Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Ineut
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Custuri Fagarasene (III): Muchia Buteanu si nu numai, 06 iunie 2015 (Muntii Fagarasului)


          Acest jurnal descrie un traseu alpin nemarcat, care conține unele pasaje expuse și periculoase, în special pe vreme nefavorabilă și care poate solicita folosirea pe unele porțiuni a materialelor specifice de alpinism. Modul de abordare a traseului este subiectiv și ține de inspirația de moment a echipei, fără a avea pretenția de a reprezenta soluția cea mai bună.


          Echipa: subsemnatul (markbv) și Bogdan, un prieten fără cont pe site - aceeași echipă ca și în turele anterioare de pe nemarcatele din Făgăraș.

          Traseu: Cabana Bâlea Lac – Șaua Netedu (BA) – Muchia Buteanu – Vânătoarea lui Buteanu (nemarcat) – Șaua Capra – Cabana Bâlea Lac (CA). 

          Dificultate: traseu alpin gradul 1A, cu unele pasaje expuse. Nu am folosit materiale tehnice de alpinism.


          Început de Iunie. Se deschide sezonul de vară în Făgăraș, așa că zic să nu pierd startul și să încep dezmorțeala cu o ieșire de 2 zile pe niște muchii nordice, așa mai „light”, de revenire. Venind dinspre sud, prefer ceva în zona Bâlea Lac, că e mai la îndemână de ajuns. Și atunci, ce să fie, ce să fie? Păi nu pot decât să aleg dintre Muchia Buteanu, Piscul Bâlei, Albota sau Laița.

          Mă tot gândesc la echipamentul necesar, pentru că în această perioadă e posibil să dăm pe traseu peste porțiuni de zăpadă care să ne încurce planurile, așa că iau internetul la puricat ca să aflu mai multe. Pe carpati.org mă ajută un admin (Conrad) cu informații proaspete din teren. Nu e cazul să scotocim prin debara după colțari și pioleți.

          Iau legătura cu Bogdan, facem repede planul și sâmbătă dimineața la 06.30 ne întâlnim în Curtea de Argeș, cu gândul să facem repede partea finală a Muchiei Buteanu, cea nemarcată, din Șaua Netedu până pe vârf, iar apoi, în funcție de timp, să ne mai găsim ceva de explorat prin zonă, ca antrenament pentru a doua zi.

          La ora 8 parcăm mașina lângă baza salvamont cota 2000, schimbăm câteva vorbe cu unul dintre băieții de acolo și plecăm entuziasmați către tunel, care momentan e deschis doar traficului pietonal. Lăsăm „bagajele” la cabana Bâlea Lac (mii de mulțumiri, încă o dată) și luăm cu noi doar câte un rucsac mic, de tură, cu strictul necesar și cu materialele de alpinism, că nu știi niciodată când ai nevoie.

          La 09.00 ne punem în mișcare pe traseul Bandă Albastră spre Bâlea Cascadă. Depășim fără probleme câteva vâlcele minore și porțiuni cu zăpadă și ajungem, în aproximativ 40 de minute în Șaua Netedului, unde ne oprim pentru câteva poze și pentru evaluarea muchiei pe care urmează să o abordăm.


/buteanu/foto_1.jpg

Foto nr. 1: Muchia Buteanu văzută din Șaua Netedu. În mijloc, Turnu Plecat, în ultimul plan, Vânătoarea lui Buteanu (cel mai înalt din imagine).

 

          Părăsim traseul marcat și pornim spre dreapta (sud) prin șaua largă, spre un țanc mic, destul de rotunjit, care se distinge clar pe linia crestei. Continuăm urcușul lin și mai depășim încă un țanc, ce pare mai curând o stâncă aruncată la întâmplare, în drumul nostru. Acesta se trece direct, fără dificultăți, sau se poate ocoli prin dreapta (vest) pe o potecuță firavă.


          Din creastă se vede acum foarte bine poteca firavă ce coboară în zig-zag din Șaua Netedu prin Căldărușa Coruga și apoi șerpuiește paralel cu Arpășelul. E bine de ținut minte, e o variantă bună de intrare în Muchia Albota.


