Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Cozia ... altfel (Valea Gardului, Coltii Foarfecii, Scocul Ursului ... ) (Muntii Cozia)


Octombrie. Toamna frumoasa. Pleaca juma’ de site carpati.org in Cozia, pe sub Coltii Foarfecii. Am fost si eu asta primavara si voiam sa descriu traseul intr-un jurnal. Da’ daca-i duce tovarasu’ Rață p-acolo, cui ar mai folosi descrierea mea?


Imi zice Cristina ca ar vrea sa mearga cu prietenii saptamana viitoare pe acolo si le-ar prinde bine ceva indicatii despre traseu. Clar, e un semn ca trebuie sa scriu, pentru cealalta jumatate de site, cei care nu merg cu Rață. Asa ca scriu. Nu va asteptati la un jurnal de atmosfera, cu emotii deosebite, cu poze spectaculoase,….dar sper sa fie de folos cuiva.

  

De vreo 4-5 ani aveam in plan sa merg prin zona Coltilor Foarfecii. De regula, nu ma incapatanez sa ajung cu orice pret si cat mai curand pe un anumit traseu, ci las timpul sa ma duca acolo atunci cand va fi momentul potrivit. Auzisem diverse: ba ca e greu, ba ca e usor, ba ca e nemarcat, ba ca e marcat, ba ca pe acolo percepe ursul taxa….Cu toate povestile astea, gandeam eu ca e musai sa gasesc un cunoscator al locurilor, cu care sa dobandesc indrazneala de a merge in zona aceea, caci altfel n-o sa ma descurc. Asta m-a tinut atata timp departe de traseul asta frumos. E pacat sa ezite si altii la fel, din lipsa de informatie exacta, sau sa astepte bietii oameni pe domnul Rață pan’ ce-o avea chef de-o noua tura. :)



12 mai 2012


Sfarsit de primavara, saritorile incep sa-si scoata capul plesuv din zapezile de pe vaile Bucegilor, branele sunt inca intrerupte de limbile alunecoase sau instabile, asa ca gasesc disponibil un coechipier numa’ bun pentru incursiuni pe coclauri noi, abrupte si nu foarte marcate: Mugur isi compromite imaginea si ma insoteste in munti cuminti precum Cozia. :)


Disciplinat si silitor, Mugur gaseste pe net scrierile si schita domnului Boghez, publicate in revista Muntii Carpati, care ne-au deschis ochii asupra locurilor si ne-au transmis ca mai e mult de cautat, de vazut si de inteles din zona aceea. Am aflat astfel cate ceva si despre alte locuri inedite si noi teme pentru viitor. N-a mai fost nici unul dintre noi pe acolo, dar stiu ca ne vom descurca.


/foarfeca/cozia-amfiteatrul-boghez.jpg



Vrem timp mai mult pentru partea interesanta a turei, asa ca urcam cu masina pana la Stanisoara, ca niste pantofari lenesi. Ne iau la intrebari cei doi dulai suri, tunsi si frezati, urati ca niste draci:).


/foarfeca/img_6996.jpg


 E ora 9. Coboram cateva minute pana la izvorul de sub manastire si consideram ca e timpul pentru o pauza de masa si hidratare. De aici, pe punctul rosu, urcam spre Cascada Gardului. 


/foarfeca/img_6999.jpg


Frumoasa si inalta cadere de apa in gol…tare mult mi-a placut. N-o mai vazusem niciodata, am mai urcat o data pana aproape, dar din cauza agomeratiei din zona n-am mai avut chef sa ma indes printre oameni sa o vad. 


/foarfeca/img_7000.jpg


Trecem in stanga noastra, adica pe malul drept geografic al vaii. O poteca urca in serpentine, destul de vizibila, pe o panta abrupta, prin padure. E chiar si o ramasita de marcaj pe copaci, un punct galben acoperit intentionat cu alb, cica sa nu se mai vada. :)


/foarfeca/img_7008.jpg


 Dupa 15 minute de urcus, ajungem intr-o creasta impadurita, destul de ingusta, cu poteca buna pe ea. Posibil sa poata fi urcata chiar de mai jos, matematic, nu stiu sigur, dar prea avea poteca de-a lungul ei.


/foarfeca/img_7007.jpg


 Printre crengi se strecoara pana la noi raze de soare si adiere de vant, locul are un aer bland, primitor. M-as opri, as sta… Se zareste versantul opus al vaii, abrupt, stancos, cenusiu inchis. Nu reusesc sa fac poze de aici, cu ceea ce se vede prin vegetatie, dar imi place unde sunt, iar ochiul se strecoara si admira franturi de perete salbatic si de zari stralucitoare.


Drumul nostru e spre dreapta, pe culme. Matematic, fix pe muchie, culmea devine imediat stancoasa si accidentata, dar un marcaj mare, punct galben, pe stanca, ne arata calea clara pe curba de nivel, pe partea stanga a crestei, deci nu matematic.


