Creasta Fagarasilor in doi (Muntii Fagarasului)

Acum 3 ani am fost ''amenintat'' pentru prima oara de tatal meu ca in anul in care voi implini 17 ani vom face creasta Fagarasilor. El a facut singur creasta in 2010 iar dorul de acest munte mirific l-a napadit la nici o luna de cand s-a intors . Anii au trecut iar eu am adaugat la experienta mea montana : Piatra Craiului , Piatra Mare, Bucegi , Parang , Rodna si Suhard . Vara lui 2014 a venit iar propunerea tatalui meu de a face excursia propusa cu 3 ani in urma m-a surprins cu adevarat , trebuia sa stiu ca nu este genul care sa isi puna in gand o idee si sa renunte usor la ea . Am acceptat fara sa stau pe ganduri pentru ca ma simteam pregatit sa accept aceasta provocare, iar la doua luni de la inceputul verii iata-ne porniti sa parcurgem cel mai lung traseu montan facut de mine pana atunci si, din cate am inteles, cel mai lung din tara.

23 August 2014

Dupa 4 ore de mers cu trenul, cuprinsi de o plictiseala teribila, am ajuns in sfarsit in Turnul Rosu . Ne dam binete cu satenii care par obisnuiti cu drumetii si dupa scurt timp ajungem la marginea satului de unde incepe drumul forestier catre Manastirea Turnul Rosu . Semnele ploilor dese din aceasta vara se vad peste tot. Din cauza acestor ploi am ratat ocazia sa gustam din murii aflati peste tot pe marginea drumului . Dupa aproape o ora am ajuns la manastire .

Desi nerabdatori sa incepem urcusul chiar in acel moment suntem nevoiti sa punem cortul devreme neavand timp sa ajungem in creasta . Ne folosim de chioscul din apropierea manastirii sa ne organizamsi sa gatim. Mancam si adormim cu gandul la peisajele ce urmeaza sa ne incante privirea in zilele ce vor urma .

23 August 2014

Ne-am trezit dimineata pe un cer relativ senin care promitea o zi frumoasa . Veseli si bine odihniti strangem in graba cortul si pornim la drum . Dupa scurt timp ajungem la capatul drumului forestier de unde incepe urcusul prin padure . 

Aici facem o ultima aprovizionare cu apa pentru ca pana la Izvorul Fatului sunt cateva ore de mers si alte surse de apa nu se gasesc . Incepem urcusul care nu este atat de greu precum am auzit .

Ajungem intr-o mica sa unde dam de traseul CR care vine de la Turnul Rosu pe creasta , de aici continuam pe acesta (transformat in drum forestier de TAF-urile care defriseaza in prostie) cat tine padurea .

Gasim si un pui de pasare de care ne apropiem foarte incet ca sa nu zboare in timp ce ii facem poze . Ne-am dat seama destul de tarziu ca nu stie inca sa zboare . Nu stiu ce specie e dar pasarea de prada care dadea tarcoale prin zona este cel mai probabil parintele puiului .

Dupa o scurta perioda de urcat prin padure ajungem in Saua Corbului si peisajele mult asteptate incep sa isi faca aparitia .

Incepem urcusul catre Varful Prislop si ceata incepe sa ne dea tarcoale dar nu ne descurajam si pornim cu speranta ca se va risipi cat mai curand .

Ne oprim in Saua Apa Cumpanita si mancam o supa ca sa ne incalzim pentru ca o data cu ceata s-a lasat frigul . De aici am pornit urcusul prin ceata spre Varful Moasa si Saua Suru . Mare lucru nu vedem pana cand nu razbim deasupra cetii .

Cand esti deasupra norilor toata lumea iti sta la picioare , oamenii , casele si chiar orase intregi sunt atat de mici . Doar de sus iti poti da seama cat de neinsemnat este omul in fata maretiei naturii . Cu toate astea reusim cumva sa o distrugem incetul cu incetul inconstienti in mare parte ca este vitala supravietuirii noastre .

