custurii și a muchiei de dinainte de vf. Laița, presărată cu mai multe pasaje expuse și țancuri stâncoase ascuțite. Cu atenție, această bucată se poate trece fără folosirea corzii și a asigurărilor intermediare.

          Facem ședința foto și coborâm pe panta înierbată până în traseul de creastă (BR). De aici, stânga până în Curmătura Bâlei, recuperăm bagajele, ajungem la tunel și apoi la mașină. Cam atât pentru tura asta. Ne luăm la revedere de la Făgăraș până luna următoare!



Marți, 21 iulie 2015 - 12:05 
Afisari: 2,101 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

stefi
stefi

 
1
Foarte frumos jurnalul si foarte expus traseul! Reprezentative sunt pozele in care traversati tinandu-va doar cu varful degetelor de fisura. Imi inchipui ce hau era in jos. Oameni curajosi, ce mai? Bravo voua!


Joi, 23 iulie 2015 - 10:31  

markbv
markbv
Caraba
 
2
Multumesc Stefi!

Traseul este intr-adevar foarte frumos, are ceva pasaje mai delicate, dar cu atentie si experienta necesara se poate face, nu este chiar asa de speriat. Noi am mers la liber, dar o coarda, cateva asigurari intermediare si ceva carabiniere fac viata mult mai usoara in astfel de momente.
Daca e sa ma intrebi pe mine, cel mai expus pasaj a fost de fapt iesirea din custura, imediat dupa traversarea de care aminteai (poza nr. 13), cand aveam "sub fund" toata caldarea glaciara, pana la Lacul Doamnei.

Toate bune!


Joi, 23 iulie 2015 - 22:15  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
3
Sunt zero barat cand vine vorba de FagarasCarpati.org. Nu-s prietena deloc cu muntii astia, mai am mult de lucrat sa ma obisnuiesc cu roca de acolo, cu lespezile alea pe care trebuie sa mergi la aderenta... Imi propun ca in vara-toamna asta sa umblu mai mult prin zona, pe traseele marcate, sa ma simt mai bine acolo si-apoi sa ma pot apropia si eu vreodata de muchiile sale atat de spectaculoase.

Stiu de unde sa ma documentez si pe cine sa intrebCarpati.org


Joi, 23 iulie 2015 - 23:25  

markbv
markbv
Caraba
 
4
Laura, merita aprofundat si Fagarasul, are o doza considerabila de spectaculos, adrenalina, salbaticie (in sensul bun al cuvantului), locuri putin umblate si privelisti greu de egalat.
Cat despre muchii, sunt suficiente, ai de unde alege, trebuie doar sa te hotarasti......

Sa ne vedem cu bine!
Bafta!


Vineri, 24 iulie 2015 - 13:44  

rupi2003
rupi2003
Caraba
 
5
Mi-ai facut pofta de Fagarasului cu traseul acesta aerian.
M-ai facut sa ma gandesc la titlul filmului cu Patrick Edlinger - La Vie Aux Bout Des Doigts (viata in varfurile degetelor).
Astept si jurnalul turei de iarna. Carpati.org


Marți, 28 iulie 2015 - 13:19  

markbv
markbv
Caraba
 
6
Adi, asta inseamna ca jurnalul a fost util. Filmul nu l-am vazut, dar o sa iau masuri in acest sens.
Tura de iarna mai are de asteptat ceva, acum mai am in proiect alte muchii nordice, tot in conditii de vara.

Toate bune!


Marți, 28 iulie 2015 - 18:34  

gabi84
gabi84
Caraba
 
7
Frumosi ursii aia!Mai rar vezi o mama cu pui!


Luni, 9 mai 2016 - 08:58  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0786 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org