Cu bicicleta la Carnic (Muntii Retezat)

19 iulie 2006

O tura care trece prin doua masive muntoase: Poiana Rusca si Retezat. Nu am gandit-o ca o tura exclusiv ciclista(ceea ce nu fac niciodata). Ci una cu caracter mai mult informativ, prin vizitarea unor obiective turistice de pe traseu.

Dupa cateva zile dogoratoare de vara, dorul de Retezat isi spune cuvantul si avand doar o zi libera, singura sansa se a vedea muntii era o tura cu bicicleta.

Traseul ales: Deva - Santuhalm - Hunedoara - Hateg - Ohaba de sub Piatra - Carnic; iar pentru intoarcere: Carnic - Ohaba de sub Piatra - Hateg - Calan - Simeria - Santuhalm - Deva. In total aproximativ 180 km.

Fiind in timpul saptamanii, nu am gasit nici un tovaras de drum. Asadar, inarmat cu tot ce trebuie pentru o astfel de calatorie, am pornit in jur de ora 10 a.m. Drumul de la Deva la Santuhalm(DN 7), ca de obicei este foarte aglomerat, mersul cu bicicleta pe acest tronson fiind foarte periculos(nu il recomand nimanui). Dupa cca. 15 minute, ajung la Santuhalm la intersectia cu drumul spre Hunedoara. Virez la dreapta si vreme de 35 de minute traversez satele Barcea Mica, Cristur si Pestisul Mic. La ora 11 sunt in Hunedoara, unde imi refac provizia de apa, dogoarea verii reclamand o mare cantitate de apa la un astfel de traseu. Traversez orasul incepe urcusul la iesirea din Hunedoara spre Hateg. O panta cu inclinatie destul de mare deschide seria catararilor de astazi. La capatul acestei pante, drumul curge lin prin satul Hasdat, dupa care incep serpentinele care duc spre Silvas. Urcusul este dur, dar fiind la inceputul zilei, il trec destul de usor. Trec pe langa groapa de gunoi a Hunedoarei, fumeganda, si ies pe coama dealului, unde mi se dezvaluie o priveliste minunata. Fac o mica pauza pentru hidratare si poze.

Halda de zgura

Comuna Ghelar, cocotata la peste 900 m alt.

In departare, se vad crestele Retezatului

Pornesc mai departe, drumul este cand in urcare, cand in coborare, avand timp sa admir  peisajul.

Intersectia cu drumul ce coboara la Calan

Dupa aceasta intersectie, urmeaza o usoara coborare, iar apoi o lunga urcare.

Stana in Muntii Poiana Rusca

Dupa aceasta lunga si chinuitoare urcare, drumul continua pe coama dealului, privelistea fiind de o frumusete rar intalnita. 

Apoi drumul trece printr-o padure, unde ma racoresc putin de dogoarea soarelui.

Apoi din nou in soare, cu panorame largi in dreapta, vazandu-se in departare Lacul Cincis. In zare se vede releul, semn ca ma apropii de izvor, unde trebvuie sa fac aprovizionarea cu apa. 

Priveliste cu partea de nord a muntilor Poiana Rusca

Popas la izvor

Inca departe...

Dupa binemeritata pauza de la izvor, incepe o coborare vertiginoasa de circa 5 km, ajung la Silvasul de Jos, unde mananc o ciocolata si fac cateva poze. Este ora 12.37.

      Manastirea Prislop e pe drumul care se face la dreapta

Dupa iesirea din Silvasul de Jos, incepe marea urcare in Dealul Hategului, lunga si obositoare. Si pe urma, o binemeritata coborare pana in Hateg. In Hateg nu zabovesc prea mult, imi cumpar ce mai trebuie(ciocolata, suc) si plec mai departe. Dupa 2 km, ajung la Santamaria Orlea, sat vechi din Tara Hategului, unde vizitez Biserica Monument Istoric.

Aceasta biserica are un aspect interesant si o istorie la fel. A fost construita la sfarsitul secolului XIII ca biserica ortodoxa romana. A fost pictata in interior cu o frumoasa fresca in 1311. Biserica este compusa din clopotnita, nava si absida, acoperisul vechi de sindrila fiind inlocuit. Acoperisul clopotnitei este in forma de piramida octogonala. La clopotnita se pot deosebi trei etaje despartite la exterior prin ciubucuri.Zidurile navei si ale absidei sunt simple. Usa principala se afla in zidul de vest al clopotnitei avand un frumos arc, iar deasupra are o pajura sculptata in piatra.

                                                Clopotnita

Urme de pictura veche

Fereastra in stil gotic

In curtea bisericii

Dupa ce curentul Reformei a patruns in Transilvania, biserica a fost transformata intr-una reformata.       

Dupa vizitarea bisericii(in interior nu am intrat, era inchis), am purces din nou la drum.Era deja ora 13.30 si mult drum inainte. Gonesc pe soseaua Hateg - Petrosani, si dupa 20 de min. ajung la Ohaba de sub Piatra. 