/foarfeca/img_7009.jpg


 Dupa cativa pasi, vedem in dreapta, urcand spre muchie, un jgheab. Ni s-a parut noua calcat, dar n-am zabovit asupra lui si nu ne-am uitat bine daca e marcaj pe el, pentru ca poteca inainte ne-a imbiat. Dupa cateva minute, ne prindem ca potecuta se cam pierde, devine, probabil, doar o poteca de animale, marcaj nu mai e….pesemne jgheabul era drumul bun. Dar nu ne mai intoarcem, pentru ca ghicim un fagas pe panta de-a dreptul in sus, e inclinat, dar fara probleme, cu copaci, tufisuri….urcam si gata, suntem in muchie. E impadurita. Lasam rucsacii si mergem sa aruncam un ochi inapoi , pe culmea matematica, sa vedem pe unde urca jgheabul si pe unde e marcajul de fapt. Dupa ce coboram un pic odata cu muchia, ajungem intr-o poienita superba, deschisa.


/foarfeca/img_7031.jpg



 E o prispa plina cu stanjenei, unii infloriti, si cu niste copacei cu inflorescente galbui ce seamana cu florile de soc.



/foarfeca/img_7033.jpg


 Aici iese marcajul, de fapt, dupa ce urca pe jgheabul cu pricina. In rest, in jur, abrupt, ma simt ca la balcon. Coboram prin singurul loc ce pare accesibil, catre poteca de jos.


/foarfeca/img_7022.jpg



 Se coboara bine, cu grija, e si un cablu acolo, sunt si prize bune, se descatara frumos. La urcare e si mai bine. Nu ne-am dus pana jos, mai erau cativa metri, dar ne-am lamurit ca traseul marcat merge pe acolo, pe jgheabul ce-l vazusem de jos… si e fain.

 Asadar trebuie urcat pe primul jgheab ce urca in creasta, imediat ce poteca intrase pe versantul din stanga al culmii. Acolo sunt marcaje in sus, pe stancile din jgheab, apoi se face o traversare spre stanga, pana se ajunge la cablu. La coborare sau pe ud, mai ales portiunea necablata si traversarea pe stanca necesita un plus de atentie, locul este expus, iar prizele trebuie cautate cu grija.


/foarfeca/img_7030.jpg


  Sedinta foto, dar lumina soarelui de dimineata nu-mi permite sa izbutesc cine stie ce poze spre imprejurimi. Scurta leneveala printre stanci si flori, admiram abruptul de vis-a vis.


/foarfeca/img_7018.jpg

 Dincolo de firul vaii ne retine privirile malul stancos, cu zone impadurite, dar foarte accidentate, brazdat de hornuri friabile si abrupte si intunecoase, de o salbaticie ce ma infioara. Ne intrebam pe unde ar fi accesibil. Parca pe muchie. Pe malul nostru, din partea cea mai joasa a prispei, pe fata dinspre Valea Gardului, ochii lui Mugur, de vultur al abruptului, zaresc o poteca pe o branita ce porneste in susul vaii. N-am mers pe ea, o fi doar a ursului sau a capritelor. Acum parca imi pare rau ca n-am facut acolo cativa pasi.


/foarfeca/img_7024.jpg


Si cum ne bucuram noi acolo de munte si de soare, se aude o adevarata avalansa de pietre pe abruptul de vis-a -vis, o prabusire prelunga ce imi trezeste fiori pe sira spinarii. O fi fost cineva pe vreun valcel, sau….cine stie….sau vreun animal….sau pur si simplu s-a desprins ceva….hm…intepenesc si ascult. Avem si noi planuri mari prin zona, la intoarcere….dar poate n-ar fi bine…om vedea… Sunt destul de tematoare cand e vorba de abrupt sau zone periculoase, recunosc, poate nu-s facuta sa ma aventurez, sa caut, prefer sa merg pe unde stiu ca chiar merg oameni. Imi place sa cunosc locuri noi si inedite, dar o fac cu teama. 


Revenim in cele din urma la rucsacii lasati in muchie, cu speranta ca nu i-a gasit cumatrul blanos inaintea noastra. Dupa urcarea pe cablu si iesirea pe prispa cu irisi si copacei, marcajul paraseste imediat culmea matematica, poteca merge pe sub culme spre dreapta, spre firul vaii. Se vede marcaj pe vreo doi copaci tineri, in dreapta muchiei. Cateva minute mergem printr-un lastaris, apoi coboram hotarat spre vale. E o poteca frumoasa, bine conturata si marcata, padure adevarata, ca-n Cozia…stim despre ce vorbim...


/foarfeca/img_7035.jpg



Ma cam furnicaie un fel de regret ca nu merge pe culme, oare chiar nu se mai poate? Nu stiu ce gandea Mugur despre asta, dar parca imi venea sa mai merg pe sus, sa vad cum e…atat cat se poate. Era clar ca urmau la un moment dat marii colti inaccesibili mie, dar pana una-alta, as fi mai balaurit pe acolo… Eh, dar deocamdata treaba noastra e doar poteca asta marcata, pentru ea am venit, macar atat sa cunosc din zona asta, si-om mai vedea data viitoare.


