Creasta Pietrei Craiului de la Sud la Nord (Muntii Piatra Craiului)

          Daca nu ar fi fost carpati.org , cine stie cand l-as fi cunoscut pe Dan ( iancudan )...

          Anul trecut , dupa o tura in Fagaras cu fiica mea , reusim sa ne cunoastem dupa cateva schimburi de telefoane pe privat ... Dan este vecin de cartier cu mine si stam la 300 m unul de altul . Tot anul 2013 nu reusim sa ne potrivim deloc in vreo tura insa primesc un telefon pe 7 oct. pe la orele 13:00 - "Leo, vremea va fi perfecta pentru cateva zile! Ce zici de Piatra Craiului ?" -"Zic ca este ok Dane! Vin peste doua ore la tine si vorbim." Stabilim pentru a doua zi plecarea si hotaram sa facem Creasta Craiului de la Sud la Nord, deoarece anul trecut facusem singur doar Nordica (vezi jurnalul din 2012). Asa ca reusim sa spargem gheata !!! 

 Prima zi ~marti,8 oct. 2013~

      Plecam din Craiova la ora 5 si pe la oira 8 intram pe forestierul care duce de la Podul Dambovitei spre Saticul de Jos si apoi cel de sus unde lasam masina in fata complexului hidro-energetic Clabucet. 

Ne luam rucsacii la spinare si alegem triunghi rosu pe Valea lui Ivan . Mai povestim cate ceva si nici nu stim cand ajungem la fosta casa de vanatoare Piatra Craiului (1090 m alt.), asejata frumos pe un plai si inconjurata de un patrat de brazi. Trecem prin fata cabanei, nu intram , apoi ajungem la stana din Valea lui Ivan (daramata de timp si vreme) si incepem urcusul prin padure pe drumul granicerilor si in 45 min. ajungem la Crucea Granicerului (1330 m alt.).

 In scurt timp traseul devine mai dificil si incet incet urcam spre Prepeleac. 

 Cateva valcele cu grohotis nu ne pun nici un fel de problema ...

 Dan se felicita pentru alegerea bocancilor de iarna , eu nu i-am luat pentru o catarare mai buna iar coltarii i-am lasat la masina gandindu-ma ca v-a fi cald in creasta. Trecem cateva pasaje catarandu-ne si luand altitudine. Zarim M-tii Iezer, Papusa iar in stanga noastra Leaota si Bucegii ... O minunatie ! 

 Ajungem dupa nitel efost si sus in creasta aproape de Saua Funduri (1889 m alt.). Ne oprim si admiram tot ceea ce ne inconjoara .

 In acesta zona , cu exceptia catorva catarari medii nu intampinam obstacole chiar asa de dificile .

 Despre Saua Funduri putem spune ca delimiteaza creasta propriuzisa a Pietrei Craiului de culmea mai joasa a Pietricicai si de Cheile Dambovitei .

 Facem o pauza de masa si apoi 15 min. de tolaneala la soare. Sa fi fost ora 15 si ceva cand am plecat. Citisem in Monografia lui Emilian Cristea ca aceasta portiune (Creasta Sudica si Saua Grindului) este cea mai grea.

 Continuanad traseul , depasim prin catarare si de foarte multe ori descatarare numeroase pasaje expuse , care cu multa atentie si calm au fost trecute...Nu de putine ori picuri de sudoare rece i-am simtit pe frunte sub casca...

     Parcurgem o distanta maricica pe creasta trecand pe deasupra peretilor ce formeaza abruptul vestic al Pietrei Craiului si anume Peretele de la Cerdac si Peretele de la Padina Lancii. 

   Ce mai avem de amuntit sunt cele patru Hornuri ale Grindului fenomenal de frumoase si Coltii Grindului care dau o frumusete de neasemuit masivului Pitrei.

 

 In cateva locuri , cum ati vazut, poteca coboara din creasta trecand prin jnepeni, ienupari. Aici pierd izoprenul fara sa am habar prin atatea smucituri .... aveti grija si la sticlele de apa. Dincolo de acestea urcam anevoios catre Coama Lunga, ceva asemanator cu Vistea -Moldoveanu din Fagaras ( o creasta ingusta si crenelata ). 

 Stiati ca in afara traseelor marcate in Piatra Craiului sunt si 109 trasee de alpinism de diferite grade de dificultate ? 

 Mentionez pe acesta cale gandurile noastre catre inaintasii nostrii care au descoperit si explorat in detaliu acest masiv minunat Piatra Craiului si anume Ion Ionescu Dunareanu , Emilian Cristea ... Recomand tuturor cititorilor cartea lui Emilian Cristea ( "Monografii montane")- Piatra Craiului. Eu consider ca prind bine si cateva jurnale citite dar fara o pregatire temeinica nu este suficient sa abordezi Piatra Craiului daca nu ai si un psihic (si caracter) puternic .

 Nu ne vine sa credem ca ne apropiem de 4h si nu ajungem la Grind 2. Inca o jumatate de ora si o sa aprindem frontalele. Zapada in unele locuri era de 30-40 cm. 

 Numai cine a fost pe acolo poate sti cum ar fi noaptea si pe zapada...Adrenalina sau ce dracu o fi aia ne bataie prin tot corpul...Chiar ma gandeam de nu ar fi bine sa ne oprim sa facem bivuac la un loc mai adapostit dar stiam ca trebuia sa apara o data refegiul ala!

