Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Godeanu
Muntii Godeanu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Custuri Fagarasene (II): Creasta Museteica – Buda – Arpasu Mic, 13 august 2014 (Muntii Fagarasului)

        Acest jurnal conține descrierea unui traseu alpin, nemarcat, cu pasaje expuse și periculoase, în special pe vreme nefavorabilă și care poate necesita pe unele porțiuni folosirea materialelor specifice de alpinism. Comentariile cu privire la modul de abordare a traseului sunt pur subiective, având în vedere faptul că dificultatea unui pasaj este interpretată diferit de fiecare persoană, în funcție de o mulțime de factori și deci nu sunt menite a încuraja pe nimeni să se aventureze dincolo de propriile posibilități.

Tura este o continuare a celei din data de 12 august 2014, din Creasta Vârtopel – Arpășel.Echipă: subsemnatul și Bogdan, un prieten fără cont pe site.Traseu: Refugiul Fereastra Zmeilor – Transfăgărășan (TG)– troiță (mai sus de Cab Capra) –Mușeteica – Râiosu II – Buda – Arpașu Mic – Refugiul Fereastra Zmeilor.Dificultate: traseu alpin gradul 1, cu unele pasaje expuse, solicitant din punct de vedere fizic.


/museteica/foto_1.jpg

          Foto 1: Traseul de astăzi, desenat cu verde pe o hartă preluată de pe trasee-marcate.ro și care aparține Bel Alpin. Mulțumesc pe această cale celor care au pus-o la dispoziție.


/museteica/foto_2.jpg

          Foto 2: Mușeteica(marginea din dreapta a imaginii) – Râiosu II și Buda (cele 2 piramide mai înalte de pe creasta din planul mediu) – Arpașu Mic (în stânga, cu capul în nori).

          Ne trezim devreme, să prindem răsăritul, ne strângem în liniște bagajele, pentru a nu deranja colocatarii de refugiu și suntem gata de plecare.          


          Pentru a nu căra rucsacii mari toată ziua, stabilim să coborâm de la refugiu până la mașină și să luăm doar rucsacii de o zi. Zis și făcut: la 08.00 eram în Transfăgărășan, la locul de parcare. Având la dispoziție o priveliște cuprinzătoare cu pantele ce urcă abrupt spre vârf, alegem traseul cel mai bun în opinia noastră: urcare în creasta dintre vf. Mușeteica și vf. Mesteacănu, urmând valea dintre muchia impunătoare ce urcă din dreptul cabanei Capra și o muchie mai mică ce coboară aproximativ spre nord din vf. Mușeteica.          


          Lăsăm mașina într-o parcare și trecem pârâul, la 08.15, prin dreptul unei troițe cu acoperiș roșu, pe lângă ceva ce aduce cu o veche punte suspendată, puțin mai sus de cabană. Alegem o potecă ce urcă ușor pe marginea unui pârâu aproape sec, cu intenția de a ieși într-o bandă lată de iarbă, vizibilă de jos, situată între 2 pâlcuri de pădure și care urcă constant către stânga în sensul nostru de mers, până la ceea ce din Transfăgărășan pare a fi o căldare, din care vom aborda ieșirea în creastă.


/museteica/foto_3.jpg

          Foto 3: „Poteca”ce urcă până pe Mușeteica (cu roșu – traseul urmat de noi, cu verde – o variantă descoperită ulterior). Fotografia a fost făcută o săptămână mai târziu, din parcarea de la intrarea în tunelul ce străpunge creasta spre Bâlea Lac, când plecasem într-o tură de „cucerire” a 6 dintre vârfurile de peste 2500 m din Făgăraș.

          Urmăm pârâul și după circa 5 min acesta dispare brusc sub un perete de stâncă umedă și neagră. Posibilități de ocolire pe ambele părți: pe stânga, o potecuță firavă, prin niște desișuri de arbuști dubioase, puțin îmbietoare, iar dreapta, în sensul de urcare, mai aerisit, mai accesibil, prin pădure. Alegem să urcăm malul din dreapta, spre pădure. Fotografia luată o săptămână mai târziu (foto 3) îmi demonstrează că partea stângă era de asemenea practicabilă, dacă nu chiar mai indicată, fiind mai scurtă și mai ușor de urmărit.          