Amenintati de ploaie am ales traseul ce ocoleste varfurile Suru pe curba de nivel . Intr-un final a inceput ploaia care insa nu a durat foarte mult si ne-a insotit decat pana in Saua Rosiile . Pe traseul dinte cele doua sei se gasesc cateva izvoare permanente . Pe toata aceasta durata am fost escortati de niste caini de stana care nu se mai opreau din latrat .

Norii se risipesc putin cate putin si apucam sa vedem de pe Varful Budislavu primele varfuri importante din Fagaras :Ciortea , Scara , Serbota , Negoiu .

Inca sub amenintarea ploii tragem tare pe un vant puternic si inghetat sa ajungem la Lacul Avrig . Pe dreapta , spre Lacul Budislavu ,se vedea o constructie rosie ce parea a fi refigiu . Nefiind siguri am preferat sa coboram spre lac .

Punem cortul pe ploaie si in timp ce tata pregateste cina eu merg sa fac plinul cu apa din izvorul ce alimenteaza lacul . Chiar daca nu este vizibil , susurul lui rasuna in vale si poate fi usor localizat chiar si de o ureche putin antrenata ca a mea . Adorm linistit in timp ce picurii de ploaie bat incet pe cort un ritm monoton iar vantul sufla puternic . 

25 August 2014

Ma trezesc cu greu dar apuc sa imortalizez cum razele soarelui se lupta cu norii pentru a sorbi putina apa din lac . Mergand pe langa lac ii vad in treacat pe inconstientii care , cu o seara in urma , inainte de venirea ploii, s-au gandit sa faca o baie in apa aproape ingheta a lacului .Nu stiu de ce dar nu m-a surprins deloc ca aveau corturi Quechua la secunda ( genul de corturi care se monteaza singure ) . Inca ma intreb cum de nu i-a luat vantul puternic cu tot cu corturi .

Dupa mai putin de o ora am ajuns din nou in creasta in Saua Garbovei si inca o mica parte din ce aveam de parcurs ni se arata in fata . De aici am prins un mic semnal la telefon si am anuntat familia ca suntem bine .

Coborand spre Refugiul Scara vedem in fata noastra varfurile Serbota si Negoiu care ne impresioneaza prin grandoarea lor si ne fac sa ne punem intrebarea : "Oare avem puterea sa ajungem pana acolo ?"

In Refugiul Scara ne oprim pentru o gustare si intalnim 3 baieti care au innoptat acolo . Ei ne spun ca peste noapte a fost foarte frig in refugiu . Stiam ca refugiile din Fagaras sunt dotate cu panouri solare si cu prize pentru alimentarea telefoanelor . Din pacate , fiind in Rromania , numai panoul solar mai exista . Banuiesc ca era prea greu de carat .Din fericire vremea este buna si peisajele sunt incantatoare .

Am urcat varful Serbota unde dupa o scurta pauza am pornit curajosi coborarea pe Custura Saratii . Prima parte din Custura a fost putin mai riscanta decat restul dar nu destul cat sa mi se faca frica .

Am trecut destul de repede de custura iar urmatorul obstacol care trebuia depasit era varful Negoiu . De aici am tras tare sa ajung pe Negoiu pentru ca se intrezareau nori care urmau sa il acopere . Pana la urma am intrat in ceata dar am traversat-o cu speranta ca voi iesi deasupra ei in varf .

De ce ti-e frica de aia nu scapi ! Am ajuns pe varf si tot ce puteam sa vad era o ceata groasa si foarte rece . Ma simteam bulversat uitandu-ma in jos spre prapastiile pe care ceata le acoperea si pe care puteam doar sa le banuiesc .

