Creasta Fagarasului si Nordica Pietrei Craiului II (Muntii Fagarasului)

Your beauty is beyond compare
With flaming locks of auburn hair
With ivory skin
And eyes of emerald green
Your smile is like a breath of spring
Your voice is soft like summer rain

The White Stripes - Jolene (Dolly Parton cover) (click)

?

Cu ceva intarziere, postez a doua parte a jurnalului. Prima parte, creasta Fagarasului de la Avrig la Vistea e postata de vreo doua saptamani (click). Pana aici a fost o tura in forta, cu etape lungi si pauze putine, vreme buna initial, dar care s-a stricat si ne-a fortat sa ramanem o zi la Refugiul Vistea Mare dupa ce ploaia si vantul ne-au murat de la Podragu.

Mi-a placut Fagarasul si pana aici, mi-a placut ca ne intalneam des cu oameni si mai schimbam o vorba, nu sunt genu care sa se oripileze nici la gramezile de cutii de conserve de pe langa refugii, cu timpul ne vom civiliza si noi si toatea astea vor ramane, probabil, doar amintiri.

Insa ce a urmat a fost realmente altfel.

---

Ziua VI

Refugiul Vistea (2296m) - Portita Vistei - Fereastra de la Hartopul Ursului (2352m) - Galasescu - Fereastra Mica a Sambetei - Vf Slanina - Fereastra Mare a Sambetei - Saua de Est a Vf lui Mogos (2344m) - sub Vf Urlea - sub Vf Iezerul - Vf Leaota (2312m) - Curmatura Zarnei (1923m) - Saua Radului - Curmatura Bratilei (2122m)

---

Dimineata o vreme superba, soare, senin, rece. Iesim, ne intindem, intindem si hainele ude afara ca degeaba au stat 2 nopti si o zi pe cordeline in refugiu. Mancam, apoi Radu si Dan pleaca dupa apa (eu si Bogdan fusesem cu o zi inainte, pe ploaie si vant ca fraierii :D).

Cum era a doua oara cand urcasem pe Moldoveanu si prinsesem ceata, iar acum era f frumos, vorbesc cu Bogdan sa o porneasca ei inainte (toti mergeam spre Plaiul Foii, mai putin Andreea si Rares care voiau sa ajung la Balea, ei venind din sens opus) si o iau iute la picior spre Vf Vistea, in 1/2 h sunt pe Moldoveanu si ma bucur de o priveliste minunata, micro reteaua hidrografica de pe Valea Rea straluceste in soare, iar culmile sudice verzi se intind lenese la soare. Spre podisul Transivaniei e o plapuma de nori f josi care acopera totul.

Cobor repede, mai mananc cate ceva si sporovaiesc cu Rares si Andreea, apoi pornesc dupa baieti, care au un avans stimulant de 1h10'.

Ii ajung pe Vf Slanina, multumita si pauzelor generoase pe care le-au facut grijulii. Continuam, dupa Fereastra Mare se desface pe dreapta o caldare impresionanta (imi scapa denumirea), iar de pe versantul nordic urca nori albi pufosi opriti de creasta. Ne intalnim cu un cioban, care ne roaga de mobil, la care vorbeste vartos de rasuna vreo 3 munti, daca se mai chinuia putin il auzea interlocutorul direct. Aflam cu ocazia asta ca nu avem sanse la mamaliga cu branza de pe la stani, ca sunt numai oi sterpe pe Fagaras (mai taziu ne-am lamurit, le tin pt un ajutor dat de stat de 100k/oaie - alta masura inspirata a guvernului pb).

Ajungem la Taul Mioarelor, cel mai inalt lac din Carpati (2282m), se mai vad inca doua lacuri pe nivele diferite in aceeasi caldare, ciudat asezate in faldurile culmilor.

Trebuie sa coboram pe partea stanga, ne oprim chiar in buza crestei, pe jumatate la soare si pe jumatate in norul alb sa ne alimentam putin.

Suntem inghititi de nor si ne ia frigul pana plecam, asa ca aproape toata coborarea o facem prin ceata groasa, insa cand ajungem aproape de curmatura Zarnei privelistea se deschide si se vede multimea de laculete din curmatura.

Ajunsi jos, ne oprim fermecati. Aici am avut parte de cea mai frumoasa priveliste din toata tura. Spre sud o vale prapastioasa, cu pereti acoperiti de jnepeni, ienuperi si bradet crescuti aproape luxuriant, in urma se vad doua caldari imense separate de culmea stancoasa pe care am coborat , care in partea superioara sunt inca acoperite de o pacla moale luminata difuz de soarele de deasupra, iar in fata spinari uriase, de asta data nu ascutite si stancoase ci rotunjite si acoperite de iarba.

Lasam rucsacii jos si ne intindem cu capul pe ei, fermecati de locul minunat. Iarba inalta freamata sub vantul usor, noi stam ca trazniti si ne uitam in jur, fara a scoate vreo vorba timp de jumatate de ora.

Pe la a treia strigare a lui Dan ne hotaram sa ne smulgem din visare si din starea aia de "nu-mi mai trebuie nimic pe lume ca am gasit fericirea si frumusetea absoluta" care ne cam prinsese :). Incepem sa urcam culmea uriasa din fata, nu mai e pieptisul ala care te lasa fara aer dar impresioneaza prin imensitate. In continuare vorbim putin, iar Bogdan se mai opreste din cand in cand si face poze cu cele doua caldari pe care le lasam in urma.

