Creasta Generalului – primul jurnal al lui Emil (Muntii Postavarul)

Acesta este un traseu de alpinism cu gradul 3B. Traseul are 6 l.c dupa care traseul se poate continua pe Via Ferrata.

Echipa: Mishi, tata si eu.

Buna, eu sunt Emil si acesta e primul jurnal pe care il scriu .

Creasta Generalului mi s-a parut un traseu destul de usor cu exceptia unui pasaj din lungimea a doua., dar este un traseu foarte frumos.

De mult timp ma gandeam la Creasta Generalului din care apucasem pana atunci sa fac doar o lungime, iar cand s-a ivit oportunitatea nu am refuzat-o, asa ca sambata pe la ora 9 plecam din Brasov spre Cheile Rasnoavei.

Ajunsi la baza traseului ne echipam, ne mai zicem cateva cuvinte sa ne mai creasca moralul si suntem gata.

Noi am parcurs traseul integral, pana la cruce.

Prima lungime a traseului pleaca pe langa un horn, nu este grea dar are un traverseu cam ciudat catre dreapta.Tata pleaca cap de coarda si ajunge in regrupare asigurandu-ne, iar noi urcam in tandem.

Vedere din prima regrupare.Tibi (un alt prieten care a venit cu noi) era jos si ne-a asteptat cam mult sa ne intoarcem).

A doua lungime mi s-a parut cea mai grea datorita pasajului de inceput. Diedrul acela in surplomba ar fi chiar foarte greu daca nu ai avea doua ‘cuie’ si o cordelina de care sa te ajuti pana iesi din surplomba.

Mishi la asigurare in lungimea a doua:

Dupa aceasta zona cam ciudata lungimea merge spre stanga pana ajungi la 2 pitoane cu o cordelina, insa regruparea nu se face acolo, ci de acolo trebuie sa urci pe fata din dreapta pitoanelor, iar dupa o zona mai greuta iesi pe o fata nu foarte inclinata unde alterneaza stanca cu iarba. Acolo este a doua regrupare pe o brana larga si comoda.

Lungimea a treia debuteaza cu o zona aproape verticala, dar usor de catarat.

Iar dupa vreo 10 metri merge catre stanga pe un diedru mai slab asigurat.

La capatul acelui diedru se regrupeaza, o regrupare cam mica pentru 3 oameni.A patra lungime pleaca pe o fata foarte spalata cca 5 metri in sus apoi se traverseaza catre dreapta pe o fata inclinata. Lungimea se termina pe o brana si se asigura langa finalul traseului Cezar Manea.

Si de unde am plecat.

De aici pleaca penultima lungime care trebuie asigurata.Se pleaca pe un horn larg cu verdeata orientat spre stanga, insa este o lungime de doar vreo 15 metri.

De aici noi am continuat traseul prin zona unde padurea se imbina cu stanca fara sa mai gasim nici un piton unde sa asiguram, insa pitoanele nefiind necesare pe aceste zone de catarare usoara. Dupa 2 lungimi merse asa intersectam traseul de Via Ferrata.

Noi care vroiam sa ajungem la cruce ne-am continuat traseul pe via ferrata, care la inceput e cam ciudata pana prinzi miscarile.

Traseul de via ferrata a avut 4 pereti daca imi aduc bine aminte).

Si in sfarsit victorie :-bd

Privire din varf catre frumosul Bucegi, unde vedem chiar si Monumentul.

Coborarea am facut-o prin padure, pe partea stanga si a durat cam 30 de minute.

Seara am stat la cort in chei, facand un mic gratar de care ne-am bucurat cu totii.:)

A doua zi inainte sa plecam spre casa ne-am oprit la bolovanul prostului unde eu vroiam sa incerc sa fac primul meu traseu complet cap de coarda.

Mishi s-a dus cap iar eu am urcat de 2 sau 3 ori in mansa , iar apoi urmand Vlad.

Dupa Vlad am dat coarda jos ca sa urc eu. Desi traseul este foarte usor imi era frica fiindca intre ultimul piton si topul traseului sunt cam 10 metri; insa dupa ce am plecat nu m-am mai gandit la nimic.

Acest traseu mi-a dat curajul sa incep sa fac trasee cap de coarda chiar daca distanta dintre pitoane este mai mare.:)).

Ca o paranteza trebuie sa va spun ca traseul ‘Creasta Generalului’ a fost repetat 2 saptamani mai tarziu, eu mergand cap de coarda, iar tata si Vlad secunzi.

Vineri, 5 octombrie 2012 - 00:22 
Afisari: 6,121 


sorinb