Nestiind ca Strunga Dracului a devenit impracticabila am decis sa o coboram , increzatori in propriile forte . A fost momentul pe care l-am astepat cel mai mult din toata calatoria si nu vroiam sa il ratez pentru nimic in lume . Daca totul ar fi fost cum am vazut in poze nu ar fi fost nici o problema , dar peretii de stanca s-au daramat peste lanturi si peste tot se afla bolovani cu un echilibru precar gata sa te striveasca la cea mai mica miscare gresita . Strunga NU mai este practicabila si nu recomand nimanui sa o parcurga . Obisnuit cu cataratul pe lanturi de obicei nu imi e frica de astfel de treasee dar aici mi-a fost cu adevarat frica sa cobor . Din pacate am apucat sa trecem de o zona prin care nu mai puteam urca la loc si am fost astfel nevoiti sa coboram mai departe , incapabili sa ne intoarcem si sa o luam pe Strunga Doamnei .

Am ajuns la Caltun nevatamati .

Am facut plinul in paraul care curge din lac , in apropiere de refugiu . Tata a baut a doua zi dimineata apa de unde lacul este statator si l-a deranjat la stomac , eu care am refuzat sa beau de acolo nu am avut probleme . Concluzie : Beti apa de unde curge . Am innoptat intr-un cerc de pietre inalt , construit de alti drumeti cu scopul de a apara cortul de vant . Prin zona erau construite peste 20 de astfel de cercuri . Varful Laitel ne ameninta inca de seara cu versantul sau abrupt pe care trebuia sa il urcam . 

26 August 2014

La ora 8:00 soarele se afla deja sus pe cer .

Lasam Lacul Caltun in urma si pornim cu destinatia Balea

De pe urcarea pe Laitel se vad Strunga Dracului si Strunga Doamnei . Am tras tare sa ajungem pe Laitel sperand inca o data sa nu avem aceeasi soarta ca pe Negoiu , dar ne-am inselat .Zona este recunoscuta pentru peisajele sale . De aici se vad varfurile Negoiu , Lespezi , Caltun si intr-o scurta fereastra in ceata vedem pentru prima data trapezul Vistea-Moldoveanu .

De aici pana la Balea avem parte numai de ceata . Ma gandesc la pozele pe care tatal meu le-a facut acum 4 ani , prinzand vreme senina , si incerc sa umplu golurile lasate de ceata cu memoria acestor poze .

Trecem printr-o turma de oi si avem ocazia sa vedem o oaie Alb/Negru . Ce combinatie genetica o fi suferit nu stiu dar rezultatul este cu siguranta interesant . Surprinzator , majoritatea cainilor de la turmele pe care le-am intalnit nici macar nu ne-au bagat in seama . Ba chiar au venit sa cerseasca cate ceva .

Ajungem la Balea unde trebuie sa campam devreme . A doua zi trebuie sa vina in "vizita" familia cu haine noi si mancare pentru zilele care au mai ramas . Scarbiti de manelele care urla in vale dintr-o singura boxa ne indepartam cat mai mult de gramada de pantofari veniti "la munte" , bineinteles ca nu inainte sa sa mancam un ciolan afumat si sa bem o bere la care pofteam de 3 zile . Coboram mai mult in vale , trecem de un parau mizerabil si plin de gunoaie care miroase ingrozitor si in care cel mai probabil se deversau si fecalele provenite de la W.C.-urile "ecologice" plasate in zona si asezam cortul intre niste stanci aflate pe acolo . Tata s-a grabit sa puna cortul pentru ca se astepta sa ploua si a avut dreptate . Langa noi se aud niste zgomote si realizam ca la 5 metri departare s-au asezat cu corturile doua cupluri . Ambele relativ prost echipate si vizibil neexperimentate . Dupa o ora de ploaie scoteau cu un prosop apa din cort . Chiar daca erau de treaba si am intrat in vorba cu ei nu am putut sa nu le remarcam imensa inconstienta cand am vazut ca aveau cu ei un copil de mai putin de un an . Aveau de gand sa ajunga pe Negoiu si inapoi intr-o singura zi . Cand tata i-a intrebat daca au experienta montana ei i-au raspuns senin : "Da , am fost pe la Durau ! " Stiind ca nu aveau sanse sa reuseasca si cu grija copilului in gand , tata a reusit pana la urma sa ii convinga sa nu faca acest lucru . Ceva imi spune ca i-a scapat de mult efort si probleme .