/foarfeca/img_7039.jpg


Valea e lina, frumoasa, are un aer de poveste in lumina diminetii de mai. Muchia coltilor ramane in stanga, ascunsa in padure, poteca ajunge in firul vaii si il traverseaza de doua ori, astfel ca pana la urma ramanem tot pe partea din stanga firului cum urcam. Apa se strecoara zglobie printre blocurile de stanca, formand o micuta cascada la care zabovesc, incantata.


/foarfeca/img_7048.jpg



 Stanci ca niste uriasi intepeniti si pereti crescuti in mijlocul padurii ne surprind cu aparitia lor inedita, in vreme ce urcusul nostru e domol si fara obstacole, pe langa toate aceste formatiuni stancoase. Dupa vreo ora si ceva de mers pe vale, de la polita cu stanjenei, poteca in sfarsit incepe sa urce mai sustinut printr-o zona pietroasa, pe langa stancile din stanga, pe un fel de valcel. Incep sa se vada varfurile din dreapta marelui amfiteatru: Durducul si scocul vecin, pe care il admiram cu interese numai de noi stiute:) 


/foarfeca/img_7049.jpg


Marcajul e bun, ba chiar e dublu. Un punct galben cu contur alb, conform standardelor, dar si un punct galben fara nici un contur, dintr-o alta generatie de marcaje, ne indruma pe poteca spre culme. Treptat, am ajuns la conifere si nici nu stiu cum, semn ca am luat serios altitudine. Apoi poteca se aseaza pe o muchie impadurita aflata in dreapta valcelului de-a lungul caruia urcam catre Seuta Doctorului. La un moment dat, din muchia noastra se profileaza o poteca spre dreapta, ce traverseaza valcelul vecin catre malul opus. Marcajul nostru apuca spre partea stanga fata de muchie, alegand asadar sa urmeze valcelul din sanga. Dar...surpriza:


/foarfeca/img_7052.jpg


Un alt marcaj, de-a dreptul istoric, un triunghi rosu abia vizibil si o urma de sageata, pe poteca ce trece spre dreapta. Inca un triunghi vag….,ma duc un pic sa caut altele pe poteca, urcand in dreapta, dar nu mai vad nici unul, insa e clar ca pe poteca aceea a fost un marcaj vreodata. Din firul valcelului in care coboara, nu cred sa fi mers marcajul vreodata in sus, pentru ca valcelul pare a fi barat de o saritoare. Clar, se duce in dreapta. Asadar o noua tema. Au trecut cam doua ore de cand am parasit poienita cu stanjenei.


/foarfeca/img_7053.jpg


Revenind la traseul nostru, de acum el merge si cu un triunghi galben fara contur, asortat perfect cu punctual acela. Clar, cine a dat punctual ala fara alb, a ingalbenit si triunghiul cel vechi si rosu si le-a dus pe amandoua pana in seuta.


/cozia/img_7068.jpg


 Intrebarea e de unde o fi venit triunghiul, la viata lui, de s-a intalnit aici cu punctul venit de la cascada Gardului? E posibil sa traverseze toata valea Gardului pana in traseul actual marcat ce urca de la Stanisoara la cabana. 


Punctele galbene se cam zapacesc aici, unul merge pe sus, in traversare, altul se lasa in valcelul din stanga si urca pe acolo din nou, pe o panta de iarba, ca sa iasa apoi amandoua in acelasi loc. Sunt si niste sageti aiurite…noi tinem varianta pe sus si iesim imediat la un luminis.


/foarfeca/img_7057.jpg


O alta prispa superba cu palcuri de irisi micuti si cu priveliste minunata spre panglica Oltului auriu din vale, printre asezarile piticilor de la picioarele noastre, si spre covorul de padure al Coziei si al muntilor vecini, de peste Olt.


/foarfeca/img_7060.jpg


 Incepe sa se vada si malul opus al marelui amfiteatru al Coziei. Continuam urcusul printre flori si copaci, pe o potecuta ce urca in trepte accesibile de-a lungul valcelului.


/foarfeca/img_7061.jpg


In dreapta se deschide tot mai larg privelistea marelui amfiteatru, cu abrupturile sale, cu firele sale de hornuri si valcele intrerupte de portiuni spalate sau friabile, inaccesibile, cu fetele inierbate inclinate. Tare mi-ar placea sa merg cumva pe acolo, prin amfiteatrul acela. Ochii nostri fixeaza mai ales un scoc de pe fata opusa, cunoscut din scrierile domnului Boghez sub denumirea de Scocul Ursului, pe care chiar ne-am propus sa-l coboram azi, la intoarcere, urmand sa vedem dupa aceea cum si pe unde ne lasam spre traseul marcat. 


/cozia/img_7066.jpg


Urcusul e placut, relaxant. Ma bucur de privelistea mestecenilor luminosi, copacii pe care i-am admirat de atatea ori in muntii astia, cum stau ei aninati pe stanca.


/cozia/img_7069.jpg


Ne apropiem de seuta, trecand intai pe langa un coltan de stanca, izolat, prilej de sedinta foto.


/cozia/img_7075.jpg


 In seuta, o placuta de marmura cinsteste memoria celui care a explorat cu atata pasiune locurile acestea, probabil cel mai bun cunoscator al Coziei, asa cum am citit eu ca ar fi considerat, doctorul Maldarascu.


