Creasta Soimilor - Piatra Craiului (Muntii Piatra Craiului)
Bine v-am regasit. Hai sa va povestesc despre un traseu frumos din partea
vestica a Pietrei Craiului – Creasta Soimilor 4B (cotatia clasica) sau 7- A0
(cotatia moderna).
Iata ce spune Emilian Cristea despre traseu: Descrierea traseului. După ce am parcurs cei 20 m pe firul Călinețului, ne abatem la stînga și, prin cațarare libera, depășim ,,Săritoarea Hornului", deasupra căreia ajungem în deschiderea largă a Hornului Adînc. În dreapta (stînga văii) se înalță Creasta Șoimilor. Pentru a ajunge la baza acesteia urcăm încă 50 m pe firul hornului, depășind trei săritori mici și apoi ne abatem către dreapta pînă la un pîlc de jnepeni (1695 m alt.), unde începe escalada propriu-zisa. Prima l.c. se desfășoară cîțiva metri pe muchie, după care pitoanele sînt fixate în lungul unei fisuri în diedru. Obstacolul, puternic înclinat, îl depășim folosind scărițele. Regruparea o executam pe brîna întîlnită la circa 40 m de la plecare. În a doua l.c. întîlnim chiar de la început un obstacol vertical, înalt de 10 m, după care nu mai putem înainta. Printr-o traversare către stînga reușim să prindem o fisură conturata pe o față cu prize bune. Cățărarea în lungul acesteia ia sfîrșit după 30 m. Pe întinderea aceluiasi perete mai înaintăm în cea dc-a treia l.c. încă 20 m. Apoi trecem către stînga și, pe linia unei muchii marcate de trei țancuri, ne cățăram pînă pe vîrful primului țanc, unde ne regrupăm. Linia crestei, mai puțin înclinată, ne permite sa înaintăm în a patra l.c., depășind fără dificultate și cel de-al doilea țanc. Regruparea o executăm pe o platforma comodă, situata la baza ultimului țanc. Penultima l.c. este foarte dificilă. Obstacolul întîlnit pe fața ce precede vîrful celui de al treilea țanc este spălat și necesita folosirea pitoanelor suplimentare. Lucrul la scărițe și dificultatea pasajului situat aproape de ieșire ne permit să apreciem ca aceasta lungime constituie punctul cel mai dificil al traseului. Ultima l.c. urmează muchia pînă pe vîrful situat deasupra strungii Crestei Frumoase. Coborîrea o efectuăm în strunga printr-un mic rapel dirijat către dreapta, fiind orientați cu fața în direcția de urcare. Ajunși pe un brîu îngust, ne regrupăm. În continuare, înaintăm în lungul brîului devenit ușor ascendent și, la capătul de sus, trecem prîntr-un loc îngustat de o lespede mare. Dincolo de aceasta, brîul se continuă, devenind descendent pînă în Vîlcelul Secundar al Călinețului. Coborînd pe firul acestuia către dreapta, depășim o săritoare surplombată, coborînd pe o fisură deschisă, situată în dreapta, după care, prin grohotiș, ajungem în Padina lui Calineț.
Descrierea este usor prapastioasa in privinta dificultatilor intalnite -
asa cum veti vedea nu sunt nici pe de departe asa cum reies din descriere – dar
destul de exacta cu privire la linia traseului.
Asadar, povestea incepe la Plaiul Foii, dimineata, inainte de iuresul de
sfarsit de saptamana, ce a devenit o obisnuinta in zona, inainte ca gratarele
sa sfaraie si difuzoarele sa duduie. Era, inca, liniste cand, impreuna cu Mihai
(Sima), Gioni - Mihai (Anastasiu), Dani si Octavia, purcedem la deal. Nici nu
ne dam seama cand ajungem la Izvorul lui Orlovski, care este bine amenajat, iar
debitul, desi redus, iti permite sa umpli o sticla de 0,5l in cateva minute.
Mai e mult pana departe?
Grohotisul de la Malul Galben nu este niciodata o placere, dar trebuie
urcat pentru a ajunge la destinatie. Profitam de racoarea diminetii si urcam
destul de repede, astfel ca 35 minute mai tarziu coboram scara de fier in
Padina lui Calinet si apoi hornul care ne coboara in firul vaii. Imediat pe
stanga, in urcare, apare Hornul Adanc, cu o saritoare maricica la intrare. Ne
aflam pe o limba de zapada de mari proportii iar o rimaye ne obliga la mici
acrobatii pentru a ajunge la saritoare si apoi in firul Hornului Adanc.
