Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Doamnele
Muntii Bucegi

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Crai. Luna. Noaptea (Muntii Piatra Craiului)

Duminica, 13 iulie, ora 6 si jumatate dimineata.


/crai/01.jpg


Incep sa vad cate ceva; ma las sub nori. E si-o raza de soare, pfoaa, in sfarsit!


E vineri dimineata, bine, nu chiar, s-a facut 11 deja. Planul vechi era sa conduc acum cateva sute de km spre NE; s-a dus.

Astazi am concediu dar nu-mi vine sa fac nimic, poate voi iesi sa-mi iau niste mancare, poate ...

E seara, trebuie sa fac ceva, hmm, e luna plina maine, am tot zis - cred ca de-un an-  de-o tura de noapte cu luna pe creasta, . Ok, ma duc sa-mi iau provizii si maine conduc pana la Fantana lui Botorog. 


Mda, ora 1 cred ca-i buna pentru a lasa masina si-a incepe urcarea. A fost lejer drumul ba m-am impacat si cu singura companie asigurata de muzica de pe telefon - direct de pe telefon, adica, fir-ar el sa fie de radio de masina ! e mort! Intrebarea e ce iau din portbagaj , bocancii ( semi-tehnici si cam rigizi) sau adidasii de poteca? Acum vreo luna si ceva, la cateva antrenamente de alergare, mi-am cam stricat niste tendoane de prin zona genunchiului, ma gandesc ca adidasii amortizeaza mai bine si ma vor obliga si sa calc mai usor si mai atent. Las bocancii-n masina.

Imi aduc aminte ca e de platit o taxa aici, intru pe site-ul administratiei parcului si vad ca trebuie sa trimit un mesaj si apoi o confirmare. Il scriu, il trimit, primesc un cod, trimit confirmarea si ... mai primesc un cod - superb, am platit taxa de doua ori! mama voastra de ... ! mda, sper sa faceti ceva de amaratii astia de bani! ceva pe munte si pentru munte!

Mai trece o ora si jumatate si intru in sala de mese de la Curmatura, imi iau o ciorba, o mancare de cartofi si doua placinte. Stii cat de bune sunt placintele ? Nu? Du-te pana acolo , da, pentru asta!

Mananc incet, ma uit la oamenii care se perinda pe-aici : unii mai echipati, altii mai putin, unii mai tociti, altii mai spre imaculat... mai toti pe graba. Afara e innorat si a inceput sa si ploua. Ok, ma trag intr-un colt si adorm nitel. 

E ora 5 si jumatate, prognozele ziceau ca frontul noros de peste zi se va retrage pe seara si vor ramane nori doar pe vai, pana-n 1500m dar afara inca mai picura. Ma duc sa o intreb pe cabaniera daca are cumva vreo statie meteo aici; se intinde putin si ia de pe un sertar de mai sus un ceas cu barometru, imi arata ca presiunea e in crestere de cateva ore, ii spun ca n-am de gand sa dorm in noaptea asta si vreau sa merg pe creasta si sa fac niste fotografii la lumina Lunii - fata i se lumineaza si imi zice ca spera sa-mi iasa. Ma surprinde reactia, o incurajare era ultimul lucru la care m-as fi asteptat ... sau poate, pe care - inconstient - l-as fi vrut.

8 - de vreo ora si jumatate urc prin nor; nu prea-mi convine, imi simt adidasii uzi si sosetele la fel si picioarele. Aud niste voci - la Ascutit sunt cativa oameni care isi pregatesc culcusul. Nici urma de soare sau asfintit si aici mai bate si vantul, of!

Ii salut, ma pun sa mananc si eu ceva, la adapost, in refugiu. Ne uitam pe-un ceas cu termometru lasat afara la intrare si sunt 6C, trebuiau sa fie 12 conform prognozei, mda. Parca da soarele! Bun, prindem apusul, prindem si rasaritul Lunii odata cu el, va fi bine!


/crai/02.jpg


Norii se lasa putin dar vantul incepe sa bata mai tare, pentru cateva momente, vedem si frontul format in directia Fagarasilor, pare ca se retrage in schimb, incepe sa se transfere condensul de pe un versant pe altul, in cateva zeci de minute culoarul Rucar-Bran se umple dinnou de nori. Luna nu-i de vazut inca, stiu sigur ca acum ar trece de creasta Bucegilor insa e gri tot in jur si se intuneca. Mai stau in refugiu. Mananc, se face 10, ies afara si iat-o!


