Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Februarie 2024
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
26272829

Martie 2024
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Hasmasul Mare
Muntii Hasmas

Cu dor de Retezat (Muntii Retezat)


                                       Cu dor de Retezat

           Atunci când ai cateva zile libere și simți că orașul te sufocă, o atracție irezistibilă către crestele înzepezite ale  munților, ce ascund atâtea taine, ce se vor în mod voit dezvăluite temerarului turist, fie el și de ocazie, multa voioșie și antren, îți faci mintenaș bagajul/rucsacul și...pleci de acasa.Unde? În cazul de față, pretextul a fost minunatul și inegalabilul Retezat.

            Totul pleaca de la o idee. Dar cum o fi/mai fi- pentru unii - în Retezat iarna? Împărtășești ideea unui coleg, ce poate deveni companionul/ghidul tău întru drumeție, alegi data, culegi date – trăiască Internetul!, dai telefoane la numere ce par a nu fi în aria de acoperire a niciunei rețele cunoscute – are și muntele dreptul la intimitatea lui – și, mai ales accesezi asiduu site-urile dedicate ...stării vremii.(Oricât de sigure ar parea informațiile venite pe aceste căi, vremea în Retezat poate să îți schimbe amenințător planurile sau să îți scurteze mini-vacanța)

 

            Deci joi, 8.03.2010, ziua 1, pornim totusi, după multă lălăială,  dintr-un punct – Slatina în aventura noastră în Retezat. Cu mașina din dotare. Luand toate cele trebuincioase – saci de dormit, pioleti, parazăpezi, coltari, coardă, muuultă mâncare și haine ce s-au dovedit folositoare mai tarziu, ,,plecaram’’, vorba olteanului la drum, dar ne întoarcem după bocancii mei de iarnă ce stătea cuminți în debara. În Craiova facem o haltă, dacă tot am întârziat, la Craimont pentru cumpărat bocanci colegei de tură.Uraaaa!...am bocanci.(Perechea de bocanci din dotare generos oferită mie de coleg, parea mai degrabă să mă ajute să mă susțină pe pamânt în cazul vreunui viscol/vânt,etc – mă refer desigur la greutatea lor – eu fiind o constituție mai fragilă).

 

             Craiova-Filiasi-Tg.Jiu-ce drumuri, ce infrastructură! Mai mare dragul să șofezi...Ei, dar după Tg.Jiu, totul trece de la extaz la agonie-adică vreo 20 de km. Maăina ‘valsează’’ prost dintr-o parte în alta a șoselei, cautând cu disperare o porțiune fară gropi unde să îți poți feri roțile, suspensiile, pe tine, copilotul.

            Valea Jiului, salbatică și rea, dar incredibil de frumoasă, unduindu-se aidoma unei talentate dansatoare, catre Petrosani; traversăm orașul aruncând ochiade Parângului, ce purta o cușmă de culoare albă scânteietoare ce ne ademenea spre a fi urcată – așa germinează ideea unei noi ture de iarnă – rămâne pe altădată. Nu mai trece mult și ne apropiem de ,,porțile’’ de pătrundere spre masiv: Pui, Băiești, Ohaba de sub Piatră unde ne direcționăm către Nucșoara. Drumul spre Cârnic ne încântă privirea căci în zare se vedeau crestele înzepezite ale Retezat - ului în toată splendoare lor, de la stânga la dreapta: vf. Mare, vf. Valea Rea, vf. Păpușa și vecinul său Peleaga, vf. Custura Bucurei și Bucura și ultimul vf. Retezat, noi ne apropiam cu rotații repezi de anvelopă, atât cât ne permite forestierul ce nu a mai văzut lamă de buldozer cam de multicel, de Cârnic, lăsând în spate arcada îndrăzneată a podului peste Nucșoara și poteca spre Cetatea Colț, unde lăsăm mașina spre a se odihni dupa un drum lung.

 

             La Cârnic ne echipăm, bocanci, parazăpezi, pioleți, luăm pauză de un sendviș,  o cană de ceai și prindem forestierul ce avea să ne însoțească ospitalier până la bifurcația spre Lolaia, unde facem un scurt interludiu la cascadă, loc umbrit, dar pitoresc ce își lasă șăgalnic apele să curgă spre o cauză mai bună. Incursiunea noastră continuă, dar Măria Sa Muntele, probabil, supărat că i-am violat intimitatea, ne întimpină cu zăpadă proaspăt depusă, cam 10 cm, umedă și grea, ce este numai bună de derdeluș și a ne testa calitatea bocancilor… și uite așa, încet, încet, dar sigur, făcând doi pași înainte și unul înapoi, sub zăpadă era strat de gheață, ne apropiem de destinația zilei:cabana Pietrele.

 

Carpati.org

 Am învins!

