Creasta Picăturii – pic cu pic s-adună Picătura

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să ţină cont de faptul că condiţiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simţirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală şi nu ne scuteşte de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conştient de riscurile asumate şi este total responsabil de viaţa şi sănătatea sa.

Aceste rânduri descriu o parte din gândurile şi faptele autorului care tinde să creadă despre sine că, mai ales în momentele cheie, a fost încrezător în propriile capacităţi tehnice. Recomandăm fiecărui iubitor de abrupt să fie în permanenţă vigilent şi să acţioneze astfel încât integritatea sa fizică, mentală, emoţională să nu aibă de suferit.

Prefaţă: datorită unei experienţe comune adunate de-a lungul mai multor ieşiri, unele mai uşurele, altele mai solicitante, mi-a trecut mie prin cap să-i fac lui Dorin o invitaţie mai specială. Dacă în urmă cu două săptămâni am ţintit Creasta Mălinului, acum îmi făcea cu ochiul Vârful Picătura. Nu am împărtăşit prea mult aceste planuri. Am sperat la vreme bună. Mă bazam pe un coechipier cu un psihic bun şi condiţia fizică necesară ducerii la bun sfârşit a misiunii. După câteva zile de dospit, îi strecor un gând suplimentar: „dacă mergem bine poate facem toată creasta”.

M-am documentat eu cât am putut, recunosc că era un pic de ceaţă după lectura scrierilor (din cărţi şi mediul online cu acces liber). Prea multe descrieri duceau în Hornul cu Zade care nu mai este de actualitate. Geografia locului părea clară, două vâlcele, între ele o muchie.

Pornim cu noaptea în cap de la baza pârtiei de schi, cunoşteam accesul către Seaca Caraimanului. Filozofăm puţin prin vegetaţie, apuc problema în mâini şi ieşim iute în Seacă. Traversăm, prea jos nu e bine, aşa că ţinem o curbă de nivel uşor în urcare. La dreapta se aude Alba, noi găsim intrarea în Vâlcelul Picăturii. Dăm puţin pe vâlcel, multă frunză uscată, intrăm pe malul drept şi imediat zărim în fir prima săritoare cu bolovan, semn bun. Cum între Picăturii şi Spânzurat nu e mult loc de joacă, hai pe mijloc. Treptat se evidenţiază muchia care mai sus este tăiată de o şa de legătură între cele două vâlcele. Muchia nu ne-a pus probleme majore, dar este solicitantă fizic. Noi urcăm cu multă pasiune, nu e timp de pierdut. Lucrurile se clarifică, vâlcelele se apropie unul de altul. O cordelină după o rădăcină groasă, un rapel, intrăm în porţiunea superioară a muchiei Trandafir. În faţa unui perete spălat şi aproape vertical, dăm uşor în stânga (4-5m) şi luăm ultimii 20-30m din firul Vâlcelului Picăturii. Ieşim frumos în muchie, orizonturile se deschid mult, urmează o porţiune expusă bine şi uşor accidentată.

Rapel în saua din muchie

De aici mare încântare. Discutăm, salutăm echipa ce apare în urma noastră, cunoştinţe vechi întâlnite pe Acele Morarului. Noi vrem să descoperim traseul, tare mult îmi place acest proces. Ei vin bine, dar sunt mai mulţi, ne invită să ne urmăm procesul de descoperire. Mergem la liber, din când în când îl chestionez pe Dorin să văd că se simte în largul lui. Mă bucur că am ajuns în acel punct în care dezbatem liber şi simţim când trebuie să schimbăm strategia. Muchia Trandafir este o bucurie, privirea aleargă nestingherită, stânca este bunicică, mai un arbust, mai un hău imens. Zona îngustă o trecem cu grijă, dar înţelegem că mersul la liber ne-a permis să avem un ritm bun toată ziua. Tam nisam ne pomenim la baza unui perete pe o brână îngustă.