/buteanu/foto_2.jpg

         Foto nr. 2: Țancurile nr. 2, 3, 4, Turnul Plecat și Vânătoarea lui Buteanu, dincolo de nori.


          Urmează al treilea țanc, la fel de mic și ușor de depășit, de pe care se coboară câțiva metri într-o șa mică, cu stânca albicioasă și cu un perete abrupt pe partea nordică.


/buteanu/foto_3.jpg

          Foto nr. 3: Urcarea pe țancul nr. 4.


          De aici, înclinația crestei mai crește puțin, traseul trecând peste încă un țanc slab profilat, al cărui vârf este caracterizat de stânca sfărâmată. Urmează trecerea unei muchii mai lungi și puțin mai îngustă, cu versantul vestic înierbat iar cel estic abrupt, dar care nu pune probleme. Muchia își menține aspectul și ajunge la baza unui nou țanc, nu foarte înalt și ușor ieșit spre stânga din linia crestei, care se poate aborda direct sau se poate ocoli pe dreapta (vest) pe o potecuță firavă. De pe țanc se coboară abrupt într-o șa îngustă și apoi se escaladează pe partea dreaptă un țanc ascuțit și înalt.


/buteanu/foto_4.jpg

          Foto nr. 4: Coborârea de pe țancul ascuțit și înalt.


          De aici se coboară într-o nouă șa, iar creasta căpătă aspect alpin, continuând mai abrupt, peste fețe și bucăți mari de stâncă și trasează un arc de cerc spre stânga.


/buteanu/foto_5.jpg

          Foto nr. 5: Continuarea muchiei.


          Vin și primele porțiuni mai delicate, nu foarte dificile, dar care trebuie trecute cu atenție, mai ales pe stâncă udă – o muchie îngustă și înclinată, formată din mici trepte de stâncă și care culminează cu o față aproape verticală, dar cu suficiente prize de piatră și petece de iarbă ca să se poată escalada fără echipament tehnic.


/buteanu/foto_6.jpg

          Foto nr. 6: Cățărare pe treptele de piatră ale muchiei înguste.


/buteanu/foto_7.jpg

          Foto nr. 7: Față foarte înclinată, la urcarea pe Turnul Plecat.


          Trecem porțiunea asta mai dificilă, continuăm pe creasta îngustă și stâncoasă și ajungem pe Turnul Plecat (2410 m), singurul vârf mai impunător de pe muchie în afară de Vânătoarea lui Buteanu.


/buteanu/foto_8.jpg

          Foto nr. 8: Pe Turnul Plecat. În plan secund se vede creasta Vârtopel – Arpășel.


          De pe vârf creasta continuă domol și ușor spre dreapta pentru încă câțiva zeci de metri, pentru a se termina brusc deasupra unei perete. Ocolim pe dreapta și coborâm abrupt printre stânci prăvălite și ace de piatră către o șa adâncă (2396 m), în mijlocul căreia este o porțiune de creastă fragmentată, aproape orizontală, cu aspectul unei custuri.


/buteanu/foto_9.jpg

          Foto nr. 9: Ace de piatră la coborârea de pe Turnu Plecat.


/buteanu/foto_10.jpg

          Foto nr. 10: Șaua dintre Turnu Plecat și umărul de dinainte de Vânătoarea lui Buteanu.


/buteanu/foto_11.jpg

          Foto nr. 11: Ultima redută – custura, umărul și vf. Vânătoarea lui Buteanu, cel mai înalt din imagine.