/crai/03b.jpg


Bucuria-mi nu tine prea mult, in 10min nu mai e. Nu-mi vine sa plec dar nici nu-mi vine sa cobor inapoi la cabana si nici sa dorm aici, in rucsac n-am pus sac de dormit, am haine destule, nu mi-ar fi frig insa n-ar fi deloc comod. Mai stau putin.


Gata, e 12 noaptea, plec! Sunt 2 grade si bate vantul si norii din jur se invart pe sub mine si se mai ridica cateodata putin peste mine, nu vad mare lucru dar pot merge. La picioare mi se facuse cam frig mai devreme asa ca am luat doua pliculete de incalzit si le-am pus in sosete, vad ca functioneaza si cat picioarele sunt ude sunt si astea un soi de consolare dar bine nu-mi e. Ma opresc si pun trepiedul sa incerc ceva - eu speram sa se lase norii suficient cat sa vad linia crestei insa n-am noroc de asta, spre Sud nu vad nimic asa ca trag ceva asa, repede, de amintire catre Bran.

/crai/04.jpg

Mai merg putin si deodata se limpezeste. Mda, suficient cat sa vad un ditai norul venind dinspre Vest si gata, a venit si n-a mai plecat. Merg prin ceata, e frig, bate vantul, pe versantul vestic ploua marunt, aproape orizontal, pe cel estic sunt cumva la adapost. Ma bucur cand gasesc un loc ferit si ma opresc. Lucrul asta se repeta si opririle devin lungi - 20 de minute, jumatate de ora; picioarele-mi sunt reci si ude, mai schimb sosetele, le mai incalzesc.


>> Nu stiu cum sa scriu aici, crede-ma, mi-e greu sa gasesc o forma prin care sa-ti transmit cat de lunga mi s-a parut noaptea asta si pana la urma, nu stiu cata importanta are sa stii tu asta; in clipele in care ma opream, intelegeam cat de frig e ( si era Iulie, fir-ar sa fie! ), mai mancam ceva dulce, mai luam o gura din sticla de jumatate de cola pe care o  cumparasem de la Curmatura. M-a ajutat sa nu adorm eu neavand deloc obiceiul de-a bea cafea deci cofeina facandu-si pe deplin efectul in corpul meu.

In momentele in care stateam, de la un punct in colo, s-au dus gandurile - toate, totul s-a transformat in "cum gestionez situatia asta in care m-am bagat singur / cum fac sa fiu in continuare in siguranta ? " si mi-a prins bine asta; aveam nevoie de momente prelungite in care sa-mi pese doar de binele meu in starea cea mai simpla, binele meu ... fizic <<


E ora 5 dimineata, incepe sa se lumineze, tot alb vad in jur si tot ploua, am ajuns la Grind II, intru putin in refugiu, un tip se trezeste, ii spun ca doar ma asez un pic la adapost de vant si plec, Stau o jumatate de ora pe pragul usii pentru ca refugiul era plin.

O iau la vale. Of, tineam minte altfel coborarea asta,nu asa de abrupta, nu asa de friabila, of! Adidasii uzi imi aluneca cate putin intre pietre, nu-s suficient de odihnit pentru a topai si a-mi mentine un echilibru dinamic si cel static nu-i solutia aici.

Ora 6 si jumatate  - am coborat sub nori, in sfarsit! Nu-mi vine sa cred ce vad - raze printre nori , culori tari, verde, bleu marin, alb. Ce om in toate mintile ar fi la ora asta, in ziua asta aici ? las rucsacul jos, desfac trepiedul, caut un tapsan pe care sa ma asez - iarba-i uda-uda dar nu ma intereseaza - norii se misca repede, lumina se schimba-n jur, incerc sa discern ce vad dar incep sa tremur putin, mainile-mi sunt inghetate pe aparat.


/crai/05.jpg

/crai/06.jpg

/crai/07.jpg

Ma bucur asa de tare de momentele astea! S-a terminat, e bine acum, peste o jumatate de ora voi fi la ref. Grind si peste cateva ore la Masina.