27 August 2014

Ne-am trezit , am strans cortul si am urcat spre "tiganie" in asteptarea proviziilor . Spre surprinderea noastra in parcarea de langa lac se tinea o festivitate cu invitati militari de varsta inaintata . Am aflat mai tarziu ca am prins sarbatorirea a 40 de ani de la inaugurarea Transfagarasanului . Ne-am reincarcat cu mancare si am pornit mai departe cu destinatia Podul Giurgiu .

Monumentul Alpinistilor .

Am trecut pe sub Arpas si Arpasel si m-a impresionat cum poteca trece nestingherita pe sub peretele de stanca care incearca parca sa o inghita . Aici ceata a inceput din nou sa ne dea tarcoale .

Am ajuns la Fereastra Zmeilor unde am avut noroc de cer senin si am putut vedea cele doua refugii de acolo . Am intalnit aici un drumet care avea cu el doi caini ce pareau foarte obisnuiti cu traseele montane . I-am admirat , i-am mangaiat si am plecat mai departe cu gandul la cainele nostru de acasa , din pacate prea mic sa vina cu noi .

"La 3 pasi de moarte" care nu este nici pe departe atat de periculos precum ii spune numele .

In zone impietrite ca aceasta am tot auzit marmote dar spre intristarea mea nu am avut ocazia sa si vedem una . De aici am intrat in ceata .

Singurul lucru demn de remarcat pe aceasta portiune a fost monumentul Nerlinger . Chiar daca am mers prin ceata decat o ora si jumatate aceasta ne-a dat impresia ca drumul a durat mult mai mult .

In apropiere de varful Mircii a inceput sa se risipeasca intr-un final . Am vazut aici cum norii vin de pe versantul nordic al muntelui si sunt aruncati de vant in sud , un fenomen foarte interesant .

Chiar daca ceata m-a enervat o gramada de timp am iertat-o pentru ca a participat la crearea unui peisaj minunat . Daca raiul exista , am fost in momentul ala mai aproape de el ca niciodata .

Lacul podul Giurgiu ne astepta jos dar noi nu aveam sa renuntam asa usor la peisajul vazut din creasta .

Trapezul Vistea-Moldoveanu era inghitit lent de un nor flamand .

Am ajuns pe varful Mircii si in departare se vedeau toate varfurile pe care am urcat pentru a ajunge pana aici

Mi se desfasura in fata cel mai frumos peisaj pe care l-am vazut vreodata .

Intristati ca trebuie sa coboram pentru ca ne prinde noaptea din urma pornim la vale catre lac . Refugiul de aici este in totalitate distrus cel mai probabil din cauza vremii . Se gaseau bucati de refugiu pana in cealalta pare a lacului. Cu toate astea omul a simtit neaparat nevoia sa aiba o contributie in distrugerea refugiului , ferestrele acestuia fiind sparte cu bolovani . Tot aici am gasit un munte imens de conserve . Suntem putin surprinsi ca suntem singuri si adormim cu inima stransa pentru ca acum 4 ani tatalui meu i s-a furat mancarea din rucsac in aceasta zona .

28 August 2014

In acea noapte am avut parte de cel mai crunt frig pe care l-am suferit vreodata in cort . Daca intram cu tot cu cap in sacul de dormit imi era bine dar noaptea ma trezeam fara aer si ma panicam pentru ca nu gaseam intrarea de la sac sa pot scoate capul sa respir . Cand reuseam intr-un final sa dau de aer acesta era atat de rece incat mi se facea frig in tot corpul in cateva secunde chiar daca scoteam la suprafata decat nasul .Frigul acesta a fost vizibil a doua zi dimineata cand am gasit condensul inghetat pe cort . Am pornit devreme , pregatit sa ajung in acea zi pe acoperisul tarii .