Spre Ohaba de sub Piatra

Stancarii la Ohaba

De aici drumul continua in urcus usor, dar continuu. Trec in viteza de Salasul de Jos, iar la ora 14.20 sunt in Salasul de Sus. Opresc pentru vizitarea ruinelor medievale de aici(Curte Cneziala a lui Iaroslav-Iarul)construite in secolul XIV. Iaroslav a fost un cneaz local roman, care se inrudea probabil cu vestita familie Candea(mai tarziu maghiarizat: Kendeffy). Este o locuinta inconjurata de ziduri puternice care s-a pastrat in unele locuri. Este dificil de vizitat, locul fiind napadit de tufe spinoase.Se poate distinge inca destul de bine turnul capelei.

Fortificatii medievale la Salasu de Sus

Dupa ce am cercetat indeaproape ruinele curtii nobiliare de la Salas, pornesc mai departe. Caldura devine insuportabila, acum in miezul zilei, si inghit mari cantitati de

apa. Ajung la Malaiesti, care la aceasta ora pare un sat pustiu. Dupa un timp dau de o femeie pe care o intreb unde este cetatea. Dupa ce primesc indicatiile, o pornesc pe un drum de tara prafuit, traversez un parau, apoi pe un drumeag mai ingust.Deodata in fata imi apare cetatea pe care demult visam sa o vizitez. Foarte interesante, dar imi scapa rolul pe care l-a avut in aceasta zona.

Aceasta cetate a fost construita de familia Saracin, nobili locali aflat in concurenta cu familia Candea din Raul de Mori. Turnul - locuinta este pastrat destul de bine. De asemenea, mai poete fi vazuta o parte a curtinei ce inconjura cladirea.

In interiorul turnului

Nu ma pot abtine sa admir multa vreme aceasta constructie care a rezistat vremii atatea veacuri(sec XIV). Ar trebui introdusa in circuitul turistic, nefiind cu nimic mai prejos decat celelalte obiective turistice din zona.

Constat ca timpul se scurge tot mai repede, asa ca...incalecarea si...la drum. Continua urcarea, si pe la 15.30 posesc in Nucsoara. Aici, din graba, fac o mare greseala: nu imi incarc bidoanele cu apa. Dupa ce ies din Nucsoara, constat ca nu mai am apa, si doar cu gandul asta in minte, caut dupa izvoare. Dar, nimic... In dreapra se deschide o ampla panorama cu Valea Nucsoarei, si in curand ajung la podul care o traverseaza.

                                      La cativa kilometri...muntii

Ma angajez cu ultimele forte pe drumul spre Carnic. Caldura este inabusitoare. Ce bine ar fi un pic de umbra! Dintr-o data apare un izvoras in dreapta drumului. Sar repede de pe bicicleta si ma adap ca un cal. Ce bine este! Acum pot sa-mi vad mai departe de drum.

Lucrurile se complica, drumul e din ce in ce mai rau, in unele locuri trebuind chiar sa cobor de pe "cal", dar stiu ca nu mai e mult si asta imi reface fortele. Dupa cativa kilometri, apare inscriptia pe care o asteptam:

Ajung la cabana la ora 16.50 cu gandul sa beau rapid o bere. Dar cabaniera nu avea acelasi gand cu mine, gasindu-si altceva de facut in acel timp. Dupa ce am asteptat vreo 20 de min. am zis ca ajunge, e buna si apa, asa ca mi-am umplut bidoanele si dupa ultimele poze facute aici, ii dau drumul in jos.

Locuri de camping la Carnic

Cobor mai intai cu precautie, apoi cand drumul devine acceptabil, ma lansez intr-o coborare in mare viteza. Apoi trec podul si din nou satele Nucsoara, Malaiesti, Salasu. Ma opresc doar ca sa culeg cateva corcoduse de pe marginea drumului. Apoi, iar viteza, se apropie seara! Pe la ora 19. 30 ajung in Hateg, si incep ultima catarare importanta pe ziua aceasta: Dealul Hategului. Incet - incet ajung in varf si dupa o scurta pauza la cabana de acolo, incep coborarea. La sfarsitul ei, ma asteapta un drum aproximativ drept, fara urcusuri mari.

Retezatul, vazut din Bretea Streiului

Pe la ora 21 ajung la Calan, de unde mai am inca 30 km de parcurs.

Un catel

Biserica monument istoric din Strei(sec XIiI - XIV)

Apoi se lasa noaptea. In sfarsit am scapat de arsita zilei! La ora 10 sunt la Simeria, unde intru pe vesnicul aglomerat DN7, ceea ce ma face sa circul mai cu prudenta, si , normal, cu viteza mai mica. Dupa inca o ora ajung acasa. Aveam sa aflu ca fusese cea mai calda zi din acel an de pana la data aceea(41 de grade). Dar ce mai conta! Mi-am realizat planul: sa vad Retezatul la el acasa.

Joi, 18 decembrie 2008 - 21:42 
Afisari: 6,166 


skantz