           La ramificația spre Gențiana oftăm, am fi fost mai aproape de obiectivul nostru vf.  Peleaga – nu am putut face rezervare, toată cabana era, chipurile, ocupată, adevărul trist îl aflăm a doua zi, erau cazați 4 cehi și două familii prietene tată + fiică și tată + fiu – și urmăm drumul spre Pietrele abordând marcajul de la băncuță, pentru încălzire, și nu forestierul. Efortul ne este răsplătit de vestitori ai primăverii ce ne încântă ochiul și ne bucură sufletul, brândușele ce se ivesc timid din zăpadă în poienițele din apropierea căsuțelor.

 

           Ajunși la ,,cabană’’ mă  încearcă nostalgia privind rămășițele fostei cabane. Aici suntem întâmpinați de binecunoscutul refren, spus pe o voce cam seaca: ,,Aveți rezervare?’’. Păiii…, avem da nu prea avem, iarăși vorba olteanului. Încercarea de a face rezervare din timp a eșuat, semnal, arie de acoperire, ajutorul Salvamontului – mulțumesc pe această cale – nu ne ajută. În tot complexul nu erau cazați mai mult de 10 turiști. Rezolvam și aceasta dilema și, dotați cu un sac de lemne – de diferite forme, unele parcă prea mari pentru a intra pe gura sobei – ne cazăm la căsuța 8. Focul se face din camera alăturată, dar șansele de a se încălzi până în vreo 2-3 zile scad de la o ora la alta (stai chiar să te gândești că era mai bine să fi dormit afară!). Mult trâmbițata renovare lasă de dorit, se vede o încercare de amenajare, văruială, lambriu la paturi, mochetă peste denivelări, dar prin ușă și fereastră suflă vântul. Nu sunt un turist pretențios, am dormit în stână, în cabane pe jos, sub brad, dar păcat de ceea ce am mai rămas din acest complex că se degradează în ritm alert, în urmă cu doi ani arăta mai bine, sper din tot sufletul să nu rămână și acesta doar în amintirea celor ce au apucat să-l vadă precum cabana ce a ars.


         Mergem la o gură de ceai, o cană de vin fiert și povești la gura godinului din Sala de mese a cabanei,  supărarea se accentuează căci prognoza meteo nu ne este favorabilă, iar dialogul avut cu un grup de turiști ce au încercat să urce spre Curmătura Bucurei – au ajuns la al doilea stâlp de la lac, zăpadă proaspătă și udă – ne întristează. Plecăm dezamăgiți spre sacii de dormit, mai întreținem focul, punem o haină pe noi, ne băgam în saci, mai povestim și încet, încet ne cuprinde o moleșeala plăcută generată de vinul fiert și căldura sacului. Adormim, dar fața îmi îngheață repede, mă trezesc mai pun un lemn pe foc, lemn ce a putut intra pe gura sobei, la celelalte mă uit cu jind și le consider din decorul camerei. Bârrr! ... ce frig este afară, de altfel ca și în cameră numai că nu bate vântul, mă bag în sac, trag geaca peste cap și într-un târziu adorm.

 


         Vineri, 9.04.2010, ziua 2. La 7,30 suntem echipați, mergem spre sala de mese, dar surpriză este închisă. Mâncăm în zăpadă pe măsuțele din față cu gândul la un ceai cald și o cafea, ce bun era primusul – l-am lăsat acasă, mergeam totuși la o cabană nu la refugiu – într-un târziu se deschide ușa bem un ceai, o cafea.  Dimineața anunță deja o zi ce avea să fie memorabilă. Parea ca norii aveau o treabă în altă parte, iar soarele putea astfel să fie atotstăpânitor. Dupa o noapte în care frigul parea să fi fost la el acasaă, pornim vioi catre Gentiana, traversăm podețul, urcăm piciorul Pietrelor și curând ajungem la intersecția către Lacul Galeș, poteca nu are urme bătute, privim cu un pic de nostalgie.

 

         Curând întâlnim traseul de pe vale și strecurându-ne pe sub brazii încărcați de nea și poienițe foarte frumoase ce ne permit să admirăm culmea Stânișoarei și a Pietrelor ajungem și la Gențiana; acolo zapada cât cuprinde, amenințător de albă și de pufoasă. Ne întâmpină, cu un zâmbet cald cabanierul, în prag – se schimbase cu o zi înainte... asta este... n-am avut noroc –  și oprim preț de un ceai, poze  și plecăm mai departe.

 

Carpati.org

 Culmea Pietrele

 

Carpati.org

 Culmea Stânișoara


Carpati.org

Vf. Custura Bucurei… șaua din stânga poate fi urcată pe linia unor bolovani


Carpati.org

Curmătura Bucurei

 


Carpati.org

Căldarea Pietrele și Vf. Bucura II

Carpati.org

 Vârfurile Bucura I și II

          La bolovanii de la lac se ia, în sfârșit, un mic dejun, de care avea mare nevoie coechipiera, mâncăm, ne odihnim, ne bronzăm, pauză de ședința foto și punem la cale modalitatea de abordare a traseului pe mai departe. Abordarea directă spre curmătură era imposibilă, cornișele glaciale dornice de o îmbrățișare umană, caldă ne ademeneau, dar le fentăm abătându-ne de la ultima treaptă a căldării spre stânga către șaua ce leagă Culmea Pietrele cu Vârful Custura Bucurei, cunoșteam bine zona și putea fi abordată pe linia unor bolovani ce se vedeau din zăpadă.