          Trecem peste custura stâncoasă și ne pregătim de escaladarea peretelui abrupt al unui turn înalt, cu aspect fioros. Apropierea ne este blocată de o porțiune de creastă foarte îngustă, presărată cu blocuri de stâncă ce ne îngreunează trecerea. Pe partea stângă peretele este aproape vertical și nu ne inspiră prea tare, așa că mergem pe dreapta crestei (vest), pe o brână de iarbă lată cât să pui un picior, ținându-ne cu mâinile de colțurile de stâncă de pe muchie. Ajungem la baza turnului și ne angajăm în cățărarea unei coame înguste, ce pare să fie continuarea normală a custurii. Coama se termină la baza unui perete aproape vertical, brăzdat de un V format din 2 jgheaburi, care par a duce deasupra feței abrupte. Jgheabul din stânga pare mai nesigur și se pierde în perete, iar cel din dreapta, vertical și lung doar de câțiva metri pare că se poate face cu atenție, dar acum este umed, așa că nu riscăm și efectuăm o traversare expusă către dreapta, până într-o muchie mai accesibilă, care duce pe vârf. 


/buteanu/foto_12.jpg

          Foto nr. 12: Traseul urmat pentru cățărarea părții abrupte a umărului de dinaintea Vânătoarii lui Buteanu


          De pe umăr coborâm ușor printre stânci pe muchia ce pare să se lățească, până la un nou țanc, nu prea înalt, a cărui escaladă nu pune probleme și coborâm iar câțiva metri într-o șa puțin adâncă. Din șa muchia își schimbă aspectul, devine mai lată și urcă domol, peste lespezi și petece mari de iarbă până pe vârful ce de aici pare rotunjit al Vânătorii lui Buteanu.


          Ajungem pe vârf, la 2 ore de la plecarea de la Bâlea Lac. Stânca a fost curată și destul de solidă, cățărarea ușoară și plăcută. Noi am urmat pe cât posibil creasta matematică, dar porțiunile mai expuse pot fi ocolite de obicei pe dreapta (vest), pe o potecă firavă, dar vizibilă. Nu am folosit materialele de alpinism, cățărând cu atenție toate pasajele mai dificile. În concluzie, muchia e de făcut, nu pune probleme prea mari.


/buteanu/foto_13.jpg

          Foto nr. 13 (by Bogdan): Pe aici ne-am plimbat: Muchia Buteanu, de la Șaua Netedu până pe vârf.


/buteanu/foto_14.jpg

          Foto nr. 14: Selfie pe Vânătoarea lui Buteanu, 2507m, singurul vârf de peste 2500 m situat la nord de creasta principală a Munților Făgăraș.


          Facem poze, luăm un mic dejun rapid și privim cu interes un grup de 3 persoane care urcă pe zăpada din căldarea Văiugii. Au spor, semn că oamenii știu ce fac și că, totodată, zăpada e bună de urcat, nu pune probleme. Între timp, se apropie alt grup, tot de 3, venind dinspre Șaua Capra. Gata, Bogdane, e timpul să mergem, începe să se aglomereze pe aici! Coborâm porțiunea mai accidentată de sub vârf, schimbăm câteva cuvinte cu primul grup, continuăm pe traseul marcat (CA). În Șaua Văiugii ne întâlnim și cu al doilea grup, cel care urca pe zăpadă, stăm puțin de vorbă și apoi dăm la vale. De aici până în Șaua Caprei trecem peste 2-3 limbi de zăpadă, care la această oră nu pun probleme, datorită temperaturii ridicate. La primele ore ale dimineții, însă, trebuie abordate cu mare atenție, pentru că peste noapte încă se mai formează o crustă tare și alunecoasă. Pe coborârea spre Bâlea Lac, un grup mare încearcă să profite de puțina zăpadă rămasă ca să exerseze ceva mișcări cu colțarii și pioleții. Probabil vreun atelier de pregătire montană. Totuși, cam mare aglomerația pentru câtă zăpadă mai e pe acolo.


          Pe la 12.00 ajungem la cabană, ne recuperăm ranițele și ieșim pe terasă ca să sărbătorim cu o bere deschiderea cu succes a sezonului de vară. De fapt cu un Radler, pentru că e totuși devreme, deci ar mai fi timp de colindat prin zonă. Discutăm despre tură, despre ce opțiuni mai avem pentru astăzi, ne consultăm notițele și ne relaxăm privind câțiva ambițioși care se chinuie să mai schieze pe cele câteva petece de zăpadă rămase deasupra lacului.