Ma schimb, incepe sa fie cald afara, de cand am trecut de refugiu si-am intrat in padure, soarele n-a mai fugit de pe cer, creasta e inca invaluita de acelasi nor de asta noapte dar mie mi-e bine. Ajung in prapastii, n-o tai prin cheile Pisicii ci tin drumul. Mi-e foame, ma opresc si ma asez la masa, mi-a ramas o caserola mare plina cu sunca, ardei gras si cascaval si mai am niste ceai -rece. In prapastii incep sa apara oameni, cativa englezi se apropie, unul dintre ei ma intreaba de unde vin, ii spun, se mira putin, zambeste si-mi spune - in romana - pofta buna! Zambesc, nu stiu de ce locul asta, atmosfera, tot, mi se pare asa de primitor. Realizez ca de fiecare data cand am trecut prin Prapastii, am facut-o la pas grabit de retragere, nu le-am acordat suficienta atentie, acum e altfel.


Ajung in masina, cred ca voi dormi in ea vreo 2-3 ore inainte sa ma pun la drum. Ma uit la telefon - un mesaj de la o prietena veche care-i plecata din tara : e aici si-mi zice sa bem o bere pe seara in Bucuresti - nu mai dorm, ma schimb, pun toate-n portbagaj si plec, poate-oi apuca sa dorm putin acasa, oi vedea.

Aproape ca intru in Zarnesti, in fata mea sunt un baiat si-o fata cu rucsacii-n spate - i-am vazut si ieri la Curmatura iar pe el mi se pare ca-l cunosc de pe la un antrenament de alergare. Ma opresc sa-i intreb daca vor sa-i duc pana la gara dar mergem impreuna . Ea coboara in Busteni iar el merge cu mine mai departe pana-n Bucuresti, ma bucur ca are cine sa ma tina de vorba, mi se cam inchid ochii, e cald si mi-e usor frica sa n-adorm conducand.


* M-am tot foit daca sa scriu povestea asta si cum s-o fac, poate esti unul dintre cei (foarte putini) care-o stiu dar cel mai probabil, nu. Dac-as fi scris-o in August, as fi facut-o poate intr-o forma mai tragica, dac-ar fi fost acum o luna, poate, intr-o forma haioasa - un ghid cu liniuta de cum sa nu faci / cum sa nu mergi pe munte, acum sper ca am pus randurile astea intr-o forma lucida, corecta.

M-am tot intalnit cu subiectul mersului singur pe munte, in ultima vreme, nu vreau sa spun prea multe si sa emit pareri ferme in directia asta dar stiu ca in compania potrivita, lucrul asta e mult mai placut :)

Povestea asta-i mai mult despre Crai decat despre mine sau mersul pe munte - a fost intotdeauna ceva special cu muntii astia sau poate ca asa a vrut inconstientul meu sa fie. Coincidente sau nu, aici am dormit prima oara pe munte, sub cerul liber; aici o versisoara de-a mea si-a intalnit sotul, intr-o tura pe care-am incropit-o, aici am mers ultima oara pe munte alaturi de un amic foarte bun din facultate care a trebuit sa renunte la asta, aici am alergat primul maraton...

Anul asta am mai ajuns de inca 3 ori in Piatra Craiului, la inceputul toamnei nimerind o tura vesela si asezata, cam la polul opus asteia de-aici.

Si mai e ceva - daca n-as fi mers pana-n Zarnesti si-as fi parcat in Busteni, n-ar mai fi existat nici randuri nici poze. Tin cumva sa-i multumesc Craiului, trebuie!



Vineri, 21 noiembrie 2014 - 00:56 
Afisari: 2,548 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

zoly
zoly
Busola
 
1
Crazy Cosmin!

Pasiunea cere sacrificii. Răsplătite din plin, fiecare din pozele de aici are ceva ieșit din comun și fiecare transmite o senzație aparte pe care greu, dacă nu imposibil, o pot descrie în cuvinte. E ceva în ele, acel amestec de inedit, frumos, incomod și misterios care te-a însoțit de la apus până la răsărit. Un amestec de senzații pe care-l poți resimți doar dacă ești singur pe munte, dar nici eu nu vreau să emit păreri ferme în sprijinul unei opțiuni subiective.
Peticele însorite în contrast izbitor cu fondul întunecat de apăsarea norilor au darul de a readuce optimismul, de a risipi ca prin minune tot discomfortul unei nopți reci și mâzgoase.