 In sfarsit ,dupa Vf. Grind (2210 m alt.) vedem refuguiul si coboram la el. Era ora 20 dupa 5h din Saua Funduri , poate scoteam mai putin daca nu faceam atatea poze (bateriile mele au cedat :( ). Facem ceai, supa, mancam, povestim....doar noi doi in refugiu. 

<  

 Ziua a doua ~miercuri,9 oct.~

 A fost un somn odihnitor, dimineata mai lenevim putin. Mancam si apoi plecam, inchizand usa refugiului bine , asa cum am gasit-o. 

 La cca. 300 m ii arat lui Dan Ref. Grind 1 si poteca pe care am coborat anul trecut cu noile mele cunostiinte. Ajungem la Piscul Baciului ( la Om ) 2238 m. Mie sincer nu imi place ca are doua denumiri. Avem si azi o vreme superba, Magurile Branului , Bucegii, Postavaru, totul se vede asa de clar...

 

 Cel mai greu pasaj al crestei nordice mie mi s-a parut intre Vf. Zbirii si Timbalul Mare.

Creasta devine tot mai accidentata, obligandu-ne sa ne tot cataram pe creneluri, decat sa mergem pe unde este punctul rosu. 

"Dane, ala e de vara ma, noi stim si 4x4...pe aici pe sus."

 Dupa o ora jumate ajungem si pe Vf. Zbirii (2220 m alt.) si in continuare dupa alte urcusuri si pe Timbalu Mic (2231 m alt.). Acasa ma gandeam ca aveam o poza din tura anterioara cu 4 baieti insirati unul deasupra altuia pe un perete ... de nu ar fi gheata pe acolo. Dane ar prinde bine o cordelina pentru zonele expuse.... Mai aruncam o privire spre Piscul Baciului

 Reluand traseul admiram in stanga o multime te turnuri si muchii si o deschidere larga denumita Valea Podurilor, un punct de ramnificatie pentru diferitele trasee alpine . Coboram in Saua Calinetului si apoi urcam cu oarece efort si pe Timbalul Mare.

 In dreapta noastra , ceva mai jos este Braul Martoiu si Padinile Frumoase pe care sigur o sa le parcurgem candva...

>

 Ajungem apoi duapa alte creste cu suisuri si coborasiuri si pe TImbalu Mare (2177m alt.) unde acest peisaj alpin denumit si "Paradis al alpinistilor" de Ion Ionescu Dunareanu , te lasa mut de uimire. Dan fotografiaza toate valcelele , vaile , padinile , seile , are de gand sa le ia la rand pe toate .... Nu , nu zambiti ca nu este un novice , este bun omul cu ceva abrupturi in Bucegi, alpinism , ateliere hivernale etc etc. Si dupa trei zile a vazut cum este cu Craiul (va garantez ca face fata la orice).

 Urcand spre peretii care pareau asa de verticali , gasim totusi posibilitatea de a traversa putin spre dreapta , la capatul de sus aproape de creasta . Trecem de Horn si suntem din nou in creasta.

 Ajungem la Ref. Ascutit unde ne petrecem noaptea tot singuri. Usa refugiului nu se inchide bine la partea de jos. Seara, dupa masa, mai purtam discutii despre cartile citite si despre alti carpatisti... 

 Ziua a treia ~joi,10 oct.~

  <

 Continuam traseul de cresta , trecem pe la Vf. Ascutit, apoi peste denivelarile insiruite deasupra Vaii Cioranga Mare si in curand ajungem la Vf. Padina Popii (1970 m alt.) . Apoi, in 20 min coboram la Saua Padinei Inchise si pe banda albastra directia Cabana Curmatura. Pe partea cealalta (Saua Crapaturii) urcasem anul trecut si oricum Dan va reveni cu David si eu cu fiicamea alta data. 

  Versantii Pietrei Craiului prezinta infatisari diametral opuse si anume : Versantul de rasarit care priveste zona culoarului Rucar-Bran este slab inclinat si vegetatie pastorala care coboara pana la limita padurilor pe cand versantii de apus si nord-vest ofera privitorului un abrupt si o inclinatie cu diferente pana la 600 m si mai greu accesibil ... frecventat mai mult de alpinisti. 

 La Cabana Curmatura servim o ciorbita de fasole cu afumatura (9 lei).

 Il intrebam pe domnul de la bufet daca stie vreun taximetrist prin Zarnesti. Ne da un numar de telefon si chiar reusim sa ne intelegem cu un taximetrist sa vina la Gura Raului. El spune ca vine si pana la Fantana lui Botorog. Coboram si noi , ne intalnim peste doua ore si ne duce la Saticul de Sus la masina mea unde totul este ok. 

 Si nu uita ca :

"Avem un singur Crai, ce-asteapta neclintit

Cu ale sale creste ce-s rosii-n asfintit.

De vrei sa stii ce-i munte, sa urci prin Crapatura,

Sa treci de Vf. Turnu , sa mangai stanca dura.

Sa treci de Ascutit, Timbalele-amandoua ...

S-ajungi La Om cand ninge sau cand ploua..."      ~Imnul Pietrei Craiului~ 

Cam asta a fost tura celor doi craioveni. Multumim pentru timpul acordat vizionarii acestui jurnal.

Sa ne intalnim sanatosi pe carari de munte !!!

Sâmbătă, 2 noiembrie 2013 - 17:58 
Afisari: 4,287 


leovit