          Reluăm ascensiunea prin pădure, cu scopul de a ieși într-un luminiș pe care îl vizasem de jos. Pe parcurs intersectăm mai multe poteci slab profilate și foarte puțin umblate, care vin din dreapta, dinspre muchie și merg către pârâul acum sec, a cărui albie se continuă și deasupra stâncii care ne-a barat trecerea. Din luminiș pornim în sus și spre stânga, pe banda lată de iarbă. Înaintăm greu, iarba e uneori până la brâu și ascunde forma terenului. Noroc că zona e aproape neumblată, iar tufele dese de afine ne dau posibilitatea unor pauze binevenite. Bineînțeles, pentru un aport de vitamina C, nu pentru că panta asta scoate sufletul din noi.          


          Câștigăm rapid în altitudine, dar cu ce preț..... Pe la 09.00 se dă deșteptarea pe Transfăgărășan și manelele răsună de la rulotele de la marginea drumului. Cum dracu’ au ajuns până aici? Între timp, continuăm urcarea pe pantele de iarbă, ușor spre stânga, până ajungem la marginea destul de abruptă a unui pârâu. Mergem paralel cu pârâul, îi traversăm câteva fire secundare și apoi găsim o potecă ciobănească destul de vizibilă, care părea să fi fost folosită relativ recent. Poteca urcă constant, urmărind pe cât posibil muchia pârâului. Având obiectivul și direcția stabilite, continuăm urcarea, pierdem și regăsim de tot atâtea ori poteca ciobănească, în timp ce ne apropiem din ce în ce mai mult de muchia ce urcă din dreapta, de la cab. Capra.          


          Jos, în vale, schimbare bruscă a situației: nu se mai aud manele, acum e timpul pentru ceva muzică populară. La maxim. Noi dăm la deal și ajungem curând la un prag de stâncă ce se întinde pe toată valea și ne barează trecerea. Poteca ne conduce undeva către dreapta, unde pragul pare mai abordabil. Îl trecem fără probleme și revenim către muchia pârâului.          


          Continuăm pe poteca ciobănească și ajungem repede la al doilea prag al văii, mai firav decât precedentul, pe care îl depășim tot prin dreapta, tot fără probleme. Crestele par să se mai apropie, iar mai sus ajungem, pe la ora 10.00 într-o căldare destul de mică, străjuită pe părți de muchii ce urcă susținut și închisă în capăt de un perete înalt și impresionant. Descoperim aici un loc vechi de cort, marcat cu pietre. Bună alegere – protejat de vânt de marginile înalte ale căldării dar suficient de departe pentru a fi ferit de căderile de pietre, priveliște deosebită către creasta principală, liniște, sălbăticie, tot ce trebuie. Zona este superbă și ne îmbie să rămânem. Interesant, dar poate altă dată.


/museteica/foto_4.jpg

          Foto 4: Căldarea superioară și creasta dintre Mesteacănu și Mușeteica. În realitate este mult mai impunătoare, fapt care ne determină să nu o abordăm direct.

          Din căldare poteca ciobănească pare să urce pe muchia din dreapta. Asta ar însemna un ocol substanțial, așa că optăm pentru urcarea directă pe pantele repezi din stânga, până în creastă. Ajungem pe muchia stângă a căldării și găsim un hățaș de animale, slab conturat, care pare să meargă paralel cu marginea prăpastiei. De aici admirăm câteva capre negre care urcă nonșalant stâncăriile de la baza peretelui aproape vertical ce închide căldarea. Asta da pregătire alpină, dom’le, nu ca noi.          


          Hățașul urcă abrupt și apoi se îndepărtează ușor de muchie, spre pantele mai largi din stânga, către o vale seacă, probabil de torent, foarte puțin adâncă și tapetată cu pietre și lespezi mici, pe care continuăm deplasarea spre creastă, unde ajungem în cca. 2 ore și 30 min de la plecarea din Transfăgărășan.


/museteica/foto_5.jpg

          Foto 5: Valea de torent puțin adâncă pe care am urcat. Aceasta se bifurcă pe parcurs, noi am ales firul din stânga, dar ambele fire par să ducă până aproape de creastă, pe un parcurs suficient de ușor.

          După încă 20 de minute de urcare ajungem pe vf. Mușeteica. Ne luăm răgaz pentru un sendviș și pentru ședința foto, mai ales că vizibilitatea este bună deocamdată, deși norii par să se adune. Facem un tur de orizont și apoi insistăm cu privirea pe creasta principală a Făgărașului, încercând să identificăm formele de relief mai importante.


/museteica/foto_6.jpg

          Foto 6: Vf. Mușeteica– 2448 m.

          Identificăm și traseul de astăzi. Până pe Râiosu creasta îngustă pare amenințătoare, un fel de custură stâncoasă, cu multe țancuri, având parcă aspectul unei spinări împietrite de balaur (sau ceva asemănător de prin folclorul românesc).


/museteica/foto_7.jpg

          Foto 7: Porțiunea de creastă dintre Mușeteica și Râiosu II.