/buteanu/foto_15.jpg

          Foto nr. 15 (by Bogdan): „Pârtia de slalom” de la Bâlea Lac. Sau ce a mai rămas din ea.


          La 13.00 plecăm spre Curmătura Bâlei și apoi facem dreapta pe traseul CR de pe Valea Doamnei. Ajungem pe un tăpșan însorit, unde ne oprim să admirăm împrejurimile: pe dreapta Piscul Bâlei, cu un debut impresionant de țancuri și vârfuri ascuțite, iar pe stânga Muchia Laița, cu o porțiune mai accidentată, Mudroacsele, urmată de una mai „cuminte”, pentru a urca apoi rapid până în creasta principală făgărășană.


/buteanu/foto_16.jpg

          Foto nr. 16 (by Bogdan): Piscul Bâlea, văzut de sub Curmătura Bâlei.


/buteanu/foto_17.jpg

          Foto nr. 17: Mudroacsele, o porțiune mai accidentată a Muchiei Laiței.


/buteanu/foto_18.jpg

          Foto nr. 18: Porțiunea finală a Muchiei Laiței, cu mica custură de dinaintea vârfului.


          Ușor euforici de la succesul de mai devreme, lăsăm din nou ranițele, de data asta ascunse printre stânci și coborâm, când pe direct, când pe traseul marcat, către fundul căldării, în speranța de a identifica cele mai bune variante de urcare în muchiile ce străjuiesc stânga - dreapta valea Doamnei. Pentru Piscul Bâlei nu ar mai fi timp astăzi, poate o lăsăm pe mâine, că este destul de lung, dar dacă găsim o trecere facilă spre Muchia Laiței, ne băgăm și cine știe, dacă totul merge bine, ajungem la lăsarea serii înapoi în Curmătura Bâlei.


          Ajungem în drepul lacurilor și întrezărim pe stânga văii în sensul de coborâre (vest), zig-zagul firav al potecii ce urcă spre Curmătura Văroasă. Dar ni se pare prea simplu să urcăm pe aici, așa că ne hotărâm să continuăm coborârea și să găsim o potecă de la stână spre Curmătura Mudroaceslor, pe care o văzusem pe o schiță și citisem despre ea în cartea „Pe custurile Făgărășene” de I. Fratu & A. Beleaua & O. Fratu.


          Mergem ce mergem, iar la un moment dat depistăm pe firul văii o punte de lemn care trece apa, în vecinătatea unei stâne. Cred că ne apropiem de zona cu pricina. Scrutăm cu privirea versantul opus și nu reușim să găsim nici o potecă. Doar un hățaș firav ce merge paralel cu pârâul, însă acesta pare să coboare, nu să urce spre muchie. Ceva nu se leagă, nici stâna nu e pe partea care ar trebui a potecii, dacă e să ne luăm după schița noastră. Mai coborâm câteva minute, urmărind cu privirea hățașul mai sus amintit, până în dreptul ruinelor altei stâne, situate, de data asta, pe partea bună a potecii. Aici trebuie să fie!


/buteanu/foto_19.jpg

          Foto nr. 19: Fosta stână de pe Valea Doamnei.


          Ne așezăm confortabil și privim intens versantul estic la Muchiei Laiței. Din păcate nimic concret, doar 2 potecuțe firave, abia ghicite, una care urcă și alta care coboară de la stână. Ambele se pierd însă în desiș și nu e chip să le găsim continuarea. Trecem pârâul și urcăm panta destul de domoală deocamdată, până ajungem în potecuța ascendentă. Cotim dreapta și mergem încrezători. După câteva minute intrăm într-o pădurice destul de rară, unde poteca devine din ce în ce mai firavă și pare că nu a mai fost folosită de foarte mult timp. O să fim atenți, ne zicem, nu o pierdem. Și continuăm până în firul unui vâlcel, dincolo de care nu se mai vede nici o continuare. Plec în cercetare pe malul opus, în sus și în jos, până depistez un hățaș de animale care pare să taie panta în direcția bună. Știu că nu are cum să fie asta continuarea potecii de mai devreme, dar din moment ce nu o găsim, ne gândim să profităm de hățaș și, cu ceva noroc, să regăsim mai sus poteca. N-ar fi pentru prima dată când facem asta, așa că dăm la deal, încrezători.