PS. Plăcinta de la Curmătura! Cine n-a gustat-o nu știe ce-a pierdut! Cu așa bucătăreasă pricepută nu-i de mirare că cel mai fericit motan din lume toarce în acea sală de mese.


Vineri, 21 noiembrie 2014 - 02:21  

aaron21
aaron21
Coarda
 
2
Felicitari !Pot sa iti zic ca pozele au facut 80% din jurnalul..no comment!Bravo!


Sâmbătă, 22 noiembrie 2014 - 17:37  

paulu
paulu

 
3
Nu prea aveam acum timp de citit jurnale, dar mi-au atras atenția două lucruri: fotografiile deosebite și folosirea tehnicii piramidei răsturnate. Așa că, m-am pus pe citit. Am intrat repede în pielea personajului și aproape că mi s-au udat și mi-au înghețat picioarele. Mă întrebam de ce oare n-am urcat în bocanci, luând adidașii în rucsac? Un pic de confort ar fi contribuit pozitiv la integrarea creativă d.p.d.v. fotografic în atmosferă. Disconfortul te face să te grăbești, să pierzi din vedere anumite momente unice, dar, în primul rând, poate crea o stare de pericol.
Un lucru care îmi displace este să șterg mereu lentila aparatului foto. In trecut, am distrus în acest fel stratul antireflex al obiectivului aparatului meu de atunci, un ZENIT. Nu aș fi avut răbdarea ta să fac astfel de poze, pe ploaie rareori scot aparatul.
Dacă mergeai însoțit de altcineva, nu ți-ar fi ieșit aceste fotografii unice. Te-ar fi grăbit, nu te-ai fi putut concentra. Eu, când merg pe munte cu altcineva, mai ales în grup mai mare, țin aparatul numai în modul auto sau peisaj, nu am timp să umblu la setări, rămân prea mult în urmă. De aceea, înțeleg de ce ai ales să faci această tură foto de unul singur. Felicitări pentru fotografii și jurnal!


Duminică, 23 noiembrie 2014 - 11:00  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
4
Paul, eu, cand merg c-un grup mare nu prea mai iau aparatul mare cu mine. Iau un compact ( bine, pe modul auto - sau chiar pe Program - nu-l tin pentru ca tot nu ma pot desparti de senzatia ca-l controlez eu si face ce-i zic eu, nu ce vrea ) si nu stau sa ma gandesc prea mult la cadrele pe care le fac. E mai usor de utilizat si de carat.

Ai dreptate, e mai simplu sa iei imagini bune de peisaj daca esti singur, te poti concentra mai bine (ok, exista si exceptii - poti avea cateodata companie care pricepe ce faci, de ce dureaza, intelege la ce te uiti si nu te perturba ba chiar te bate usor pe umar si-ti arata ceva ce nu vezi dar stie ca ti-ar placea sa vezi )

si dintre pozele de-aici, nu-i niciuna facuta pe ploaie. N-am mai scos aparatul in momentele alea, n-avea sens: eram in nor. A trebuit sa tot sterg la obiective datorita umezelii, oricum dar m-am obisnuit, nu-i bai.


Duminică, 23 noiembrie 2014 - 12:10  

crissie
crissie

 
5
Reusita transpunere in cuvinte a fotografiilor si trairilor!


Joi, 27 noiembrie 2014 - 09:46  

meetthesun
meetthesun
Busola
 
6
Mi-au placut tare mult jurnalul si fotografiile, trecerea timpului face ca detaliile mai putin placute ale povestii sa devina un "rau necesar", un sacrificiu firesc pentru o clipa de frumusete pura in zori.

Felicitari!


Joi, 27 noiembrie 2014 - 18:19  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
7
Hai ca daca tot l-am scris pe bune, s-o zic si pe-asta : poate am dat de inteles ca scopul plimbarii asteia erau niste imagini de noapte, de pe creasta, sub lumina lunii. Nu, nu erau, aparatul si obiectivele din rucsac au fost mai degraba scuza pentru alegerea turei asteia - apropo, n-am scris-o, planul initial era sa merg pana-n Funduri si sa cobor de-acolo - si ce s-a intamplat in zori, eu il voi tine minte ca un moment minunat ( senzatie amplificata poate, si de situatia de pana atunci ) si ca o confirmare a unor decizii pe care (nu) le-am luat.


Joi, 27 noiembrie 2014 - 23:16  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0697 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org