Creasta Craiului de la (aproape) Nord la Sud (Muntii Piatra Craiului)

Masivul Piatra Craiului, mai exact parcurgerea crestei lui, era un deziderat mai vechi de-al meu. Am incercat prima data sa strabat creasta in 2006 urcand pe Crapatura, dar fara succes din cauza unor nori care ne-au impiedicat atunci sa continuam mai la sud de Grind, asa ca saptamana trecuta, in Retezat, cand am venit cu propunerea asta pentru o tura scurta cu un partener nou de drumetie, Victor, acceptul lui a fost cat se poate de imbucurator. Amandoi prestam munci care ne acapareaza weekendul, asa ca perioada luni-marti suna excelent pentru amandoi.

Zis si facut, ne-am intalnit luni la 13 intr-un supermarket la Bran (el venea din Targoviste, iar eu eram in Bran deja), dupa care am luat-o spre Zarnesti si mai apoi spre Plaiul Foii. Dupa vreo 10 km de drum de tara (exasperanti daca-i parcurgi pe jos) am ajuns la indicatorul de intrare in traseu catre Refugiul Diana.Am lasat Lupo-ul lui in poienita de deasupra ca sa nu incurcam traficul din curba respectiva, ne-am luat rucsacii in spate, dupa care am inceput s-o luam usor "la deal". Victor avea 1,5 l apa, iar eu vreo 2,5 l + o cutie de compot de ananas. Planul era sa urcam pe Padina Popii, sa dormim la refugiul Ascutit sau Grind 2, unde reuseam sa ajungem, dupa care sa coboram a doua zi prin Poiana Inchisa (am vazut pe harta ca exista imediat dupa varful Lespezi o poteca nemarcata care te duce acolo) si se ne realimentam de la izvorul din ea daca nu mai gasim nimic pe drum. Vom vedea mai apoi ca planurile de acasa si cu cele din targ sunt asa cum se zice... nepotrivite.Urcarea catre Diana a fost foarte placuta, eu reusind sa ajung acolo in sandale fara prea mare greutate. Aveam si trekkerii in rucsac in caz ca dadeam de portiuni mai dificile, dar n-a fost cazul pana la refugiu.Ajunsi acolo ne-am oprit sa luam un pranz tarziu pe banca la umbra, iar langa noi era o doamna putin mai trecuta prin viata (pe la vreo 70 de ani estimez eu) cu care am intrat in vorba si am aflat cu stupoare ca nu mai fusese pe aici de vreo 30 de ani.... M-am gandit imediat ca sigur o fi plecat din tara si acum face o calatorie "nostalgica". Da, e ceva sa vii dupa 30 de ani in locuri dragi sus pe munte. Dupa ce s-a intors si sotul ei (nu mergea totusi singura pe munte), am sesizat ca vorbeau in maghiara, asa ca banuiala mea cu plecatul din tara se cam pupa... Atitudinea era un alt lucru care m-a dus cu gandul la asta. Am schimbat cateva vorbe si cu domnul, am glumit de una, de alta, dupa care dumnealor si-au vazut de drum la vale. Nu voiau sa urce in creasta, ci doar sa faca o plimbare usoara. Jos palaria pentru ei. Si eu, daca oi apuca varsta lor, imi doresc sa fac asta. Sigur vreau...Dar sa revenim la oile noastre.Ne-am strans gunoaiele dupa ce am terminat de mancat, am mai facut niste poze si ne-am pus pe drum.

Voiam sa urcam pe Padina Popii pe triunghi albastru, iar la intersectia cu dunga albastra sa realimentam putina apa bauta la Diana. Am ajuns noi la intersectie, dar nici urma de izvorul mentionat pe harta. Eh, asta e, mai aveam vreo 4 l in total, asa ca ar fi trebuit sa ne ajunga pana maine la amiaza cand aveam programata coborarea in Poiana Inchisa. Am mers mai departe si am avut parte pe trasul catre refugiul Ascutit de prima intalnire de aproape cu o capra neagra. Daca saptamana trecuta in Retezat am avut norocul sa-mi pozeze de aproape o marmota foarte prietenoasa, acum avea sa mi se implineasca visul la care tanjeam si ii spuneam lui Victor. La Bucura ne-a spus salvamontisul ca nu prea mai sunt capre, pentru ca le alunga cainii aciuati prin zona. Ei bine, in Piatra Craiului nu prea ajung pe stanci cateii, asa ca intalnirea cu aceste cornute gratioase e mult mai posibila.

Incantat ca am reusit sa (era deja ora 18 si un pic...) am convenit cu Victor sa ne oprim aici si sa nu fortam pana la Grind 2. In refugiu am intalnit 3 eleve de liceu care urcasera si ele in ziua respectiva, putin cam nepregatite dupa parerea mea, dar laudabil ca au reusit totusi. Veneau de la Curmatura unde au stat noaptea precedenta, asa ca traseul n-a fost foarte lung, dar dificil dupa spusele lor.Dupa ce ne-am asezat si ne-am tras putin sufletul au mai venit inca trei tipi, asa ca ne-am mai inghesuit putin ca sa incapem toti in refugiu. Nu era inorat afara, dar nu exista niciun alt cort in afara celui pe care dormeau fetele in lipsa izoprenelor... Unul dintre tipi (Marian) a zis ca va dormi el pe jos - m-am oferit s-o fac eu, dar a zis ca nu-i problema, iar ceilalti doi au incaput langa noi pe prici.Apoi soarele a coborat incet si a inceput spectacolul... Nu doar lumina, nu doar peisajul, ci si o foarte prietenoasa capra neagra mi-au incantat sfarsitul de zi. Ce sa mai ? Butonul de la aparat a avut de munca...