/cozia/img_7078.jpg


 Si flori. 


/cozia/img_7079.jpg


La dreapta cum iesi in sea e urcarea catre cabana.


/cozia/img_7082.jpg



Tot cautam cu privirea Scocul Ursului, vrem sa-l vedem cat mai bine, sa stim la ce sa ne asteptam.


/cozia/img_7085.jpg

 La stanga sunt Coltii Foarfecii. Am facut jumatate de ora de la momentul triunghiului rosu pana aici. Un marcaj cu punct rosu incercuit cu alb si apoi iar cu rosu, ca o tinta, intocmai ca cel ce urca spre cascada Gardului, ne va conduce de acum spre stanga, pe unul din colti. Ma uitam cam tematoare la creasta matematica si ma intrebam cum naiba urcam noi pe colt, pe acolo, caci era vertical si foarte stancos. Hm… Nu se poate, pesemne e mai pe jos. Asa ca incepem sa cautam, cam prin boscheti, o traversare pe dreapta crestei matematice, cum te uiti in directia coltilor. Si gasim marcajul-tinta, pe alocuri dublat de inca un marcaj rosu mai inchis, dat cu ceva spray. 


/cozia/img_7087.jpg


Incepem sa urcam temeinic. Normal, nici nu ma asteptam sa cobor pana pe colt:). Vreo doi pasi solicita un pic de grija, dar am cum sa ma tin, sunt copacei, stanca cinstita, asa ca ajungem sus fara probleme, cam in 15 minute de la seuta. Priveliste incantatoare. Lumina cerului cu norisori albiciosi si pacla aurie a zarilor imi ard pozele, dar ochiul se bucura din plin de frumusetea tablourilor. De ani de zile imi doream sa fiu aici. De ani de zile ma uit cu jind de sus, din zona cabanei catre coltii astia. Am mai coborat o data, demult, pana la stana din zona, aflata mai sus, pe culmea ce urca la cabana, dar in seuta si pe colt n-am avut ocazia sa ajung. Cercetam atenti scocul , pe care l-am vanat cu privirea ori de cate ori s-a zarit.


/cozia/img_7089.jpg



 Da, pe acolo vom cobori. 


/cozia/img_7094.jpg



Admiram coltul vecin, pe el n-avem cum sa ajungem, de pe coltul nostru e un abrupt impresionant ce ar trebui rapelat (in ce? ) si apoi o urcare-catarare dificila si lunga pana pe colt. Stiu ca se parcurg coltii astia, pesemne invers, nu cunosc detalii.


/cozia/img_7100.jpg


Coboram inapoi in seuta, ne luam rucsacii si pornim spre cabana. Punctul ala rosu cu multe cercuri concentrice se duce pe undeva pe mai in jos, in stanga noastra, dar noi vrem sa mergem matematic de data asta. Ne strecuram printre crengi, mai punem cate o mana pe stanca, dar nu-i nimic dificil. Imediat dam de o fereastra simpatica in stanca, cu marcajul punct galben (dublu) pe ea, pesemne ca punctul pe care am venit de jos isi vede de drum linistit spre cabana, pe aceasta muchie, trecand pe la stana stiuta, situata mai sus. 


/cozia/img_7101.jpg



Trecem prin ochiul deschis in piatra si continuam urcusul printre stanci si vegetatie. Curand incepem sa urcam un pic oblic spre stanga, terenul si desisul ne imping intr-acolo, pe o poteca buna. Mai intalnim vreo doua marcaje galbene abia vizibile. Intram dupa cateva minute in marcajul punct rosu dublu (ca o tinta) care pornise de sub seuta doctorului, mai pe jos, prin stanga noastra. Iesim la poiana, nu mult sub stana, avand in dreapta noastra practic primul promotoriu de stanca golasa pe care il intalnim in urcarea nostra, de unde admiram inapoi coltii, muntii vecini, iar in dreapta amfiteatrul in toata splendoarea sa. Daca cineva vine invers, coborand de la cabana spre seuta doctorului, e bine de stiut ca dupa coborarea pe langa abrupt, din treapta in treapta, la ultimul promotoriu accesibil inainte de padurice, trebuie sa faci dreapta pe la liziera, pentru a gasi punctul rosu dublu si poteca de coborare spre seuta. 


/cozia/img_7103.jpg


/cozia/img_7104.jpg


Punctul rosu dublu continua pana sub cabana. Trecem pe langa stana, o inspectez (nu-i chiar asa de rau aici…), apoi urcam muchia cu iarba pana spre padure, iar prin padure e o tesatura de poteci, toate iesind, in serpentine sau mai direct, in drum, langa cabana, bineinteles dupa ce strabatem si gunoaiele aferente. Pana la urma, important e sa iesi in sus, la drum si la cabana, nu conteaza pe unde.



/cozia/img_7105.jpg


/cozia/img_7109.jpg


/cozia/img_7107.jpg



 Cam in 40 de minute de la seuta am ajuns la cabana. Era ora 15. O tura lejera, cu admirat, cercetat, lenevit,… nu cred ca se putea lalai mai mult :).



