Creasta Morarului - realitatea din vis (Muntii Bucegi)
“Situate la extremitatea estica a Culmii Morarului, Acele Morarului ocupa un loc de prim ordin intre elementele alpine care fac maretia Bucegilor. Traseul clasic al traversarii complete a Acelor lasa in memoria oricarui alpinist o imagine nestearsa.”
Walter Kargel
A fost o tura de vis. Am privit mult timp Acele Morarului, in multe ture ma gandeam ce frumos ar fi sa urc si eu pe ele, dar de indraznit nu credeam ca voi indrazni vreodata.
Pana intr-o zi, cand Cernat imi spune: “ Hai in Bucegi, pe Ace!” Am ramas socata: “ Tu vorbesti serios? Ce sa caut eu acolo?” “ Hai, ca te descurci!”
Intre timp au intervenit alte ture, in alti munti, dar propunerea cu Acele a ramas: “ Prima tura din Bucegi va fi pe Ace”.
Si asa a fost. Cand am revenit in Bucegi, urma sa mergem pe Acele Morarului.
A fost cod galben de canicula. Ne-a batut soarele in cap de ne-a zapacit, dar am urcat Acele, mi-am indeplinit un vis...
A fost o tura dementiala, ne-am pierdut pe inaltimile muntilor, cu hauri prapastioase si creste inguste de nu gaseai un locsor unde sa pui piciorul si cu peisaje de neuitat, care au lasat in memoria noastra amintiri de nesters.
Cand am ajuns la Cabana Omu’, am ramas socata :18 grade. Nu mi-a venit sa cred, totusi, temperatura asta presupun ca nu s-a mai atins de mult la Omu’...
Am urcat din Bucegi pe Valea Cerbului, pana in momentul in care se intalneste cu Brana Mare a Morarului, apoi am continuat pe Brana Mare a Morarului.
Am vazut Muntele Costila in toata maretia lui, Releul (care e pozat de toata lumea pe toate fetele si din toate unghiurile), am avut covor de flori la picioarele noastre si... am avut dupa noi multe musculite... care ne-au bazait de ne-au innebunit...
Urcand pe Creasta Ascutita, am traversat Brana de Mijloc si Brana Acelor, dupa care am urcat pe Acul Mare. Nu a fost foarte complicat, complicat a fost dupa, cand am vazut Creasta Acului Mare: foarte ingusta si foarte aeriana... “ Sigur e pe aici?” “ Da, sigur, hai”. Ok, mi-am luat inima in dinti si am trecut. N-am ce sa spun, mi-a placut...
Dupa Creasta Acului Mare, a urmat rapelul in Strunga Acului Mare (20m).
Si a venit randul Degetului Rosu. L-am urcat si pe acesta, evident cu Mihai cap (adica el e cap intotdeauna, ca el stie traseele; si chiar daca e prima oara), am stat un pic si ne-am trecut in caietel, dupa care am facut rapelul de rigoare pana in Strunga Degetului Rosu, apoi Degetul Prelungit.
Coborarea a fost destul de simpla, apoi a urmat Creasta Morarului, care se continua pana la cabana Omu’. Probleme de ordin tehnic nu am avut ( sa nu se inteleaga altceva, totusi e traseu alpin), ce ne-a terminat a fost caldura. Nu era nici un nor pe cer, era cod galben de canicula, asa ca soarele si-a facut de cap cum a vrut el.
Pana la Acul Crucii, nu au fost probleme. La Acul Crucii, el a abordat urcarea pe o parte, eu pe alta. El a luat-o direct in sus, eu am urcat undeva mai la stanga, unde am vazut batut si un piton de asigurare. Am ajuns sus, la crucea de pe varf, cam nesigura, nu trebuie sa te tii de ea ca risti sa-ti iei zborul, cu totul.
A urmat urcarea pe Acul de Sus, foarte frumoasa, apoi coborarea in locul numit “La Tunel”, o gaura in stanca foarte interesanta (e frumos ce se vede dincolo).
Cat urca Mihai, eu ma mai adaposteam sub vreo stanca sau ceva, sa nu raman in soare ca mi se facea rau. Incercam sa nu stam foarte mult sus, ca sa nu facem insolatie... Oricum, ne-am ars in ultimul hal pe maini, Mihai si pe fata, ca nu am avut crema de protectie solara la noi...
Cat mergeam pe creasta, Mihai imi spunea: “uite, asta e Cocoasa Morarului, Capul Morarului etc”. Si i-am si zis: “ Bogat e Morarul asta, are si Ace, si Cocoasa, si Cap (ca sa nu mai vorbim de vale, creasta, rape etc).”
A doua zi am coborat pe la Tiganesti, Malaiesti, Tache si la Busteni.
A fost frumos la Busteni: in timpul cat am stat in gara sa asteptam trenul (2 ore intarziere pt ca au fost dilatate sinele), a inceput ploaia. Torentiala. Ne uitam sus si ne gandeam: o ploaie ca asta daca te prinde pe Ace, esti terminat. Iar daca mai bate si vantul, esti “fericit” cu adevarat.
Si acum, poze... marca Mihai Cernat si (mai putine) Gabriela Gomoi
Dar sa nu uit: Ii multumesc lui Mihai pentru ultimele lamuriri...

Creasta Coltului Crapat

Imagine de pe Brana Mare a Morarului, vedere catre Stana din Pripon

Costila cu tot cu releu

Incepe aventura... Creasta Ascutita, care se continua cu Acul Mare...

Creasta Ascutita

Creasta Ascutita, cu Acul Mare in fundal

"Si-aveau pe cap cununi de campanula..."

Creasta Acului Mare

Tot Creasta Acului Mare

Scurt moment de echilibristica...

Degetul Rosu la final de urcus

Urcarea pe Degetul Prelungit

Pe Acul Crucii

Pe Acul Crucii, spre locul de rapel

Turnul de Arama

Pe Acul de Sus

Am ajuuuuuuuuuuuuns..........Pe Acul de Suuuuuuuuuuus.....

La Tunel

Acele Morarului

Bucsoiul Mare si Creasta Morarului

Spre Cocoasa Morarului

Spre Varful Omu

Rasarit de soare...

Acele Morarului - realitatea din vis...
Marți, 16 noiembrie 2010 - 20:54
Afisari: 4,275
gabi_cargo
Miercuri, 17 noiembrie 2010 - 18:49