          O perioadă urmăm hățașul spre dreapta și ușor ascendent. Trecem de încă un vâlcel și poteca devine din ce în ce mai greu de urmărit prin tufele tot mai dese de arbuști. Ajungem pe o muchie slab definită, de unde hățașul se îndreaptă în jos, către firul văii și pare să dispară într-un desiș impenetrabil de crengi și bălării înalte până la genunchi.


/buteanu/foto_20.jpg

          Foto nr. 20 (by Bogdan): În urcare spre Muchia Laiței, luptând cu panta abruptă și cu desișul.


          Abandonăm poteca și continuăm direct pe muchie, care e când mai lată și plină de copaci, când presărată cu bucăți de stâncă. Panta crește în mod constant, ajungem să mergem în patru labe pe alocuri, iar crengile dese care ne stau în cale fac lucrurile și mai complicate. Brusc, muchia își schimbă aspectul și se transformă, pe partea stângă, într-un perete aproape vertical, plin de vegetație moartă, mușchi și pete de pământ ud, peste care nu am vrea să trecem, ca să nu riscăm o alunecare. Încalec muchia și trec pe dreapta, în speranța că voi găsi o variantă mai bună. Văd o mică poiană și apoi desiș de jur-împrejur. Mă întorc și încerc coborârea pe la baza peretelui, până în firul vâlcelului. Continuăm pe talveg, dar panta și vegetația deasă ne fac înaintarea o adevărată luptă. Vâlcelul se termină într-un fel de mic amfiteatru cu pereți abrupți și plini de arbuști. Nu mai căutăm variante, ne cățărăm efectiv pe crengile ce ne barează calea și depășim până la urmă, cu mari eforturi, amfiteatrul. Panta nu mai e așa de abruptă, dar desișul rămâne o constantă. Urcăm cu greu și treptat, treptat, arbuștii par să lase locul, din când în când, unor pâlcuri anemice de molizi – semn clar că am câștigat destul de mult în altitudine. Efortul însă, pe măsură. Ne încurajăm unul pe altul zicându-ne că ce a fost mai greu a trecut și continuăm ascensiunea.


          Ajungem într-o rariște și întrezărim creasta, care pare foarte aproape. Din păcate, ne desparte de ea un covor dens de jnepeni. Bogdan încearcă să ocolească pe stânga, în speranța că poate găsește un culoar, iar eu îmi încerc norocul cu o ascensiune directă, mergând pe principiul că jneapănul e frate cu românul, așa cum s-a dovedit de multe ori pe brânele din Bucegi. Aici, însă, situația este cu totul diferită, jnepenii sunt foarte deși și par a avea crengile mai lungi decât înălțimea unui om.


          Panta devine și mai abruptă, nu mai putem avansa decât călcând efectiv pe crengile jnepenilor. Ne uităm la ceas. E trecut de16.30 iar noi nu am ajuns încă în creastă, după mai mult de 2 ore de luptă crâncenă. Mai sunt doar puțin peste 4 ore de lumină și șanse mici să mai putem parcurge traseul în seara asta. Unde mai pui și că suntem prea obosiți, zgâriați și strănutăm de la praf și de la polenul jnepenilor. Decidem să renunțăm, să ne întoarcem la ranițe și să instalăm bivuacul pentru noapte. Coborârea însă este la fel de dificilă ca și urcarea, trece prin aceleași desișuri. Așa că ochim în apropiere un vâlcel slab definit, dar care ar trebui să fie cumva mai ușor de parcurs către valea Doamnei. Avem la noi sculele necesare pentru rapel, deci nu cred să avem probleme.