Dupa o pauza de o ora, pornim pe drum. E o atmosfera ciudata, un amestec de intuneric si lumina. Cum ar spune mama, s-a luminat a ploaie.


/cozia/img_7111.jpg


Mergem pe banda albastra, doar pana acolo unde se formeaza din traseu poteca vizibila ce merge pe Durduc. E o cruce de lemn acolo, pe varf. Il urcam si admiram de aici coltii, valea pe care am urcat, seuta, abruptul, muchia Fruntea Oii...


/cozia/img_7116.jpg


/cozia/img_7117.jpg


  Privim in jos cam pe unde vom cobori. Ne gandeam initial ca trebuie sa revenim in seaua cea mai pronuntata dinainte de varf, dar zarim prin boscheti o poteca buna ce da semne ca o sa coboare in valcelul nostru. Dupa vreo cateva minute de coborare printr-un fagas cu iarba si stanca, poteca intra in traversare catre dreapta si ajunge in firul de alaturi, cel ce venea din sea. 


/cozia/img_7120.jpg



Firul pe care am coborat parca mi s-a parut , la o privire, mai putin abrupt decat cel din sea. Coboram in continuare pe scocul inclinat, dar fara probleme, pe iarba, stanca, ceva copacei, tufisuri. Se vad frumos Coltii Foarfecii prin deschiderea scocului.


/cozia/img_7121.jpg

 Trecem cu grija de vreo doua praguri, cautand cu privirea poteca spre stanga de care am avea nevoie ca sa ajungem catre traseul marcat. Dar pana la el , oricum, avem destul de traversat, inclusiv o muchie pronuntata, Fruntea Oii. Nici in dreapta nu ne suparam daca zarim vreo poteca, poate putem patrunde in partea despadurita a amfiteatrului sau poate dam cumva , cine stie cum, in poteca triunghiului rosu vazut de dimineata, la urcare.


/cozia/img_7122.jpg


/cozia/img_7123.jpg

 Apar frumosi pereti pe stanga, apoi si pe dreapta se deschide abruptul de dupa copaci. Dupa vreo 20 de minute de coborare pe scoc, o tentativa de poteca pe dreapta ne face cu ochiul. Intram entuziasmati pe ea, dar n-are zile multe, sfarseste aiurea, in pante de iarba tot mai inclinate, presarate cu stanca si cate un copac. Nu prea intelegem ce-i cu ea, daca n-are nici un viitor. Asa ca revenim dezamagiti in Scocul Ursului, convinsi ca abordarea spre dreapta ar trebui sa fie mai jos, daca exista.


/cozia/img_7127.jpg



 Abrupturile interesante ce strajuiesc valcelul ne incanta privirea. Admiram o surplomba spectaculoasa pe peretele din stanga, 



/cozia/img_7136.jpg



aruncam cate o privire inapoi, sa vedem pe unde am mers:


/cozia/img_7131.jpg


/cozia/img_7137.jpg



Cautam poteca la stanga.


/cozia/img_7138.jpg

 Mugur chiar gaseste un fagas clar si alege sa pornim pe el, desi mie imi pare ca suntem prea sus pentru asta si ca ar trebui sa continuam cumva coborarea pe scocul care pare ca s-a largit sau s-a sfarsit, nu stiam exact, cert e ca a inceput sa se deschida tot mai mult privelistea pe dreapta, spre abruptul amfiteatrului.


/cozia/img_7139.jpg


O ultima privire in urma, in sus:


/cozia/img_7142.jpg

Se aud niste tunete si ma tem de ploaie sau vreme rea, de iarba sau stanca uda, de cine stie ce pasaje dificil de trecut, de inserare…fac scenarii, intru in panica si incep sa marai. Nu-s o companie placuta in astfel de momente, cu atat mai putin pe munte si cu atat mai putin cand coechipierul, mult mai experimentat si responsabil, incearca sa gaseasca o solutie de coborare sigura, alternativa de preferat in locul urcarii scocului pana la revenirea in traseul marcat.


 In stanga aveam peretii impunatori ai Durducului.


/cozia/img_7146.jpg


/cozia/img_7147.jpg


 Traversam spre stanga, usor descendent, pe o poteca buna.


/cozia/img_7149.jpg



Dar in cele din urma nu mai e poteca, ajungem intr-o zona cu iarba si irisi multi, destul de deschisa, iar aici propun coborarea pe panta de iarba , in speranta ca ne intersectam cu vreo poteca ce vine din amfiteatru. Nu gasim nimic.


/cozia/img_7152.jpg


Nu-mi mai ies pozele, nu mai e destula lumina, dar, asa obosita cum sunt si stresata, nu incetez sa ma bucur de spectacolul maretiei si salbaticiei locurilor. E motivul pentru care niciodata n-am sa pot sa renunt, oricat de greu mi-ar fi. 