Cabana Podragu se scalda linistita in soare .

Nedeumeriti de formele ciudate si complet nemiscate aflate pe poteca ce duce spre cabana , am facut o poza cu zoom si am aflat ca erau cativa magari . I-am observat timp de 10 minute dar nu au facut nici cea mai mica miscare . Banuiesc ca era inghetati in urma noptii reci si stateau ca reptilele la soare sa isi incalzeasca sangele .

Vistea ne-a amenintat o buna bucata de drum cu panta sa inalta si abrupta .

Condus de dorinta de prinde din urma un grup de persoane aflat deja pe la jumatatea urcusului l-am lasat pe tata in urma si am luat-o voiniceste la deal . Al doilea motiv pentru care m-am grabit a fost acela ca inepeau sa apara nori si imi era frica sa nu am aceeasi soarta ca pe Negoiu . Am reusit sa ajung primul !

Ajunsi pe Moldoveanu ne-am mirat ca steagul maghiar se afla arborat aici dar tricolorul nostru nu .

M-am amuzat copios pe seama numelui Lacului Triunghiular chiar daca nu aveam un motiv intemeiat .

Refigiul din Fereastra Mica a Sambetei unde ne-am rupt gatul admirand un grup de tinere domnisoare .

In Fereastra Mare a Sambetei am stat cateva momente sa ne minunam de frumusetea Vaii Sambetei si ne-am propus sa o pargurgem candva .

Am traversat pe sub Cheia Bandei admirand imprejurimile , tatal meu fiind foarte incantat pentru ca acum patru ani aici a prins o ceata groasa si nu a vazut nimic

Cu putina intarziere ceata ne-a prins si acum din urma si nu ne-a dat pace pana la Zarna unde am innoptat in refugiul de aici . Refugiul arata foarte bine si am incaput fara probleme 7 insi dar ar fi incaput ingramaditi cam 12 . Pentru apa a trebuit sa cobor cam 500 m chiar daca tata m-a pacalit ca sunt decat 100 . Cu toate astea, usurat de lipsa rucsacului ,nu mi s-a parut asa greu chiar daca panta este destul de abrupta .

29 August 2014

Descurajati de semnul pe care scria ca Plaiul Foii este la 12 ore departare am pornit totusi hotarati sa ajungem acasa in acea zi .

Deja resimteam oboseala zilelor din urma iar din cauza ei drumul a parut de doua ori mai lung . Zona de la Zarna pana la Rudarita , chiar daca nu se ridica la inaltimea marilor varfuri Fagaresene este totusi o zona pitoreasca si frumoasa .Dupa ce am trecut de Saua Bratila am intalnit un "pui" de cioban care ne-a intrebat daca avem baterii pentru un radio . In lipsa de baterii i-am oferit o ciocolata si i-am recomandat sa foloseasca pentru radio un panou solar .

Printr-un tur de forta am ajuns pe un drum forestier pe care aveam de parcurs 12 km pana la Plaiul Foii si inca 12 km pana la Zarnesti . Am avut totusi noroc si am parcurs aproximativ 5 km pe drum dupa care am gasit o ocazie care ne-a dus pana in oras . Am ajuns la timp pentru a prinde trenul catre Brasov de unde la 10 minute a plecat si al nostru catre casa . Chiar daca Fagarasul este lung si dificil , merita pe deplin tot efortul depus pentru a avea sansa sa il admiri pe tot deodata . Sper sa ma intorc cat de curand si sunt convins ca la momentul potrivit imi voi aduce la randul meu copilul sa se bucure si el de grandoarea si frumusetea acestui munte .

Duminică, 2 noiembrie 2014 - 19:59 
Afisari: 2,810 


drumetu97