          Să ajungem însă în talveg este o provocare, nu glumă. Bogdan mai urcă puțin ca să găsească o trecere mai ușoară, eu nu mai am răbdare, mă iau la trântă cu bariera de jnepeni. Ne luăm la trântă cu desișul, care stoarce rapid puterile din noi. Într-un final atingem firul îngust al vâlcelului și coborâm cu atenție peste pietrele ude și pământul alunecos, ținându-ne de crengile care formează un tunel deasupra noastră.


          Pe la jumătatea pantei întâlnim vreo 2-3 hățașuri care par să vină din dreapta în sensul nostru de coborâre. Ne întrebăm de fiecare dată dacă nu cumva ăsta e „drumul cel bun” dar nu ne mai arde acum să încercăm să aflăm. Continuăm coborârea pe vâlcel, până când desișul începe să lase treptat locul tufelor de afini și apucăm în dreapta o cărăruie greu de urmărit care ne scoate după câteva minute în pajiștea de deasupra văii Doamnei. Mergem pe curba de nivel încă 5-10 minute și ajungem în dreptul punții de lemn pe care o observasem la venire. Coborâm la pârâu, ca să ne răcorim și „să ne lingem rănile”. Suntem profund descurajați, nu numai că nu am reușit să facem Muchia Laiței, dar nici măcar nu am reușit să ajungem până în creastă. De oboseală nici nu mai încape vorba.


          Tragem de timp, știind urcarea care ne așteaptă prin căldare. Plecăm către poteca marcată și înaintăm fără tragere de inimă. La un moment dar devin relativ poetic și adaptez la un ritm de melodie rock versuri de genul „mai lungă-mi pare calea, acum la-ntors acasă”. Nu sunt încântat de rezultat, așa că îmi continui ursuz drumul.


          Cu ultimele puteri, trecem de zona lacurilor și începem să urcăm panta spre Curmătura Bâlei. Pe drum recuperăm rucsacurile și începem să căutăm un loc cât de cât plan și protejat de vânt unde să ne facem adăpostul pentru noapte. Inițial căutăm doar din priviri, prea obosiți și descurajați ca să ne și deplasăm.

          - Uite ce fain e acolo, avem peretele ală în spate, o nebunie. Să vezi ce bine o să dormim la noapte...... Sau poate că nu, parcă e prea aproape de margine, hai mai bine să mai căutăm.

          - Da, așa e. Uite, cred că și acolo ar merge, locul pare mai mare, avem loc să ne lăfăim. Și totuși, dacă mă uit mai bine, par să fie cam prea multe pietre, ne rupe de spate.... E clar, nu merge. Mai căutăm.


          Continuăm dialogul inventariind de la distanță încă vreo 4-5 locuri. La un moment dat realizăm că am devenit penibili și că timpul trece, iar bivuacul nu se face singur. Ne hotărâm să trecem la treabă, să verificăm toate locurile identificate. Dar bineînțeles, după o scurtă pauză.


          Până la urmă alegem un loc pe care îl considerăm ca fiind cel mai bun. De fapt e un petec de iarbă plat, ceva mai mare decât 2 saltele de izopren puse una lângă alta, lângă niște stânci de care să putem ancora poncho-ul care ne va fi acoperiș peste noapte. Nu este cine știe ce, dar e al nostru, nu? Cărăm bagajele, scoatem ustensilele și instalăm bivuacul. Ne dăm seama că am pierdut o grămadă de timp pentru ceva ce se putea rezolva în 5-10 minute. Încă o dovadă că oboseala și sentimentul de nemulțumire ne afectează judecata.



/buteanu/foto_21.jpg


/buteanu/foto_22.jpg

          Foto nr. 21 - 22: Making of the Bivouac.


          Admirăm opera de artă, ne uităm unul la altul și pentru o fracțiune de secundă ni se citește pe față întrebarea – „Sigur e o idee bună?”. Apoi vine și încurajarea – „Lasă, o să fie bine, o să vezi”. Luăm masa de seară și admirăm apusul.



/buteanu/foto_23.jpg

          Foto nr. 23: Soarele apune peste Muchia Laița (foto luată de sub Curmătura Bâlei).