/cozia/img_7154.jpg


 Mergem pe unde putem, tot spre stanga. Suntem in padure, am coborat destul de mult, iar inserarea se apropie. Tunete n-am mai auzit, semn ca totusi vremea nu se strica. Stiu cam cum si pe unde apare traseul marcat  si stiu ca mai avem de trecut o mare muchie pana la a da la el. Vedem muchia, aceea trebuie sa fie. Ma intreb pe unde s-o putea traversa, nu-mi pare accesibil locul. Am obosit si ma tin mecanic dupa Mugur. E ceea ce stie sa faca bine si am incredere, dar tot ma intreb cum naiba trecem de muchia aia din fata. La un moment dat, imi parea ca suntem blocati pe o alta muchie accidentata, de unde nu putem cobori in valea pe care trebuie sa o traversam. Mugur propune sa urcam de-a lungul muchiei pe care suntem. Ma apuca emotiile, ma gandeam ca trebuie sa urcam muuult, sa iesim din abrupt. Ar fi fost tare greu. Incredibil, ce accidentata e zona, desi suntem la nivelul padurii. Urcam vreo 15 minute si apoi muchia ne permite sa continuam traversarea descendenta spre traseul marcat. Zona se mai domoleste, incep sa ma calmez, simt ca dam de teren mai prietenos. Incepe sa ni se para chiar umblat. Am mers, nu mai retin exact daca mi-a fost greu, stiu doar ca era un amestec de frumusete, salbaticie, fior placut, cu teama, ingrijorare, nervi. La un moment dat, traversam chiar cu usurinta ultima muchie si coboram versantul ei printr-un loc destul de domol, alunec pe un fagas cu frunze, dar ma ridic fara probleme, incep sa simt ca merg prin zone mai umane si…umanizate, caci ne apare in cale un copac cu ceva nume scrijelate pe el. Aha, deci suntem aproape. Sub noi, abrupt pronuntat, sper sa nu fie nevoie sa-l strabatem, desupra, stim ce e, zona stancoasa. Sper sa fie buna calea asta si sa ne scoata unde trebuie.


Ei bine, da! Incredibil cat de exact am iesit, fix in locul unde traseul se apuca sa urce, departandu-se de noi, pe muchia urmatoare. N-am fi avut unde sa-l intalnim mai bine. Am iesit in cel mai bun loc de a-l intersecta! E 18.30, iar noi tocmai am iesit aici:


/cozia/img_7158.jpg

Incredibil cum a simtit omul asta pe unde trebuie sa mearga, in niste munti pe care nu-i cunoastea. Am mai mers acum o luna, o fuga de-o dup-amiaza, de la Turnu la cabana pe banda asta albastra si inapoi pe Turneanu, i-am mai povestit eu una-alta, a mai citit cate ceva…si i-a fost de ajuns sa simta pe unde sa mearga. Experienta si flerul si-au spus cuvantul. Si e bine. Acum sunt bine. Si incantata de tura. Desi coborarea mi s-a parut un pic cam la limita, impresia de final e ca a meritat pana si ea. Iar cand coboram spre manastire, cred ca am gasit si intrarea catre muchia Fruntea Oii. A ramas tema. 


Am scris jurnalul asta ca sa descriu, cat pot de bine si cu cate amintiri mai am, traseul controversat din zona Coltilor Foarfecii, pentru cei ce vor sa se bucure de frumusetea locurilor si, ca si mine, asteapta de ani de zile momentul. Despre coborare, nu stiu ce sa zic… Scocul e clar ca l-am gasit, coborarea pe el e in regula, pentru cine e obisnuit cu pantele abrupte, cu iarba si stanca, in coborare, dar ce-a urmat e o chestiune de inspiratie care nici macar noua nu cred ca ne iese a doua oara asa de bine. Poate ar fi trebuit sa nu descriu nimic din coborare, pana nu gasim o cale coerenta si fara probleme, dar segmentul asta de traseu face si el parte din farmecul turei. Daca vreti sa vedeti ce-i pe acolo, da, e o paine de mancat, dar deocamdata nu am nimic sigur de recomandat in zona, e o tema deschisa, e de cautat, cu grija, constietizand riscurile... Asa ca, daca cineva se duce pe urmele noastre pe acolo, sper ca a inteles in ce se implica.


Acum, cand scriu jurnalul si analizez starile, pozele, amintirile, imi dau seama ce mult imi doresc sa revenim, sa exploram din nou, sa cautam ce n-am gasit data trecuta, sa ne bucuram de frumusetea muntelui asta surprinzator. Si e toamna, e octombrie. E superba Cozia toamna. Tot intr-o zi de octombrie am facut cunostinta cu locurile astea, acum niste ani. Cum trece timpul…



Sâmbătă, 20 octombrie 2012 - 01:18 
Afisari: 5,212 


Postari similare:





Comentariile membrilor (20)

claudiu_plescan
claudiu_ples..
Busola
 
1
Ha, ha, ha! I-ai luat fața domnului Rață. Bravo, ce mă bucur! Oricum dânsul nu descrie locuri, nu pune poze... e mai șugubăț așa și le vorbește cam la asuceală. Jurnalul, citit, văzut, frumos. De acel urs degenerat cred totuși că ai auzit prin alte parți...