          De pe vârf urmează o coborâre domoală, până într-un loc unde creasta prezintă o mare discontinuitate, terminându-se brusc, într-un perete vertical. Evităm zona dificilă prin partea stângă, în sensul nostru de mers, pe marginea peretelui, până într-o șa adâncă, de unde linia crestei se continuă cu un țanc piramidal, care se trece fără probleme.


/museteica/foto_8.jpg

          Foto 8: Ruptura de pantă de la coborârea de pe Mușeteica.

          Întâlnim un nou țanc, mai înalt și cu muchia îngustă, dar care nu pune probleme. Coborâm într-o mică șa și apoi menținem creasta matematică până într-un vârf secundar. Depășim un pasaj mai abrupt, după care urmează o urcare ușoară până pe Râiosu II, unde ajungem în 40 min de la plecarea de pe Mușeteica.


/museteica/foto_9.jpg

          Foto 9: Vf. Râiosu II – 2395 m. Mai departe pe creastă se disting vf. Buda (centrul imaginii, de forma unei piramide) și vf. Arpașu Mic (în stânga și mai în spate de vf. Buda, după nor).

          De pe Râiosu creasta continuă aproape orizontal pentru câteva zeci de metri, apoi coboară spre o muchie lungă și îngustă, cu aspect preponderent stâncos, presărată la distanțe aproximativ egale cu 2 țancuri nu prea mari, dar care ies în evidență pe această porțiune de traseu. Traseul urmează creasta matematică, iar înainte de primul țanc descoperim o variantă de retragere spre Transfăgărășan, pe o potecă ciobănească. Deși creasta pare destul de expusă, unele pasaje se pot ocoli pe pantele din stânga, în sensul nostru de mers, pe un fel de potecuță firavă.


/museteica/foto_10.jpg

          Foto 10: Coborârea de pe vf. Râiosu II și muchia îngustă către vf. Buda.

          Urmăm muchia îngustă și înierbată a primului țanc, ușor arcuită spre stânga în direcția noastră de mers, coborâm pe partea cealaltă, depășim o altă neregularitate a crestei, mai mică și tot înierbată, ascunsă până acum privirii de predecesorul său. După o coborâre scurtă, se continuă pe creasta îngustă, ușor arcuită spre stânga și devenită din nou stâncoasă, cu versanți mai abrupți spre est (partea dreaptă), până pe al II-lea țanc mai proeminent, de care aminteam mai devreme. Aici creasta își schimbă iar direcția într-un nou arc de cerc și continuă aproape orizontal, îngustă și zimțată, până la urcarea finală spre vf. Buda. Norii se mai împrăștie și ne dezvăluie o priveliște încântătoare spre nord-est, cu imensul trapez format de Viștea Mare și Moldoveanu, dar și spre vest, către muchia formată din Lespezi, Cornul Călțunului, Vf. dintre Strungi și Negoiu. Acum, că ne-am „încărcat bateriile” cu spectacolul impresionant oferit de creasta principală, urcăm relativ abrupt până în muchia domoală și suficient de lată ce duce pe vârf.


/museteica/foto_11.jpg

          Foto 11: Pasajul abrupt și creasta aproape orizontală ce duc pe vf. Buda.

          Pe vf. Buda ajungem într-o oră și 40 min de la plecarea de pe Râiosu. Aici luăm iar pauză și facem o scurtă recapitulare. Am parcurs deja trei sferturi din creastă, pe un traseu frumos și care nu pune prea multe probleme. Urmează pasajul cel mai dificil, coborârea de pe Buda, iar apoi „cucerirea” Arpașului Mic, punctul final al turei noastre și, bineînțeles, retragerea spre refugiu.


/museteica/foto_12.jpg

          Foto 12: Pe aici am venit – creasta lungă și cu multe țancuri dintre vârfurile Buda și Râiosu II (din care se lasă spre stânga o muchie lungă, până pe fratele mai mare, Râiosu I – 2397 m). În centru, în plan îndepărtat se vede Mușeteica (cel mai înalt din imagine). Vedere de pe Buda.


/museteica/foto_13.jpg

          Foto 13: Buda – 2431 m. Momâia de pe vârf ne întâmpină tăcută, martoră la chinul nostru de până acum.