Am dormit putin inghesuiti, dar n-a fost frig, asa ca a doua zi de dimineata n-a fost greu sa ne trezim pe la 6.30, iar la 7.30 s-o pornim pe traseu.

Mergeam destul de bine, asa ca in vreo doua ore am ajuns pe vf. La Om (cu tot cu o pauza pentru micul dejun si niste poze cu alte capre negre intalnite pe creasta).

După pozele de pe varf aveam in plan sa coboram in Poiana Inchisa. Pe harta aveam o poteca (ce-i drept nemarcata) care incepea imediat dupa varful Lespezi. Cum varful nu e bine marcat, am intuit ca cel mai inalt din succesiunea de varfuri de dupa Grind 2 e respectivul. Imediat dupa el am incercat sa coboram pe un horn care parea "prietenos", avea si capre negre pe el, dar nu era marcat... Parea ca duce intr-un loc destul de deschis (n-am mai fost niciodata in Poiana Inchisa...), asa ca am purces. Era si o momaie la un moment dat, asa ca am zis "sigur suntem pe drumul cel bun". Habar n-am cine a pus-o acolo si de ce, dar ne-a cam bagat in incurcatura... Dupa ce am coborat vreo 15 minute ne-am dat seama ca am ajuns la un perete vertical de vreo 30 m care nu putea fi descatarat, asa ca da-i inapoi spre creasta inca vreo 45 de minute. Uite asa am pierdut noi o ora si foarte multa energie, pentru ca daca la coborare nu-ti utilizezi prea mult altceva in afara de meniscuri, la urcare bagi serios muschii in functiune, mai ales ca panta era destul de abrupta. In fine, dupa ce am ajuns in creasta am stabilit ca nu mai experimentam nimic si mergem pe Funduri (traseul clasic), dupa care Marele Grohotis, Spirlea si Plaiul Foii.

asta sa fie oare Poiana Inchisa ?

Am mai intalnit niste drumeti pe creasta, dar putin nepregatiti am considerat eu, asa ca i-am indrumat s-o ia spre Grind 1 (nu aveau nici ei apa destula, asa ca nicio sansa sa ajunga si sa doarma la Ascutit). Sper ca m-au ascultat, dar cum n-am auzit nimic la stiri ma gandesc ca a fost bine...

Am ajuns in Saua Fuduri, am facut dreapta, dupa care i-am dat-o prin padure/pe pietre prin Marele Grohotis si Spirlea pana la Plaiul Foii. Nu prea ne-a mai ars de poze, desi am mai intalnit alte caprite, pentru ca ne era sete. Rezervele s-au terminat prin Saua Funduri, iar acum mergeam pe rezerverele rezervelor din organism... Nu era grav, ca nu mai aveam mult pana la civilizatie, dar eu ma cam grabeam spre Bucuresti, iar trenurile posibile se cam "epuizasera". Ne-am intalnit prin dreptul Marelui Grohotis cu un grup de 3 persoane foarte cumsecade care ne-au impartasit din apa lor (au fost in Poiana Inchisa intr-o tura scurta de la Plaiul Foii si aveau destula...), iar mai apoi am venit cu ei pana la Spirlea.

Cand am ajuns la izvorul de sub Spirlea (la vreo 10 min de coborare) am crezut ca am descoperit aur... Am baut incet, dar sigur, aproximativ 1,5 l... Senzatie, nu gluma !Am coborat apoi in Plaiul Foii, am bagat o ciorba si o salata, dupa care a-nceput ultima parte a iesirii - drumul spre casa. Daca pana in Zarnesti m-a dus Victor - avea treaba si a ramas prin zona - de acolo am luat autobuzul pana-n Brasov, de la Bartolomeu 23u pana la Saturn, iar de la McDonalds am inceput sirul de autostopuri. Primul pana pe centura Campinii (unde am ajuns pe la 23.30), al doilea pana la Barcanesti (pe la ora 00.30), iar al treilea pana la Gara de Nord... La 3.30 intram si eu pe usa in casa, la vreo 20 h dupa ce-am inceput "ziua activa".A meritat mentionata si ultima parte a drumului, pentru ca si ea a fost o aventura in sine... un sofer care venea de la Suplacul de Barcau, al doilea de la Tg. Mures, iar a treia masina de la Bran...Nu prea mai sunt alte lucruri de zis. Ce-a fost a fost (frumos) si vor mai fi iesiri de genul cu siguranta ;)...

Joi, 1 august 2013 - 06:04 
Afisari: 3,048 


vladchi