          Profităm de liniște și de peisaj ca să ne relaxăm puțin și refuzăm să facem planul pentru a doua zi. Improvizăm noi ceva mâine dimineață! Acum nu mai este timp, trebuie să ne odihnim.


          Adorm cu greu, contrariat parcă de faptul că afară nu este întuneric beznă. Pe la 03.30 mă trezește un zgomot de piatră lovită de altă piatră, chiar lângă adăpostul nostru. Ridic marginea de la poncho și în lumina slabă a stelelor văd silueta ușor alburie a unei vulpi care încerca să dea la o parte pietrele puse pe margine pentru a ajunge la rucsacul în care aveam niște sandwich-uri. O alung cu un gest plictisit din mână, mă întorc pe partea cealaltă și adorm la loc.


          Doamna vulpe însă insistă și pe la ora 4 mă trezesc din nou din cauza zgomotului pe care îl făcea încercând să roadă sau să rupă fundul rucsacului pentru a ajunge la mâncare. Gata, e prea mult, vulpea asta nu știe cât de obosit sunt și că mă așteaptă și astăzi drum lung? Ies din sacul de dormit, pun mână pe un băț de trekking care era la îndemână și o alung din nou, cu mai multă determinare. De data asta cu succes, nu ne-a mai deranjat până dimineață.


          Gata, stingerea, ne vedem mâine pe munte.



Luni, 29 iunie 2015 - 15:24 
Afisari: 3,020 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

rivas
rivas
Caraba
 
1
o tură frumoasă ... bine ca a fost coana Vulpe la mîncare si nu Mos Martin !


Marți, 30 iunie 2015 - 21:27  

markbv
markbv
Caraba
 
2
Am plecat de la ideea ca instalam bivuacul destul de sus (undeva spre 2200 m. alt.) si intr-o zona destul de circulata in perioada asta, fiind in apropierea a 2 trasee turistice, dintre care unul face legatura intre cab. Balea si creasta principala, asa ca nu ne-am facut probleme in ceea ce-l priveste pe Mos Martin.

Oricum, teoria asta nu este "bear proof", mai ales ca a doua zi am vazut o ursoaica cu 2 pui intr-o caldare de sub Laita, care ne-a auzit si a fugit peste un picior ce pleaca din muchia Laita spre muchia Laitel (altitudine estimata 2100 m). Dar totusi, zona este mult mai salbatica si ca atare, foarte putin circulata.


Miercuri, 1 iulie 2015 - 09:53  

lawr
lawr
Caraba
 
3
Felicitari, frumoase locuri.


Joi, 2 iulie 2015 - 07:14  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
4
Foarte tare ideea de bivuac! M-ați inspirat să încerc și eu ceva asemănător în Cindrel și Lotrului în weekend, doar că eu voi folosi folia exterioară a cortului. În felul ăsta o să ușurez considerabil bagajul și am și adăpost (mai mult psihic), deși se anunță vreme foarte bună!

În schimb, eu nu primesc vizite nocturne, sper să înțeleagă asta animalele și să țină distanța Carpati.org

Felicitări pentru tură și pentru jurnal!


Joi, 2 iulie 2015 - 12:29  

markbv
markbv
Caraba
 
5
Ma bucur ca v-a placut tura si sper ca informatiile despre traseu sa fie utile. Va multumesc la toti trei pentru aprecieri.
Cristi, daca esti obisnuit cu conditiile minimale pe munte, bivuacul are o multime de avantaje, dupa cum ai spus si tu.
Bafta si ture faine.


Joi, 2 iulie 2015 - 14:35  

irina.p
irina.p

 
6
Vreau sa va multumesc pentru acest jurnal. Ne-a ajutat mult sa ne documentam pentru tura.


Luni, 2 octombrie 2017 - 11:34  

markbv
markbv
Caraba
 
7
@irina.p - Ma bucur mult ca v-a fost de folos!

Ture faine in continuare!


Luni, 23 octombrie 2017 - 21:02  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0776 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org