Creasta Mălinului - Variaţiuni pe teme mioritice (Muntii Bucegi)

Vântul de n’a bate

Soarele’a răzbate

Drumeţii s-or strânge

Valea vor frânge

Nu prea se vorbiră

Dar se sfătuiră

Fierătanii mii

O sfoară de-o fi

Apoi se urcară

Citim „cocoţară”

Cu pasul cel lin

Pe un colţ mălin

Vorba pare lungă

Un dinte nu-i strungă

Mai uiţi de durere

Că nimic nu „pere”

Inimă de ai

Iubire să-i dai

Că vine de Sus

De scriu un papirus

[la circa două săptămâni după desfăşurarea acestei aventuri, am prins un unghi bun asupra liniei traseului: https://www.carpati.org/poze_fotografii/bucegi/traseul_din_creasta_m%C4%83linului./103730/ ]

Notă: acest jurnal conține descrierea unor drumeții pe vale de abrupt, cu echipament specific la îndemână, casca fiind indispensabilă. Dificultatea descrisă a unora dintre obstacolele întâlnite este subiectivă, iar modul de abordare a lor este propriu, fiecare poate să găsească variante mai bune. Rugăm cititorul să ţină cont de faptul că condiţiile din teren sunt în permanentă schimbare, iar simţirea pe care autorul încearcă să o transmită este pur personală şi nu ne scuteşte de eventualele traume pe care le putem suferi atunci când muntele ne scoate obstacolele sale în cale. Fiecare călător în natură trebuie să fie conştient de riscurile asumate şi este total responsabil de viaţa şi sănătatea sa.

Aceste rânduri descriu o parte din gândurile şi faptele autorului care tinde să creadă despre sine că, mai ales în momentele cheie, a fost încrezător în propriile capacităţi tehnice. Recomandăm fiecărui iubitor de abrupt să fie în permanenţă vigilent şi să acţioneze astfel încât integritatea sa fizică, mentală, emoţională să nu aibă de suferit.

Pentru că nu este o rubrică „eseu” sau „poezie” şi „culturale” este un termen complex, încercăm un jurnal în care să răspundem la veşnica întrebare „Ce a vrut să spună aici autorul?”.

Prima strofă caută să surprindă realitatea obiectivă din teren. Apare o inversiune termică din două planuri. Primul plan are de-a face cu „Drumeţii” cunoscuţi sub denumirile Dorin şi edy. Nu este pentru prima dată când cei doi se întâlnesc şi pun la cale de-o ieşire în abrupt. Edy mai avea pe cap multe chestiuni din problematica Brâului cu Jnepeni. Aşadar era necesar un partener de coardă care să pună osul la traseu şi echipament, plus o mică garanţie că treaba se face în timp util. De aici nu a trecut mult şi cei doi „s-or strânge” cu noaptea-n cap la Gura Diham.

Deşi pentru edy este a patra ieşire în acest an pe Valea Ţapului, de fiecare dată a întâlnit condiţii diferite în teren. „Valea vor frânge” ne spune că cei doi au dorit să urce săgeată această vale. Ne oprim puţin asupra lui „frânge”. Edy avea o gleznă încă defectă, între timp a adăugat un set de intercostali frânţi şi, pentru că nu avea în palmares decât reuşite alături de Dorin, s-a gândit că „mere treaba”. Dorin, cu o seară înaintea plecării, anunţă şi el o încheietură buşită, semn clar că urmează o nouă realizare ce le va unge sufletele. Ţapul nu se putea să fie mai prejos şi dă un pic de umezeală, chiar mai multă s-ar putea spune. Unul cu glezna fără prea multă flexibilitate, doar cu durere, celălalt cu un bazin mai puţin flexibil, dar o mână aparent revenită miraculos, fac un schimb de spraiţ elegant cu ramonaj dubios şi necesar şi depăşesc cu bine culoare văii. Nu se uită ei des la ceas, dar au viteză şi când stau pe loc.

Aici intervine a doua „inversiune termică”, mai exact, plafonul de nori şi ceaţă începe să atârne mai greu. Cu toţi ştim că „seninul” este mai uşor.

Inversiune

„Valea vor frânge” – ieşirea de sub Priponul Ţapului pe brâna ce duce în Creasta Frumoasă

A doua strofă are o interpretare simplă: nu se vorbiră prin viu grai, dar dezbătură problematica pe una din cele mai utilizate aplicaţii de telefonie mobilă. Pentru că „sfoara” avea 60ml trebuia completată cu suficiente „legături la sol” să poată servi utilizatorii. Opţiunea a fost din categoria bucle alpine. Pe asemenea lungime apari frecări mari, traseul este sinuos. Din setul de nuci, cele mijlocii şi mari se potrivesc super bine atât la ieşirea sub tavanul din brâna ce scoate în Creasta Frumoasă, cât şi pe Creasta Mălinului.