Carpati.org

 Curmătura Bucurei este inabordabilă

 

Carpati.org

 


Carpati.org

 ,,La bătut urme''


           Pe treapta de sub șa iau o mică pauză, bătutul urmelor într-o zăpadă udă, grea și mare mă extenuează, deși s-a bătut cu schimbul, timp în care familiile de la Gențiana ne prind din urmă și văzând curajul nostru se hotărăsc să urce și ele numai dacă noi continuăm (la lac, din discutiile cu dânșii am aflat că doreau să urce, dar nu dispuneau de echipamentul corespunzător, aveau doar un piolet, două bețe de schi și o cordelină).

Carpati.org

 Miniavalanșe

 


            Las la dreapta un culoar de avalanșă și hotărât să ajung căt mai repede la primele steiuri pentru o eventuală asigurare, nu observ grupul de cehi ce tăia într-o veselie, pe schiuri de tură, o diagonală de la lacul Pietricele către șa – unul mai imprudent taie sepentine într-un culoar generând plecarea zăpezii, noroc că se oprește, cantitatea nu este mare, chiar desupra mea, în final este chemat de colegi și ,,bocăncește’’ pe lângă bolovani, răsuflu ușurat, mă opresc să mă liniștesc, inima cred că mai avea puțin și sărea din piept – chem colega de tură lângă mine și cu adrenalina la maxim grăbim către șirul de stânci ce formează o linie continuă din creastă, suntem în siguranță. Da, erau condiții optime pentru avalanșă, zăpadă proaspătă, soare orbitor și panta destul de accentuată.

 

Carpati.org

 La sfat... urcăm și noi?


            Cu un ultim efort urcăm printre stânci și ajungem în șa; ni se parea ca am cucerit întreaga lume, adică -  Colții Pelegii și Vf. Peleaga în stanga, Bucura 1 si 2 mai domoale în dreapta, Judele amenintator mai în spate, iar Vf. Retezat tronând maiestuos precum un rege ce își aprobă ferm supușii – facem pauză de o ciocolată, o merităm din plin, de ședință foto și ne umplem sufletul cu imagini de vis, oferite cu atăta dărnicie de munte. Facem ședință tehnică și ajungem la concluzia că pantele spre Șaua Berbecilor și Colții Pelegii sunt inabordabile acum,  riscul parea a fi mai mare decât dorința noastra de a  urca, așa că ne pregătim de intoarcere cu regrete, dar cu promisiunea că vom reveni. Ne legăm în coardă și cu asigurare după pietre sau la piolet începem coborârea, trei lungimi de coardă și suntem în siguranță. Pe terasa de sub șa străngem coarda și parcă mai sprinteni și mai încrezatori în propriile forțe coboram pe aceeași vreme superbă ,obositi, dar fericiti, către lac, unde ne întipărim pentru mult timp imaginea de vis a Retezatului

 

Carpati.org

 Vârful Peleaga

 

Carpati.org

 Sunt glacială...doresc o îmbrățișare umană

 

Carpati.org

 Vârful Retezat

Carpati.org

 

Carpati.org

 Firul Ariadnei


Carpati.org

Cu dor de Retezat


            Jos la  cabana Pietrele – surpriza – vremea, ca și femeia, e schimbatoare și un pic de lapovita la munte dupa o zi perfecta pare a nu mai supară pe nimeni. Poate doar pe noi, căci se pare că se strică vremea și că suntem nevoiți să ne întoarcem mai devreme decăt ne programasem. Mâncăm, mai lenevim pe lângă sobă, ne interesem de vreme la prietenii de acasă. Confirmarea de vreme rea vine de la un grup de turiști ce urcaseră pe Vf. Retezat prin Lolaia și prinși de lapoviță și ninsoare au renunțat la ideea de a mai merge la refugiul Bucura și au coborât pe Stănișoara la cabană. Cu regret luăm iar bagajele și coborâm la Carnic, unde cu o zi în urmă lăsasem mașina și intrăm în cotidian (semnal la telefon, stress, plățile facturilor, interminabilul șir de probleme de la serviciu, etc.).


              Lăsăm o parte din sufletele noastre acolo, în Retezat  și ne înclinăm frunțile în fața măreției sale și mai întoarcem capul măcar o dată pentru a privi locul unde nu se întamplă nimic decât fericire și grandoare. Și ni se face dor de Retezat...și de iluzia fericirii.




Marți, 27 aprilie 2010 - 19:58 
Afisari: 2,758 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

pisti2004
pisti2004
Cort
 
1
Albul pur domina crestele!Frumos!


Marți, 27 aprilie 2010 - 20:14  

mihai_fl
mihai_fl
Caraba
 
2
Frumos. Asteptam si restul pozelor.


Miercuri, 28 aprilie 2010 - 14:28  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0551 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org