Scara de Fier
Padina lui Calinet
Cr. Soimilor in dreapta, Cr. Prieteniei in mijloc si firul Hornului Adanc
Saritoarea odata urcata si inca 50 m de urcus ne aduc la intrarea in Cr.
Soimilor, prima pe dreapta, la urcare. Palcul de jnepeni mentionat de Cristea,
ca semn de intrare in traseu, e tot acolo, asadar nu sunt dubii cu privire la
intrarea in traseul ales.
Ne echipam si intram cu nerabdare in traseu. Am format doua echipe, Mihai,
Gioni si cu mine si Dani cu Octavia. Am avut placerea sa intru cap in prima
lungime, care are destul de multe pitoane, tepene, chiar si la 48 de ani de la
premiera.
Nu este nevoie de scarite, dificultatea nedepasind gr. 6+.
Linia este clara si ma
poarta la un palc de jnepeni, unde se afla regruparea. Totusi, Dani, care mai
facuse prima lungime, sugereaza sa mai urc, deoarece acolo se afla o platforma
foarte buna. Intr-adevar, regrupez foarte confortabil la un copac si ii chem si
pe ceilalti sus. E randul lui Mihai in a 2-a lungime. Descrierea lui Cristea
este si aici, exacta. Dificultatile, in aceasta lungime, sunt reprezintate
traversarea de 2 – 3 m, la stanga, dupa primii 10m (6+/7-), prize bune la
maini, proaste la picioare si
ultimii 10m, care necesita atentie sporita. Regruparea nu este confortabila
pentru mai mult de 2 persone.
Cum, necum, Gioni pleaca in lungimea a 3-a si
planteaza un camalot (#1) deasupra regruparii.
Gioni in lungimea 3
Dani urcand spre a doua regrupare, umbra primului tanc in firul Hornului Adanc si Padina lui Calinet
Pana in acest punct nu s-a
simtit nevoia de a plasa asigurari mobile. Cand ramane fara coarda, il urmam si
noi. Pe aceasta lungime, la liber, dificultatile nu depasesc gradul 6, fiind
nevoie, insa, de atentie sporita la soliditatea prizelor. Intr-un punct, de
putin a lipsit sa nu dizloc un bolovan de mari dimensiuni, care ulterior a fost
dizlocat de Octavia. A urmat un zgomot asurzitor la pravalirea acestuia in
Hornul Adanc. Cu totii am fost foarte precauti dupa aceea, verificand fiecare
priza.
Gioni depasise regruparea, dar gasise un loc confortabil dupa primul
tanc, de unde ne-a asigurat.
Urmatoarea lungime (a 4-a) am facut-o simultan - o
muchie usor accesibila peste cel de-a doilea tanc.
Ne aflam, asadar, la baza
ultimului tanc, in lungimea cheie. Pleaca Mihai cap.
Asigura primele doua
bucle, in traverseu.
Urmatoarea asigurare nu este vizibila, fiind pe o alta
fata a tancului. Aici este nevoie ori de scarita ori de o mana puternica pentru
a tine bucla din a doua asigurare, pentru a asigura urmatorul piton. Mihai a
considerat ca nu are nevoie de scarita si a inaintat in traseverseu din bucla
in bucla. De la cea de-a treia asigurare, linia traseului este in sus, pe tanc,
printr-o catarare frumoasa, cu siguranta cea mai frumoasa din tot traseul. Mai
intai o mica bavareza si apoi ridicari pe mici pragulete si, in cele din urma, o
ridicare de toata frumusetea la un pragulet, sub varful celui de-al treilea
tanc.
Nu este deloc asa dificil cum scrie Cristea, nu necesita pitoane
suplimentare si nici alte asigurari mobile sau fixe. Cele deja batute sunt de
ajuns, pentru o catarare la liber, cu exceptia traversarii de la inceput.
Ne aflam deja sus, deasupra Padinii lui Calinet si Hornului Adanc, cu
Creasta Prieteniei in stanga, Degetul lui Calinet si Muchia dintre Timbale in
dreapta.