          De pe Buda coborâm rapid până la a doua mare discontinuitate a traseului, un punct unde creasta înierbată se termină brusc, deasupra șeii adânci și sălbatice dintre Buda și Arpașu Mic, de care ne desparte un perete cu aspect neprimitor, care nu trădează existența unei posibilități de coborâre fără mijloace tehnice. Pe net citisem ceva despre o variantă de ocolire pe dreapta, așa că am zis să încercăm pe aici. Dăm înapoi câțiva metri de pe marginea prăpastiei și coborâm pe pantele de iarbă din dreapta, către 2 stânci mici, dar vizibile. Mai departe, cotim spre stânga și ne apropiem iar de muchie, de unde întrezărim un hățaș de animale, care pare că duce în coborâre susținută undeva deasupra șeii la care vrem să ajungem.


/museteica/foto_14.jpg

          Foto 14: Hățașul firav pe care l-am urmat.

          Descățărăm hățașul pe unele porțiuni destul de expuse, ocolim un mic perete vertical, cu un „capac” de iarbă deasupra și ajungem de cealaltă parte a unei mici muchii, în dreptul unei prispe înguste și foarte înclinate, mărginită pe ambele părți de pereți aproape verticali. Coborâm prispa oblic, de-a lungul potecuței firave și în trepte abrupte, ajutați din când în când de peretele din stânga, ce ne oferă sprijinul necesar. Ocolim o stâncă înaltă ce ne barează trecerea și ajungem, după o scurtă coborâre, în șa.


/museteica/foto_15.jpg

          Foto 15: „Prispa” îngustă de iarbă, care ne-a pus puțin la încercare abilitățile.


/museteica/foto_16.jpg

          Foto 16: Coborârea abruptă de pe vf. Buda. Cu roșu – traseul ales de noi, cu verde – posibil traseu de ocolire, identificat de pe muchia ce urcă pe Arpașu Mic.

          Din șa se urcă relativ ușor pe muchie, se depășesc alte două țancuri, dintre care primul mai mic, după care se continuă pe linia de creastă, aici cu o înclinație mică, până în punctul unde începe urcarea abruptă, aproape verticală pe ultima porțiune, dar cu prize suficiente, a vârfului Arpașu Mic.


/museteica/foto_17.jpg

          Foto 17: Ultima redută – muchia ce urcă pe Arpașu Mic.

          Pe vârf nu mai găsim decât soclul de ciment, crucea metalică probabil a căzut din cauza vreunei furtuni. Scara de lemn, însă, este la locul ei. Mă întreb și eu, ca și autorul altui jurnal de pe net, care o fi fost scopul ei, că despre ancorarea crucii de pe vârf nu cred că e cazul.


/museteica/foto_18.jpg

          Foto 18: Last one standing – Arpașu Mic, 2460 m.

          Acum că ne-am atins obiectivul, după aproape 7 ore de la plecarea din Transfăgărășan, luăm o pauză mai lungă, cu multe poze și ne facem „planuri de viitor”. Avem 2 variante pentru coborâre: continuarea crestei până în traseul BR (traseul crestei principale), trecând apoi pe la Trei Pași de Moarte și Portița Apașului, sau direct spre refugiu, care de pe vârf se vede ca o mică pată albă. Norii care se adună din ce în ce mai mulți și faptul porțiunea de creastă care ne desparte de traseul marcat o mai parcursesem pe 3 sferturi cam cu o lună înainte ne fac să alegem retragerea directă către refugiu.          


          Depășim platforma Arpașului Mic și ajungem într-o șa mică, sub un vârf secundar, foarte apropiat, de unde identificăm un mic vâlcel sec, cu albia presărată cu grohotiș, care taie pantele inițial abrupte și apoi mai line ale unei muchii ce coboară până deasupra refugiului Fereastra Zmeilor.


/museteica/foto_19.jpg

          Foto 19: Vâlcelul pe care am coborât. Spre partea finală, acesta se deschide foarte mult.

          Coborâm pe grohotiș până în punctul unde vâlcelul se deschide și alegem pantele cu iarbă din dreapta, spre marginea căldării din spatele refugiului, pe un hățaș foarte puțin conturat. Continuăm pe muchie spre niște formațiuni stâncoase evidente, situate aproximativ la jumătatea pantei, de unde identificăm pe versantul abrupt, undeva sub noi, o potecă ce coboară în zig-zag până în căldare.


/museteica/foto_20.jpg

          Foto 20: Locul pe unde am coborât în căldare.

          Facem niște „eschive” și atingem potecuța întortocheată, pe care o urmăm printre stânci și țancuri de tot felul. Peisajul se mai deschide și vedem în căldare multe capre negre care pasc liniștite, tratându-ne cu indiferență. Prindem câteva instantanee și pornim spre refugiu prin căldare, când pe iarbă, când pe grohotiș, pe o pantă care ne torturează genunchii. La 16.40 ajungem la refugiu și declarăm tura închisă. Mai pierdem pe aici ceva timp și apoi coborâm pe TG până la mașină, bucuroși că am mai descoperit încă o față interesantă și mai puțin cunoscută a muntelui. În parcare parcurgem din nou traseul, cu privirea de data asta și ne luăm la revedere de la Făgăraș, cu promisiunea să revenim cât mai curând.