Ţinem să precizăm că înainte de această primă legare în coardă exemplificată în imaginea de mai sus, cei doi şi-au luat rămas bun de la cei trei căţeluşi simpatici care i-au însoţit din proprie iniţiativă până în acest punct de cotitură. Suplimentar, Dorin şi-a manifestat un gând ascuns care zicea că nu poate să facă traseul, cică ar fi fost obosit după o săptămână grea de muncă. Edy nu a avut decât să-i propună alternativele de retragere gen Hornul Ascuns, Muchia de Sus, Hornul Central care aveau un mare defect: erau umbrite. Cum Dorin iubeşte soarele (şi pozele în lumina acestuia) şi nu dorea să descaţăre valea de care tocmai scăpase, a fost de acord să mergă un pic mai sus să vadă ce este acolo.Aşadar „se urcară” la liber pe Creasta Frumoasă.

Segment expus din Creasta Frumoasă, dar cu prize bune.

Tot aşa liberi ajunseră la primul piton din traseu, la baza unui horn simpatic. Aici „cocoţară” două lungimi de coardă. Condiţii ideale, soare, căldură, nici o adiere de vânt. Lăsăm imaginile să comenteze.

Prima lungime i-a condus pe două hornuleţe mai scurte, prin ceva ace de zade care intră peste tot, pe ceva muchie cu privelişti minunate şi i-a scos la baza unei fisuri ceva mai serioase prin înălţimea ei. Coardă mai era, rapoartele se făceau constat în staţie. Aici au dat de semne şi minuni: un cuplu de fluturi de stâncă, plin de iubire, a început un joc de-a v-aţi ascunselea. Unul cu mâna la filajul cu autoblocare, celălalt la stâncă. Degeaba au încercat ei să prindă în cadru frumoasele vietăţi: roşul aprins din penajul lor le înmuia inimile, dar nu şi biţii din aparate. Lungimea aceasta este frumoasă. Pe stâncă uscată este bucurie. Atenţia însă rămâne trează în alegerea prizelor sănătoase, amplasarea unor mobile. Ieşirile din hornuleţe, dar şi din fisura ce le urmează, sunt mai delicate.

A doua lungime debutează cu o fisură ce necesită atenţie şi continuă cu o urcare blândă comparativ cu ce a fost. Ţine până la baza unui diedru. Aici au întins toţi metri de coardă.

Pe Colţul Mălinului cei doi au parte de o pauză binefăcătoare şi mulţumesc pentru ce au primit. Se simt relaxaţi şi îi apucă vorbăria. Dintele din faţă le este tare cunoscut din pelerinajele anterioare. Au uitat de durerile fizice ce le-au pus la încercare modalităţile de abordare a stâncii, încercând să evite mişcările mai puţin plăcute. Devin filozofici: „nimic nu pere”, „totul se transformă”. A se vedea strofa a patra şi principiul conservării energiei. Corpurile se întreţin cu papa bun însoţit de apă din belşug.

De pe vârf se urmează tehnica datului pe fund, un pas este mai interesant deoarece presupune depăşirea unui gol ce duce privirea până în Valea Mălinului. Dintele „este curăţat” rapid din trei anouri înnădite, în vreme ce Colţul de Sus implică ultima derulare de coardă. De aici paşii umblă singuri. Cei doi sunt plini de recunoştinţă pentru dragostea cu care au fost învăluiţi în această zi şi care l-a îndemnat pe edy să scrie un „papirus”.

Bibliografie „necesară şi suficientă”, adică te prinzi repede în traseu despre ce e vorba:

https://www.carpati.org/jurnal/creasta_malinului/2725/

https://andrabunea.wordpress.com/2018/10/15/creasta-malinului-bmc-pripon-13-oct-2018/

https://www.climbromania.com/poze/Bucegi/Co%C5%9Ftila/Col%C5%A3ul%20M%C4%83linului/2983m2.jpg

Echipa: Dorin (@dorinv) şi subsemnatul (@edy).

Data: 15 octombrie 2022.

Echipament individual: cască, ham, dispozitiv de filat/rapel, staţie emisie-recepţie.

Echipament pentru echipă: 10 bucăţi bucle alpine lungi, coardă 60ml, un set complet de nuci + cheie, alte acareturi care prind bine la ananghie.

Durata: 11 ore, intrare-ieşire din zona cabanei Diham.

Duminică, 16 octombrie 2022 - 11:07 
Afisari: 642 


edy