Sâmbătă, 20 octombrie 2012 - 06:39  

zoly
zoly
Busola
 
2
Fain jurnal, faine trasee! Carpati.org

Salbaticia Coziei este amplificata de faptul ca stancariile sunt ascunse intr-un desis care nu-ti permite, ca in Bucegi sau Piatra, sa arunci din cand in cand o privire peste ce este colo, ce este dincolo, in cautarea variantelor de urcare sau de coborare. Mi-e clar ca fara un bun cunoscator al labirintului sau fara flerul unuia care simte trecerile acolo unde nu te-astepti, ma prinde noaptea ratacind pe-acolo, luat la intrebari de locatarul scocului ce-i poarta numele.

OT: La cata lume este la ora asta pe traseu, insirata in spatele Ratoiului (cred ca mai multi decat in tot restul anului!), ma gandesc ca s-o gasi unul care citeste acum jurnalul tau pe mobil. Sigur i-a avertizat Claudiu, care a ramas la poalele muntilor (in Sibiu parca), "sa tina de sase". Carpati.org


Sâmbătă, 20 octombrie 2012 - 11:49  

vasile.popescu
vasile.popes..
Caraba
 
3
Superb jurnal! Felicitari! Carpati.org

Atat pozele, cat si descrierile, dar si oamenii! Mi-au trezit amintiri placute!

Sa tot fie vreo 7 ani si cam.... 3 luni de cand am facut cunostinta prima data cu muntele si cu stanca, exact pe traseul vostru de urcare, pe sub Coltii Foarfecii, dar cu cazare la refugiul Armasarul si retur pe Turneanu. Ai zis tu bine la final: "Cum trece timpul…"

Asteptam continuarile! Carpati.org


Sâmbătă, 20 octombrie 2012 - 12:46  

odin
odin
Rucsac
 
4
ce frumosCarpati.org


Sâmbătă, 20 octombrie 2012 - 14:00  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
5
Fain, mi-a placut Carpati.org
Frumoasa este Valea Oltului, acum cateva saptamani am facut Sturii Puturoasei dupa o schita de a domnului Boghez, o imparatie de piatra la 800m Carpati.org
Despre acele marcaje cred ca tot dansul poate povesti. Intr-o si de ianuarie undeva pe Turneanu ne-a povestit multe dspre acei munti dragi, inclusiv cum a incercat sa-i marcheze buclucas pana l-au zarit cei de la salvamont Carpati.org
Poate odata o sa va calc pe urme... ca de doi ani ne tot promitem un concediu pe nemarcatele din Cozia, cum spune nea Vasile, in cursul saptamanii cand e gol si mergi si la capre negre Carpati.org
Multam Carpati.org


Sâmbătă, 20 octombrie 2012 - 17:23  

ratza
ratza
Busola
 
6
Remarc surprins că întreg jurnalul e scris fără diacritice, excepția fiind eu. Laura, încerci să-mi transmiți ceva? Carpati.org

Eu descriu evenimente în jurnale; locuri foarte rar și foarte sec. Și foarte cu lipsuri. Ambele.


Luni, 22 octombrie 2012 - 08:44  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
7
@ Claudiu: i-am luat fața domnului Rață? Ce-as putea face eu cu fața domnului Rață? Carpati.org

@ ratza: Mai era nevoie de vreo confirmare ca esti o exceptie?Carpati.org Da, incerc sa-ti transmit ca ai fi putut sa-ti scrii "numele" aici, pe site, cu diacritice, ar fi mai autentic. Pe mine nu m-a lasat inima
sa-l scriu cu tz. Carpati.org In rest, ce sa-ti transmit? Complimente! Si ture faine! Si jurnale pe masura, cu evenimente, locuri, oameni...ce vrei tu!

Multumesc tuturor pentru vizita si comentarii!


Luni, 22 octombrie 2012 - 10:05  

ratza
ratza
Busola
 
8
L-am srcis cu tz fiindcă vechiul tembelefon nu avea diacritice și nu m-aș fi putut loga. De altfel, nici nu cred că merge introdu așa. Să dea dracii, am ajuns vedetă...


Luni, 22 octombrie 2012 - 10:50  

mike
mike
Rucsac
 
9
Daca tot ai facut o lista cu trasee nemarcate din Cozia, pot sa mai adaug eu niste puncte interesante de pe valea Oltului: Naratu-Basarab. Tot Dinu Boghez detine cea mai multa informatie pe tema asta si e deosebit de fain sa descoperi munti noi, sa cercetezi noi poteci, sa lasi inspiratia sa te conduca. Si in toamna asta, ori in primavara ce vine, munti mici ca acestia pot aduce multe ture frumoase.


Luni, 22 octombrie 2012 - 22:11  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
10
Am auzit/citit despre Naratu-Basarab, e in plan, ca multe alte cotloane mai putin cunoscute. Multumesc pentru sugestie!


Luni, 22 octombrie 2012 - 22:54  

ad.rian
ad.rian
Caraba
 
11
Bine scris, abundent ilustrat, jurnalul nu ofera mai mult decat ceea ce pot oferi niste munti care n-au spectaculosul oferit de zonele alpine.