          

          Tura este mai degrabă una de anduranță decât una tehnică, intrarea în traseul propriu-zis (urcarea până pe vf. Mușeteica) și coborârea de pe Arpașu Mic fiind suficient de solicitante. Parcursă în condiții meteo bune, în sensul de mers de la Mușeteica la Arpașu Mic, creasta nu necesită folosirea materialelor specifice de alpinism, cu excepția, poate, a coborârii de pe vârful Buda. Totuși, traseul prezintă multe pasaje expuse, care trebuie abordate cu atenție. Cu excepția a 2-3 porțiuni înguste de creastă, pasajele dificile se pot ocoli pe pantele de sub creasta matematică.



Vineri, 3 octombrie 2014 - 11:07 
Afisari: 7,115 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

victoranica
victoranica
Coarda
 
1
Super jurnal, maine am drum pe acolo, o sa-l printez pe post de ghid Carpati.org

Mi-a placut si cel cu Arpasel - Vartopel. Ture faine in continuare!


Vineri, 3 octombrie 2014 - 13:37  

senty
senty
(admin)

 
2
Muchia asta are ceva deosebit... linistea. Mai e o "portita" de a urca pe muchie, dupa cabana e o stana... si de la stana aia, se urca pe langa un parau. E cam "intortocheata" urcarea, cu ceva traversari a paraului cand pe o parte cand pe cealalta, eu am ales calea gresita si am balaurit prin niste hatisuri de toata frumusetea pana am ajuns intr-un punct unde este si o poteca ciobaneasca.

Muchie faina, putin calcata de turisti. In spintecatura Budei noi cred ca am abordat varianta cu verde, in rest... traseu identic. Mi-ar placea sa revin si sa continui traseul de pe Arpasul Mic pana in traseul BR sau "alte variante" hihi.

Jurnal de data asta nu am mai scris, desi sunt vre-o 2...3 ani amintirile sunt proaspete. Noi am facut in prima zi muchia asta, a doua zi Vartopel - Arpasel... si daca mai aveam apa la terminarea arpaselului, era in plan Muchia Buteanu, asa ca asta din urma e restanta Carpati.org

Felicitari!


Vineri, 3 octombrie 2014 - 15:03  

markbv
markbv
Caraba
 
3
victor, senty, multumesc!
ture faine in continuare!


Duminică, 5 octombrie 2014 - 19:30  

johnnutz
johnnutz
Caraba
 
4
Acum aproape 2 ani ceata si inceperea ninsorii ne-a facut sa ne intoarcem dupa ce ajunsesem pana pe Buda ,nemaivazand continuarea coborarii in Spintecatura. Acum imi e clar ca ar fi fost cel putin dificil in conditii de zapada proaspat depusa. Multumesc pentru informatiile pretioase despre coborarea in sa. Intr-adevar este o muchie deosebita.


Duminică, 5 octombrie 2014 - 21:56  

victoranica
victoranica
Coarda
 
5
Acum ca m-am plimbat si eu pe acolo, pot spune ca fost mai usoara decat ma asteptam. Coborarea in Spintecatura Budei are doua portiuni de descatarat cu fata la perete, dar placute. Nu a fost nevoie sa ne asiguram in vreun loc. Ce-i drept, chiar imi puneam problema cat de radical s-ar schimba situatia cu zapada in jur. Ar fi loc de o reeditare la iarna.

Ca timpi, noi am nimerit urcarea potrivita si dupa 2 h si 10 m eram pe Museteica, plecand din dreptul troitei. In total pana pe Arpasu Mic am facut 5h 10 m. Din pacate nu am vazut mare lucru, fiind ceata


Duminică, 5 octombrie 2014 - 22:52  

mihael1
mihael1

 
6
Frumoasa descriere


Marți, 7 octombrie 2014 - 21:42  

edo
edo
Caraba
 
7
Felicitari Marius, excelent traseul si bine realizată descrierea, tura asta e mai demult in planurile mele, multumesc pentru informatiile oferite.


Miercuri, 8 octombrie 2014 - 10:20  

markbv
markbv
Caraba
 
8
mihael, edo multumesc pentru aprecieri.
edo, sper sa iti fie de folos jurnalul si sa ai o tura frumoasa.
toate bune!


Miercuri, 8 octombrie 2014 - 19:46  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0741 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org