Zonă îngustă din Muchia Trandafir

Aici văd un piton exact deasupra capului, peste el o faţă verticală şi ceva jneapăn. Nu sună cum ar trebui. Dorin o ia la stânga şi nu descoperă nimic atrăgător. Eu o iau la dreapta şi găsesc un piton mai vechi, dar care conduce spre un horn care ar putea duce la acea fereastră a Picăturii unde îşi face lumea poze. Luăm rucsacii la purtător, încep să urc, găsesc şi alte asigurări, mai plantez o nucă, văd o fereastră, trec şi de ea şi găsesc un loc bun să facem regruparea. Vine Dorin, încă câţiva paşi la liber şi savurăm priveliştea de pe Vârful Picăturii.

Locul este numai bun pentru o gustare

Panoramă de pe Vârful Picătura

Stăm bine la capitolul timp, categoric îi dăm mai departe. Facem un studiu de caz să vedem ce avem în faţă şi încercăm să memorăm detaliile din teren care ne vor ajuta mai încolo. Facem trei rapeluri scurte: risc mai mic de încurcături la coardă, timp liber la privit. Nu e chiar atât de dirijat la rapelurile acestea, părerea mea, faţă de cum îmi rămăsese în minte din anumite descrieri.

Pe vârful Strungii am urcat pornind de la un piton vechi, mai o zadă, mai o stâncă. Urcarea este mult mai uşoară faţă de cum se vede de pe Vârful Picăturii. Altitudinea creşte, vedem mai bine ce urmează. Facem din nou planuri de abordare. Ştiu că la baza peretelui vom avea altă perspectivă, culeg cât mai multe repere. Rapel, apoi Turnul unu îl urcăm rapid şi coborâm de pe el tot la liber. Ocolim Turnul doi pe la bază. Aici locurile îmi sunt cunoscute de când am urcat pe Albişoara Turnurilor şi am trecut în Seacă pe la baza feţei înalte.

Retrospectivă: Vârful Picătura şi Vârful Strungii

Ochii zburdă spre Blidul Uriaşilor şi peretele Văii Albe

Umblă vorba că din fisura frumoasă a feţei înalte, aflată la dreapta diedrului ce străbate faţa, au plecat ceva pitoane, nu neapărat singure. Aşadar caut un fir pe dreapta, unde am identificat şi o linie unde zadele îşi fac simţite prezenţa. Ajung la un piton antic, hai că încerc acest fir. Mai sus asigurări lipsă, caut să pun o nucă, nu iese figura. Mă dau jos, las rucsacul, scot pioletul la mişcare şi încerc din nou. Dau liber la imaginaţie şi fac o schemă, mă salt ca o pisică tiptil în sus, întind fiecare celulă şi agăţ cu pioletul o rădăcină după care este o cordelină aş zice din regimul apus de mult. De acolo încă ceva mişcare şi prind o zadă de grosimea unui picior. Mă salt deasupra ei, sprijin bun. În faţa o zadă pereche la fel de straşnică. Chiar dacă nu sunt mai mult de 10-12m, mă asigur să pot tracta rucsacul. Mai facem apoi ceva manevre şi Dorin este regrupat la cealaltă zadă.