Mai departe din ce in ce mai multe stani, mai strigam un salut unui cioban, mai bem din apa, si reglam iar ritmul. Dan incepe sa aiba probleme cu tendonul lui ahile de la un calcai si este nevoit sa o ia mai incet.

Din fericire nu mai e asa de mult de mers, dupa o ultima coborare ajungem in Curmatura Bratilei unde campam, chiar langa lac, ignorand mirosul de oaie lasat de turmele aduse la adapat. Punem corturile, ne imbracam gros ca se lasase iar frig si trecem la somn.

Iar, Radu nu ma lasa sa adorm si ma provoaca la o discutie de la cort la cort, vorbim in doi peri vreo jumatate de ora, apoi trec pe cantat balade rock la cerere, ceea ce indeparteaza pb toate jivinele pe o raza de cativa km buni. Deci dormim linistiti si fara grija.

---

Ziua VII

Curmatura Bratilei (2122m)- Cabana Plaiul Foii

---

Dimineata ceva miscare pe aproape, miscam si noi si miscarea de afara incepe sa latre. Iesim din cort si incepem sa scoatem din bagaje sa refacem rucsacii.

Cainii se zburlesc putin, dar se apropie ciobanul cu chef de vorba si se calmeaza. Aflam ca ii intra vecinii pe muntele lui si mananca iarba, acu se intretine cu noi asteptand sa-i prinda in flagrant. I-ar fi prins el si ieri da nu a avut timp .. apoi ne povesteste cat se plictiseste pe aici ca n-are ce face ... Il intrebam, ca sa nu-i stricam obisnuinta, de animaluri, zice aproape cu mila ca umbla doar un urs "da-i mica boala", ca sunt lupi, ca le-a mai dat drumu si la altii noi din elicopter, i-au mancat si lui o magarita ce fatase cu tot cu manz cu ceva timp in urma, lasandu-i numai talanga. Din ce spune el, ajungem la concluzia ca nu e o zona periculoasa din punctul asta de vedere.

Deodata incep sa apara peste culmea din fata caini si apoi oi. Unul din cainii ciobanului nostru inainteaza, ceilalti o iau indarat ca si ciobanul care ne saluta si face cale-ntoarsa. Cainii celeilalte stane il ingramadesc oleaca pe cel ce inaintase, acesta incepe o retragere strategica in valea in care disparuse si ciobanul. Pe noi ne ia zambetul gandindu-ne ca iar o fi aparut o treaba "urgenta" pe munte, cand deodata imediat de dupa buza vaii sar toti cainii omului nostru pe cei ai stanii vecine, atrasi de cel ce se bagase intre ei. Maraieli, colti clampanind, in final cainii straini se retrag, apare si ciobanul si o ia vartos la deal spre turma intrusa, unde il si vedem apoi discutand cu vecinul tot timpul cat noi strangem si mancam. Or fi avand nevoie de ceva prilej sa mai lege o vorba prin pustietatile astea :).

O pornim si noi prin lumina alba a diminetii, si pentru prima data din Fereastra Sambetei intalnim turisti, majoritar straini.

Nu dupa mult timp apare la orizont peretele alb al crestei Pietrei Craiului in toata spelndoarea lui, si in 2-3 h vedem si sfarsitul pasunii.

Pe ultima coborare, mai trecem pe langa o stana. Turma e pe partea stanga a potecii marcate, vreo 10 ciobanesti rasfirati pe dreapta, nu tocmai ideal, dar nu se manifesta agresiv niciunul si continuam. Fara sa ne dam seama, cativa inchid in urma noastra si cand sa depasim stana tabarasc din spate. Bogdan invarte in aer din betele de mers, eu ma fac ca dau cu pietre si dupa putine emotii, in special de la cei din spate carora le-a clantanit coltii la picior, ii descurajam. Ciobanul, tanar si cu fata de natarau, ne intreaba ranjind daca ne-am speriat :)).

La intrarea in padure oprim pentru o ultima masa, alt cioban se apropie de noi cu 5-6 ciobanesti care cersesc mancare, ii admiram si noi de aproape, cativa au cicatrice impresioanante. Din padure vin doua tinere poloneze frumusele, incearca sa se inteleaga cu ciobanul pt apa, ajut si eu si le si avertizez in legatura cu cainii. Dupa imi pare rau ca nu le-am spus sa nu fie foarte increzatoare nici cu ciobanii si sa nu campeze singure.

Coboram prim padure, eu m-am obisnuit sa-mi menajez genunchii cat mai mult si raman ultimul. Iesim apoi la forestier, unde speram zadarnic la o ocazia, care ar fi fost foarte binevenita in special pt Dan caruia glezna ii facea probleme din ce in ce mai mari. Mai intru in cate o mica polemica absurda cu Radu, vorbitul si voia buna fac drumul sa para mai scurt. Pe final raman in urma cu Dan care realmente se chinuia la fiecare pas, baietii ne asteapta si ei si ajungem impreuna la Plaiul Poii, unde ne asteapta prietena lui Bogdan cu un rucsac urias in care carase cate ceva pt fiecare :D. Servim mancare calda la cabana.

Cum baietii voiau sa ajunga la Curmatura a doua zi, si sa coboare abea duminica de pe munte, iar Dan in mod sigur nu putea nici el mai mult, imi incolteste ideea de a termina in forta tura, cu o zi in care sa merg singur, cat de tare pot.

Urcam pe triunghi rosu pana sub padure unde incepe urcusul spre Spirlea, punem cortul repede si intru la somn imediat, cu telefonul pus sa sune la 2am.

Va urma .. incheierea

Vineri, 24 august 2007 - 03:31 
Afisari: 2,765 


satov