Degetul lui Calinet
In stanga, portiunea finala a Cr. Prieteniei
Muchia dintre Timbale
Peisaj salbatic in versantul vestic al Craiului
Creasta Soimilor nu mai prezinta dificultati dupa cel de-al treilea
tanc, ci doar antentie sporita la prizele de maini si picioare.
Peisaj aerian
Dani si Octavia
aleg retragerea din StrungaCr.
Frumoase, noi ceilalti alegem sa parcurgem si ultimele 2 – 3 lungimi din Cr.
Frumoasa, catarand simultan, fara a intampina dificultati.
Catararea se termina
‘la Amvon’ unde ne intindem la soare timp de o ora, scaldati in soare si cu o
priveliste spectaculoasa.
'La Amvon'
Portiunea finala din Padina lui Calinet, sus centru - stanga
Retragerea am facut-o pe Valcelul cu Fereastra. Pe acest
valcel nu mai este zapada, astfel ca am ajuns fara probleme la Refugiul
Sperantelor de unde am continuat coborarea pe unde urcasem de dimineata.
Fereastra 'da' bine in poze...
Refugiul se prezinta in bune conditiuni, desi incepe sa fie invadat de gunoaie
Copacii vorbitori din Lord of the Rings? Cu noi au refuzat sa vorbeasca...
Pe curand!
Ca si concluzii:
-catararea in versantul vestic al Pietrei Craiului este
spectaculoasa, peisajul – salbatic, linistea – desavarsita
-asigurarile sunt suficiente si de incredere
-materiale suplimentare folosite: doi camaloti
-atentie la prizele folosite – sa nu va treziti ca
ramaneti cu ele in maini
-puteti sa lasati schita traseului acasa, linia este clara
si evidenta
Catarare placuta!
PS. Multumesc lui lui Mihai Sima pentru fotografii
Marți, 24 iunie 2008 - 11:16
Afisari: 3,730
mariusluca
Perfect de acord cu prima concluzie, e unul din cele mai frumoase locuri de catarat din tara dupa parerea mea, mult mai putin circulat si umblat decat altele.
In schimb despre partea cu asigurarile care sunt de incredere aici totul depinde de la traseu la traseu, si depinde mai ales de cat de circulate sunt traseele respective. Dupa ce in ultima luna am fost de doua ori in turnurile dianei si nu am mai intalnit pe nimeni la catarat in zona traiesc cu impresia ca traseele din zona refugiului sperantelor sunt ceva mai circulate.
Cat despre partea cu asigurari si cu starea traseelor, din turnurile Dianei din ce am incercat pana acum stau foarte bine Trandafirul Negru, si Frontalul, bine Fisura Cenusie(cel putin pe primele doua lungimi, trebuie sa ne reintoarcem sa terminam traseul), cam dubioasa in schimb treaba pe Fisura Nordica, nu cred ca a mai mers nimeni pe acolo de ceva vreme, dupa ce pleci din prima regrupare ai un piton extrem de ruginit care se misca cam din toate incheieturile, dupa care cam nimic, sau eu n-am vazut nimic pe urmatorii 10m, totul desfasurandu-se pe niste placi cam splate de dinainte de fisura efectiva, fara prea multe posibilati de a pune mobile.
Tot cam dubioasa e treaba pe traseul Diana, mi se pare ca e foarte multa vegetatie pe fisura din prima lungime si ca nu prea e IV A1, ori asta ori fisura respectiva fiind destul de larga a mai scuipat niste pitoane intre timp.
Tot cu asigurari cam putine si vechi e si Acul Crapaturii, dar in acelasi timp ceva mai circulat cred, am gasit cordeline de rapel in a doua regrupare intr-o stare relativ buna, dar una peste alta pe 40m am pus maxim 5 asigurari, decat 2 pitoane fiind cat de cat sanatoase, iar asta in combinatia cu umezealea stransa pe fetele inierbate a facut ca escaldarea primelor doua lungimi sa fie ceva mai interesanta decat ma asteptam. Din a doua regrupare in schimb lucrurile par sa se indrepte, trebuie sa revenim pentru a vedea si continuarea.
Marți, 24 iunie 2008 - 11:23