Aici fac o paranteză să introduc noţiunea de cap-coardă schimbat, a nu confunda cu cap schimbat. Citim cum se scrie, adică, amândoi fiind asiguraţi, desfacem coarda de pe noi şi schimbăm capetele corzii. În general filez coarda destul de frumuşel şi îmi pică bine să plec mai departe cu capătul secundului. Nu o să ascund faptul că la 60m de coardă şi zig-zaguri apare o frecare de toată frumuseţea. Când îmi dă Dorin prin staţie că are încâlceală mă apucă toţi biţii, mai ales că are talent să mă prindă în pasaje în care am prize de aer. Am întins de aici o lungime întreagă şi am ajuns la o brână îngustă. Trăgeam ca nebunul de coardă înainte de pasajele mai de atenţie, le depăşeam şi tot aşa. Am mai tras şi până a regrupat Dorin, dar aveam un cadru spre locurile din care am venit de nota zece. Regruparea am dat-o la jnepeni, sub un prag de stâncă. Aici apare de sus o echipă care „rapela” în acel moment la mână. Încerc să-i fac conştienţi de echipa care e sub noi, mai ales când constat că unul dintre ei ratează la milimetru, ajutat şi de strigătul meu (sau doar de noroc?) rapelarea în ţeapă (a se citi aruncarea în jos de pe prag în pioletul de pe rucsacul unuia dintre colegii lui). Rămânem în doi şi hotărâm că putem urca la liber, cu maximă atenţie. Săltăm pe prag, urcăm pe muchie ceva zeci de metri mai delicaţi şi iată-ne pe ramura de jos a Brâului Hornurilor. Sub noi albişoara cu acelaşi nume, sus Tunelul Picăturii, frumuseţe.

În drum spre baza Feţei Hornurilor

Dorin visa că Duminică trece din nou prin coşul de fum al tunelului, cu visul a rămas. Noi nu am luat în plan acest lucru, decât ca retragere în caz de forţă majoră. O luăm spre dreapta, îi arăt jandarmul de piatră din muchia ce ne desparte de Albişoara Gemenelor, ajung la intersecţia cu ramura de sus a brâului, urcăm pe aceasta, număram hornurile şi intrăm în ultimul. Primul îmi pare că e cel cu tunelul, al doilea oarecum central, al treilea (cel câştigător) nu mai are în dreapta decât muchia, deci e greu de ratat. Dacă ne-am luptat înainte cu Faţa Înaltă, acum e rândul să ne măsurăm cu Faţa Hornurilor. Un prim piton la care se asigură Dorin, văd al doilea sub o zonă surplombată, mai sus nu văd nimic. Pun un anou de 120cm şi se face o linie mai fină, traversez pe praguri mici la stânga şi urc pe muchia stângă a zonei surplombate. Un pic friabil, pioletul prinde bine, mai găsesc ceva pitoane, mai pun o nucă, întind toată coardă şi ajung numai bine pe un brâu frumuşel. Asigur la doi jnepeni, ajut şi cu pioletul. La stânga nimic promiţător, o nouă sesiune de tras de coardă. Regrupaţi, aplicăm din nou cap-coardă schimbat. Dau frumos la dreapta, brâna e comodă, dar expusă rău. Mai asigur ici acolo pe cam pe jumătate din lungimea corzii, apoi terenul devine decent. Recunosc ieşirea în creastă, apare Crucea, asigur la Jnepeni şi regrupăm. Bucurie mare, de aici mergem la liber. Terenul îi este cunoscut şi lui Dorin din ieşirea ce am făcut-o împreună în primăvară.

Porţiunea finală din traseu

Pe retragere am ţinut-o în poveşti, am mulţumit Bunului Dumnezeu pentru condiţiile ideale cu care ne-a primit şi dragostea cu care ne-a învăluit toată ziua. Ştiam că este un traseu solicitant, că ziua este scurtă în această perioadă, că ne-am propus să şi descoperim traseu de capul nostru, aşa că nu puteam să fim decât mulţumiţi.

Echipa: Dorin (@dorinv) şi subsemnatul (@edy).

Data:15 octombrie 2022.

Echipament individual: cască, ham, dispozitiv de filat/rapel, staţie emisie-recepţie.

Echipament pentru echipă: 10 bucăţi bucle alpine, coardă 60ml, un set complet de nuci + cheie, alte acareturi care prind bine la ananghie.

Durata: aproape zece ore traseul propriu zis, încă trei ore pauza de masă şi coborâtul de la Cruce, via Jepii Mici.

Luni, 31 octombrie 2022 - 17:35 
Afisari: 640 


edy