Scuze, dar pentru mine Muntii Coziei nu fac parte dintre muntii la care sa visezi, la care doresti sa revii si chiar revii de cate ori ai ocazia - sau ti-o inventezi - la fel cum se intampla cu Retezatul, Parangul, Buila-Vanturarita, Fagarasul, Bucegii, Piatra Craiului, Apusenii, Rodnei, Ceahlaul... Mersul prin vegetatie de dragul intalnirii vreunui "balcon" sau vreunei deschideri de scurta durata are, pentru mine, un farmec mai dificil de acceptat, in afara de situatia intrarii si iesirii din masiv.

In rest, sunt total de acord cu diversificarea bibliografiei montane si cu trasee prin munti impaduriti, cat mai sunt inca paduri..., dar prin care nu ma voi grabi sa ma pierd, preferand "partiturile" cunoscute, aerisite, cu perspective vizibile si geometrii previzibile.


Marți, 23 octombrie 2012 - 00:18  

ratza
ratza
Busola
 
12
Fix imprevizibilul e spectacolul oferit de Cozia. Un munte mic și subestimat de mulă lume, un munte care are ceva de oferit în orice anotimp. Eu abia aștept să-i descopăr cotloanele ascunse.


Marți, 23 octombrie 2012 - 09:57  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
13
@ad.rian: desigur, respect gusturile dumneavoastra in ceea ce priveste traseele montane. Unii merg doar pe trasee tehnice, unii sunt pasionati doar de hoinareli prin padure, iar altii, printre care ma numar si eu, indragesc muntele sub diferite forme ale sale.

Dar ati scris de parca v-ar fi agasat/agresat cu ceva interesul meu/nostru pentru Cozia. Imi pare rau. Nu va trimite nimeni in Cozia, daca nu doriti. Asadar consider gratuita si nejustificata vehementa cu care atacati o placere a celor incantati (si) de muntele asta. Si culmea, va mai cereti si scuze Carpati.org ; pentru un comentariu ce nu era necesar, il puteati evita si totusi l-ati facut, pentru ca ati vrut.

Cand cineva se bucura de ceva si se simte bine, nu ma duc eu sa-i spun "Eu nu dau doi bani pe ce-ti place tie, ce naiba ti-o fi placand un lucru atat de neinteresant?" Il las acolo, in pace, sa se bucure de placerea sa, chiar daca nu o impartasesc...si-mi vad de placerile mele. E loc pentru toata lumea. Si rautate destula.

Oricum, multumesc pana la urma pentru ca ati rasfoit jurnalul si pozele si pentru ca v-ati irosit timp pentru postarea comentariului. Ture frumoase, numai prin muntii care va plac!


Marți, 23 octombrie 2012 - 23:23  

felicia
felicia
Coarda
 
14
Mai Laura mai cred ca exagerezi... Carpati.org
Eu sunt deacord cu Adrian in ceea ce priveste Muntele si asta nu inseamna ca si Cozia nu este frumos Carpati.org
Sa ai ture faine!


Miercuri, 24 octombrie 2012 - 07:55  

ottohauck
ottohauck

 
15
Cred ca Cozia e un masiv interesant si frumos. Vreau sa visitez acel masiv uneori! ;-)


Duminică, 28 octombrie 2012 - 20:03  

ionescucc
ionescucc

 
16
Frumos , cu foarte multe date noi , astept sa-ti citesc noul jurnal Carpati.org


Vineri, 28 decembrie 2012 - 00:20  

crisou
crisou

 
17
Buna, Laura! Cristina sunt (...Brezoi...Doabre...deditei). Abia acum am reusit sa citesc jurnalul pe care l-ai trimis... Voiam doar sa-ti spun cum se cheama copaceii aceia frumos mirositori (contin mult tanin florile lor) din poiana de deasupra cascadei: mojdreni (sing. mojdrean). Am vazut ca ti-au placut si m-am gandit ca ti-ar placea sa si stii care le e numele.
Toate bune! Ne-om mai vedea...Ne-om mai aduna (pe munte sau la vreun concert). Carpati.org


Miercuri, 24 aprilie 2013 - 23:31  

crocusing
crocusing

 
18
Multumesc pentru jurnalul foarte documentat. Datorita tie, am vazut toamna in Cozia...altfel.


Duminică, 16 octombrie 2016 - 20:57  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
19
Cu placere! Ma bucur ca acest jurnal este de folos cuiva. Ture faine!


Duminică, 16 octombrie 2016 - 21:59  

mihaela
mihaela

 
20
Felicitari pentru documentarea pe care ai facut-o prin acest jurnal, Laura. A fost una dintre sursele de studiu pentru tura acestui wd si pot spune ca a fost cea mai clara dintre ele. Daca ai pastra strict informatiile tehnice ale acestui jurnal, eu cred ca fragmentul ar putea face parte cu succes din Informatiile despre Trasee de la Rubrica Ghid Montan Cozia. Te incurajez sa discuti cu adminii despre asta, fiindca sunt locuri ce merita cunoscute.

Este un traseu un pic solicitant prin multitudinea de pantele prostului ...dar peisajul de stancarii ce te inconjoara constant, merita efortul. Acum mai pot confirma si ca prin aceste locuri ascunse ale Coziei salasluiesc maiastre capre negre si se plimba mos martin Carpati.org


Carari cu soare!


Duminică, 31 martie 2019 - 18:59  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0782 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org